Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

11ideologii favorabile modernizării, universalismului, exercitării libertăţilor individuale, protecţieidefavorizaţilor şi pentru o politică de pace; favorizarea dezvoltării atitudinilor, valorilor,cunoştinţelor, aptitudinilor de a exersa roluri în societate, într-o manieră critică şi creativă.După 1950, conceptul de educaţie a adulţilor devine, sub impulsul acţiunilor UNESCO,un concept universal. Această tendinţă este marcată şi de înfiinţarea instituţiilor internaţionale şinaţionale de educaţie a adulţilor. La Praga, printr-o colaborare cu UNESCO, se fondează, în1968, Centrul European de Loisir şi de Educaţie (European Centre for Leasure and Education,ECLE), în Franţa se întemeiază un Institut National pour la Formaţion des Adultes şi aparerevista Education Permanente.Evoluţiile, inovaţiile în conceperea strategiilor şi metodologiilor de educaţie a adulţilor aufost convenite cu prilejul conferinţelor internaţionale. Punînd accentul pe necesitatea de a ţineseama, în orice program, de nevoile proprii şi de aspiraţiile particulare ale fiecărui grup şicomunitate locală, Conferinţa de la Elsinore a stabilit, ca sarcină principală a educaţiei adulţilor– cum am arătat deja –, susţinerea şi favorizarea mişcărilor care fac să se nască o „cultură demasă”, stimulînd un veritabil spirit democratic şi încrederea în viaţă, reîntoarcerea la spiritulcomunitar. Au urmat conferinţele de la Montreal (1960), Tokyo (1972), Nairobi (1976), Paris(1985) şi Hamburg (1997), în care s-au analizat principalele probleme, strategii, metodologiiutilizate şi recomandate în educaţia adulţilor. La Montreal, de exemplu, s-a pus problemadepăşirii formelor clasice de învăţare, căutîndu-se forme moi, pentru adulţi. S-a considerat atuncică trebuie să se dea prioritate absolută eradicării analfabetismului, să se acorde atenţie problemeieducaţiei pentru menţinerea păcii, orientării spre valorile morale şi estetice, educaţiei pentruînţelegerea progresului ştiinţific şi tehnic în viaţa omului, a activităţii creatoare. Educaţiaadulţilor, s-a spus, nu e un simplu proces de învăţămînt, ci trebuie să fie astfel organizată încît sădezvolte pe individul adult din punct de vedere intelectual şi afectiv, să-1 facă să participe activla viaţa profesională şi socială. Educaţia adulţilor, s-a considerat, trebuie să devină un elementprioritar în politica socială a naţiunilor pentru a ajuta pe oameni să se adapteze la schimbările dinlumea contemporană. Educaţia adulţilor – s-a lansat atunci ideea asupra căreia vom reveni – faceparte dintr-un sistem mai larg al educaţiei permanente.Conferinţa Internaţională asupra Educaţiei Adulţilor de la Tokyo (1972) a pus problemede organizare a acţiunilor de educaţie a adulţilor: politică, planificare, administraţie, concepţieteoretică şi tehnologie. S-au elaborat programe complexe capabile să diversifice paleta acţiunilorde educaţie a adulţilor. Aici s-a pus problema complementarităţii educaţiei formale şi informaleşi s-a admis că educaţia adulţilor constituie un factor de democratizare, de progres economic şisocial, de dezvoltare culturală. În urma acestei conferinţe a crescut numărul formelor de educaţiea adulţilor în ţări din toată lumea (îndeosebi în cele din lumea a treia). S-a constatat că în multe