Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

104Este nevoie de o reformă a educaţiei adulţilor, conchide profesorul George Văideanu, deo „revigorare sau de sporire a coerenţei şi eficienţei sistemului... cu preocuparea înscrierii saureînscrierii în contextul european”. După ce, timp de patru decenii, educaţia a fost marcată de„tehnologism şi de economism", punîndu-se accentul doar pe obiective cognitive şimarginalizîndu-se „formarea cultural-spirituală a tinerilor şi adulţilor”, educaţia axiologică(pentru valori etice, civice, artistice, religioase), acţiune cu consecinţe încă greu de evaluat acum,s-a mers „împotriva curentului” european, urmărindu-se doar performanţe tehnologice, simultancu „stingerea culturii şi a educaţiei axiologice”.Este nevoie de un efort de refacere spirituală, chemîndu-se oamenii cu adevărat valoroşisă se implice. Este aproape sigur, scria profesorul ieşean în 1992, că România va adera laConsiliul Mondial al Educaţiei Adulţilor (ONG cu statut A pe lîngă UNESCO) şi că va inauguraun benefic sistem de relaţii cu organisme cum sînt Consiliul Europei şi UNESCO. Pentru apregăti aceste racordări este necesară însă o reformă a educaţiei sociale. Iată cîteva dintrepropunerile sale:– demersul trebuie să fie global, bazat pe interdisciplinaritate, pe principii cum sînteducaţia permanentă, pregătirea pentru autoînvăţare eficientă şi evaluarea realistă;– crearea unui centru pentru problematica educaţiei adulţilor, capabil să elaboreze undocument filosofico-pedagogic care să traseze strategia viitoare în acest domeniu;– organizarea unor centre de formare sau reformare şi perfecţionare, menite să previnăsau să diminueze şomajul;– forme noi de desfăşurare a educaţiei axiologice a populaţiei adulte şi vîrstnice;– promovarea noilor educaţii (relativă la mediu, pentru pace şi democraţie, economică,casnică, sanitară, prospectivă); popularizarea metodelor educative tradiţionale promovate defamilia românească.C. Schifirneţ (1992), la rîndul său, găseşte că avem nevoie de o strategie de resocializarea persoanelor aflate în dificultate, în această perioadă de tranziţie. Şomajul, vîrsta a treia, tînăruladult – iată teme care ar trebui să preocupe specialiştii în această perioadă de recesiune.După aceste tatonări şi încercări de repoziţionare de început, educaţia adulţilor sereorganizează şi se revigorează. Se pot înregistra două tipuri de acţiuni. Prima ar fi aceea derecuperare a tradiţiei şi de relansare a unor reuşite din trecut. În această categorie ar trebuiconsemnată, de exemplu, iniţiativa de reactivare a Societăţii pentru învăţătura poporului român.Fondată în 1866 (şi desfiinţată în 1948), această acţiune pedagogică a avut, între obiective,instruirea şi educarea adulţilor prin cursuri generale şi prin propagarea cunoştinţelorprofesionale. Cursurile se adresau adulţilor cu o anumită instrucţie, micilor meseriaşi, păturiimijlocii: meşteşugarilor, calfelor şi ucenicilor, micilor negustori. Acestora li se ofereau cursuri