Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

102– principiul fortificării ştiinţifice şi terapiei conştiinţei maselor, pentru a le ocroti dealunecarea spre forme de patologie socială (superstiţii, idei false);– cultivarea disciplinei şi solemnităţii ca principii ale educaţiei adulţilor;– principiul seninătăţii, al recreaţiei, al umorului;– principiul organizării întregului mediu social pe temei educativ (Dumitrescu et alii,1972).Pornind de la aceste principii, autorii înfăţişează un pachet impresionant de metodeutilizabile în activitatea culturală, cele mai multe punînd accentul pe activitatea şi dinamismulparticipanţilor, pe stimularea comportamentului participativ al acestora – cartea constituind astfelun bun îndrumător pentru activiştii culturali. Dar şi un instrument, un ghid de impregnareideologică a „maselor de adulţi”.O lucrare cu caracter teoretic şi practic-aplicativ de ţinută publică Leon Ţopa, pentru care„educaţia permanentă constituie un mod coerent de a da răspuns acestor noi condiţii princonducerea sistemică a proceselor educaţionale şi organizarea acestora potrivit unei strategii”.Definiţia sa este precedată de o judicioasă inventariere a unor „caracteristici ale vieţiicontemporane” care impun continua educare a oamenilor. Întregul său demers e orientat spreorganizarea educaţiei permanente ca un sistem coerent, integral, după logica internă adezvoltării. Produce un sentiment stenic şi faptul că se evită limbajul impregnat de formulepropagandistice, care minează adesea textele pedagogilor epocii. „Educaţia permanentă, – scrieLeon Ţopa. – semnifică diversificare, reluare la trepte superioare, restructurare a cunoştinţelor,conversiune de deprinderi şi transfer al acestora, şi nu pur şi simplu învăţare pe tot parcursulvieţii. Soluţia e... de a învăţa exact ce se poate învăţa mai ales şi numai la tinereţe şi de acontinua învăţarea, de a reînvăţa sau de a perfecţiona, ceea ce este posibil şi în alte perioade alevieţii”. Funcţia educaţiei permanente, sîntem de acord, e aceea de a realiza conexiuni creatoare,democratice, de a conjuga învăţarea organizată cu cea spontană, difuză şi discontinuă.Pentru Emilian Dimitriu, educaţia permanentă înseamnă „educaţia întregului popor”, unsistem coerent de asistenţă a omului, întreaga viaţă, punînd în evidenţă următoarele caracteristiciale educaţiei: totalitatea, integrarea, flexibilitatea, democratizarea, oportunitatea şi motivaţia,educabilitatea, calitatea vieţii şi a învăţării. Toate aceste principii educative se cer întemeiate peplanificare, organizare, evaluare continuă a sistemului şi pe „o stare de spirit favorabilă în maselelargi populare”. Ceea ce irită sensibilitatea unui lector de astăzi este aici limbajul prea aliniatcomandamentelor propagandistice ale timpului. Sintagme ca „educaţia întregului popor” sau„mase largi” evocă un sistem de ideologizare forţată, de îndoctrinare sistematică, diluînd şideviind finalităţile educaţiei permanente.