cuprins - Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr.T. Popa" Iasi ...

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„GR. T. POPA” IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
VALOAREA MONITORIZĂRII
REACTIVITĂŢII MICROVASCULARE,
CARDIO-RESPIRATORII ŞI NEUROMOTORII
ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2
Doctorand
MATEI DANIELA VIORELIA
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
PROF.UNIV. DR. ANA STRATONE
IAŞI
2009
1

CUPRINS
1. INTRODUCERE
2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII MODIFICĂRILOR
METABOLICE, ORGANICE ŞI FUNCŢIONALE DIN DIABETUL
ZAHARAT TIP 2
3. ACTUALITĂŢI PRIVIND EXPLORAREA CIRCULAŢIEI
PERIFERICE DIN DIABETUL ZAHARAT
4. METODE PARACLINICE MODERNE DE EXPLORARE CARDIO-
RESPIRATORIE ÎN DIABETUL ZAHARAT
5. ACTUALITĂŢI PRIVIND EXPLORAREA PARACLINICĂ A
NEUROPATIEI PERIFERICE DIABETICE
CONTRIBUŢII PERSONALE
I. MOTIVAREA TEMEI DE CERCETARE
II. OBIECTIVELE STUDIULUI
III. METODOLOGIA STUDIULUI
IV. ANALIZA STATISTICĂ
V. CARACTERISTICILE DEMOGRAFICĂ,
ANAMNESTICĂ A LOTURILOR DE STUDIU
V.1 Material şi metodă
V.2 Rezultate originale
V.3 Interpretarea rezultatelor
VI. EXPLORĂRI PARACLINICE DE LABORATOR A
LOTURILOR DE STUDIU
VI.1 Material şi metodă
VI.2 Rezultate originale
VI.3 Interpretarea rezultatelor
VII. STUDIU PRIVIND MONITORIZAREA SCREENING A
CIRCULAŢIEI PERIFERICE ÎN DIBETUL ZAHARAT
TIP 2
VII.1 Material şi metodă
A.1.Explorarea clinică
A. 2.Oscilometria
A. 3. Velocimetria Doppler
A. 4. Monitorizarea Holter a tensiunii arteriale
A. 5. Dopplerografia cu scanare 2D duplex
A. 6. Arteriografia
B. 1. Monitorizarea disfuncţiei endoteliale prin
vasodilataţie endoteliu dependentă şi independentă evaluată prin
ultrasonografie de arteră brahială
B. 2. Monitorizarea screening a rigidităţii arteriale
2
1
4
73
73
74
75
76
76
77
88
92
92
93
98
33
46
63
103
103
106
106
108
111
111
112

VII.2 Rezultate originale
VII.3 Interpretarea rezultatelor
VIII. STUDIU PRIVIND MONITORIZAREA SCREENING
CARDIACĂ ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2
VIII.1 Material şi metodă
a. Explorarea electrocardiografică
b. Monitorizarea screening ecocardiografică şi Doppler
cu scanare 2D duplex a vaselor cerebrale
c. Monitorizarea screening neuropatiei autonome
cardiace diabetice
VIII.2 Rezultate originale
VIII.3 Interpretarea rezultatelor
IX. STUDIU PRIVIND MONITORIZAREA SCREENING A
FUNCŢIEI RESPIRATORII ÎN DIABETUL ZAHARAT
TIP 2
IX.1 Material şi metodă
IX.2 Rezultate originale
IX.3 Interpretarea rezultatelor
X. STUDIU PRIVIND MONITORIZAREA SCREENING A
NEUROPATIEI PERIFERICE DIABETICE
X.1 Material şi metodă
A.1. Examenul clinic
A.2. Examenul de stimulodetecţie şi electromiografia
B. Implicaţiile endotelinei în apariţia neuropatiei
periferice
C. Rolul electromiografiei în evaluarea hipocalcemiei
din diabetul zaharat
X.2 Rezultate originale
X.3 Interpretarea rezultatelor
XI. PERSPECTIVELE DESCHISE DE TEZA
XII. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
3
113
115
150
159
159
161
162
167
188
191
193
198
200
200
202
210
211
212
231
236
239

Abrevieri
• DZ - diabet zaharat,
• IFG – impaired fasting glucose- alterarea valorilor glicemiei á jeun,
• IGT – impaired glucose intolerance- alterarea valorilor glicemiei la 2 ore în
cursul unui test de toleranţă la glucoză,
• TOTG- test oral de toleranţă la glucoză,
• HTA - hipertensiune arterială,
• HbA1c- hemoglobina glicozilată,
• RD - retinopatia diabetică,
• NFD – nefropatia diabetică,
• TAS -tensiunea arterială sistolică
• TAD - tensiunea arterială diastolică,
• MAP- presiunea arterială medie,
• PP – presiunea pulsului
• HR – heart rate- frecvenţa cardiacă,
• HTA – hipertensiune arterială,
• BAP – boală arterială periferică,
• VCS – viteza de conducere nervoasă senzitivă
• VCM- viteza de conducere nervoasă motorie
• ABI - ankle-brachial index – index gleznă-braţ
• FMD – vasodilataţie mediată de flux
• GIM - grosimea complexului intimă-medie arterială,
• SI - Indice de rigiditate (stiffness index),
• PWV – velocitatea undei de puls
• LVMI (g/m²)– masa VS raportată la suprafaţa corporală,
• IVRT (ms)- timp de relaxare izovolumetrică,
• IVCT (ms) – timp de contracţie izovolumetric,
• Tei – indice de performanţă cardiacă,
• EDT (ms)- timp de decelare unda E,
• EDV (ml)- volum telediastolic,
• ESV (ml)-volum telesistolic,
• BSA (m²) - suprafaţa corporală,
• ECG – electrocardiogramă,
• PPG- fotopletismografie
• CAN (cardiac autonomic neuropathy)- neuropatie autonomă cardiacă
• HRDB- variabilitatea frecvenţei cardiace la respiraţie profundă controlată (deep
breathing)
• VR- variabilitatea frecvenţei cardiace la manevra Valsalva
• 30/15 - variabilitatea frecvenţei cardiace la ortostatism
• ∆TAsistolică - măsurarea tensiunii arteriale sistolice în ortostatism
• ∆TA diastolică- măsurarea tensiunii arteriale diastolice la efort izometric
• HR – heart rate – frecvenţă cardiacă
4

• SDNN - Deviaţia standard a tuturor intervalelor RR ( Standard deviation of the
NN interval)
• SDANN - Deviaţia standard pentru media intervalelor RR normale (Standard
deviation of the averanges of NN intervals)
• RMS-SD - Rădăcina medie pătratică a diferenţelor succesive dintre bătăile
normale ale inimii (The square root of the mean of the squarea of differences
between adjacent NN intervals RMS-SD)
• LF – (low frequency) componenta spectrală de joasă frecvenţă
• HF – (high frequency) - componenta spectrală de înaltă frecvenţă
• BF -(basal frequency)- componenta spectrală bazală
• VLF- (very low frequency)-componentă spectrală, de foarte joasă frecvenţă
• MDL - latenţa motorie distală (motor distal latency - ms),
• CMAP - amplitudinea potenţialului de acţiune muscular compus (compound motor
action potential –mV) la stimulare proximală (CMAPp) şi distală (CMAPd),
• mNCV – viteza de conducere în fibrele motorii ( motor nerve conduction velocity –m/s).
• SNAP - amplitudinea potenţialului de acţiune senzitiv (sensory nerve action potential –
microV),
• sNCV –viteza de conducere în fibrele senzitive (sensory nerve conduction velocity –
sNCV – m/s).
5

I. MOTIVAREA TEMEI DE CERCETARE
Importanţa studierii diabetului zaharat rezultă din impactul său epidemiologic,
medical şi economic. Diabetul este o boală populaţională, deoarece are o frecvenţă de 3-5
% în populaţia generală. DZ tip 2 este mai frecvent, atingând o prevalenţă de 8 % la
persoanele între 45-55 de ani şi de 18 % la persoanele după 65 ani [1,2].
Impactul medical al diabetului zaharat este deosebit din cauza complexităţii
îngrijirii pe timp îndelungat a persoanelor afectate, creşterii mortalităţii, îndeosebi la
persoanele de peste 45 de ani, care s-a dublat, ajungând la 20 % din mortalitatea generală.
Prevalenţa morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare în diabet este deosebit de mare,
depăşind - o semnificativ pe cea întâlnită în patologia generală, 55% dintre cauzele de
mortalitate din diabet fiind datorate cardiopatiei ischemice şi 10 % bolilor
cerebrovasculare asociate [2].
Impactul economic al maladiei se apreciază prin costul cauzat de cheltuielile
rezultate din screening, diagnostic, îngrijire, profilaxie şi cercetare. Complicaţiile cronice
ale pacientului diabetic sunt cele care, pe termen lung, decid calitatea vieţii, speranţa de
sănătate şi de viaţă a persoanelor cu diabet zaharat.
Prevenirea complicaţiilor cronice ale DZ devine astfel, un obiectiv prioritar al
managementului clinic, putându-se realiza doar prin controlul tuturor factorilor de risc
prezenţi la un pacient, dintre care cei mai importanti sunt dislipidemia, hipertensiunea
arterială, obezitatea, în special cea abdominală, fumatul şi nu în ultimul rând a
dezechilibrului glicemic.
II. OBIECTIVELE STUDIULUI
Obiectivele cercetării noastre a fost definirea din punct de vedere clinic, biologic,
etiopatologic şi al explorărilor funcţionale a dibetului zaharat tip 2.
Cercetarea a presupus explorarea din punct de vedere clinic, epidemiologic,
paraclinic a unui lot martor şi a unui lot de studiu, cu particularităţile specifice în funcţie
de vârstă, sex şi afecţiunilor asociate, printre care:
• Analiza loturilor din punct de vedere demografic, al investigaţiilor
paraclinice (de laborator, imagistice şi funcţionale),
• Aprecierea comparativă a modificărilor metabolice, a statusului
cardiovascular, respirator şi neurosenzitiv la loturile de studiu, folosind
diferite tipuri de explorare: bioumorale, imagistice (radiografia
cardiotoracică, echografia abdominală, echocardiografia 2D, Doppler
vascular) şi funcţionale (electrocardiografie standard, monitorizare
ambulatorie a tensiunii arteriale, monitorizare Holter a semnalului
electrocardiografic cu analiza în domeniul timp şi analiză spectrală,
fotopletismografie, neuroelectrodiagnostic de detecţie -electromiografie şi
stimulodetecţie – viteză de conducere nervoasă).
• Evaluarea prevalenţei factorilor de risc cardiovasculari, nemodificabili şi
modificabili, clasici (vârsta, sex, fumat, istorie personală de boală
cardiovasculară aterosclerotică, obezitate, colesterol total, HDL -
colesterol, LDL - colesterol, trigliceride, tensiune arterială).
6

• Evaluarea riscului cardiovascular global, aspecte evolutive ale
hipertensiunii arteriale, aspecte ale afectării microcirculaţiei a pacienţilor
diabetici,
• Aspecte ale afectării aparatului respirator în DZ tip 2,
• Aspecte ale afectării sistemului neuromuscular,
• Realizarea unor corelaţii semnificative statistice între o serie de parametrii
de explorare paraclinică a sistemului cardiovascular, respirator,
neuromuscular,
• Sublinierea unor mecanisme etiopatogenice cu implicare în apariţia DZ tip
2: aprecierea disfuncţiei endoteliale, prezenţa disfuncţiilor autonome
(neuropatie autonomă), prezenţei neuropatiei somatice,
• Precizarea unui algoritm modern de explorare tip screening în scopul
ameliorării diagnosticului precoce al dereglărilor metabolice şi elaborării
unor criterii prognostice ale complicaţiilor pentru implementarea precoce a
activităţilor profilactice.
III. METODOLOGIA STUDIULUI
Studiul a analizat din punct de vedere clinic şi paraclinic (laborator, explorare
funcţională, imagistică) 240 pacienţi cu diabet zaharat de tip 2 ( femei -120, bărbaţi -120)
aflaţi în evidenţa Spitalului Clinic de Recuperare Iaşi, în perioada 2004-2009. Lotul
martor a inclus 120 de indivizi fără diabet ( femei -60, bărbaţi -60).
Diagnosticul de DZ tip 2 s-a făcut pe baza criteriilor ghidului IDF- International
Diabetes Federation 2005 [13].
După durata de evoluţie a DZ tip 2 loturile de bărbaţi şi femei au fost subîmparţite
ulterior în pacienţi nou diagnosticaţi (DZ -1), pacienţi la care DZ are o vechime mai mare
de 5 ani ( DZ – 5), pacienţi la care DZ are o vechime mai mare de 10 ani (DZ – 10).
Pentru fiecare subiect inclus în studiu au fost analizaţi o serie de parametri clinici
şi paraclinici, care au fost înregistraţi în formulare individuale pentru raportare de caz.
Parametri analizaţi au cuprins:
1. Date de identificare şi date demografice
2. Date antropometrice
3. Date anamnestice
4. Examen clinic complet pe aparate si sisteme (respirator, cardiovascular,
digestiv, renal, genito-urinar, nervos central).
5. Examen paraclinic (de laborator, imagistic şi funcţional).
Criterii de excludere
Din studiu au fost excluşi pacienţii cu DZ tip 1 insulinodependent, DZ tip 2 sub
terapie cu insulină, pacienţi cu boli acute sau cu afecţiuni cronice în faze de acutizare.
Dezacordul pacientului de a participa, de asemenea era considerat drept criteriu de
excludere din studiu.
7

IV. ANALIZA STATISTICĂ
Prelucrarea statistică a datelor a fost realizată computerizat, folosind programele
Microsoft Excel şi EpiInfo 6.0. Rezultatele au fost exprimate ca medie±deviaţie standard.
Pentru fiecare parametru analizat au fost incluse în calculul statistic final numai valorile
care se încadrau în limitele intervalului de referinţă parametric, definit drept medie
±2×SD.
Compararea rezultatelor a fost realizată cu ajutorul testului t Student sau al
analizei varianţei (ANOVA). Au fost considerate semnificative statistic valorile p

Fig.1 Repartiţia în funcţie de vârsta medie a loturilor de
studiu
Fig.2 Vârsta medie a diabeticilor în funcţie de durata de
evoluţie a DZ
Estimarea datelor morfometrice a participanţilor în studiu a relevat următoarele
valori pentru masa corporală bărbaţi cu DZ -94,34±0,50 kg vs C-78,83±4,23 kg şi pentru
femei DZ-87,75±4,12 kg vs C-74,53±3,54 kg, ambele prezentând modificări statistice
semnificative p< 0,001.
Circumferinţa abdominală bărbaţi DZ-116,3±4,32 cm vs C-89,81±0,43 cm, şi
femei DZ-115,9±11,05 cm vs C-86,25±62 cm a prezentat modificări cu înaltă
semnificaţie statistică p< 0,001.
Raportul abdomen/ coapsă la bărbaţi DZ-1,12±2,5 vs C-0,82±0,03 şi la femei DZ
- 0,97±0,43 vs C-0,83±0,12) a prezentat modificări cu semnificatie statistică p< 0,001.
Indicele de masă corporală (bărbaţi DZ-29,86±4,49 Kg/m² vs C-27,12±2,43
Kg/m², femei DZ-30,12±4,62 Kg/m² vs C-27,66±3,36 Kg/m²) a fost mult mai mare la
diabetici comparativ cu loturile de control cu p< 0,001 (Fig.3).
Prevalenţa obezităţii este dublă la diabetici comparativ cu lotul martor (B: DZ
62% vs C-30%, p

Fig.3: IMC la grupurile de studiu
Fig. 4: Ponderea pacienţilor cu obezitate abdominală în grupurile studiate
În scopul estimării rolului eredităţii la pacienţii din loturile studiate, s-a evaluat
prezenţa diabetului zaharat, afecţiunilor cardiovasculare, a hipertensiunii arteriale,
hepatopatiilor şi a afectiunilor renale la rudele de gradul I ale acestora.
În prezentul studiu s-a constatat o tendinţă de dezvoltare mai frecventă a DZ la
persoanele cu rude de gradul I afectate de diabet zaharat tip 2 (χ 2 = 9,57; p < 0,001).
Prezenţa afecţiunilor cardiovasculare, HTA la rudele de gradul 1 ale pacienţilor,
de asemenea sporea probabilitatea de dezvoltare a DZ (χ 2 = 10,42; p < 0,002) şi (χ 2 =
14,72; p < 0,001).
Legătura diabetului cu fumatul s-a dovedit a fi statistic semnificativă (χ 2 = 9,93; p

VI. EXPLORĂRI PARACLINICE DE LABORATOR
Valorile glicemiei la pacienţii diabetici au fost semnificativ statistic mai mari
comparativ cu pacienţii din loturile martor (B:DZ-189,54±71,9 mg/dl vs C-88,46±9,95
mg/dl; F:161,2±43 mg/dl vs C-76,2±9,8 mg/dl cu p

Parametru FEMEI Media Dev.std Min Max Mediana
Glicemia DZ 161,25 43,9 88 325 158,6
(mg/dl) Control 76,25 9,86 72 112,5 74,5
Hbglicozilată DZ 10,72 1,41 6 13,78 9,5
HbA1c (%) Control 5,8 1,61 4 8,8 6,5
Colesterol DZ 235,65 71,29 112 420 222
(mg/dl) Control 175,32 31,2 230,5 110,5 170,5
HDLcolesterol DZ 41,75 5,21 28,13 55 41,5
(mg/dl) Control 47,65 5,08 39 58 47,5
Trigliceride DZ 213,32 83,18 64 425 188,5
(mg/dl) Control 132,51 24,22 68 198 141,5
LDLcoles DZ 116,5 32,13 78 152 114,5
(mg/dl) Control 96,45 22,4 62 136 98
Tabelul 3: Parametri bioumorali la loturile de femei
Parametru F p
Glicemie 97,6901 0,0001
HbA1c (%) 14,3783 0,0001
Colesterol 9,7043 0,0023
LDL-colesterol 17,5601 0,0001
HDL-colesterol 15,788 0,0001
Trigliceride 15,8214 0,0001
TG/HDLcoles 6,5481 0,0026
Tabelul 4: Rezultatele testului ANOVA la compararea parametrilor bioumorali între loturile de
femei
Fig.5: Nivelul glicemic la loturile de studiu
Concentraţiile matinale de glucoză, colesterol total, a fracţiilor acestuia,
trigliceridelor au fost veridic mai înalte în lotul de pacienţi diabetici comparativ cu lotul
martor, iar valorile indexului de aterogenitate calculat ca log(trigliceride/ HDLcolesterol)
constituiau (B: DZ-0,68 vs C-0,47, F: DZ-0,70 vs C-0,44 ambele cu p

Fig. 6: Valorile componentelor metabolismului lipidic la loturile studiate
Rezultatele testului de corelaţie Pearson evidenţiază că nivelul glicemic s-a
corelat puternic cu indicele de masă corporală (r = 0,6788, p

VII. STUDIU PRIVIND MONITORIZAREA SCREENING A
CIRCULAŢIEI ARTERIALE PERIFERICE ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2
A.1. EXPLORAREA CLINICĂ A CIRCULAŢIEI ARTERIALE PERIFERICE
În urma examenului obiectiv efectuat la bolnavii incluşi în studiu s-au consemnat
următoarele elemente:
� 38 de bărbaţi (31,66%) diabetici vs 46 bărbaţi (76,6%) din grupul martor şi 77
femei diabetice (64,16%) vs 51 femei (85%) grup control nu au prezentat clinic
afectarea arterelor mari, cu puls prezent la arterele pedioase şi tibiale posterioare,
� Lipsa pulsului periferic s-a înregistrat la 82 bărbaţi cu diabet (68,33%) vs 14
bărbaţi (23,3%) din grupul de control, p

Fig. 8: Afectarea vasculară periferică în funcţie de durata de evoluţie a DZ
Repartiţia bărbaţilor cu afectare vasculară periferică
pe stadii după Leriche-Fontaine
15
Repartitia femeilor cu afectare vasculară periferică
pe stadii după Leriche-Fontaine
Fig .9 Repartitia pacientilor cu afectare vasculară periferică pe stadii după Leriche-Fontaine
A. 2.OSCILOMETRIA
Analiza rezultatelor oscilometriei evidenţiază faptul că bărbaţii diabetici au valori
scăzute ai indicilor oscilometrici pentru membrele inferioare comparativ cu grupul de control,
dar valorile pentru membrele superioare sunt asemănătoare între cele două grupuri.
Femeile diabetice au valori scăzute numai la nivelul gambei, celelalte fiind
asemănătoare celor din grupul de control.
Oscilometria membrelor inferioare s-a efectuat la toţi pacienţii, în majoritatea
cazurilor, rezultatele sale nefiind corelate cu cele obţinute la examinarea clinică a pulsului
periferic.

A. 3.VELOCIMETRIA DOPPLER
Utilizând un sistem doppler continuu şi un sfigmomanometru cu mercur s-a
determinat indexul ABI (ankle-brachial index) la toţi pacienţii loturilor în studiu.
Interpretarea datelor obţinute la măsurarea ABI:
• 0,9 - 1,3 – valori normale,
• 0,7 - 0,9 – indică boală vasculară periferică uşoară,
• 0,5 – 0,7 – indică boală arterială moderată,
• Sub 0,5 – indică boală vasculară periferică severă,
• Peste 1,3 – sugestiv pentru calcificări, procese ateriosclerotice importante.
Rezultatele obţinute din determinarea indexului ABI se pot urmări în tabelul. nr.5
şi în (fig.10).
Indice ABI Bărbaţi Femei
DZ GC DZ GC
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
0,9 – 1,3 24 20 27 45*** 47 39,1 35 58,3**
0,7 – 0,9 11 9,16 13 21,6** 27 22,5 21 35**
0,5 – 0,7 26 21,6 12 20 26 21,6 2 3,33***
< 0,5 36 30 1 1,66*** 12 10 0 0***
>1,3 23 19,16 7 11,6** 8 6,6 2 3,33**
Notă: * - P< 0,05; ** - P< 0,01; *** - P< 0,001.
Tabelul 5: Valorile indicelui ABI în loturile de studiu
Indicele ABI s-a efectuat la toţi pacienţii, în majoritatea cazurilor, rezultatele sale fiind
corelate cu cele obţinute la examinarea clinică a pulsului periferic (Fig.11).
16

1,3
Indicele ABI în loturile de bărbaţi Indicele ABI în loturile de femei
1 15 7
1,3
2 5 1

A. 4. MONITORIZAREA TENSIUNII ARTERIALE LA PACIENTUL
DIABETIC
Studiul nostru a urmărit să stabilească prevalenţa hipertensiunii arteriale (HTA) în
rândul populaţiei de diabetici comparativ cu grupul de control, tipul de hipertensiune
arterială prezentă la diabetici în funcţie de durata evoluţiei DZ, prezenţa factorilor de risc
cardio-vascular, a riscului cardiovascular global la populaţia diabetică vârstnică
comparativ cu cea adultă.
Măsurarea tensiunii arteriale s-a efectuat de fiecare dată bilateral, mai întâi în
clinostatism, apoi în ortostatism (imediat după adoptarea poziţiei bipede şi ulterior, după
3 minute). S-au mai măsurat presiunea pulsului, frecvenţa cardiacă.
Diagnosticul hipertensiunii arteriale esenţiale s-a făcut pe baza criteriilor JNC 7
(Joint National Comittee on Prevention, Detection, Evaluation and Treatment of High
Blood Pressure) [210]. Pacienţilor diagnosticaţi cu hipertensiune arterială li s-a efectuat
ulterior monitorizarea ambulatorie a acestui parametru, cu un dispozitiv MediTech
ABPM 04, în absenţa medicaţiei antihipertensive, într-o zi de lucru obişnuită. S-a
considerat perioada activă (diurnă) între orele 6.00 şi 22.00. În acest interval
determinările au fost efectuate din 15 în 15 minute. Perioada pasivă (nocturnă) a cuprins
intervalul dintre orele 22.00 şi 6.00, cu măsurători din 30 în 30 de minute.
În urma evaluării tensiunii arteriale prin metoda clasică s–au găsit valori
tensionale peste limita admisă la 92 (76,6%) bărbaţi şi la 86 femei (71,6%) cu DZ tip 2.
În grupul de control numai 24 bărbaţi (40%) şi 21 femei (35%) au prezentat valori peste
limita normală (Fig.12).
Monitorizarea ambulatorie pe 24 ore a tensiunilor arteriale evidenţiază că la
bolnavii de DZ s-au înregistrat valori ale TAS pe 24 ore mult crescute faţă de
hipertensivii din loturile de control. Astfel la bărbaţi TAS a avut valori: DZ-154,85±7,66
mmHg vs C-145,6±6,15 mmHg cu p = 0,0214, iar la femei: DZ-156,18±12,6 mmHg vs
150,4±7,11 mmHg cu p< 0,01.
Fig.12: Ponderea pacienţilor hipertensivi între loturile studiate
TAS din timpul zilei a fost crescută la bărbaţii cu DZ -160,43±7,83 mmHg vs C-
148,9±5,5 mmHg cu p

lipsind variaţia circadiană a TAS la pacienţii cu DZ (Fig.13). O evoluţie asemănătoare o
întâlnim şi la femeile cu DZ.
Indexul diurnal al TAS arată o scădere semnificativă statistic a valorilor la pacienţii
hipertensivi diabetici comparativ cu hipertensivii din lotul martor încât pentru bărbaţii cu
DZ ID=1,29±0,20 vs C-12,75±4,5 cu p < 0,008 şi pentru femeile cu DZ ID=6,0±4,97 vs
C- 14,75±1,6 cu p < 0,01.
Compararea valorilor între bărbaţii şi femeile diabetice arată o scădere cu semnificaţie
statistică p

Fig.15: Variaţia presiunii pulsului în loturile studiate
Fig.16 Variaţia frecvenţei cardiace în loturile studiate
Pe baza explorărilor paraclinice (examn electrocardiografic, echocardiografic,
examen fund de ochi) s-a stabilit stadiul evolutiv al HTA la pacienţii din loturile de studiu
(Fig.17, 18).
Ponderea bărbaţilor hipertensivi în funcţie
de stadiul HTA
20
Ponderea femeilor hipertensive în funcţie
de stadiul HTA
Fig. 17 Ponderea hipertensivilor în funcţie de stadiul HTA

Relaţia dintre durata de evoluţie a DZ şi
stadiul HTA în lotul de bărbaţi
21
Relaţia dintre durata de evoluţie a DZ şi
stadiul HTA în lotul de femei
Fig.18 Relaţia dintre durata de evoluţie a DZ şi stadiul HTA în lotul de studiu
Profil non-dippers s-a întâlnit la 48 bărbaţi (52,17%) hipertensivi diabetici şi la 6
(25%) hipertensivi din lotul martor, profil dippers la 29 (31,52%) bărbaţi diabetici şi 17
(70,8%) grup control, overdippers la 6 (6,52%) diabetici şi la 1 (4,1%) din grupul martor,
profil inverse dippers la 9 (9,78%) şi 0% în grupul control.
Profilul dipper a fost întâlnit la 41 (47,6%) femei diabetice comparativ cu lotul martor
17 (80,9%), profil non-dipper la 39 (45,3%) şi 4 (19,04%) în grupul de control, la 4
(4,65%) profil hiperdipper şi 2 (2,32%) profil inverse dippers.(Fig.19). Profilurile
hipertensive în rândul diabeticilor în funcţie de durata de evoluţie a DZ se observă în Fig.
20.
D-dippers, ND-non-dippers, HD-hiper-dippers, ID-inverse-dippers
Fig.19: Ponderea profilurilor hipertensive în loturile de studiu

Profilurile hipertensive în rândul bărbaţilor
diabetici în funcţie de durata de evoluţie a
DZ
22
Profilurile hipertensive în rândul femeilor
diabetice în funcţie de durata de evoluţie a
DZ
Fig.20 Profilurile hipertensive în rândul diabeticilor în funcţie de durata de evoluţie a DZ
Evaluarea albuminei urinare la pacienţii diabetici a evidenţiat valori de la 0 la
29,99 mg/l la 56 (31,4%) diabetici, microalbuminurie (valori de la 30 până la 299,9 mg/l)
la 74 (41,5%) şi macroalbuminurie (>300 mg/l) la 48 diabetici (26,9%).
A. 5. DOPPLEROGRAFIA CU SCANARE 2D DUPLEX A VASELOR
PERIFERICE
În scopul estimării gradului de extindere a afectării vaselor periferice prin
ateroscleroză, precum şi a caracterului de alterare a acestora în loturile de studiu, s-au
analizat rezultatele Dopplerografiei cu scanare 2D duplex a vaselor periferice. S-a
analizat grosimea complexului intimă/medie în artera femurală. Această tehnică este cea
mai frecvent utilizată în screeningul arteriopatiei periferice diabetice [211]. Ecografia
Doppler s-a efectuat la pacienţii din loturile de studiu la care determinarea indicelui ABI
a înregistrat valori mai mici de 0,9 sau mai mari de 1,3.
Semnal Doppler normal cu undă trifazică s-a înregistrat la 14,58% bărbaţi cu DZ vs
48,4% bărbaţi din grupul de control, p

50
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
Prevalenta afectarii arteriale periferice
la barbati in functie de morfologia
semnalului Doppler
1 2 3 4 5
DZ
GC
23
60
50
40
30
20
10
0
Prevalenţa afectării arteriale
periferice la femei în funcţie de
morfologia semnalului Doppler
1 2 3 4 5
1. Semnal Doppler normal, 2. Stenoză moderată, 3. Stenoză strânsă,
4. Ocluzie completă, 5. Stenoză neregulată
Fig. 21 Prevalenţa afectării arteriale periferice la diabetici în funcţie de morfologia
semnalului Doppler
În rândul pacienţilor cu DZ se remarcă o tendinţă de stenozare mai pronunţată a
arterelor de calibru mediu, iar leziunile aterosclerotice sunt în faze mai avansate de
evoluţie, purtând un risc major de instabilitate (plăcile moi şi eterogene).
Pacienţii cu DZ au prezentat leziuni la nivelul axului arterial distal (popliteu distal -
65,8% bărbaţi cu DZ şi 67,4% femei cu DZ, femuro-popliteal - 23,19% bărbaţi cu DZ şi
23,25% femei cu DZ) comparativ cu grupele de control care au prezentat leziuni la
nivelul axului arterial proximal (iliofemural -33,3% bărbaţi şi 30% femei din grupurile de
control. Leziuni etajate au fost prezente mai ales în rândul diabeticilor (Fig.22).
În concluzie, peste 97% dintre bolnavii care au efectuat ecografia Doppler au
beneficiat de un diagnostic corect, doar pe baza acestei explorări paraclinice, ceea ce
confirmă importanţa ecografiei Doppler în diagnosticarea bolnavilor cu arteriopatii
periferice
70
60
50
40
30
20
10
0
Prevalenta nivelului afectarii
arteriale periferice in loturile de
barbati
1 2 3 4
DZ
C
70
60
50
40
30
20
10
0
Prevalenţa nivelului afectării
arteriale periferice în loturile de
femei
1 2 3 4
1. afectarea axului ilio-femural, 2- afectarea axului femuro-popliteu, 3- afectarea
axului popliteu distal, 4- leziuni etajate
Fig. 22: Prevalenţa nivelului afectării arteriale periferice în loturile de studiu
DZ
GC
DZ
C

A.6. ARTERIOGRAFIA
Arteriografia în cazul pacientului diabetic se foloseşte mai rar datorită caracteristicilor
arteriopatiei diabetice: obstrucţii circumferenţiale întinse a vaselor mijlocii asociate cu
mediocalcoza cu localizare simetrică frecventă la nivelul gambelor şi piciorului [206,
212, 213]. Prin natura afectării vasculare din diabet, această patologie permite terapii de
revascularizare la mai puţin de 25% dintre pacienţi [206]
Din cei 12 de bolnavi care au efectuat angiografii, (75%) au prezentat leziuni la nivelul
axului arterial proximal, 2 bolnavi (23%) – la nivelul popliteu distal, în timp ce 1 pacient
(2%) a prezentat leziuni etajate.
Studiul efectuat evidenţiază că există o asociere semnificativ statistică (p=0,0001), a
arteriopatiei diabetice cu fumatul. Deasemenea există o asociere semnificativă (p

Am măsurat vasodilataţia mediată de flux (FMD) la nivelul arterei brahiale pe
imagini obţinute ultrasonografic în B-mode, cu utilizarea unui transducer liniar de7.0
MHz a unui sistem Aloka prosound L10, Premier.
Modalitatea de examinare a FMD a fost standardizată de Ghidul de evaluare
ultrasongrafică, la nivelul arterei brahiale, a vasodilataţiei mediate de flux dependentă de
endoteliu, publicat în 2002 în JACC [214]. Pentru definirea referinţei în domeniul timp
faţă de fazele ciclului cardiac este necesar ca sistemul de ultrasonografie să aibă integrat
un modul de înregistrare ECG.
FMD se defineşte ca variaţia procentuală a diametrului bazal al arterei brahiale la
60 de secunde posthiperemie FMD = (D2-D1)x100/D1
Disfuncţia endotelială dependentă de endoteliu a fost considerată la valori ale
FMD% mai mici de 10%.
Concomitent cu evaluarea FMD, studiul funcţiei endoteliale a continuat cu
testarea vasodilataţiei independente de endoteliu. După o perioadă de repaus de 30
minute necesară restabilirii fluxului bazal, se administrează pacientului o singură doza de
0,4 mg nitrogilcerina (NTG) sublingual. Se evaluează diametrul luminal al arterei
brahiale la 4 minute de la administrarea NTG, acesta fiind momentul vasodilataţiei
maxime.
Valorile diametrului arterei brahiale măsurate bazal (înaintea efectuarii testului) DAB
şi valoarea bazală a volumul fluxului sanguin în artera brahială-VAB nu au prezentat
modificări semnificative între cele două loturi (Tabelul 7).
În urma explorării vasodilataţiei endoteliu dependentă se observă că diametrul
arterei brahiale ajunge la valori de 4,67±0,07 mm, fiind mult mai mic comparativ cu lotul
de control 4,85±0,07, p

Valori bazale
Vasodilataţie
endoteliu
dependentă
DZ C p
DAB (mm) 4,41±0,06 4,38±0,9 NS
VAB (ml/min) 548,5±34,8 550,54±32,3 NS
DAB (mm) 4,67±0,07 4,85±0,07 0,001
VAB (ml/min) 682,5±42,5 779,3±38,1 0,001
Vasodilataţie DAB (mm) 5,01±0,04 5,04±0,04 NS
endoteliu
independentă
VAB (ml/min) 836,7±51,5 862,1±32,9 NS
DAB- diametrul arterei brahiale, VAB-volumul fluxului sanguin în artera brahială
Tabelul 7: Rezultatele obţinute prin vasodilataţie endoteliu dependentă şi independentă în
loturile de studiu
Fig . 23: Variaţia diametrului arterei brahiale (DAB) obţinută prin vasodilataţie
dependentă (FMD) şi independentă de endoteliu (NTG) în loturile de studiu
B. 2. MONITORIZAREA SCREENING A RIGIDITĂŢII ARTERIALE
Studiul a fost realizat pe un lot de 30 pacienţi nou diagnosticaţi cu DZ tip 2, şi un
grupul de control format din 15 voluntari sănătoşi cu vârste asemănătoare celor cu diabet.
Viteza undei pulsatile - PWV a fost studiată în condiţii bazale şi prin studiul
farmacodinamic pentru definirea relaţiei NO rigiditate arterială la nivel central.
Vasodilataţia NO independentă de endoteliu a fost studiată prin administrarea de
nitroglicerină (NTG) sublingual [220, 221].
Determinarea PWV s-a efectuat automat cu ajutorul unui sistem ultrasonografic
Aloka prosound L10 MHz Premier şi a 2 transduceri liniari, în clinostatism după o
perioadă de 15 minute în repaus. După poziţionarea corectă a celor 2 transduceri (la
nivelul arterelor carotidă, femurală), aparatul a analizat 10 cicluri cardiace consecutive,
ulterior afişând valoarea PWV (m/s) pe segmentul carotido-femural. Pe baza
recomandărilor ghidului ESH/ESC de management al HTA (2007), rigiditatea arterială a
fost considerată la valori ale PWV carotido-femural mai mari de 12 m/s [223, 224].
26

Indice de rigiditate (stiffness index) s-a obţinut din analiza a 10 cicluri cardiace
consecutive, cu pacientul în clinostatism, după 10 minute de repaus, prin tehnica
fotopletismografică [219] cu ajutorul sistemul Biopac MP100.
În cazul pacienţilor cu DZ valorile IR (465cm/s versus control 420cm/s, p< 0,01), PWV
(10,3 m/s vs control 8,6 m/s; p

VIII. STUDIU PRIVIND MONITORIZAREA SCREENING CARDIACĂ ÎN
DIABETUL ZAHARAT TIP 2
a. EXPLORAREA ELECTROCARDIOGRAFICĂ ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2
Pacienţilor incluşi în studiu li s-a efectuat ECG standard utilizând electrocardiograful
Atria 3100. Intervalul QT a fost corectat în funcţie de frecvenţa cardiacă (QTc) utilizând
formula lui Hodges. QTc > 440 ms şi QTd >50 ms au fost considerate patologice.
S-au analizat frecvenţa cardiacă, axa QRS, intervalul PR, intervalul RR, durata QRS,
intervalul QT, QTc, QTd, s-a diagnosticat hipertrofia ventriculară stângă folosind indicele
Sokolov-Lyon, s-au diagnosticat tulburările de ritm şi de conducere, evidenţierea
tulburărilor de fază terminală de tip ischemio-lezional.
Analiza statistică asupra valorilor electrocardiografice ale loturilor de bărbaţi
evidenţiază că: frecvenţa cardiacă la diabetici 79,25±14,46 bătăi/min. vs control
72,23±6,16 bătăi/min prezintă modificări statistice evidente (F =0,73, p

Rezultatele testului de corelaţie Pearson, pentru un interval de confidenţă de 95%
indică o corelaţie semnificativă între valorile glicemiei şi QTc (bărbaţi r=0,215, p

La diabetici de asemenea s-a remarcat o tendinţă de afectare mai frecventă a
funcţiei de relaxare ventriculară (la 54% în DZ vs 41,2% lot control), precum şi o
pondere mai mare a pacienţilor cu zone de hipochinezie a ventriculului stâng (la 12,6%
din diabetici vs 2,2% lot control). Ponderea mai mare a pacienţilor cu zone de
hipochinezie a VS în acest lot, ar putea fi explicată prin frecvenţa considerabil mărită a
infarctelor de miocard suportate de pacienţii cu diabet.
Complexul intimă/medie s-a depistat îngroşat în 74,6% din cazurile cu DZ şi în
37,7% de cazuri în lotul fără DZ (p < 0,001).
GIM a fost de 0,9±0,1mm la diabetici vs. 0,68±0,1 mm în lotul de control,
p

• 2 – 3 corespunde CAN uşoare,
• 4 – 6 corespunde CAN moderate,
• 7 – 10 corespunde CAN severe.
Variabilitatea frecvenţei cardiace poate fi analizată prin metode statistice, liniare şi
neliniare.
A. Metode statistice
Măsurătorile în domeniul timp sunt mai uşor de calculat, însă ele nu pot da
informaţii despre distribuţia temporară a puterii (aceasta este utilă în înţelegerea
echilibrului dintre ramurile sistemului nervos autonom). Aceste măsurători includ
histograma şi calcularea câtorva indici statistici comuni. Cei mai importanţi indici din
domeniul timp sunt [251]:
• Frecvenţa inimii (HR)
• Deviaţia standard a tuturor intervalelor RR ( Standard deviation of the NN
interval - SDNN)
• Indicele SDNN reprezintă media deviaţiilor standard a tuturor intervalelor RR
pentru fragmente de 5 min din ECG.
• Deviaţia standard pentru media intervalelor RR normale (Standard deviation
of the averanges of NN intervals - SDANN)
• Rădăcina medie pătratică a diferenţelor succesive dintre bătăile normale ale
inimii (The square root of the mean of the squarea of differences between
adjacent NN intervals RMS-SD)
B. Analiza liniară
Principalul avantaj al măsurării şi analizei densităţii spectrale de putere (PSD - power
spectral density) asupra măsurătorilor din domeniu timp este faptul ca acestea aduc informaţii
despre cum este distribuită puterea, în funcţie de frecvenţă, permiţând astfel o apreciere a
echilibrului sistemului nervos autonom în orice moment al înregistrării.
Analiza în domeniul frecvenţă a folosit transformata Fourier rapidă şi a urmărit trei
semnale periodice:
• componenta spectrală de joasă frecvenţă (low frequency-LF)- 0,04-0,15
Hz, caracterizând maximumul activităţii simpatice,
• componenta spectrală de înaltă frecvenţă (high frequency-HF)- 0,15-
0,40 Hz, exprimând influenţa inervaţiei parasimpatice,
• componenta spectrală bazală (basal frequency-BF)-l -1,5 Hz.
• Unii autori au mai semnalat o componentă spectrală, de foarte joasă
frecvenţă (very low frequency-VLF)- 0,02 -0,04 Hz, influenţată probabil
de mecanismele termoreglatoare şi de activitatea sistemului reninăangiotensină
[54, 251].
În funcţie de raportul dintre valorile maxime ale vârfului puterii spectrale ale
fiecărei componente vegetative, înregistrate în cursul testelor, s-a stabilit preponderenţa
simpatică sau parasimpatică
Ulterior 20 de pacienţi cu DZ tip 2 (10 diagnosticaţi cu CAN şi 10 fără CAN) şi
10 subiecţi cu vârste asemănătoare diabeticilor dar fără modificări ale nivelului glicemic
bazal (grup control) au fost monitorizaţi 24 ore folosind un Holter ECG –sistem Zymed
Digital – Philips.
31

Mediile rezultatelor obţinute la testele reflexe cardiovasculare (HRDB, 30/15,
VR, ∆TAsistolică, ∆TA diastolică) pentru diabetici sunt semnificativ statistic mai mici
faţă de media lotului martor (tabelul 8).
Parametru DZ Control p
HRDB 16,20±6,57 20,42±8,21 0,0031
30/15 1,22±0,15 1,32±0,18 0,0025
VR 1,47±0,11 1,57±0,14 0,0001
∆TA sis +2,5±0,4 +6,51±0,6 0,001
∆T A diast 10,45±9,78 14,32±4,6 0,0001
Tabelul 8: Rezultatele testelor reflexe cardiovasculare
În urma acestor teste 24 de diabetici (36,92%) au fost diagnosticaţi cu CAN
(Fig.29, 30).
Fig. 29. Prevalenţa CAN în rândul diabeticilor nou diagnosticaţi
Fig. 30. Prevalenţa CAN la diabetici în funcţie de gradul de severitate
Testele reflexe cardiovasculare ale diabeticilor cu CAN arată o diminuare marcată
a variabilităţii frecvenţei cardiace, comparativ cu diabeticii fără CAN.
32

Înregistrarea electrocardiografică a pacienţilor cu DZ şi a grupului de control
evidenţiază alungirea intervalului QTc în DZ-433,89±30,37 ms vs C-421,2±24,6 ms
(F=4,9, p

Fig. 33. Variaţia SDNN pe 24 ore, perioada de zi şi de noapte în loturile de studiu
Fig. 34. Variaţia Log LF/HF în loturile de studiu
Se observă că variabilitatea frecvenţei cardiace din timpul zilei nu diferă între
diabeticii fără CAN şi grupul de control, în schimb pe perioada nopţii raportul LF/HF este
mai crescut la diabetici (predomină activitatea simpatică) comparativ cu lotul de control.
La diabeticii cu CAN ambele componente atât simpatică cât şi cea parasimpatică sunt
mult reduse, ceea ce semnifică ca variabilitatea frecvenţei cardiace este mult redusă.
36,92% din diabeticii investigaţi prezintă CAN, iar gradul de severitate CAN se
corelează cu durata de evoluţie a DZ (p=0,03) şi este mai gravă la cei la care CAN se
asociază cu PNP (p30 Kg/m² cu p=0,032. Viteza de conducere senzitivă a nervului median se corelează
negativ cu gradul de severitate CAN (p

IX. MONITORIZAREA SCREENING A FUNCŢIEI RESPIRATORII IN
DIABETUL ZAHARAT TIP 2
50 de pacienţi (25 bărbaţi şi 25 femei) cu DZ tip 2 cu evoluţia afecţiunii mai mică de
5 ani şi 50 subiecţi sănătoşi (25 bărbaţi şi 25 femei) cu vârste şi talie asemănătoare
diabeticilor au fost supuşi explorării funcţionale respiratorii în fiecare an timp de 3 ani.
Au fost excluşi din studiu pacienţii cu afecţiuni acute sau cronice pulmonare, fumătorii.
Testele funcţiei pulmonare au inclus determinarea: capacităţii vitale forţate (FVC),
volumul expirator maxim în prima secundă (FEV1), indice de permeabilitate bronşică
Tiffeneau-Pinelli, MEF50 debitul expirator maxim instantaneu la 50 % din CV, PEF
debitul expirator maxim de vârf şi apoi DLCO folosind ca tehnică metoda respiraţiei
unice. Toţi parametrii au fost măsuraţi folosind spirometru computerizat Cosmed Quark
PTF conform cu American Thoracic Society criteria.
FVC% în DZ-94,84±7,84% vs C-98,79±7,55% evidenţiază modificări cu semnificaţie
statistică (F =18,08, p

Fig. 36. Variaţia FEV1% între cele două loturi de studiu
Fig. 37. Variaţia PEF între cele două loturi
DLCO (capacitatea de difuziune pulmonară a monoxidului de carbon) explorează
funcţionarea complexului alveolo-capilar.
In urma analizei se observă că DLCO% poziţia şezând înregistrează valori mai
scăzute la diabetici comparativ cu lotul de control cu p

Fig. 38. Valorile DLCO% între cele două loturi
X. STUDIU PRIVIND MONITORIZAREA SCREENING A
NEUROPATIEI PERIFERICE DIABETICE
Studiul a urmărit să evalueze frecvenţa neuropatiei periferice diabetice (NPD) pe
tipuri şi stadii de evoluţie, alături de evaluarea, cu metode validate a unor prezumptivi
factori de risc pentru NPD.
La înrolarea în studiu tuturor pacienţilor li s-a întocmit o fişă ce a cuprins:
evaluarea parametrilor morfometrici, evaluarea simptomelor neuropatice pozitive şi
negative prezentate de pacient, durata de evoluţie a DZ, afecţiuni asociate diabetului,
statusul neurologic, examenul forţei musculare conform scalei Medical Research Council
(MRC), examenele de laborator efectuate, rezultatele cercetărilor electrofiziologice,
scorul neuropatic.
În urma testelor neurologice şi explorărilor electrofiziologie la 145 (60,41%) din
diabetici s-a stabilit diagnosticul de neuropatie, din aceştia 76 (63,3%) au fost bărbaţi şi
69 (57,5%) au fost femei. În grupul de control 23 (19,16%) au fost diagnosticaţi cu
neuropatie.
A.2. EXAMENUL DE STIMULODETECŢIE ŞI ELECTROMIOGRAFIA
EXAMENUL DE STIMULODETECŢIE
Examenul de stimulodetecţie a fost efectuat în fibrele motorii ale nervilor median,
ulnar, popliteu comun şi tibial bilateral şi fibrele senzitive ale nervilor median, ulnar şi
sural conform conduitelor standard. Pentru cercetările electrofiziologice a fost utilizat
electromiograful tip RECORDER produs de compania Esaote.
Pentru fiecare nerv motor au fost studiaţi următorii indici electrofiziologici:
latenţa motorie distală (motor distal latency – MDL - ms), amplitudinea potenţialului de
acţiune muscular compus (compound motor action potential – CMAP - mV) la stimulare
proximală şi distală, viteza de conducere în fibrele motorii ( motor nerve conduction
velocity – mNCV – m/s).
La examinarea nervilor senzitivi s-au măsurat următorii parametri:latenţa
senzitivă, amplitudinea potenţialului de acţiune senzitiv (sensory nerve action potential –
37

SNAP - microV), viteza de conducere în fibrele senzitive (sensory nerve conduction
velocity – sNCV – m/s).
Analiza rezultatelor examenului electrofiziologic evidenţiază că parametrii atât pentru
nervii senzitivi cât şi pentru nervii motori la pacienţii diabetici sunt mult mai reduşi
comparativ cu loturile de control (tabelul9, Fig.39 ).
Parametru BARBATI FEMEI
DZ C F p DZ C F p
Median
SNAP 9,87±7,5 16,05±6,6 25,5 0,0001 11,62±7,7 19,15±7,1 6,53 0,01
SL 3,2±0,2 1,91±0,02 17,4 0,001 2,6±0,4 1,62±0,01 12,7 0,01
SNCV 43,8±17,8 62,84±7,1 23,1 0,0001 45,3±16,5 57,1±8,16 4,12 0,05
CMAPp 3,7±4,5 6,56±3,8 5,73 0,008 4,12±0,2 6,65±5,2 4,14 0,05
CMAPd 4,12±0,3 6,81±0,2 6,17 0,003 4,68±1,2 6,85±1,7 5,46 0,01
MNC 51,68±6,1 62,7±5,6 24,8 0,0005 55,6±5,06 59,33±5,4 2,95 0,0951
MDL 5,19±0,7 3,1±0,1 4,24 0,05 3,25±0,5 3,1±0,14 0,00 0,9328
Cubital
SNAP 8,23±3,77 12,0±5,08 15,4 0,0001 12,6±4,35 15,6±2,39 3,89 0,05
SL 3,2±0,5 2,54±0,3 4,12 0,01 3,6±1,2 2,41±1,1 3,57 0,05
SNCV 49,0±9,14 59,3±3,62 17,1 0,0001 49,52±7,9 55,2±6,07 4,65 0,03
CMAPp 4,93±1,25 6,8±1,91 7,41 0,005 4,4±1,8 6,6±1,35 3,42 0,02
CMAPd 5,28±0,21 7,21±0,25 4,75 0,004 4,8±0,2 6,9±0,8 3,85 0,03
MNC 54,1±4,33 56,8±2,24 1,35 0,46 52,1±11,6 56,88±2,4 0,84 0,3656
MDL 4,61±0,48 3,77±0,29 4,65 0,02 2,62±0,68 2,54±0,29 0,23 0,6294
Sural
SNAP 6,16±4,5 7,3±2,1 9,97 0,0032 9,9±4,8 17,2±9,3 4,31 0,0458
SL 4,8±0,1 3,86±0,02 4,46 0,005 4,96±0,1 3,4±0,1 9,16 0,001
SNCV 39,6±17,9 55,11±3,5 12,4 0,0006 32,6±23,5 45,7±5,9 12,4 0,0001
Tibial
CMAPp 3,4±0,5 7,64±0,5 11,3 0,0001 3,73±0,3 6,98±0,6 7,13 0,0051
CMAPd 3,97±0,6 8,25±0,4 12,7 0,0004 4,3±0,7 7,12±0,8 6,55 0,006
MNC 44,1±6,79 53,0±2,03 17,5 0,0001 48,3±5,04 50,36±6,1 17,3 0,0001
MDL 7,6±1,31 4,1±0,29 3,27 0,038 6,1±4,37 5,9±0,29 1,71 0,2521
Peroneal
CMAPp 2,48±0,38 4,8±0,39 4,12 0,002 2,84±0,33 4,55±0,5 4,77 0,001
CMAPd 2,87±0,4 5,1±0,6 5,31 0,001 2,96±0,4 4,82±0,5 3,82 0,02
MNC 45,4±5,71 51,2±2,58 14,9 0,0002 46,6±4,09 49,2±5,23 17,1 0,0001
MDL 7,21±0,99 4,17±0,99 4,32 0,005 5,72±0,74 3,22±0,74 4,12 0,01
Tabelul 9: Rezultatele obţinute la examenul de stimulodetecţie în loturile de
studiu şi rezultatele testului Anova la compararea între loturi
38

Fig. 39 Viteza de conducere senzitivă şi motorie a nervului median în loturile studiate
Fig. 40. Viteza de conducere senzitivă în nervul sural (SNCV) în loturile de studiu
Viteza de conducere motorie în nervul tibial Viteza de conducere motorie în nervul peroneal
Fig.41. Vitezele de conducere motorii ale nervilor peroneal şi tibial
39

Cea mai frecventă formă de neuropatie întâlnită la diabetici a fost polineuropatia
simetrică distală. Această formă s-a diagnosticat la 126 diabetici (86,8%) din cei 145 cu
neuropatie, 11 pacienţi (7,58%) au avut neuropatie asimetrică, 6 (4,13%) au fost
diagnosticaţi cu amiotrofie, 2 (1,37%) au prezentat o afectare a nervilor cranieni (Fig.42).
Din cei 126 diabetici cu neuropatie simetrică distală, 77 (61,1%) au prezentat atât
afectare senzitivă cât şi motorie, la 46 (36,5%) am întâlnit afectare senzitivă şi la 3
(2,38%) ulcer neuropatic.
Fig. 42. Prevalenţa neuropatiei diabetice în funcţie de sex şi de durata de evoluţie a DZ
Cei mai afectaţi nervi au fost: nervul median (23,1%), nervul peroneal (53,17%),
nervul tibial (43,65%) şi nervul sural (46,82%).
Neuropatia diabetică a fost mai severă la cei la care s-au asociat şi unul sau mai
mulţi factori de risc: HTA, hiperlipemia, fumatul, abuzul de alcool, boala vasculară
periferică, retinopatia diabetică. Asocierea HTA ca factor de risc la cei cu polineuropatie
diabetică a fost observată la 108 pacienţi (85,71%). HTA stadiul III a fost frecvent
întâlnită la cei cu neuropatie severă (23%). De menţionat prezenţa dislipidemiei şi
hiperglicemiei severă la cei cu neuropatie moderată şi severă.
ELECTROMIOGRAFIA ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2
Examen EMG se face în poziţie sezândă, comodă, relaxată, se face asepsia tegumentelor, se
alege electrodul tip ac, se aplică garoul de împământare pe brat sau gambă în funcţie de muşchii
care vor fi examinaţi şi se împământează aparatul EMG. Acul electrod se inseră cu o mişcare rapidă
în muşchiul de investigat, muşchiul fiind în repaus. După inserarea acului-electrod se urmăreşte pe
ecranul sistemului apariţia unei activităţi electrice spontane, aceasta denotă afectarea neurogenă.
Apoi se trece la examinarea traseului EMG în condiţiile contracţiei gradate a muşchiului, la început
bolnavul realizează o contracţie uşoară pentru evidenţierea traseului simplu, apoi măreşte treptat
forţa de contracţie până la contracţie maximală. Pe măsura contracţiei medicul specialist urmăreşte
ritmul de îmbogăţire a traseului, sunetul (traseu intermediar, interferenţă). Apoi pacientul este rugat
să facă contracţia maximală a muşchiului, mişcare la care medicul se opune pentru a evidenţia
ritmul Piper. Pentru a investiga muşchiul trebuie urmărite activităţile a cel puţin 30 de unităţi motorii
(se realizează prin schimbarea poziţiei acului electrod de mai multe ori).
Electromiografia de profunzime s-a efectuat la 42 de pacienţi diabetici.
In repaus muscular s-a înregistrat la diabetici activitate spontană de denervare sub forma
potenţialelor de fibrilaţie. I n timpul contracţiei s-a înregistreazat un traseu sărac de denervare,
40

constituit din potenţiale de U.M. cu ritm de descărcare accelerat, traseul neajungând la stadiul
de interferenţă, fiind un traseu sărac.
Analizând toţi parametrii potenţialului muscular, la pacienţii examinaţi s-au evidenţiat
frecvent: scăderea amplitudinii potenţialelor, ceea ce înseamnă o pierdere a fibrelor cu reducerea
unitatii motorii, potenţiale de fibrilaţie, potenţiale polifazice complexe însoţite de potenţiale gigante .
B. IMPLICAREA ENDOTELINELOR ÎN APARIŢIA NEUROPATIEI
DIABETICE
20 diabetici cu vârsta medie de 42,11±6,48 ani (12 bărbaţi şi 8 femei), cu durata
medie a diabetului tip 2 de 5,4±1,2 ani au făcut parte din studiul nostru.
La toţi subiecţii s-au măsurat: indicele de masă corporală, glicemia, colesterolul seric,
HDL-colesterol, trigliceridele, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi parametrii
electrici neuromusculari. Examenul de stimulodetecţie a fost efectuat în fibrele motorii
ale nervilor median, popliteu comun şi tibial bilateral şi în fibrele senzitive ale nervului
median conform conduitelor standard.
Pacienţii au primit tratament cu sulfizol (un blocant de receptori endotelinici ET_A şi
ET_B) 3 g/zi timp de 7 zile, după care s-a repetat examenul de stimulodetecţie. Toţi
pacienţii au fost investigaţi pentru a exclude cazurile cu contraindicaţii la tratamentul cu
sulfizol.
Evaluarea după administrarea sulfizolului evidenţiază faptul că parametri ce s-au
modificat la diabetici între cele două determinări au fost TAS ce a scăzut de la 135±20
mmHg la 123,05±20,2 mmHg cu p

EMGs a prezentat modificări la 36 (72%) din pacienţii cu DZ tip 2 şi la 4 (26.6%)
pacienţi din grupul de control. Din cei 20 de bărbaţi cu DZ, 11 (55%) au prezentat
modificări: 3 (15%) în decompresie, 8 (40%) la hiperpnee. Din cele 30 de femei, 23
(76.6%) au prezentat modificări: 9 (39,13%) la decompresie, 14 (60.86%) în hiperpnee.
Descărcări spontane în repaus nu a prezentat nici un bolnav de DZ. In grupul de control
din cele 8 femei, 3 (37.5%) au prezentat modificări în hiperpnee iar din cei 7 bărbaţi
numai unul a avut testul pozitiv în hiperpnee.
DIABET ZAHARAT 2 CONTROL
Parametru Media DS Min Max Media DS Min Max
Vârstă 48.76 7.2 39 62 45.2 5.45 36 53
Glicemie 201.75 75.51 94 340 81.14 9.52 65 100
IMC 30.45 4.44 23.3 38.7 27.77 3.55 22.3 34.8
Colesterol 236.68 77.08 145 450 170 24.49 120 202
HDLc 41.26 4.49 35 52 46.35 5.78 36 55
TG 190.47 80.83 65 425 125.92 26.46 60 155
TG/HDLc 4.73 2.15 1.78 8.14 0.78 2.81 1.09 4.28
TAS 142.9 18.21 180 120 127.14 9.94 110 140
TAD 84.2 14.54 60 110 78.21 10.3 65 90
Ca total 1.52 0.29 1.23 2.58 2.28 0.26 1.75 2.65
Ca ionic 0.64 0.22 0.55 1.44 1.12 0.19 0.65 1.45
Mg 1.2 0.29 0.65 1.45 1.20 0.26 0.65 1.55
Tabelul 10. Indicatorii statistici ai parametrilor exploraţi
Rezultatele testului de corelaţie Pearson indică o corelaţie inversă între valorile
glicemiei şi a Ca ionic, coeficienţii de corelaţie indică scăderea valorilor Ca ionic pentru
valori ridicate ale glicemiei.
Fig. 43. Nivelul calciului total, ionic şi a magneziului la loturile de studiu
Studii recente arată că deficienţa în vitamina D poate determina scăderea toleranţei la
glucoză şi poate altera secreţia de insulină în DZ tip 2. Administrarea de vitamina D şi
calciu a restabilit echilibrul glicemic şi secreţia insulinică, de aici plecând ideea că ar
avea un rol în patogeneza DZ [278, 279].
42

CONCLUZII
1. Teza abordează explorarea tip screening ale modificărilor cardiovasculare,
respiratorii şi neuromotorii apărute la pacienţii cu DZ tip 2, prezentând valorile
parametrilor studiaţi în funcţie de sex, durata de evoluţie a afecţiunii şi asocierea cu alte
boli.
2. Evaluarea parametrilor antropometrici arată că prevalenţa obezităţii este dublă
la diabetici comparativ cu lotul martor, supraponderabilitatea şi obezitatea de gradul I
fiind preponderente la bărbaţi, obezitatea de gradul II se întâlneşte mai frecvent la femei.
Diabeticii prezintă un indice de masă corporală crescut şi mai frecvent întâlnim
obezitatea de tip abdominal, ceea ce constituie un risc cardiovascular crescut.
3. Evaluarea aspectului genetic la bolnavii cu DZ tip 2 a arătat un procentaj
crescut în apariţia bolii, la cei la care rudele de gradul I au prezentat diabet, hipertensiune
arterială, angină pectorală sau accidente vasculare cerebrale.
4. Explorarea paraclinică de laborator evidenţiază concentraţii matinale crescute
de glucoză, colesterol total, trigliceride şi reducerea HDL colesterolului, parametrii care
pe parcursul anilor au tendinţă uşoară de scădere, dar nivelurile lor rămân superioare
celor normale, ceea ce demonstrează că pacienţii nu-şi pot echilibra diabetul, fapt
confirmat de hemoglobina glicozilată care rămâne la valori mari.
5. Valorile colesterolului, fracţiei LDLcolesterol, trigliceridele cresc paralel cu
gradul hiperglicemiei, în timp ce valorile HDLcolesterolului scad, ceea ce constituie un
risc major cardiovascular.
6. Acidul uric seric la bărbaţii cu DZ tip 2 este crescut, iar prezenţa unei
albuminurii evidente, denotă alterarea endotelială a microcirculaţiei glomerulare, la care
se asociază şi un proces inflamator confirmat de valorile crescute ale proteinei C reactive.
7. Explorarea screening a arteriopatiei periferice arată că incidenţa sindromului de
ischemie periferică este mai mare la bărbaţii cu DZ tip 2 decât la femei, tradus prin lipsa
pulsului periferic în special la cei cu durata de evoluţie a DZ mai mare de 10 ani.
8. Explorarea Doppler şi ultrasonografia vasculară denotă că în majoritatea cazurilor,
rezultatele se corelează cu cele obţinute la examinarea clinică a pulsului periferic. Scăderea
indicelui gleznă-braţ se corelează direct proporţional cu creşterea riscului cardiovascular,
putând fi un parametru de prognostic la toţi pacientii cu sau fără simptomatologie de tip
periferic.
9. Complexul intimă/medie explorat prin Dopplerografie cu scanare 2D Duplex,
s-a găsit îngroşat, la diabetici.
10. La pacienţii cu DZ tip 2 s-a constatat o tendinţă la stenozare mai pronunţată la
arterele de calibru mediu, cu leziuni aterosclerotice (plăci moi şi eterogene) în faze mai
avansate de evoluţie, cu un risc major de instabilitate.
11. Tehnica ultrasonografica permite prin tehnica de evaluare a vasodilataţiei
mediate de flux (FMD - Flow Mediated Vasodilation) depistarea disfuncţiei endoteliale
fiind un marker preclinic pentru boala aterosclerotică, dar şi pentru rata de apariţie a
evenimentelor cardiovasculare ulterioare. Prin aceeaşi tehnică se poate determina
velocitatea undei pulsatile (PWV - Pulse Wave Velocity) ce depinde de proprietăţile
elastice, grosimea vasului şi de densitatea fluxului sangvin.
43

12. Prevalenţa insuficienţei cardiace, la pacienţii diabetici, ca şi a infarctului
miocardic, este semnificativă, cu prezenţa la diabetici a infarctelor miocardice
transmurale anterolaterale evidenţiate prin tehnica electrocardiografică. Prevalenţa
cardiopatiei ischemice a fost de două ori mai frecventă la femeile diabetice faţă de cele
nondiabetice.
13. Durata intervalului QT, corectat în funcţie de frecvenţa cardiacă (QTc), a fost
corelat direct cu severitatea neuropatiei autonome cardiace, alungirea acestuia fiind
asociată frecvent cu hiperglicemia postprandială, încât poate reprezenta un factor de risc
adiţional pentru evenimentele cardiovasculare (aritmii ventriculare, moarte subită).
14. Echocardiografia explorează valorile medii ale grosimii septului
interventricular, al grosimii peretelui posterior al ventriculului stâng, LVMI (g/m²)–
masa VS raportată la suprafaţa corporală, IVRT (ms)- timp de relaxare izovolumetrică, ,
IVCT (ms) – timp de contracţie izovolumetrică, EDV (ml)- volum telediastolic, ESV
(ml)-volum telesistolic care au diferit net la diabetici comparativ cu lotul de control.
15. Prevalenţa crescută a insuficienţei cardiace la pacienţii cu DZ se datorează
cardiomiopatiei diabetice, frecvent asociată cu microangiopatia coronariană, HTA şi cu
neuropatia autonomă cardiacă. Diagnosticul de certitudine pentru neuropatia autonomă
cardiacă se bazează pe efectuarea testelor de explorare a funcţiei vegetative
cardiovasculare (metoda testelor Ewing) ce permit screeningul clinic al CAN diabetice
din stadiul asimptomatic.
16. Analiza în domeniul timp evidenţiază că valorile SDNN, SDANN, RMSSD,
PNN50% la diabetici sunt scăzute. Analiza în banda de frecvenţă ne arată că VLF power,
LF, HF sunt mult mai mici la diabetici faţă de grupul de control. Raportul LF/HF nu a
diferit între cele două grupuri studiate.
17. Monitorizarea Holter ECG pe 24 ore la cei cu DZ indică valori SDNN,
PNN50% scăzute la diabeticii cu CAN ca şi un raportul LF/HF diferit atât în ceea ce
priveşte media pe 24 ore cât şi în perioadele de zi şi noapte.
18. CAN apare precoce în evoluţia diabetului când anomaliile funcţiei
parasimpatice predomină faţă de cele simpatice. Orice diabetic cu CAN trebuie examinat
pentru polineuropatie periferică diabetică (PNP) deoarece aceste două afecţiuni au fost
depistate simultan la mulţi diabetici, CAN debutând înaintea PNP şi ar putea fi folosită ca
marker al prognosticului complicaţiilor microangiopatice.
19. Monitorizarea Holter a tensiunii arteriale a arătat valori tensionale peste limita
admisă la majoritatea diabeticilor, cu un indexului diurn a TAS scăzut faţă de lotul
martor. Presiunea pulsului a prezentat creşteri la ambele sexe, ceea ce explică riscul
crescut pentru evenimente cardiovasculare fatale.
20. Identificarea aceloraşi factori de risc pentru neuropatia vegetativă, neuropatia
somatică şi complicaţiile microangiopatice, sugerează existenţa unui mecanism
patogenetic comun (disfuncţia endotelială).
21. Frecvenţa cardiacă prezintă creşteri semnificative la diabeticii cu
hipertensiune ca şi scăderea variabilităţii frecvenţei cardiace pe parcursul celor 24 ore,
menţinerea FC la valori crescute în special mai mari de 85/minut se corelează cu
afectarea organelor ţintă şi reprezintă un risc crescut de moarte subită.
Pacienţii hipertensivi diabetici prezintă un grad mai înalt de disfuncţie endotelială,
exprimat prin albuminuria evidentă şi modificări proaterogene ale spectrului lipidic,
44

hipertensiunea arterială grad I aparând mai frecvent la diabeticii nou diagnosticaţi, iar cea
de grad III mai frecvent la diabeticii cu durata afecţiunii mai mare de 5 ani.
22. Femeile diabetice au avut cele mai mici valori medii ale tensiunii arteriale
diastolice, ducând la creşterea presiunii pulsului, ceea ce reduce debitul coronarian în
diastolă, în acelaşi timp creşte tensiunea arterială nocturnă, ce poate duce la propagarea
hipertensiunii în microcirculaţie (retiniană, glomerulară), în condiţiile unei autoreglări
nervoase deficitare.
23. Explorarea funcţiei pulmonare s-a realizat prin determinarea volumelor statice
şi dinamice, semnificativ scăzute la cei cu DZ tip 2. Scăderea valorilor CVF şi FEV1 în
medie cu 1,1 şi 1,6 %prezis/an faţă de valorile grupului de control, dovedesc faptul că
diabetul afectează funcţiile pulmonare şi că hiperglicemia cronică poate produce
complicaţii microangiopatice în pulmon ca şi la nivelul retinei sau glomerulului renal.
Testele funcţiei pulmonare legate de microangiopatia pulmonară diabetică includ
capacitatea de transfer a oxidului de carbon (DLCO) şi volumul de sînge capilar
pulmonar, încât capacitatea de transfer scăzută a oxidului de carbon a fost corelată cu
prevalenţa şi/sau gradul severităţii microangiopatiei la diabeticii de tip 2 la nivel
pulmonar.
24. Neuropatia somatică s-a evidenţiat la 75% din bărbaţii cu vechimea diabetului
mai mare de 10 ani şi la 35% din femeile cu aceeaşi durată a bolii.
25. Evidenţierea PNP diabetice a necesitat înregistrarea vitezei de conducere
nervoasă motorie şi senzitivă ca şi electromiograma. Alungirea perioadei latente a vitezei
de conducere nervoasă şi reducerea amplitudinii potenţialelor ne-a ajutat la
diagnosticarea PNP la diabetici. Electromiografia a evidenţiat în repaus muscular activitate
spontană de denervare (potenţialelor de fibrilaţie), iar î n timpul contracţiei s-a înregistreazat un
traseu sărac de denervare, constituit din potenţiale de U.M. cu ritm de descărcare accelerat.
26. Endotelina poate contribui la apariţia neuropatiei diabetice, iar tratamentul cu
blocanţi de receptori endotelinici ar putea fi util în tratamentul acestei afecţiuni.
Rezultatele noastre au arătat o îmbunătăţire a vitezei de conducere nervoasă senzitivă a
nervului median, a TA sub influenţa tratamentului cu sulfizol, blocant de receptori ET-A
şi ET-B.
27. La 72% dintre diabeticii DZ tip 2 sau înregistrat pe EMG dublete sau triplete
dovedind existenţa spasmofiliei. Interesant de observat în cadrul studiului nostru că deşi
valorile Ca ionic erau evident scăzute pacienţii cu DZ nu prezentau simptome specifice
spasmofiliei. Mai mult, în ciuda valorilor scăzute ale calciului, la pacienţii cu DZ tip 2
modificările au apărut numai la probele de provocare, în special la hiperpnee.
EMG reprezintă o investigaţie importantă, atât pentru stabilirea diagnosticului cât şi
pentru urmărirea evoluţiei sub tratament a spasmofiliei, în formele manifeste şi în special
în cele latente.
45

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1) WHO. Fact sheet N°312. 2008 [cited 2009 16.01]; Available from:
http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs312/en/print.html.
2) IDF. Diabetes Prevalence. 2008 [cited 2008 09.09]; Available from:
http://www.idf.org/home/index.cfm?node=264.
3) IDF. Did You Know? 2009 [cited 2009 16.01]; Available from:
http://www.idf.org/home/index.cfm?node=37.
4) WHO. Definition and diagnosis of diabetes mellitus and intermediate
hyperglycemia. Report of a WHO/IDF Consultation. 2006 [cited 2009 16.01];
Available from:
http://www.who.int/diabetes/publications/Definition%20and%20diagnosis%20of%2
0diabetes_new.pdf.
5) N. Hâncu, IA Vereşiu, G. Roman, A. Albotă, A. Babeş, D. Barbonţa, A. Călinici, G.
Creţeanu, G. Ghişe, M. Graur, M. Moţa, M Moroşnu, G. Suciu, I. Szilaghz.
Romanian Diabetes Epidemics Programme (EPIDIAB). First year results.
Diabetologia. Vol 44, Supl 1. 2001.
6) Maria Moţa – Microangiopatia diabetică - Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2003;
7) Zigler D. Diabetic cardiovascular autonomic neuropathy: clinical manifestations and
measurement. Diabetes Rev 1999, 7: 342-357.
8) Devereux R., Roman M., Paranicas M. Impact of diabetes on cardiac structure and
function. Circulation, 2000, Nr. 101, p. 2271-2277.
9) Bertoni A.G., Goff D.C., D´Agostino R.B. et al. Diabetic Cardiomyopathy and
subclinical cardiovascular disease. The multi-ethnic study of atherosclerosis
(MESA), Diabetes, 2006, Nr. 29, p. 588-594.
10) Sala J., Masia R., Gonzalez de Molina F. Short-term mortality of myocardial
infarction patients with diabetes or hyperglicemia during admission. Journal of
Epidemiology and Community Health, 2002, Nr. 56, p. 707-712.
11) Spallone V., Gambardella S., Maiello MR., Barini A., Frontoni S., Menzinger G.:
Relationship between autonomic neuropathy, 24-h blood pressure profile and
neuropathy in normotensive IDDM patients. Diabetes Care 1994; 17: 578-584.
12) Tarnow L. et al., Prevalence of arterial hypertension in diabetic patients before and
after the JNC-V.Diabetes Care 1994; 17:1247–1251. OS
13) Global Guideline for Type 2 Diabetes – International Diabetes Federation, 2005;
Textbook of Diabetes John C. Pickup, Gareth Williams, Blackwell Scientific
Publications, 2003,2.4-2.12,52.1-53.1;
14) Benbassat CA, Stern E, Kramer M, et al. Pulmonary function in patients with
diabetes mellitus. Am J Med Sci. 2001; 322(3): 127-32.
15) Philips B., Baker E. Editorial III: Hyperglycaemia and the lung. British Journal of
Anaesthesia, 2003, Vol. 90, No. 4, 430-433.
16) Ardigo D et al. Pulmonary complications in diabetes mellitus: the role of glycemic
control. CurrDrug Targets Inflamm Allergy. 2004 Dec; 3 (4): 455-8.
17) American Diabetes Association – Standards of Medical Care in Diabetes, Diabetes
Care 2005; 28(1), S4-S36;
46

18) B Dumitru, F. Petria, C. Popa – Microangiopatia cerebrală diabetică. Viaţa medicală.
2002. 47:2
19) I Mincu. Complicaţiile cronice ale diabetului zaharat. Tratat de medicină internă Boli
de metabolism şi nutriţie. Ed. Medicală, 1986:431-465.
20) Definition, Diagnosis and Classification of Diabetes Mellitus and its Complications
Report of WHO Consultation, 1999, p 1-20;
21) Constantin Ionescu-Tîrgovişte – Diabetologie modernă; Ed. Tehnică Bucureşti 1997;
22) Diabetul zaharat- ghid terapeutic pentru medicul de familie. Suport de curs oferit de
Comisia de Specialitate a MSP Diabet si Endocrinologie
http://www.paulescu.ro/download/Materiale%20curs%20cadre%20universitare/ghid
_terapeutic_oferta%20comisiei%20DZ.doc.
23) I. Haulica: Fiziologie umană. Editura Medicală, Bucureşti, 1999, pp l38-140, pp. 813-818, pp
1147- 1154.
24) L. Gherasim: Medicină internă, vol. II, Editura Medicală, Bucureşti 2001, pp. 1167 – 1162.
25) R. Pieptea. Diabetul zaharat în clinica medicală. Editura Academiei Române, Bucureşti, 1989.
54) Elena Strobescu: Neuropatia autonomă cardiacă diabetică, Editura Junimea 2002.
64) Bruckner I., Bruckner I. Diabet şi hipertensiune. Aspecte practice de patogenie,
investigare şi tratament. Cristal, 2006, 152 p.
65) Koon-Hou Mac, David P., Faxon M. Clinical studies on coronary revascularization
in patients with type 2 diabetes. Eur. Heart J., 2003, Nr. 24, p. 1087-1103.
67) Becker A., Griet B., F.de Vegt. Cardiovascular events in type 2 diabetes: comparison
with nondiabetic individuals without and with prior cardiovascular disease (10-year
follow-up of the Hoorn study). Eur. Heart J., 2003, Nr.24, p.406-1413.
70) Wilson W.H., Maroo A., Young J.B. Ischemic heart disease and congestive heart
failure in diabetic patients. Medical Clinics of North America, 2004, Vol. 88, Nr. 4,
p. 241- 250.
73) Rana B., Lim P., Naas A. QT interval abnormalities are often present at diagnosis in
diabetes and are better predictors of cardiac death than ankle brachial pressure index
and autonomic function tests. Heart, 2005, Nr. 91, p. 5- 44.
74) Saadeh A.M. Relation between age, ventricular arrhythmia, left venticular
hypertrophy and QT dispersion in patients with essential hypertension. Acta Cardiol.
2004; 59(3):249-53.
84) Lefrandt JD, Diercks GFH, van Boven AJ, Crijns HJGM, van Gilst WH, Gans ROB.
High fasting glucose and QTc duration in a large healthy cohort. Diabetologia 2000;
43: 1332–4.
96) Engstrom G, Hedblad B, Nilsson P, Wollmer P, Berglund G, Janzon L: Lung
function, insulin resistance and incidence of cardiovascular disease: a longitudinal
study. J Intern Med 253:574–581, 2003
100) Davis TM, Knuiman M, Kendall P, et al. Reduced pulmonary function and its
associations in type 2 diabetes: the Fremantle Diabetes Study. Diabetes Res Clin
Pract 2000; 50: 153-9.
134) Carmen Mocanu: Angiografia automatizată, Microangiopatia diabetică, sub red.
Maria Moţa, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003.
183) Executive Summary of The Third Report of The National Cholesterol Education
Program (NCEP) Expert Panel on Detection, Evaluation, And Treatment of High
Blood Cholesterol In Adults. JAMA (2001) 285:2486–2497
47

206) American Diabetes Association “Peripheral arterial disease in people with diabetes”
Diabetes Care 2003, 26:3333-41
210) The Seventh Report of the Joint National Committee on Prevention, Detection,
Evaluation, and Treatment of High Blood Pressure - Complete Report,
Hypertension. 2003;42:1206
211) Avram R., Avram J., Nagy I., Ultrasonografia Doppler vasculara, Timisoara – 1996.
214) Corretti M. et al. Guidelines for the ultrasound assessment of endothelial-dependent
flow-mediated vasodilation of the brachial artery: a report of the International
Brachial Artery Reactivity Task Force. J Am Coll Cardiol. 2002; 39: 257-265
215) Corretti MC, Plotnick GD, and Vogel RA. Technical aspects of evaluating brachial
artery vasodilatation using high-frequency ultrasound. Am J Physiol Heart Circ
Physiol 1995; 268: H1397-H1404
220) Taddei S, Salvetti A. Endothelial dysfunction in essential hypertension:clinical
implications. J Hypertens 2002; 20:1671–1674.
221) Drexler H. Endothelial dysfunction: clinical implications. Prog CardiovascDis
1997; 39:287–324. RV
222) O’Brien E, Asmar R, Beilin L, Imai Y, Mancia G, Mengden T, et al. onbehalf of the
European Society of Hypertension Working Group onBlood Pressure Monitoring.
European Society of Hypertension recommendations for conventional, ambulatory
and home blood pressuremeasurement. J Hypertens 2003; 21:821–848. GL
223) O’Brien E, Waeber B, Parati G, Staessen J, Myers MG. Blood pressuremeasuring
devices: recommendations of the European Society of Hypertension. BMJ 2001;
322:531–536.
224) Sharad P., Marvin E.L., Alethea VM Foster, Edmonds E.M. – “Diabetic foot – A
clinical atlas” Martin Dunitz, Taylor&Francis Group, London and New York, 2004
249) Ewing DJ, Martyn CN et al.: The value of cardiovascular autonomic function tests:
10 years experience in diabetes. Diabetes Care, 1985; 8: 491-498.
250) Analysis of the chaotic component of the sinusal R-R intervals as a tool for
detecting a silent cardiac dysautonomia in type 2 diabetes mellitus. Clin Ter. 2005
Jul-Aug;156(4):151-8.
251) Chemla D. et al., Comparison of fast Fourier transform and autoregressive spectral
analysis for the study of heart rate variability in diabetic patients. Int J Cardiol.
2005 Oct 10;104(3):307-13.
273) Stevens EJ, Tomlinson DR. Effects of endothelin receptor antagonism with
bosentan on peripheral nerve function in dorsal root ganglion in the rat. Proc Natl
Acad Sci USA 1985; 82: experimental diabetes. Br J Pharmacol 1995; 115: 373–9.
274) Zochodne DW, Cheng C, Sun H. Diabetes increases sciatic nerve sympathectomy.
Can J Physiol Pharmacol 1992b; 70: 651–9. susceptibility to endothelin-induced
ischemia. Diabetes 1996.
278) Borissova AM et al.: The effect of vitamin D3 on insulin secretion and peripheral
insulin sensitivity in type 2 diabetic patients. Int J Clin Pract 57:258–261, 2003.
279) Pittas AG, Dawson-Hughes B, Li T, Van Dam RM, Willett WC, Manson JE, Hu FB
2006 Vitamin D and calcium intake in relation to type 2 diabetes in women.
Diabetes Care, 29. (3), 650–656
48

LISTA LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE
LUCRĂRI PUBLICATE ÎN EXTENSO CA PRIM AUTOR
1. Daniela Matei, F. Topoliceanu, L. Dumitraş, L. Vasilescu, M. Muscalu - Modificări
neuroelectrofiziologice la pacienţi cu diabet zaharat tip II recent diagnosticat-
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Iasi -2007, vol.111, nr.4, supl 1, pp.85-88, ISSN:
0048-7848.
2. Daniela Matei, R.Matei – Detection of Diabetic Symptoms in Retina Images Using
Analog Algorithms, Proceedings of the 7 th WSEAS International Conference on
Signal Processing, Robotics and Automation ISPRA’08, Cambridge, England,
UK, Febr. 20-22, 2008, pp.198-203, ISBN: 978-960-6766-44-2.
3. Daniela Matei, C. Corciova, L. Dumitras- Rolul electromiografiei de suprafata in
diagnosticul spasmofiliei din diabetul zaharat tip II, Revista Medico-Chirurgicală,
Vol 113, sup. nr.1, pp. 74-77, ISSN: 0048 – 7848, 2009;
4. Daniela Matei, C. Grigoras, L. Dumitras – Influenţa hiperglicemiei postprandiale
asupra QTc, QTd în diabetul zaharat tip II, Revista Medico-Chirurgicală, Vol 113,
sup. nr.1, pp. 64 -67 ISSN: 0048 – 7848, 2009;
5. D.Matei, R.Matei – New Algorithms for Pathology Detection in Angiography Images,
4 th Annual Symposium of the Benelux Chapter of the IEEE Engineering in
Medicine and Biology Society (EMBS), 9-10 November 2009, University of
Twente, Enschede, the Netherlands, ISBN: 978-90-365-2933-4, pp.94-97
6. D. Matei, R. P. Matei – ”Processing of Positron-Emission Tomography Images Using
CNN Algorithms”, Proceedings of the Fourth European Symposium on
Biomedical Engineering, 25-27 June 2004, Patras, Greece, pag 56-59.
7. D. Matei, R. P. Matei – “Analog Linear Filtering of Biomedical Images With Cellular
Neural Networks”, Proceedings of the Fourth European Symposium on
Biomedical Engineering, 25-27 June 2004, Patras, Greece, pag. 162-165
8. D. Matei, Al.D.Ciochină, C. Corciovă, A.Stratone- Modificările parametrilor
spirografici în diabetul zaharat tip 2, Revista Medico-Chirurgicală a Societăţii de
Medici şi Naturalişti nr.4, Vol 113, 2009, pag. 1298-1302, ISSN: 0048-7848.
9. D. Matei, R. Matei – Diabetic retinopathy assessment using analog processing of
angiography images- Electrotehnică. Energetică. Electronică, tomul LVI (LX),
facs. 1/2010, a Buletinului I.P.I, ISSN 1223-8139.
10. D. Matei, R. Matei – Detection of diabetic symptoms in retina images using analog
algorithms, International Journal of Biological and Life Sciences 6:4 2010, pag 224-
227, ( în curs de apariţie).
11. D. Matei, Al.D.Ciochină, A.Stratone- Importanţa intervalului QTc în diagnosticarea
neuropatiei autonome cardiace în diabetul zaharat tip2, Revista Medico-Chirurgicală
a Societăţii de Medici şi Naturalişti nr.1, 2010, ( în curs de apariţie).
49

LUCRĂRI PUBLICATE ÎN EXTENSO CA SI COAUTOR
1. Radu Matei, Daniela Matei – Some Analog Linear Filtering Tasks Useful in Medical
Image Processing, CD Proceedings of the 5-th European Symposium on Biomedical
Engineering, ESBME’2006, 7-9 July 2006, Patras, Greece
2. R.Matei, D.Matei – Orientation-Selective 2D Recursive Filter Design Based on
Frequency Transformations, IEEE Region 8 EUROCON 2009 Conference, St.
Petersburg, Russia, May 18-23, 2009, ISBN: 978-1-4244-3861-7
3. R.Matei, D.Matei – EEG Signal Analysis Using Nonlinear Dynamic Techniques, 4 th
Annual Symposium of the Benelux Chapter of the IEEE Engineering in Medicine and
Biology Society (EMBS), 9-10 November 2009, University of Twente, Enschede, the
Netherlands, ISBN: 978-90-365-2933-4, pp.133-136
LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE PUBLICATE ÎN ABSTRACT SAU COMUNICATE CA
PRIM AUTOR
1. Matei D., Ana Stratone, Chiruta Roxana – „Metode screening de evaluare a
neuropatiei în diabetul zaharat tip II” - a 20-a Conferinţă Naţională a Societăţii
Române de ştiinţe Fiziologice; 26 – 28 mai 2005, Sibiu, Sibiul Medical, vol 16, pag
37.
2. Matei Daniela, Carmen Andrei, Topoliceanu Florin – „Importanţa măsurării
intervalului QT şi a dispersiei QT la pacienţii cu diabet zaharat tip I cu sau fără
neuropatie autonomă cardiacă” - Zilele UMF noiembrie 2005, Iasi
3. Matei Daniela, Dumitraş Lora, Carmen Andrei, Stratone Ana – „Utilitatea
examenului de stimulodetecţie în monitorizarea bolnavilor cu diabet zaharat tip I fără
manifestări clinice de neuropatie periferică”, Zilele UMF noiembrie 2005
4. Matei Daniela, Ciorap Radu, Dionisie Bogdan, Topoliceanu Florin – „Qt interval
prolongation as indicator of cardiac autonomic neuropathy in type II diabetes
mellitus” - a XXI-a Conferinţă Naţională a SRSF, Oradea-Băile Felix, 11-13 mai
2006, vol rezumate pag 81-82
5. Matei Daniela, Dionisie Bogdan, Ciofea Roxana, Stratone Ana, Lora Dumitraş –
„Nerve conduction studies in asymptomatic type ii diabetes and impaired glucose
tolerance” - a XXI-a Conferinţă Naţională a SRSF, Oradea-Băile Felix, 11-13 mai
2006, vol rezumate pag 83-84.
6. Matei Daniela, Stratone Ana, Dionisie Bogdan – “Modificări neuroelectrofiziologice
în hepatopatiile cronice” - Simpozionul “Gheorghe Marinescu” al Societatii Nationale
de Neurostiinte, Bucuresti, 2-3 iunie 2007, vol rez. pag.22-23
7. Matei Daniela, Topoliceanu Florin, Dumitraş Lora – “Importanţa înregistrării
potenţialelor evocate somatosenzoriale în monitorizarea diabetului zaharat tip II” -
Simpozionul “Gheorghe Marinescu” al Societatii Nationale de Neurostiinte,
Bucuresti, 2-3 iunie 2007, vol rezumate pag.24-25.
8. Matei Daniela, Topoliceanu Florin, Dumitraş Lora – “Utilitatea înregistrării
potenţialelor evocate auditive în diabetul zaharat tip II” - Conferinta Nationala a
Societatii Romane de Stiinte Fiziologice, Bucuresti, 1-2 iunie 2007.
50

9. D. Matei – The Hippocratic tradition of homeopathy, 2nd Αmphictyony Conference,
Kos, Greece, 30 April - 3 May, 2009.
10. D. Matei – The natural way is the only way, 2nd Αmphictyony Conference, Kos,
Greece, 30 April - 3 May, 2009
LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE PUBLICATE ÎN ABSTRACT SAU COMUNICATE IN
CALITATE DE COAUTOR
1. Apostol I., Topoliceanu F., Stratone A., Botez P., Budescu E., Matei D., Ciupilan D.,
Ciorap R., Costin H. – “Ergometric and Electrophysiologic Explorations of the Joint-
Muscle System Biomechanics” – XV-eme Session des Journees Medicales
Balkaniques, Iasi, Romania, 28-30 Avril 1999
2. Filip F., Apostol I., Balteanu C., Botez P., Stratone A., Topoliceanu F., Dumitras L.,
Matei D., Dionisie B., Chiruta R., Ciorap R. – “Modern Concepts in the Functional
Assessment of Neuromuscular Performance and Rehabilitation” – XV-eme Session
des Journees Medicales Balkaniques, Iasi, Romania, 28-30 Avril 1999
3. Topoliceanu F., Stratone A., Filip F., Ciochina D., Matei D., Ciofea R., Dionisie B.,
Ciorap R., Gura A., Apostol A.- “Comparative Study Concerning the Contribution of
Tensorheo-Oscillographic Integrated Photoplethysmographic, Echosphygmographic
and Vein Occlusion Plethysmography Techniques in the Exploration of Peripheral
Microvascular Circulation” – XV-eme Session des Journees Medicales Balkaniques,
Iasi, Romania, 28-30 Avril 1999
4. Topoliceanu Fl., Ciorap R., Stratone A., Bălteanu C., Filip Fl., Ciochină D., Ciofea
R., Matei D., Dionisie B., Chirută R. – „Contributii la explorarea neinvazivă a
hemodinamicii cardiovasculare prin pletismografia de impedantă” - a XVI-a
Conferinta Nationala de Fiziologie, 21-23 octombrie 1999, Craiova
5. Stratone Ana, Graur Mariana, Topoliceanu F., Pentelei Ella, Chiruta Roxana, Filip F.,
Matei D., Dionisie B., Ciofea Roxana – „The role of diagnostic tests in the
management of diabetes mellitus” - a XVI-a Conferinta Nationala de Fiziologie, 21-
23 octombrie 1999, Craiova
6. R. Ciorap, Fl. Tololiceanu, R. Lupu,. C. Corciovă, I. Cârlig, D. Matei – „Modalităţi
de control a stimulării electrice funcţionale utilizate în bioingineria recuperării” -
Zilele Universităţii de Medicină şi Farmacie „ Gr. T. Popa” Iaşi, 29 – 30 noiembrie
2002
7. F. Filip, D. Zaharia, R.Ciofea, B. Dionisie, D. Matei, A. Stratone, F. Topoliceanu –
„Standardizarea electrodiagnosticului neuro-muscular în polineuropatia diabetică” -
Zilele Universităţii de Medicină şi Farmacie „ Gr. T. Popa” Iaşi, 29 – 30 noiembrie
2002
8. Matei Radu, Matei Daniela - "Prelucrarea imaginilor biomedicale prin filtrare
liniara analogica"; - Zilele UMF noiembrie 2005
9. Matei Radu, Matei Daniela - "Metode de extragere a trasaturilor din imagini
biomedicale prin algoritmi analogici" - Zilele UMF noiembrie 2005
10. R.Matei, D.Matei – Some Biomedical Image Processing Tasks Using Analog
Algorithms, 5th European Conference on Intelligent Systems and Technologies, ECIT
2008, 10-12 July 2008, Iasi, Romania
51

Colaborator la cărţile:
1. F. Topoliceanu, A. Stratone – „A practical Guide of Paraclinical Function Testing” –
Editura PIM Iasi, 2006
2. F. Topoliceanu, A Stratone – „Aplicaţii computerizate de explorare paraclinică
funcţională”, Editura PIM Iasi, 2006
52