coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009Marius Chelaru avea să remarce,în final: „Să vezi un copil venindde la Timişoara la Mizil, numaipentru că iubeşte poezia, ţine deîncăpăţânarea de a face cultură, pecare, din fericire, generaţiile foartetinere şi-au asumat-o”.Invitat la microfon, GrigoreVieru mărturiseşte: „Iubiţi fraţi! Suntpentru a treia oară la Mizil şi amîndrăgit acest oraş şi această lume…”Poetul vorbeşte despre fiinţa naţionalăşi despre o graniţă de lacrimi: „Eusunt născut într-un sat aflat lângă Miorcaniimarelui Ion Pillat, pe maluldrept al Prutului. După ce s-au distrusbisericile şi mănăstirile de la noi,transformate fiind în spitale de bolivenerice, în spitale de tuberculoşi sauîn puşcării, maica, femeie profundreligioasă, în taină, în noaptea Învierii,voia să sfinţească pasca. Şi aşteptazvonul clopotelor din bisericade pe malul celălalt şi atunci sfinţeaouăle şi pasca… Este păcat să uitaţiaceste lucruri, care se întâmplă acolo,unde am pătimit şi pătimesc şiastăzi.. Dar, parcă şi de Unire mi-eteamă, când văd că unii îl batjocorescpe Eminescu în ţara lui. I-am spusaseară lui Fănuş Neagu: «Noi avemcuvântul şi ne retragem în cuvânt, daroamenii simpli, cei care suferă, ceau?»“. Cum era firesc, poetul a încheiatcu o poezie: „Casa mea / Tumă iartă, o, mă iartă, / Casa mea dehumă, tu, / Despre toate-am scris pelume, / numai despre tine nu. // Şi-ţitrag radio şi lumină / Ţi-am făgăduitcândva / Şi că fi-vom împreună /Pieptul meu cât va sufla. // Dar prinalte case, iată, / Eu lumina o presor, /Alte case mă ascultă / Când vorbescla difuzor. // Ţi-am luat-o şi pe mama/ Şi-aţi rămas acum, ia, / Vai, nici tuîn rând cu lumea / Şi nici orăşeancăea. // Las’că vin eu cu bătrâna / Şinepotu-ţi o să-l iau / Care pe neprinsde veste / Speria-va-ţi bezna: „Hau!”// Şi vei râde cu băiatul / Ca doi pruciprea mititei / Şi vei plânge cu bătrâna/ De dor ca două femei. // Şi vei tacelung cu mine / Cu văz tulbur şi durut,/ Casă văduvă şi tristă / De pe marginede Prut.”Adrian Păunescu şi TatianaStepa, ignorând oboseala drumului,au intrat direct în spectacol. Poetulrecitând Repetabila povară în cuvintece luau formă de lacrimă, Tatianacontinuînd cu Rugă pentru părinţi.După care poetul a explicat:„Noi ne-am ocupat de lucruri profund«banale», cum ar fi dragostea depărinţi, dragostea de ţară, dragosteade om… Eu cred că răul e foarte uşorde făcut şi binele foarte complicat.Am rămas în «armata» binelui şi deaceea şi suntem împreună. Sigur,aveam o mie de treburi importante defăcut, dar când am auzit că astăzi, laMizil, este o sărbătoare a culturii, nuputeam să nu fim alături de dumneavoastră…Iar pe drumul nostru încoace,datorită complicaţiilor şoselelor,am avut timp să scriem şi v-am8