coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

ALMANAHchiar dacă distanţele de spaţiu şitimp sunt foarte mari. A pătrunsapoi sfios în „camera lui”, în semiîntunericulcăreia mirosea a săpunde casă şi a busuioc.– Fă-te comod! Mă duc săaduc niscai lemne. Ţi-o fi foame,mamă…S-a dus la fereastra îngustă;de aici pândind neastâmpărul vrăbiilorşi piţigoilor, iarna. Găsise înpod un geamantan vechi, din cartonpresat. O mână de mălai, o bucatăde lemn, ca o ţurcă şi sfoara de caretrăgea când zburătoarele flămândeintrau în capcană.Le dădea drumul în odaie şile urmărea zborul haotic până lecuminţea oboseala.. Atunci deschideafereastra şi nelegiuirea luasfârşit. Dar, cum ulciorul nu mergede multe ori la apă, s-a întâmplat camaică-sa să vină pe neaşteptate şisă-l surprindă la „exerciţiile” dezbor. Nu l-a bătut, deşi înţelegeaacum că şi-ar fi meritat pedeapsacu vârf şi îndesat, dar nu va uitaniciodată amărăciunea din vorbeleei: „N-am bănuit că ai un suflet atâtde insenjsibil!”. A fost deajuns…Acum îi urmărea meticulozitateacu care aşeza lemnele în vatră.– N-ai uitat nimic? l-a întrebatpe un ton dojenitor. Cineva teaşteaptă afară; te-a simţit.A ieşit repede. Dincolo deuşă, Roboţel scâncea ca un copil.S-a aplecat şi la mângâiat îndelung,pe creştet: „Ce mai faci, măi, moşule?Ţi-a fost dor, aşa-i?” Câineles-a lungit pe burtă. Lui Victor i s-apărut că plânge. L-a ridicat delabele din faţă şi l-a îmbrăţişat cape un prieten drag.Roboţel fusese abandonatîntr-un pâlc de cătină. Victor veneade la şcoală şi a auzit un chelălăitstins. S-a strecurat printre aceleplantelor şi a dat peste o imaginecutremurătoare: doi căţei morţi şi altreilea bâjbâind orb pe lângă trupurilelor. L-a luat acasă. N-aveabiberon. A improvizat unul dintr-opungă de plastic. Roboţel s-a încăpăţânatsă trăiască şi, după 2 – 3zile se priveau în ochi. L-a numitaşa pentru că mergea ca o jucăriecu arc. A mai avut un impas cândl-a descoperit taică-su: „Să pleci cuel de-aici!”… Noroc cu maică-sa,altminteri…Gabriel ARGEŞEANUCinci„Agitaţia era din ce în cemai mare. Vestea se răspândise caun trăsnet. Toţi conştientizau inevitabilul,dar nu puteau accepta. Erainadmisibil să se întâmple aşaceva. Aceasta era fraza care înlocuiaorice subiect. Nimeni nu dezvoltamai mult decât esenţa aceleisituaţii: Era inadmisibil să se întâmpleaşa ceva! Fraza se pre-83