coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

cu el vreau să adorm repedeîntr-o lume frumoasăplină de oameni care să mă iubeascănimeni nu mă poate proteja nimenitoată dragostea şi pătura pestecorpul meu ca peste o groapă adâncădacă pun în foc 2 degete ele vor ardedacă duc spre inimă 2 degete ele vor ardedacă îmi tai 2 degete ele vor arde- nimeni nu mă poate proteja –noaptea se vede mai bineaceasta este casa mea şi culcuşul fiareiunghiile cresc părul iese din pielenumai lacrimile nuDaria VlasÎn cădereîn fiecare noapte o vădpână nu demult nici nu ştiamcă prin somn se pot percepe mirosurişi totuşi în fiecare noapte simtmirosul corpului ei din ziua a treiacând se vor îndeplinicele mai sumbre presimţirinu mă va ajuta cu nimicfaptul că am ştiut dinainteîn faţa spitalului republicansunt bănci de metalpe care se aşează bolnaviifiecare dintre ei este sigur căîn curând se va face bineşi va merge acasă îşi va vedeade gospodărie va pleca iarăşila Moscova să câştige banifiecare dintre ei are ceva înăuntruuneori nici medicii nu-şi dau seamadespre ce e vorba uneori radiografiileanalizele nu ajută uneori oamenii obosescpur şi simplu nu mai vor să funcţionezedacă acul de la perfuzienu e scos corect din venă75ALMANAHpoate să se scurgăn tot sângeletresar de fiecare dată cândbate cineva la uşă când sună telefonulcând deschid Internetulcând mă salută cineva pe stradăaştept confirmareaîn cădere se încearcă rezistenţaîn cădere se va aflacât de puternici suntemaud motorul elicele se învârtescrup crengile copacilorsparg acoperişul de pe casa guvernului50 de oameni la bord inclusiv echipajul50 de măşti cu oxigen şi 50 de vesteîmpăturite avioanele zboarătot mai aproape de pământnu ştiam ce să fac trebuia să urcla etajul şapte, salonul 24,mi-era prea frică s-o vădmi-era prea frică de mirosuriîn mintea mea o vedeam mică şi albămai albă decât pereţii salonuluimai albă decât pilulelepe care le înghiţea cu pumnulVadim VasiliuCâinele orbuluiîn curând mă voi transformaîntr-un câineşi mă va cumpăra un orbun câine adevărat are un stăpân orbun bărbat orb neapărat are o cârjaşi un câinecare să-l ducăla fabrica nevăzătorilorla teatrul nevăzătorilorla discoteca celor chioritraversează strada pe verdemerge în fiecare dimineaţă la lăptarcâinele orbului nu se uită la căţelecâinele orbului rabdăaşteaptă culoarea verde