coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009faptul că nu au fostprea mulţi martori în jurul nostruîmi dă senzaţia că eram un fel deadam şi evaasta mă face să tai întunericul din jurcu un zâmbet şi să îl lărgescatât te rog să nu mai faci pe viitordop la inima cuiva ca la un pepenepentru că inima nu se cicatrizează la locoricât ai sufla peste ea ţinând-o în mâinisângele pierdut e ireversibilşi inima devine mai uşoarăde atunci încolo pe tot parcursul vieţiidar omul nu devine mai imponderabildimpotrivăStai cine estede la balcon se vede cumpăsările intră în soare cumdin coşurile uzinelor ies norii cumaerul e o pătură care se lasă uşor peste lumecum pietrele par nişte hârtii mototolitecum luna este o pastilă efervscentăaşteptând să o pui sub limbăcum nici un munte nu emai înalt decât tine cum oameniisunt ca bulele de aerîntr-un pahar cu apă mineralăcum cerul este prins în bolduride tavanul de traforajşi boldurile sclipesc noaptea a stelecum există avalanşe care te apasăîncercând să te facă de grosimeaunei foi de scriscum luna vrea să intre sărind gardulca un soldat întârziat din permisiecum soarele îşi trimite sosiasub forma unui soare de hârtiecum oamenii aşteaptă autobuzelede parcă ar aştepta un vapor de laptesă îi ducă înapoi cu câţiva aniPoeţi din Republica MoldovaAndrei Gamarţtotul se vededacă nu mai am pe nimeni alăturiîn geam stă o pădure şi îmi acoperă soareleaşa sting lumina care mai esteşi mă dezbrac de totiată frigul iată corpul meu iatătot ce am astăzio fiară se pregăteşte să sară din eliată corpul meu se pregăteşte să moarăo fiară despre care să pot spune iatăprietenul meu iată soarele a răzbătuttotul se vedemâinile sunt cu mine picioarelesunt cu minecapul stă pe gât gâtul stă pe umeriumerii mei îngheaţă gâtul meu tremurăcapul meu e o bucată de gheaţăîn care se vede cum creşte iarbaşi se întinde după vântul din primăvarădar mâinile mele sunt cu mineşi totul se vedemâinile mele cresc din umerii aceştiasă mă îmbrac în fier să mă apropii de apăsă mă îmbrac în aursă mă ascund sub păturăsă ies gol afară şi să înfloresc…aşa e numai mirosul de sângecând traversez stradamirosul de sânge din copilărie cândcorpul meu încăpea sub masă sau în dulapsau în sertarul cu lucrurileascunse de mama când era puţinde îmbrăcat de hrănit de purtat în braţemirosul de sânge când m-amtăiat într-o dimineaţă la gleznăşi fugeam acasă până la uşăcu o şuviţă de sânge după mine74