coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009tă încărcându-şi sufletul cu mirosulflorilor în toate culorile pământului, aştiut ce înseamnă să mergi vara lacoasă, a privit brazdele mari de fân, aascultat cântecul pitpalacului cu îndemnurinumai de el ştiute. În prag deiarnă îşi desenează visul adevărat şifrumos. Cu o putere tainică picăturiledin adâncuri vin spre lumină limpezindu-seîn împlinire. Nu sunt amintirimarginale. Oricând poate revenicu prospeţime la acei ani. A fost plămăditde mâini care n-au tremurat.Răsfrângeri curgând din răsfrângeri eomul acesta ce străbate neliniştile cucare se împacă. Cu părul de culoareaploii, cu zilele sfinţite în dorinţe, cunevăzuţi îngeri coborâţi pe chipu-iplăpând de-osebeşte cuvintele dincurgerea lor îndepărtată. Ceasurile-itrec într-o neînţeleasă înălţare.Carmen ZAFIUHora– Mămică, auzi, bre?! mă laşimatale şi pe mine pân' s-o sfinţi SfântulSoare la horă, că-i adunat mai totsatul, numa eu nu-s şi cu Aurica, a dinmargine, că a zis taică'su ca nu carecumvasă plece de acasă cu rochia aiacârpită a ei...– Las'că aşa-i trebuie! Când acerut-o de nevastă Marin a lu' Oprea,a zis că ea a făcut şcoală şi nu ia unorişicare şi uite-o acum; nu mai aretimp nici să mai vadă ceru' cum s-aprindedimineaţa. A, şi tu moţato, sănu-ţi prinz picior pe la horă, până n-omărităm pe soră-ta, doar n-o fi foc,s-o vedem colea la casa ei, şi apoi oveni şi rândul tău. Voi, ăştia tinerii,numai distracţii fără rost aveţi încapetele alea seci. Vino, maică, cumintea la cap şi apucă-te de treabă!Să vadă lumea că eşti harnică, poatecine ştie, mâine-poimâine… Şi nedusade sor-ta, ce face dacă se duce lahoră? În loc să pună ochii pe un băiat,nu joacă deloc, stă de mămăligă pămargine.– D'apoi eu, mamă dragă,ţi-am mai spus că sor-mea, nu ţinedeloc la Sandu lu' Gheorghiţă, şi mi-azis mie că nu-i place nici lada de zestrepe care i-ai pregătit-o.- Adică io cu tac'tu i-am a-ranjat să fie colea la o casă de cărămidă,nu din chirpici, să stea cu socrii,oameni avuţi, că de, ăştia au doar unsingur copil iar ea face şi nazuri? Ce ofi vrând, să se ducă după amărâtu' ălade Simion, care n-are nici după ce beaapă, nici pământ, de niciunele?Tatăl fetei, care ascultase totuldin uşă, îngâne aşa ca pentru el:„Ei, aşa-i cu tinerii, visează o îndrăgostealăfără griji, ei nu ştiu ce-i maibine pentru ei. De parcă io am ales-ope maică-sa! Era mai înstărită decâtaltele, aşa a fost să fie, m-am obişnuitcu ea şi n-am ce-i reproşa, necazurileprin care am trecut ne-au unit,acum nu ne mai trebuie nimic, doar săne vedem la casele lor şi cu copii“.Un timp, peste curte a coborâtliniştea, până când „a mică“, plecatăcine ştie pe unde, a intrat valvârtejpe poartă strigând:– Tată, haide repede că vine alu' Gheorghiţă s-o ceară pe Magdalena;cică au pus şi nunta. Şi poate acu',până vorbiţi voi, mă lăsaţi şi pe minesă mă duc o fugă până la horă…68