coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009NedreptateaM-aţi legat la ochi să văd cevreţi voi să văd. Îmi zugrăviţi în cuvinteun tablou fals ca să nu pricepadevărul. Mă obligaţi să învăţ culorişi gusturi contrafăcute. M-aţi suit pescenă şi m-aţi pus să joc rolul unuistrăin. Apoi mi-aţi spus că asta e libertateaşi mi-aţi sculptat fericirea pefaţă. M-aţi învăţat să mă otrăvesc puţincâte puţin, în fiecare clipă, în fiecarezi, până când am uitat să maifiu.Dar am obosit să cred că umbrelese nasc din lumină. Sunt preamulte sensuri, prea multe măşti, preamultă nedreptate. Nu mai vreau să fiusoldatul vostru, mercenarul bine plătit,se ucide pe sine. Azi m-am înviatşi plec spre lumea mea, chiar dacă nuştiu foarte bine unde este. Acolo amsă-mi învăţ limitele, iubirile şi singurătăţileimperiale. Acolo nu veţiputea niciodată să mă învingeţi.Adriana BOGDANDe ce ne numim femei?Pentru că gândim absolut efemer,pentru că asimilăm din neştiutedorinţe, obsesii, vise.Pentru că avem în faţă o marecare ni se deschide în valuri mereucând avem nevoie de iubire.Pentru că inima nu plânge, cicântă; pentru că mereu căutăm ieşiri,neştirbite de pian sau de violină şipentru că nu căutăm umbra pomilorvara, ci soarele dogoritor să ne luminezepărul, pleoapele, braţele, inima.Pentru că iubim parfumurileameţitoare şi cerceii roşii şi pentru căîndrăgim florile de pe lângă vaze. Ofiliteori căzute.Pentru că ştim să ne facemcosiţe împletite blonde, cenuşii, înfocate...pentru că privim lumea de dupăgenele lungi care filtrează realitatea.Pentru că serile albastre dinmunţi sunt mai lungi şi mai suave caserile negre, sclipitoare de pe ţărmurilemărilor şirete. Şi pentru că le vedempe amândouă minunate, nesfârşite,vii. Pentru cã inima nu e altcevadecât cutia de bijuterii a ochilor şipentru că îţi doreşti o altă privire geamănăcadou să o aşezi în cutia ta deun roşu dantelat, trandafiriu.Pentru că Veneţia este o poartăspre îngeri şi vise, nu spre păcat şipentru că Don Juan a fost un tânărcare a iubit şi nu a cerut decât priviri.Pentru că perdelele, mătăsurile,şalurile sunt un alt mod de a neînvălui naivitatea şi pentru că perlelemării, culese de cine ştie ce amorezat,le purtăm acum cu o demnitate fragilă,aproape timidă. Şi apoi vopselurileşi truda, mângâiate de o mână caldă,nu sunt decât fandoseli. Aşa aţi spune.Pentru cã nu vrem decât săcontinuãm frumuseţea aerului şi prin62