coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009Cenaclul „Agatha Grigorescu Bacovia“Vom fi zăpadăMotto:Toţi suntem vremelnici pentru veciRar ning fagii frunzele deşarteBinecuvântat să fie deciCă trăiesc şi că mă duc spre moarte.Serghei EseninLumina zilelor se zbate într-o dince în ce mai mică dimensiune.Căldura hăituită de ceaţă şi frigîşi caută rostul prin casele oamenilor.Nopţile se îngâmfează în întunericiminesfârşite. Copacii îşi plâng, în demnitateşi semeţie, durerea trupurilorlor sfârtecate de foşnetul zburător alfrunzelor. Pentru ei şi pentru noi sedecretează speranţa albei aşteptări.Este luna decembrie! Un tumultde şoapte şi paşi, ca un cor de a-ripi, prevestesc sfârşitul încă unui an.În curând va fi ultima lui noapte şi a-tunci, noi toţi oamenii pământului, cuzgomot şi multă lumină, vom sărbătorifuribund şi mecanic, ca cercul desenatde balerina cutiuţei muzicale.Nu va fi o despărţire! Noul anîşi va bântui peste tot personalitateatrecerii, cuibărindu-se în vârstele copacilor,ale pietrelor, ale oamenilor.Astfel anul dispărut din tumultul paşilornoştri, îşi va dăltui pulberea treceriipeste obiectele, lucrurile şi fiinţelepământului.Fruntea, părul, palmele şi toateamintirile despre noi, vor fi în continuarestrivite de urmele paşilor săi.Doar cerul, lumina şi privirea noastrăvor rămâne la fel, refuzând cu îndârjirecondamnarea la blasfemie. Urmeletimpului sunt necruţătoare!Oare există cu adevărat timp?El trece, ori noi? Nu cumva chestiuneacu „timpul” e o găselniţă menităsă mascheze adevărul menirii noastre,adevărul despre efemeritatea existenţe,adevărul despre destinaţia noastrăfinală sau intermediară spre caream plecat încă de la naştere?– Câţi ani ai?– Cine, eu?– Da, dumneata!– Păi, câte primăveri, toamnesau veri îmi dai? Uită-te bine la palmelemele, la mulţimea de urme de pe60