12.07.2015 Views

coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

SHOW MORE
SHOW LESS
  • No tags were found...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Emil PROŞCANALMANAHDespre zăpadăsauScrisoare cătreDumnezeuPentru Alina, Onu şi Dumnezeu.„Dragă Doamne,Sunt Oana!Tu mă ştii de la bunicul, careacum e acolo în lumea Ta. Ştiu căŢi-a vorbit despre mine şi Te-a tot rugatsă mă ajuţi şi să ai grijă de mine.Ce mult îmi vorbea despre Tine,mai ales seara sau când ningea,sau când era Crăciunul, sau când eramtristă sau când se însera şi mă cuibăreamla pieptul lui pentru a-mi luaporţia de mângâiat.Îmi vorbea despre Tine şi a-tunci când întrebam despre părinţiimei: unde sunt, cum arată, când vorveni?...Ştii ce îmi spunea? Că i-ailuat Tu, la Tine sus! Atunci mă linişteam,mă simţeam măndră de părinţiimei, îmi zâmbea sufletul şi mă lipeamtot mai mult de pieptul lui şi de sufletullui bun.Îmi vorbea despre Tine şi mămângâia... Şi acum simt căldura aceeaplăcută din mâinile lui. Îmi spunea căTu ne dai lumina din noi, că eşti bun,puternic, drept şi... frumos.Spunea că Tu ai făcut oamenii,pomii, copacii, apele, cerul, florile,păsările, soarele, zăpada..., că Tune aperi de tot ce e rău, că esti cel carene dai binele, bucuria şi zâmbetul.Îmi spunea să mă gândescmereu la Tine, iar când mi-e greu, săTe rog să mă ajuţi. Atunci, în ziua aceea,când bunicul meu a murit, îţi a-minteşti Doamne dimineaţa aceea plinăde durere, când m-a chemat la patullui? M-a mângâiat pentru ultimadată, m-a strâns de mână, mi-a spus săam grijă... Of Doamne...! Să lupt cuviaţa, să învăţ cât pot de mult, să măambiţionez să ajung om adevărat...am-ai spus. A privit în sus şi Te-a rugatsă ai grijă de mine, să mă faci mare,să mă aperi ...Şi privirea şi mângâiereaau fost altfel... Apoi eu am fostscoasă afară, s-au auzit ţipete de plânsşi cerul s-a întunecat şi totul a devenito groaznică furtună. Cu toate că nuîmi curgeau lacrimi, atunci am învăţatsă plâng cu adevărat, să simt durereaşi singurătatea. Pierzându-l pe buniculşi plângând fără lacrimi, am învăţatdespre viaţă.Acum, ştii Doamne, sunt lacasa asta a noastră căruia i se zice „orfelinat”.Aici sunt copii mulţi, jucării,57

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!