coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009devin tabu în revistele bucureştene automat sunt tabu şi în revistele literare clujene...Mi-i scump şi drag tot ce s-a scris valoros în literatura dintre Prut şiNistru, începând cu Alecu Russo, unul din primii clasici ai literaturii române,„răsplătit” pentru aceasta de Ţară cu închisoarea de la Soveja, şi terminând cuLeonida Lari, mare patriotă şi poetă, aprigă unionistă, „remunerată” de gurascabroasă a Ţării cu cele mai jignitoare calificative... Iar dovada concludentăcă ţin la acest scris sunt numeroasele mele antologii prin intermediul căroracititorul român din dreapta Prutului se familiarizează, cât de cât, cu o literaturăignorată de aşa-zisa elită literară dâmboviţeană.L.M.: O antologie cronologică a aforismului românesc de pretutindeni(Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005), în care sunt cuprinşi 96 de autori, eracomentată astfel de Al. Florin Ţene: „...o antologie a înţelepciunii româneşti.Tocmai această înţelepciune o studiază, o „catalografiază”, o selectează EfimTarlapan, de la Dimitrie Cantemir, la Garabet Ibrăileanu, Tudor Arghezi, laPetre Ţuţea, reunind minţile cele mai strălucite din „Patria Limbii Române”.Există o legătură intrinsecă între epigramă şi aforism?E.T.: Aforismul este tot o epigramă. O epigramă în proză. Aici, am învedere aforismul ironic, umoristic sau satiric. În îndelungata muncă de antologarea epigramei, am dat şi de unele aforisme celebre, îmbrăcate în hainastrâmtă a versului rimat. În legătură cu acest fenomen, vreau să menţionez unlucru: cu cât aforismul este mai profund, cu atât se simte mai „neliber” în„cătuşele” rimei. Pentru el, rima constituie un fel de cămaşă de... forţă.L.M.: Ce este bine şi ce este mai puţin bine în lumea epigrameiromâneşti actuale? Se vorbeşte tot mai des despre o „inflaţie” a cărţilor proaste,despre o oarecare „senectute” biologică a epigramiştilor, de o „lume”închisă şi fără suficientă rezonanţă printre cititori. Care ar fi soluţiile de aconferi epigramei alt statut, în locul aceluia de „strănut literar”?E.T.: Cu permisiunea domniei tale, domnule Lucian Mănăilescu, cutezsă mă autocitez: „Ştiţi de ce ni-i viaţa sumbră? / Fi’ndcă, de la mic la mare, /Cei care lucrează-n soare / Sunt conduşi de cei din... umbră!”.Uniunea Epigramiştilor din România are un preşedinte, epigramistnotoriu, exeget al epigramei, organizator priceput. Cu toate acestea, avalanşascrierilor epigramatice, publicate în presă sau editate, sufocă epigrama valoroasăşi îi încurajează pe noii veniţi în rândul celor care continuă s-o numească„strănut literar”. Care o fi cauza acestei deplorabile situaţii?Domnul preşedinte, George Corbu, este în criză de... echipă (zi-i consiliu,comitet, „soviet suprem”!) care să-i ajute să traducă în fapte bunele ideişi intenţii. O echipă mereu la îndemână, departe de a fi formată din „senectute”biologică! O echipă mereu reînnoită, în aşa fel încât în jurul şi în interiorul ei,sub ea şi deasupra ei să nu apară „sforari”, „fini”, „nepoţi”, „cumetri” etc.,văduviţi de talent epigramatic, dar înzestraţi cu „har” în aranjamente...L.M.: Iată ce spunea, într-un interviu realizat de d-l. George Corbu,scriitorul Viorel Cacoveanu: „Culmea ironiei: se organizează numeroase con-50