coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009pala sa preocupare va fi întocmirea unei monografii a oraşului. Cu toate căintenţiile sale n-au fost materializate, activitatea de „scormonitor” al trecutuluisau consemnarea evenimentelor locale ale timpului, vor fi materializate în 13dosare cu însemnări, aflate azi la Biblioteca Muzeului de Istorie din Ploieşti.În cursul cercetărilor mele am găsit, într-unul dintre acestea, un textolograf intitulat: „Expresul din Mizil şi Ciurda literară”, conceput ca o scenetăîn versuri, fără a se indica însă şi autorul acesteia...Textul, reprodus mai jos, demonstrează – fără dubi – că revista citatăde Agatha, a fost, dacă nu o realizare, cel puţin un pretext cultural pentru întâlnirilevesele ale... ciurdei.Expresul din Mizilşi Ciurda literară42Prezentatorul: Cu ocazia opririiExpresului la Mizil ia naştere „Ciurdaliterară” numită aşa de Caragiale,nume dat în derâdere pentru componenţasa ca pregătire (nu erau scriitoritoţi membri şi nici nu aveau activităţideosebite pe tărâmul literaturii).Membrii „Ciurdei literare” erau câţivamizileni cu oarecare ani de şcoală,de regulă negustori de obârşie la carese adaugă I.L. Caragiale, George Ranettişi arheologul Grigore Tocilescucare obişnuiau să răspundă deselorinvitaţii făcute de Leonida Con-deescu,cunoscut ca primar al Mizilului,cel ce a reuşit să oprească Expresul laMizil (Berlin – Breslau – Bucureşti –via Mizil).Chestiunea Expresului devenisearzătoare. Mulţi ţineau cu LeonidaCondeescu şi credeau în acţiunealui, dar unii membri ai „Ciurdeiliterare” nu vedeau posibilă aceastăacţiune, considerând-o doar o utopie.Cel mai supărat dar şi arţăgosera Ranetti pentru că s-a admis titlulde „ciurdă“; el spunea că nu o să scrieniciodată biografia sa căci ar fi trebuitsă înceapă cu: „M-am născut la Mizil...”– „şi asta n-am s-o fac niciodată!”:„Căci la Mizil se poartă fesulŞi spre marea mea ruşineNu opreşte nici Expresul”Ceilalţi membri ai ciurdei, folosindun ton mai puţin aspru au promislui Leonida tot concursul lor, darcu oarecare platonism. Doar căpitanulMatei Eminescu, poreclit de Caragiale„Progresistul” a protestat vehementşi a ameninţat chiar în favoareaopririi Expresului în gara Mizil.Datorită neînţelegerilor dincadrul ciurdei povestirea se împarte îndouă părţi: prima parte – cei din ciurdăcare înainte de oprirea Expresului,un timp nu o vedeau posibilă; a douaparte – după realizarea opririi Ex-presuluisituaţia s-a schimbat pentru căs-a schimbat şi mentalitatea membrilorciurdei reveniţi la alte sentimente.Prima parteG. Ranetii (primul necredincios):Nu mai stăruiţi degeaba!Nu mă veţi putea convinge,Că în loc de soare-afarăPlouă, fulgeră sau ninge..Refuz să fiu din Mizil!Acolo se poartă fesulŞi spre marea mea ruşine