ALMANAHIon NistorPagini din istoria <strong>Mizil</strong>uluiUN DOCUMENT INEDITDESPRE „CIURDA LITERARĂ“În Almanahul cultural al <strong>Mizil</strong>ului, editat în decembrie 2007,istoricul literar Emil Niculescu aducea în discuţie existenţa (sau mai curândinexistenţa) unei reviste literare mizilene – Ciurda literară, amintită de AgathaGrigorescu Bacovia „într-un volum de memoralistică”, din care cita: „Apăruse,prin 1898, o revistă literară botezată de Caragiale «Ciurda literară».Grigore Tocilescu, George Ranetti, Ion Brătianu şi Caragiale făceau parte dinconducerea revistei, fiind şi colaboratori (...) Împreună cu Leonida Condeescuse ducea şi tata la şedinţele revistei, care se tipărea la Fefelei, locul de naştereal lui Gr. Tocilescu, unde era moşia lui Vasile Mareş, cu care Tocilescu eracumnat”. Emil Niculescu conchide: „Nu am reuşit să identificăm revista fefeleianădar numele ei era de tot răsfăţul...”Căutările altora şi ale noastre în diferite arhive nu au dat de urmeleacestei publicaţii, dar – ca o ipoteză – dacă revista „tipărită la Fefelei” a apărutîntr-un număr sau două, într-un tiraj simbolic, este posibil ca ea să nu fi luatdrumul arhivelor, aşa cum se întâmplă şi azi, cu atâtea publicaţii efemere.Spunem aceasta deoarece am avut norocul să descoperim, la biblioteca Muzeuluide istorie din Ploieşti, o nouă „urmă” a „Ciurdei literare”.Pentru lămurirea deplină a cititorului, e nevoie săfacem, mai întâi, o mică divagaţie: Spirea V. Anastasiu(vezi foto), fost primar al <strong>Mizil</strong>ului în perioada interbelică,făcea parte dintr-o familie oarecum înstărită, lucrudemonstrat şi de faptul că, după absolvirea cursului primarla Şcoala „Ioan Crăciunescu” din urbea natală, afost trimis să-şi continue studiile la Liceul „Hasdeu”,din Buzău. Din păcate, aici n-a terminat decât cursulsecundar, situaţia materială a familiei înrăutăţindu-seîntre timp, astfel încât va deveni negustor de manufactură(avea prăvălie pe strada Carol I - actuala Nicolae Bălcescu). Stima de carese bucura printre concitadini îl vor duce până la fotoliul de primar, dar, princi-41
Fereastra - 2009pala sa preocupare va fi întocmirea unei monografii a oraşului. Cu toate căintenţiile sale n-au fost materializate, activitatea de „scormonitor” al trecutuluisau consemnarea evenimentelor locale ale timpului, vor fi materializate în 13dosare cu însemnări, aflate azi la Biblioteca Muzeului de Istorie din Ploieşti.În cursul cercetărilor mele am găsit, într-unul dintre acestea, un textolograf intitulat: „Expresul din <strong>Mizil</strong> şi Ciurda literară”, conceput ca o scenetăîn versuri, fără a se indica însă şi autorul acesteia...Textul, reprodus mai jos, demonstrează – fără dubi – că revista citatăde Agatha, a fost, dacă nu o realizare, cel puţin un pretext cultural pentru întâlnirilevesele ale... ciurdei.Expresul din <strong>Mizil</strong>şi Ciurda literară42Prezentatorul: Cu ocazia opririiExpresului la <strong>Mizil</strong> ia naştere „Ciurdaliterară” numită aşa de Caragiale,nume dat în derâdere pentru componenţasa ca pregătire (nu erau scriitoritoţi membri şi nici nu aveau activităţideosebite pe tărâmul literaturii).Membrii „Ciurdei literare” erau câţivamizileni cu oarecare ani de şcoală,de regulă negustori de obârşie la carese adaugă I.L. Caragiale, George Ranettişi arheologul Grigore Tocilescucare obişnuiau să răspundă deselorinvitaţii făcute de Leonida Con-deescu,cunoscut ca primar al <strong>Mizil</strong>ului,cel ce a reuşit să oprească Expresul la<strong>Mizil</strong> (Berlin – Breslau – Bucureşti –via <strong>Mizil</strong>).Chestiunea Expresului devenisearzătoare. Mulţi ţineau cu LeonidaCondeescu şi credeau în acţiunealui, dar unii membri ai „Ciurdeiliterare” nu vedeau posibilă aceastăacţiune, considerând-o doar o utopie.Cel mai supărat dar şi arţăgosera Ranetti pentru că s-a admis titlulde „ciurdă“; el spunea că nu o să scrieniciodată biografia sa căci ar fi trebuitsă înceapă cu: „M-am născut la <strong>Mizil</strong>...”– „şi asta n-am s-o fac niciodată!”:„Căci la <strong>Mizil</strong> se poartă fesulŞi spre marea mea ruşineNu opreşte nici Expresul”Ceilalţi membri ai ciurdei, folosindun ton mai puţin aspru au promislui Leonida tot concursul lor, darcu oarecare platonism. Doar căpitanulMatei Eminescu, poreclit de Caragiale„Progresistul” a protestat vehementşi a ameninţat chiar în favoareaopririi Expresului în gara <strong>Mizil</strong>.Datorită neînţelegerilor dincadrul ciurdei povestirea se împarte îndouă părţi: prima parte – cei din ciurdăcare înainte de oprirea Expresului,un timp nu o vedeau posibilă; a douaparte – după realizarea opririi Ex-presuluisituaţia s-a schimbat pentru căs-a schimbat şi mentalitatea membrilorciurdei reveniţi la alte sentimente.Prima parteG. Ranetii (primul necredincios):Nu mai stăruiţi degeaba!Nu mă veţi putea convinge,Că în loc de soare-afarăPlouă, fulgeră sau ninge..Refuz să fiu din <strong>Mizil</strong>!Acolo se poartă fesulŞi spre marea mea ruşine