coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009nile. Nimic nu mai ştiu şi nici n-amputut să reconstitui după ce s-au mailiniştit lucrurile. Totul se sfârşise şitotul începea odată cu plecarea Ioanei.Eu eram numai o părere, n-aveamnicio vlagă. Nu dormeam, nu mâncam,eram o umbră care trebuia să seducă la serviciu, să vină acasă şi săaibă grijă de gospodărie, de copii.Târziu, am început să mai ies din stareaaceea, antrenat de colegi, de vecini.Asta se întâmpla ziua. Noaptea sereaprindea focul la care mă perpeleamzadarnic. Vina nu se micşora cu nimic,regretul că amânasem prosteşteîmpăcarea cu Ioana creştea ca bulgărelede zăpadă la vale.Vestea morţii lui Filoti a căzutca un trăsnet peste rana deschisăla plecarea neaşteptată şi mult preadevreme a Ioanei în altă lume. Poatecă, în sinea mea, trebuia să mă bucurcă s-a făcut dreptate, că eram răzbunat,că omul de la care pornise nenorocireadin casa Alioanei îşi luase partea.Astfel de satisfacţii semănau cu obomboană de consolare şi nu-mi încălzeausufletul. Altceva mă scormoneape mine.Restaurantul „La Filoti” eraneschimbat, de când nu mai trecusempe acolo. M-am rezumat la o fripturăşi o jumătate de Fetească, să iscodescîn voie pe unde e patroana. Nu era cazulde nici un tertip. Chelnerul pe careîl întrebasem de ea, îmi spusese căvine îndată. Şi a venit.- Stimată doamnă, nu vreausă vă reţin, sunt nevoit să intru directîn subiect, deşi nu este deloc uşor, fiindvorba de fratele dumneavoastră,Dumnezeu să-l ierte! Am fost căsătoritcu o verişoară de-a lui, mai dedeparte, Ioana. S-a prăpădit şi ea, nude mult.- Pe Ioana o ştiu, bineînţeles.Eram rude, dar nu ţineam legătura, fiecarecu treburile sale, ştiţi cum e, aicinu-i ca la ţară, să ţii aproape de neamuri.Eu cu ce pot să vă fiu de folos,domnule dragă?- Am auzit că fratele dumneavoastrăavea un caiet…- Doamne, ce de lume măîntreabă de caietul acesta! S-a creatmare vâlvă în jurul lui. Nu e un caiet,domnule dragă, e un jurnal în toatăregula. Am dat din întâmplare peste elmai de mult şi am citit. Curioasă, fiicăa Evei, domnule Alexandru! Nu eraulucruri extraordinare. .- Eu aş vrea să aflu, dacă sepoate, nici nu ştiu cum să vă spun, săaflu ce scrie în jurnal despre Ioana.Aţi putea să îmi arătaţi, vă rog, dacănu deranjez prea mult?- Nu se pune problema deranjului,îmi face plăcere să vă ajut, doare vorba de o rudă, nu pot fi indiferentă.Vă rog să mă înţelegeţi că nu amcum, domnule dragă, jurnalul e lacercetări. Pot să vă spun însă ce amreţinut eu, scria cam aşa:„Sunt un porc! Am fost laIoana. Trebuia să mergem la o croitoreasă,care să mă pună în legăturăcu o domnişoară frumoasă, după spuseleei. Eram băut. Ioana mi s-a părutmai frumoasă decât toate domnişoarele.Înfierbântat, m-am repezit asupraei. Era tare speriată. S-a luptat cumine. N-am apucat decât să-i dau joscapotul, că a venit bărbatu-său. Abiaam reuşit să sar pe geam. Dacă măprindea, îmi meritam pedeapsa“.40