coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

ALMANAHpuţină: fu prins de un soldat (Dumnezeunumai ştia cărei naţii îi aparţinea,sau dacă el socotea că aparţinevreunei naţii) - şi pus, alături de uncăluţ mic şi grozav de păros - să tragăun furgon militar, care căra produselemăcelului mondial. Şi măgarul, solidarcu căluţul păros înainta, printrecorbi şi morţi, şi tot înainta…– I-haa-hei, măi ţăranilor, detânăr am văzut palatele cele mari aleîmpăratului de la Viena (da, aşa şi era,căci cărase mobila unor ovrei, care semutau repede, din calea trupelor - darnu aşa de repede ca să nu fie ajunşi detăvălugul războiului, arestaţi, ca traficanţide aur, drept în faţa Schönbrunn-ului…)- şi apoi am ajuns laPraga, şi la Bonn, am trecut pe lângăcasa lui Beethoven… ştiţi voi, dinfamilia noastră de mari muzicieni - sezice că un bunic al meu a cântat alăturide marele Ludwig (da, aşa era: pecând Beethoven se oprise la margineaunui drum de ţară, sunându-şi înurechi primele acorduri ale Pastoralei- bunicul actualului măgar, înhămat lao cărucioară, răsturnată într-un şanţ, îlcălcase pe bocanc pe Beethoven, şi,cu copita lui grea, îi răsese genialuluimuzician toate bătăturile de la piciorulstâng - amânând astfel, din cauzazbieretelor - ale maestrului german,de data asta… cu 24 de ore,începerea marii simfonii…).Auditoriul din staul ascultacu capul plecat, în semn de adâncăpioşenie şi preţuire…– Apoi, am trecut şi-am văzut,unul după altul, palatele din Anvers,şi din Liège, şi din Bruxelles -apoi am trecut în Franţa - oh, iha-haa,Doamne, Parisul, Pont-Neuf, TourEiffel, Moulin Rouge - o, frumoaselefemei de la Moulin Rouge! (într-adevăr,ordonanţa colonelului neamţ îlcărase pe stăpânul său beat-mort, dela luxoasele bordeluri, în primul furgonpe care-l aflase în drum - şi se nimerisesă fie tocmai cel tras, cu abnegaţie,de urecheatul nostru…).– Eu, domnule măgar, am trecut,pe când eram tânără, pe lângă PalatulPescarilor, de pe malul Dunării,o, ce romantic! - se băgă, sfioasă, învorbă, iapa cea oarbă, care fusese, ogloabă de povară, ce ajunsese în Budapesta,când cu rechiziţiile şi căratulde muniţie către Transilvania - gata săse lanseze într-o tiradă romanţioasă,pe care măgarul cosmopolit i-o reteză,cât ai zice peşte:– Ce palat, ce pescari -bojdeuca aia nenorocită! Cucoană,lasă prostiile - să fi văzut dumitaleVersailles-ul, i-ha-i-ha-i-ha-hahaaa,hai? L-ai văzut? N-ai văzut nimic,ţărancă proastă ce eşti…Adevărul e că, în graba războiului,n-avuseseră vreme, nici stăpânulmăgarului, deci cu atât mai puţinmăgarul nostru, să treacă prinvreun oraş mai de seamă al ţării salede baştină - ci fusese aruncat şi vânturat,de vântoasele de fier şi foc, numaiprin oraşele Apusului… Câte înjurături, în toate limbile pământului, nu-iauziseră urechile lui mari, şi câte joarde,rupte din toţi copacii şi aracii Europei,nu simţise pielea lui, tăbăcităbine, încă din viaţă…– Am ajuns până la taurii dinMadrid… - spuse cu emfază curatspaniolă, măgarul (dac-ar fi vrut să fiemai exact ar fi mărturisit că pe tauriiMadridului nu-i văzuse decât morţi:29