coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Tudor MUŞATESCUAmintiriPe uliţi a intrat Crăciunul cu coruri limpezi de copii…În odăiţa mea tăcută ca o capelă mortuarăÎn care morţii stau de veghe în racle de fotografii,Păşesc încet, purtând în suflet a amintirilor povară.E tot aşa cum am lăsat-o… Aceiaşi sobă văruităÎn care jaru-ademeneşte cu şerpi de foc o buturugă;Aceleaşi scoarţe pe divane şi-aceiaşi Maică Prea-SlăvităDin rama ei îşi pleacă ochii ca eu să mi-i ridic spre rugă.Privesc cu ochii-nchişi, în vreme, vacanţele de altădată…La gară, uite pe bunicul. Îl văd din tren după lulea…Mă-mbrăţişează… parcă plânge… şi mâna mea înmănuşatăMi-o ia, şi cum mi-o strânge, Doamne!... Mă doare şi mă-ntreb: ce vrea?A, ştiu. Mă ţine să n-alunec… toţi oamenii se dau în lături.În dosul gării e-ntuneric. Un om îl bâjbâie şi-l ceartă,Un om care-a ieşit în fugă pe uşa cârciumii de-alături.O! E Costache Surugiul… şi cum duhneşte-a ţuică fiartă.Cum zboară sania. Zăpada străluce-n razele de lunăŞi duduie întreg pământul sub trapul cailor voiniciCostache îşi îndeasă cuşma… (urechea cerului adunăSudalme împletite ritmic cu trăsnete prelungi de bici.)Ce cald e-acasă şi obrajii îmi ard ca focul, de săruturi,Mă uit pe geam şi bat din palme; cad fulgi uşori ca nişte fluturiŞi mâine ştiu că în salonul închis cu grijă de bunicaVa fi un brad cu-atâtea daruri, cu-atâtea lucruri de nimic.A nins de-o palmă toată noaptea şi ninsă toată de făinăAnica – baba vrăjitoare – roteşte bombănind, colaciiŞi ţipă ascuţit la mine, îşi scuipă-n sân şi se închină,Că am lăsat uşa deschisă şi-au să răcească cozonacii.Ce moale-i patul… nu e nimeni de pază, în odaia meaMă cred dormind… Ascult alături cum cântă mama la clavirŞi-aud tuşind pe tata mare… Văd bradul îmbrăcat în firŞi strâng în braţe somnoroase un ursuleţ de catifea.În curte se aude larmă şi paşi şi bâte de flăcăi,Colindătorii-ncep să cânte şi cum pătrunde melodiaDe glasuri blânde şi curate ca un concert de zurgălăi,Îmi pare că afar-la geamuri îmi plânge-ncet copilăria.