coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009Adrian BotezPoveste maghiarăMăgarul cosmopolit28– I-ha-i-haa-hei, ce ştiţi voi,sărmani provinciali sedentari, vai decapul vostru! - răgea măreţ un măgar,într-o seară târzie, când gospodariidintr-un sat de pe ţărmurile frumosuluilac Balaton se întorseseră de la treburilecâmpului.Auditoriul măgarului oratorera format din: o iapă oarbă, pe carestăpânul fermei, de milă, o hrănea pedegeaba, aşteptând-o, cu răbdare, sămoară de moarte bună şi doi cai, caretocmai fuseseră deshămaţi de la şaretalogofătului, ce alerga, toată ziua,de ici-colo, supraveghind munca de lacele patru ferme ale marii moşii boiereşti.– I-ha-i-haa-hei-hei, n-aţi văzut,toată viaţa voastră, decât împuţitulăsta de staul şi n-aţi mâncat decâtfânul ăsta muced, de sub boturile voastre,pe când eu, încă din tinereţele mele,i-ha-i-haa ! am văzut lumea toată!- răgi măgarul, cu dispreţ, către celetrei animale, silite să-i devină auditoriu- nu atât de spaţiul comun, cât dinrespectul faţă de un atât de umblatmăgar, care îmbătrânise pe drumurilerăzboiului mondial, şi poposise prinlocuri celebre - celebre în fel şichip…Ce-i drept, nu-i minciună: măgarulăsta umblase tare mult, şi pestetot locul - evident, fără voia lui şi mânatde tot felul de joarde, bice şi biciuşti- căci războiul fusese tare lung, şipurtat pe tot pământul.Mai întâi, măgarul peripateticianfusese mânat de un biet ţăran ungur,care ducea, cu o cotigă nenorocită,la care-nhămase măgarul ăsta (peatunci în plină tinereţe şi avânt) - sacicu pâine ori făină, pentru front. Într-oseară, doi soldaţi nemţi îi tăiaseră gâtulbietului om - şi furaseră, odată cupâinea, şi cotiga, şi măgarul.Şi nemţii, cu cotiga, îşi cărauacum morţii. Măgarul, aflat pe post decioclu, nu-şi simţi mândria lezată: cinevatrebuia să facă şi munca de salubrizare.Dar după ce nemţii terminarăde mâncat nu doar pâinea furată de laungurul ucis, ci şi tot ce putea fi socotitca bun de mâncat pe unde treceau- începură să-i facă ochi dulcimăgarului nostru… Ce mai încoloîncoace- se pregăteau să-l mănânce,fript-nefript… Tocmai când să-i facăfelul pică, din senin, un obuz, dreptpeste cei doi asasini, care-şi ascuţeaucuţitele - şi-i făcu praf şi pulbere.Scăpat teafăr - bravul măgar se simţiuşurat, din două motive: îi muriserăpotenţialii măcelari, în burţile căroraar fi trebuit să-şi găsească odihna deseară - dar, poate mai important, cotigafusese şi ea sfărâmată de obuz. Aşacă măgarul zburda acum.Numai că morţi erau tot maimulţi de cărat - şi mâncare tot mai