coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009vadă ce a pierdut.Nu aveai libertate totală. Nuera propriu-zis o cenzură, dar din când încând era necesar să ceri aprobare de laun Editor. De exemplu dacă simţeainevoia să călăreşti un inorog. În cazuriextrem de rare se apela la Administrator,binecuvântat fie numele Lui.Ideile despre Pământ mi s-auschimbat pe măsură ce îmi creştea nivelulşi aflam noi informaţii. La sosireaîn rai eram convins că Pământul ecentrul Universului, scopul tuturor lucrurilor.A urmat ceea ce pe momentam numit-o revelaţie. Pământul a fostcreat pentru raieni, ca o imensă scenăde teatru. Mult mai târziu am fost a-vansat din stadiul de spectator. Abiaatunci, când am căpătat dreptul de ainterveni în destinele muritorilor, amrealizat adevărul. Pământenii erau păpuşi,iar raienii de nivel înalt eraupăpuşari. Tot ce se întâmpla pe Pământera rezultatul unor scenarii. Înfuncţie de nivel, aveai dreptul să controlezidestinul unui singur individsau să provoci calamităţi pe scară largă,cu milioane de morţi.Cum spuneam, începusem sămă cam plictisesc. Aveam nivel maxim,deja scrisesem câteva mii de volumede poezii, provocasem câtevarăzboaie mondiale în care mă luptasemcu un raian concurent. Evidentcâştigasem amândoi, numărul morţilorera egal în ambele tabere.Şi deodată…Scena se schimbase instantaneu.Aparent peisajul era acelaşi. Darîn aer mirosea a pucioasă. Muzica deBach dispăruse, în locul ei nişte zgomotede rotopercutor îţi bubuiau înurechi. Se pare că, nu se ştie din cemotiv, fusesem transferat în iad.Pe rând constatai că mâncareaşi băutura aveau un gust infect. Nute îmbătai, dar aveai în permanenţă osenzaţie de cap mare, iar în gură aveaiun gust de leşie.Senzaţie de durere propriu-zisănu aveai, nici nu se putea. Dar indiferentce făceai, urmarea era o umilinţămai mare decât precedenta.Am jucat câteva partide deşah. Cu nişte deschideri pe care nu lemai văzusem, pierdeam în permanenţăîn două mutări.Am scris un sonet. E adevărat,fără muză, dar eram mulţumit deopera mea. Au apărut imediat câţivacare au început prin a-mi demonstracă e cel mai prost sonet scris vreodată.Ritmul şchioapătă, rimele sunt facile,ideile sunt incoerente. Au sfârşit prina-mi declara că de fapt nu era un sonet,nici măcar o poezie, erau nişte lăturibune de aruncat la porci. Totul s-aîncheiat cu nişte hohote dispreţuitoare.Unul din ei a rânjit şi a arătatspre cer. O stea micuţă, prima meastea pe care o primisem în rai pentruun poem într-un vers, dispăruse.Puteai şi aici să manipulezioameni. Dar numai câte un copil. Şiîn absolut toate ocaziile, apăreau câţivamai mari care îl snopeau pe al tău.Am aflat că după ce îţi creştenivelul poţi controla mai mulţi copii,poţi să organizezi bande. Un singurtip a avut nivelul atât de înalt încât areuşit să organizeze Cruciada copiilor.După un timp nedefinit… defapt e impropriu spus, iadul e ieşit dintimp. Şi din spaţiu. Dar mă rog, după22