coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Înaltul respect dându-le şi urmându-le cu folos.ALMANAHCând zeii cei mari înşişi purtau capete de fiare încununateDupă ce oamenii le-au luat libertatea dându-i uitării ingraţi:Lupii, capete de steaguri urlând în furtunoase armate,Iepele, stindarde ale senatului şi-ale marilor magistraţi,Leii din peşterile Hiperboreei până-n Mikene,Columnele ţinându-le cu labele late;De la o mare la alta păstorii,cu baltage şi arcuri, ai lumii cimeriene,Stindardele cu himere, schimbători sfincşi înălţând din cetate-n cetate.Tot mai aproape focul sparge cerul sumbru,Peste noi, către sud, a ieşit luna în bolţile de safirŞi-un luceafăr ca-ntre coarne de zimbruPrecum în stemele Moldovei lui Dimitrie Vodă Cantemir...O adiere opri greierii, flutură cântecul ruptCa o perdea smucită pe fereastră de-o mare trecere de curent,Bubuie tunetul prin ceruri până hăt, dedesubt,Cu stânca-i sonoră lovind magmele pe sub continent,Din Pomul noii Înţelepciuni cade auriu, fierbinte, Marele Fruct.Într-o clipită de pleoapă, flacără universală ne dă pe toţi în vileagCa o luare în braţe, la piept săltaţi din banalitate, şi contingent,Numaidecât scăpaţi de la sân cu întregul nostru meleagDupă ce zeul ne cercetase şi ne cântărise atentÎntr-o fracţiune de secundă datu-şi-a seama că se înşală –Nu meritam noi ridicarea din mult milenara greşală...Ce drept avea omul să tulbure sălbăticiunile firiiSchimbându-le obiceiurile, linguşindu-le cu mărire de herb,Numai Orpheus Tracul, feciorul cel imberb,Cu lira lui de aur strigând sylenii şi satiriiBinecuvîntează omenirea de la Templul Feciorului de Împărat Cerb.Iubind ca şi mine nevinovatele vieţuitoareSub Arborele Cosmic în edenica demult grădinăUn Cristos mai pur se va înălţa peste popoareCu începere din 16 August, Anul Şase, Era Postcreştină,Precum făcut-am noi această îndeobşte însemnare.13