coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009sărelelor şi arareori de uruitul monştrilor cetrec cu lemne-n cârcă lăsând în urmă nori decolb şi parfum de motorină arsă.Fascinat de Luna ce apărea maiestoasăpe coama muntelui, Radu sta în pridvorul pensiuniiînvăluit în cine ştie ce vise. M-am alăturatîncet, cu teama să nu-l tulbur. Pe neaşteptate,a început să îmi vorbească de frumuseţeanaturii salbatice, recunoscând în el poetul carea pus condeiul jos de un timp şi regretând trecereanemiloasă a timpului.– Am să mă apuc să scriu iar poezie.Uite câte frumuseţi încă nedescoperite te îmbiela visare şi vers. Mi-a vorbit apoi despre Ohaba,dragostea lui eternă. Această minunată dragoste care îi umple inima şi pecare nu a cântat-o pe cât trebuia. Regreta că o părăsise, o neglijase, în ultimultimp. Pe cât era de mare la trup, acum se făcuse mic, ca un copil care plângedupă mamă.– Nu v-aţi mai întâlnit demult? arunc năroada întrebare.Se întoarse lent către mine, ca şi când ar fi văzut o stafie şi, zâmbindironic, abia perceput, mi-o aruncă:– Stai liniştit, nu-i o femeie… E drept că mulţi mă intreabă : «cine-i ,cum am cunoscut-o ?», iar eu le spun că de când am deschis ochii am văzutchipul mamei şi apoi pe Ohaba. Ohaba, dragostea mea... Ştii ceva, îmi placesă-i ţin în şah şi greu dezvălui adevărul. Toţi, fie bărbaţi, fie femei, se întreabăcine-i gagica. Eu le-o descriu de-i fac să crape rânza-n ei de invidie. Asta-istirpea umană… Încerc să schimb vorba, revenind la ale noastre, cele comune– Mulţi presupun, ca şi mine de fapt, că eşti un mâncău şi un băutordupă cum arăţi. Am văzut că în farfurie îţi rămâne mâncarea pe jumate nemâncată.Iar paharul abia îl săruţi.– Aşa-i, dar cu ce chinuri. Am slăbit în ultimele luni treizeci de kilenumai cu fructe şi iaurt dietetic. Dragă, nimic nu-i mai chinuitor decât foamea.De aceia înfometatul este uşor de manipulat, ce vezi că se întâmplă acum,când… Foamea şi frica paralizează. Aşa a fost pe cele dispărute timpuri… Darsă nu intrăm în politică… Îmi displace subiectul. Ai scris vreodată un vers? -mă chestionă fără preaviz.– Da, prin liceu aşa mai mult catrene şi epigrame, pentru care era săfiu eliminat.– Nu esti singurul. Şi eu era s-o păţesc la fel ca tine, numai că cea pentrucare am scris o parodie era chiar gagica mea, care neînţelegând mesajulm-a turnat…Şi-a amintit apoi de perioada de liceu, de primele ascensiuni pe Făgăraş.Ochii îi scânteiau şi se vedea că retrăia acele momente. Totul prindea130