coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

129ALMANAHnu şi-a vârât coada.– Iată că nu mi se confirmă teoria, - a adăugat surprins plăcut, argumentîn favoarea filmărilor din octombrie-noiembrie, dedicate babicului, cârnaţilorşi pastramei de Pleşcoi. Spre seară, mi se schimbase vocea, răceala îşiarăta colţii. Abia puteam vorbi.– Ce faci, omule? Să nu zici că ai răcit că … te omor!Sarcina să fiu repus pe picioare a picat pe Doina, soţia lui Tata Lice.Sărmana a dat neputincioasă din umeri şi şi-a chemat în ajutor jumătatea, carea pus pe plită ţuică mortală de Chiojdu, producţie proprie, cu buruieni. Când adat în foc ibricul, a turnat licoarea fierbinte într-o bărdăcuţă de ceramică şi…– Dă-i pe gât, fără fiţe… trage aburul ăsta pe nas şi pe guşă… Las’ căai pielea toval, bărbate, nu se jupoaie.Radu mă îndemna şi el, iar soţia râdea ştiind ce va urma.– Ptiu, frige! şi am tuşit după prima gură de să-mi sară şi inima dinpiept. Dar a doua zi am fost pe picioare. După o oră, într-o pauză de schimbarea decorului, Radu a veni în iatacul-infirmierie ad-hoc, unde fierbeam între pleduri,după hapuri… să vadă cum progresez.– Să nu-mi umbli cu fiţe şi să mă laşi baltă…Cum de nu te-ai îmbrăcatbine? Mă dojenea, de parcă s-ar fi crezut pe sine vinovat şi vorbele lui îmidădeau puteri.– Mâine-s ca nou, o să vezi, mi-a făcut Raluca frecţie… gata, trece!– Draga de ea, - şi Radu o luă de umeri s-o îmbrăţişeze. Ai grijă debunicul!Raluca nu se dezlipea de Radu. Sta pe genunchii lui, în scurtele luipauze de filmare, şi-i asculta poveştile Pe Busu, în schimb, îl rânduia la plimbarecu avionul, iar lângă tânăra şi simpatica scenografă a echipei şi-a descoperito noua vocaţie. Radu nu scapa nici cel mai mic amănunt, poate pentruunii nesemificativ.Dimineaţa, filmările începând mai târziu, am dat fuguţa până la neaGheorghe Stanciu. L-am găsit întins cât era patul, cu „bubă rea la burtă fărăleac” şi ne-am trezit lăcrimând amândoi pe umărul celuilalt. La sosire în„bază” i-am povestind lui Radu pe unde am hălăduit aşa matinal şi momentulemoţional petrecut. Prea îi povestisem de baciul Gheorghe Stanciu să nu-i fiecunoscut. Nu mare mi-a fost mirarea când în timp ce degusta plăcinta mocănească,s-a întors spre cameră zicând:– Mulţumim baciului Gheorghe Stanciu, localnic al Chiojdului, pentruaceastă delicatesă ciobănească şi-i urăm multă sănătate şi viaţă lungă…Mai apoi am aflat că bietul om n-a mai apucat să vadă emisiunea…Visând, la VaarlamVarlaam, sătuc cu rezonanţă călugărească, pripăşit la răscrucea Bâscelor,unde liniştea este tulburata doar de clocotul nervos al apei, trilul pă-