coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

ALMANAHTudor CICUCântece la daireaTablou cu cioriCineva bocăne până şi-n lunătot auzimde la moartea bunicului: boc - boc!...izbind de prag cuşma ninsă.Caii tatii muşcă zăbalabocănesc şi ei din picioare nerăbdătoriîn aerul dimineţii.Tata încă mai dă roată căruţeiîncearcă roţile cu piciorul,„Hai mă odată, hai că ne e frig“se roagă mama - dar el cu ale lui:„Mânca-le-ar ciuma de ciori,cum mai croncănesc dând roată grădinii,simt şi ele pustia“.Dă bice tata suit pe capra căruţei,ne urnim cu tot calabalâculpe un drum şerpuitca un fum pe întinderea câmpiei.„Ce, v-au îngheţat cuvintele-n gât?“îi desluşesc glasul ca prin somnGânduri-cuvinte: unde se duc eleca bulgării la vale,ciulini rostogoliţi de crivăţ pe câmp?Nu-l aud însă pe bunicul,el ar fi trebuit să fie sfeşnic de noapte,un licăr de lumină peste casa noastrărămasă şi ea în urma căruţei,tot mai pitică.Dar cineva uitat pesemneîn ograda copilăriei,bocă-ne târând picioarele pe lunăboc - boc!...izbind de prag cuşma plină de nea.Cântec la daireaS-au umplut de mierea toamneitoţi gutuii din grădină,iar tu treci pe unda apei,Doamnă Chiră Chiralină!Stă înfipt în zbor hangerulîn pridvor printre nuntaşişi furată pleci în lume...Doamnă Chiră, cui ne laşi?Că nici vulturi pe sub munteîntre stânci n-or face puişi nici dropii prin ciuliniidin văzduhul nimănui.Doamnă Chiră... sub mesteceniun poet ciupeşte struna:tot mai slab, pierdut i-e versul,sus pe bolţi, buimacă luna...S-au umplut de mierea toamneitoţi gutuii din grădinătufele-au pălit de zvonuri,Doamnă Chiră Chiralină!Cântec de frunză verdeFrunză trestie amară,cine-a zis că doru-i fiară125