coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

ALMANAH❋ Obiectul artei mele este a-cela de a pătrunde în necunoscut, dea nu avea nici un conţinut, în sensulconvenţional al termenului. Este o viziuneplastica a percepţiei care depăşeştelimitele realităţii; un gen deecou plastic sau aura capacităţii culorilorde a acţiona direct asupra simţurilorprivitorului.❋ Arta este o experienţă, senzorialăşi spirituală, nelimitată. O activitatecognitivă şi gratuită, o cunoaştereprin intermediul dimensiuniispecifice a gândirii aplicată lucrăriide artă, ceva ce reuneşte experienţaca pe un întreg-intuiţie şi concepţie –nici una nefiind, încă totală sau completă.❋ Din interacţiunea dintre liniişi forme, evoluând între tensiunilegolurilor şi planelor – limitatul şi nelimitatul– ia naştere lucrarea de artă.Procesul intuitiv al abstractizării furnizeazăsemnificaţii ce fac posibilăobţinerea de forme şi configuraţiiesenţiale.❋ În ceea ce mă priveşte,cercetarea simplităţii constă în chiaractul reducerii experienţei vizuale laforme geometrice prin folosirea sistematicăa simplificării formelor şi arelaţiilor arhitectonice dintre acestea.❋ Instalaţiile compuse dinforme flotante, libere realizate dinoţel sudat sau lemn – „environmente”– intenţionau să formeze experienţacontemplatorului angjându-l într-undialog. Sentimentul urmează succesiuneaspaţio-temporală în organizărisemnificative la nivelul simultaneităţii.❋ Timp de mulţi ani, am investigatrelaţia dintre artă şi joc. Prinserii de desene, colaje, sculpturi şi instalaţiiam experimentat folosireaunor sisteme concrete de expresie,concepând aceste „medium-uri” cafiind limbaje vizuale autonome. Regulileşi şansa sunt elemente ce stau labaza jocului.❋ Fiecare interacţiune îşicreează propria sa realitate. Aceastaare loc în interiorul unul spaţiu limitat,un câmp al transformărilor şi alrepetiţiilor ritmice. Activitatea concepţieinu poate fi explicitată în modlogic. Logica survine numai după cevoi fi lucrat după programe artisticeşi intenţii indeterminate. Jocul esteînnăscut artelor vizuale şi orice exprimareeste mărginită de structurajocului. Interpretul însuşi devine principiulinterpretării.Prin intermediul unui prietencomun, profesorul şi artistul plasticJoseph Ed. Krämer mi-a parvenitcatalogul expoziţiei Roman Cotoşman,prezentată în octombrie – noiembrie1995 la Muzeul de Artă dinTimişoara, cu o preţioasă dedicaţiedin partea marelui artist şi prieten pecare nu l-am mai întâlnit, din păcate,iar spiritul lui neodihnit se răsfaţăacum în culorile curcubeului, zidindu-seîntru veşnicie. S-a stins departede ţară în Philadelphia (SUA), cu puţiniani în urmă, dar eu îl simt prezent,nu numai prin operă, deoarece prezenţalui pare perpetuarea „jocului”artistic, deasupra operei, ca o continuareilimitata a existenţei fizice.Din păcate, opera sa se „oglindeşte”prea puţin în sufletelenoastre, valorile spirituale sunt chiarsufletul unei naţiuni, însă „naţiunea”e cuprinsă de febra non-valorilor.121