coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

asupraavansatei stări de orbirea mâinilor melenoaptease pierdbâjbâind conturul tăuelectricîn abisul cearceafurilordegetele meleşi-au pierdut svelteţeaşi o nouă epidermăle înveleşteca o cataractăîn schimbaud cu buzeleaud golulca pe o masă compactăarmonizândnemişcareami-au orbit mâinilepoatear trebui să învăţsă-ţi pipăi lipsasecundă cu secundătrimite-mi un baston de orbşi o să-l atingde marginea nopţii… nu ţi-am mai scrisde aiciştii?Nu mai văd cu mâinile…Teorema mareelortimpuluiAş fi vrutsă mă nascla Ecuatorîn punctul Zeroacoloîn buricul pământuluiAş fi demonstratpostulatele ploiisauteorema mareelor timpului… câte iubiri toridemi-aş fi desenat?poatemi-aş fi petrecut viaţafăcând exchibiţiipe o frânghie muzicalăbalansăndu-măîntre Americiişi Africi… iar în pauza dintredouă rotaţii completeaş fi devenitcel mai cunoscutdonator de polenpentru fluturiide dirijabileDimineţi cuminţiDimineţile mele cuminţiîncep în amurgcând atât de liniştitîmi potrivesc scaunulîn faţa ferestreica să urmăresccu sufletul la gurăultimile ştiridin Calea lacteece nevăzute lucruriau apărutpa faţa nevăzută a Luniice nezărite cometetind să se aprindăpentru călătoriiminuţuioasespre niciunde... sunt atâtea lucruriminunatede văzut noapteaÎn zori fericitmă grăbesc să măsor114ALMANAHcu micrometrul şi lupacu câţi microni spre dreaptafaţă de atomiiperpendiculariai boabelor de rouăse va ivi soareleatât de liniştitmă ridic ca să mă aşezla fereastra cu vederespre placenta solarăîncă sângerândăde energii încă rănită... sunt atâtea lucruriminunatede studiat ziua... îmi potrivescscaunulşi mă aşezîncă o datăatât de liniştitatât de liniştit... atât de sfâşiatMult nisipN-am să mor niciodatăvoi bâjbâi ca nisipulcăutând închegareamult timpşi multe ploivoi bâjbâi eternîn Iberiaatât de prezent…şi totuşiun conturde lacrimă tăvălităpe geana orizontului…n-am să mor niciodatăvoi bâjbâi indiferentfostele mele înfăţişărimult timpmulte ploimult nisip.