coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009Luni dimineaţă, cum s-a crăpatde ziuă, Gheorghe a dat drumulla păsări prin ogradă, a scosboii din grajd, i-a înjugat şi a tras căruţaîn faţa grajdului. Dacă tot încărcagunoiul din grădină să-l ducă la dealşi-a zis că-i mai bine să rânească îngrajd şi să urce şi gunoiul strâns directîn căruţă. A dejugat şi le-a dat boilorceva de mâncare.A tras apoi căruţa în grădinălângă grămadă şi boii i-a lăsat slobozi.Doar două furci a urcat în căruţă cânddin gunoi a apărut o mână de om.Să-i stea inima. Om cu frica lui Dumnezeuşi-a făcut cruce şi s-a tras înapoi.Luptase pe frontul de la Mărăşeşti,a însoţit spre groapă atâţia morţişi nu se speria aşa uşor de un cadavru,dar surpriza a fost prea mare. S-a uitatcu atenţie şi atunci şi-a dat seama căpe mânecă e cusut un nasture din tablă.Era soldat. Ce căuta însă în grădinalui. Şi-a adus aminte de soldatulrus dispărut în urmă cu câteva zile.Dar dacă o fi german? Că şi ei au trecutprin sat. Dar imediat şi-a datseama că greşeşte şi că sigur e ruspentru că mâneca e de culoare cachi.S-a uitat în jur şi atunci a văzut o ţambrădin gard cu vârful rupt. Imediatşi-a dat seama ce s-a întâmplat. Auzisevorbe prin sat că lumea o bănuiape Stana pentru că cineva a văzutintrând un rus în curtea ei.Ce să facă el acum. Dacă seaflă că rusul mort e la el în grădină opăţeşte rău. A tras gunoi peste mânamortului şi s-a dus în bucătărie, unde,Bălaşa, deja deretica.– Ce-i? Ori ţie foame aşa dedimineaţă.– Nu. Hai în grădină că ampăţit un necaz mare, şi şi-a dus degetulla buze după care a arătat spre camerade alături unde dormeau copiii.Bălaşa l-a urmat în linişte pânăîn fundul grădinii gândindu-se maimult la ce treburi mai are de făcut azidecât la ce o vrea să-i arate Gheorghe.Descumpănit şi gâfâind de parcăfugise până aici, Gheorghe a luat furcaşi a descoperit mâna mortului. Bălaşase uita şi nu înţelegea.– Ce-i asta?– Femeie, e o mână de mort,nu vezi? Aproape că a strigat Gheorghetrăgând de mână cu putere descoperindfaţa bietului soldat.S-au aşezat amândoi în genunchişi se uitau prostiţi la faţa umflatăşi pătată a mortului. Nu mai ziceaunimic.– Trebuie să-l ducem undevacă nebuna asta de Stana e în stare săne pârască pe noi, a zis Bălaşa.Gheorghe s-a uitat la ea uimitşi se întreba cum a înţeles aşa repedecum stă treaba.– Tu nu vezi ţambra ruptă şicine putea să facă o treabă ca asta înafara Stanei? Eu zic să-l urcăm în căruţă,îl acoperim cu gunoi şi ne ducemcu el la râpă, pe malul gârlii.Brusc, Gheorghe s-a dezmeticitşi a înţeles ura ce mocnea în sufletulBălaşei împotriva vecinei ei, cucare, nu trecea primăvară să nu seciondănească pentru urzicile care intrauprin gard de la una la alta. Şi-adat seama ce pericol îi paşte aşa că,fără vorbe, au luat cadavrul de mâinişi de picioare şi l-au urcat în căruţă,Bălaşa a mai adus o furcă, au pus gunoideasupra, au înjugat boii şi au ieşitîn uliţă luând-o la vale spre Putna.106