coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

ALMANAHsfârşitul slujbei i-a mai liniştit, darerau curioşi să afle amănunte.Conu’ Titi, cum îi spunea toatăcomuna, respectându-i nu numaiaverea dar şi felul în care ştia să sepoarte cu oricine stătea de vorbă s-adat mai aproape de Culai Voinea îndemnându-lsă reia toată întâmplarea.Fusese acolo de faţă. Deşi mai povestisecâte ceva la cei din jurul lui, aluat-o de la capăt.– Plecasem spre biserică singurpentru că pe Getuţa o mai doareîncă piciorul de când a călcat-o vaca.Şi când am ajuns în dreptul lui Nelu şimă uitam peste gard să văd dacă aplecat spre biserică am auzit gălăgiela Buzdrug. Nicolae ţipa la cinevasă-i lase gâştele şi nevasta în pace.Atunci am ajuns şi eu în dreptulcurţii lui când l-am văzut pe unsoldat rus cum la lovit cu patul armeiîn spate iar altul la luat de guler, l-ascos din curte, a trecut prin faţa mea şila împins pe uliţă. Am crezut că-l lasăacolo şi se întoarce la celălalt caredeja prinsese două gâşte. Aşa a făcut,dar imediat în urma lui am auzit oîmpuşcătură.Am dat fuga în capul uliţeiunde era o căruţă cu cai şi în căruţăîncă un rus care stătea cu puşca îndreptatăspre Nicolae care era căzutjos. El a mai ridicat o dată mâna dupăcare a rămas nemişcat. Rusul a încărcatiar puşca şi a îndreptat-o spremine.N-am mai avut nici o putere.M-am dat înapoi în şanţ şi m-amaşezat jos cu ochii pironiţi la scânduraruptă din gard de glonţul ce-a trecutprin Ni-colae. N-am mai avut curajulsă mă uit la el. Din curte am auzit-ope Tinca ţipând o dată, după care nus-a mai auzit decât gâgâit de gâşte.Ruşii au ieşit din curte fiecare cu câteo gâscă fără cap în mână, sau urcat încăruţă, au ieşit în drum şi-au luat-ospre Gura Gârlii. Abia atunci au începutsă vină vecinii să vadă ce s-aîntâmplat. Urloiu a adus o lumânare.Tinca era lată în mijlocul ogrăzii lovităla cap. Au frecat-o femeile cu oţetşi abia după ce a întrebat ea unde esteNicolae i-au spus că a fost împuşcat.Săraca, iar a leşinat. Am luat mortul şil-am dus în ogradă unde femeile auînceput să-l grijească. Asta-i!– Grijanea…Nu l-a apostrofat nimeni pecel ce a înjurat că e în faţa bisericii.Toţi au rămas tăcuţi trăgând cu coadaochiului la Conu’ Titi. El avea aparatde radio cu baterii acasă, mergea laFocşani şi mai cumpăra ziare şi ştiaaşa în mare cam cum se schimbă lumea.Ştiind că nu aveau nici cum, nicipe cine să se răzbune şi convins că oameniiaşteaptă un cuvânt de la el, Conu’Titi se gândea la ce să spună oamenilorca să-i liniştească.A băgat mâna în buzunar deunde a scos o bancnotă.– Măi, Culai. Când treci sprecasă dă-i banii ăştia Tincuţii că ştiucă-i necăjită. Cred că marţi îl înmormântează.Care staţi pe lângă ea maiajutaţi-o şi voi.Văzându-l pe părintele Tudorcă iese din biserică s-a dus înaintea luireţinându-l pe scări să mai discute cuel. Ceilalţi nu s-au mai amestecat aşacă au început să plece spre casă careîn susul, care în josul drumului. Cânda ieşit Gheorghe din biserică nu maiera nimeni pe drum.105