coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

Fereastra - 2009trecut în eternitate au consistenţabronzului meritat: „Născut în epocalui Caragiale şi în subdiviziunea literarăa lui Anton Bacalbaşa, care a sleitgenul umoristic al categoriei în câtevanumere din revista Moş Teacă,George Ranetti, fără să fi fost un europeanca primul, nici un proletar socialistca secundul, a purtat în vioiciunealui spumantă, incontestabilătimp de zece ani, reminiscenţe şi obsesiide la cel dintâi şi influenţa ştrengărismuluicălare pe băţ de la cel dealdoilea”.Să vie bătrâneţea!Oh, iarna ce curată-i biata stradă!Zăpada-a-ntins chilimu-i alb acum;Din tot ce-a fost noroi, gunoi, pe drum,De azi nici urmă n-o să se mai vadă.Mai iute, cât mai iute vreau să cadăPe capu-mi bătrâneţile, duium,Că de prea multe patimi mă consumŞi-n viaţa mea păcatele-s grămadă!Veniţi frumoaselor zăpezi senile!Albiţi ca un linţoiu capul meu!...S-ascundă orice gânduri imbecile;S-ascundă pofte ticăloase, vile!...Iar sub zăpadă – bun e Dumnezeu –Reînflori-vor dalbele zambile…În noaptea de 10 maiE zece mai... Iluminaţii...Ăst miez de noapte pare-amiazi.Scînteie mii de constelaţiiPrintre ghirlandele de brazi.Oraşele-s iluminateÎn chip atîta de feeric,Că, prin contrast, bietele sateZac şi-n mai negru întuneric.Au fost şi-n satele săraceIluminaţii... N-ar mai fi !Arzînd, bogatele conaceSchimbau şi-acolo noapte-n zi.Şi totuşi, nu ne-nvăţăm minte !Tot lux ! Tot fast ! DeşertăciuniCe fac dintr-un popor cuminteUn vast ospiciu de nebuni.O, stingeţi lămpile acestea:Îmi face rău lumina lor !Căci ele mi-amintesc povesteaCea tragică a satelor...Privind mulţimea ce se strîngeSub lampioane ce sclipesc,În roşul razelor văd sîngeNevinovat şi românesc !AmintireDivina mea bucătăreasă,O unguroaică durdulie,Avea un păr ca de mătasăŞi ochii plini de poesie.Părea o drăgălaşă zânăDin basme aevea întrupată;Spre a-mi găti, cu alba-i mânaCea mai superbă marinată.Indură-te, crudelă Roză!Fii milostiva şi cuminte;Voiesc să uit a vieţii prozăÎn sărutarea ta fierbinte.Dar ea ne-ndurătoare, rece,Mi-a zis: "La mine am bărbatNem larmă, altfel mine placeEu spui lui Ianoş ce-ntâmplat".S-a dus infama făr-o vorbăDar mi-a lăsat ca amintireÎn ziua aceea chiar în ciorbă...O buclă blondă şi subţire!102