coperta 1:coperta 1.qxd.qxd - Primaria Mizil

ALMANAH80 de ani de la moartealui George RanettiCe de lume…Născut într-o urbe a ironiei şiironicilor, (la 18 octombrie 1875)George Ranetti nu se dezminte; dupăce termină liceul (la Ploieşti) vrea săurmeze cursurile Facultăţii de Drept,dar se plictiseşte repede, pierzându-seîn vârtejul boemei bucureştene. Îşicâştigă existenţa ca funcţionar la poştă,dar adevărata lui profesie este aceeade „moftolog cu o mare bună dispoziţie”(George Călinescu). În consecinţăcolaborează „cu versuri glumeţe”la revistele Pagini literare,Vatra, Povestea vorbei, Moş Teacă,Moftul român (seria a II-a).Emil Niculescu face un tabloufoarte exact al traseelor literareurmătoare, străbătute de Ranetti:„Între iniţiativele literatului (care auviat) a fost şi seria a doua a revisteiMoş Teacă (1899), Zeflemeaua(1901 – 1904) şi realizarea, împreunăcu Nicolae Ţăranu, din 1904, a umoristiceiFurnica. În paginile acesteiadin urmă, G. Ranetti îl îndemna peautoexilatul Caragiale: «Hai, maestre-nluptă! / Facem cruci şi-amin /Jertfeşte odihna dulce din Berlin /Pristanda şi astăzi de la steaguri fură/ Trahanache este tot o secătură / Caţavenciizilnic calea ne-o aţin / Nu-irăbda, maestre, sau ia-i la Berlin».Bibliografia sa este destul de vastă:debutează editorial cu volumul Deinimă albastră (1899); urmează:Cyrano, strofe şi apostrofe (1900),Ahturi şi ofuri (1901), Eu râd, turâzi, el râde (1903), Franţuzomania(1904), Scrisori din Italia (1904),Romeo şi Julieta la Mizil, Săracu’Dumitrescu!... (1907) Fabule(1907), Schiţe vesele (1908), Matachepisălog (1914), De atunci şi deacolo.Versuri uşurele scrise-n clipegrele (1921), Poezii (1924), DomnişoaraMiau (1926), De inimă albastră.Dom Paladu (1928), MadamStrakinidy (1928)“.Despre autor Constantin Ciopragacrede că era un: „improvizatorextrem de productiv, vedetă popularăîn genul cupletiştilor dinainte de primulrăzboi mondial“.Poate că avea dreptate, dar„risipirile” lui George Ranetti –calambururi, epigrame, ironii - aufost suficiente pentru picătura deneurire la care a visat. Iată o propoziţiecare valorează cât o carte de filozofie,spusă de autorul Julietei deMizil, pe o stradă din Bucureşti: „Cede lume!... Şi nici un om!”. De altminteritristeţile nu l-au ocolit peumorist, nici măcar în propriile creaţii.Şi, credem că, cele scrise de Arghezi,la 2 mai 1928, când Ranetti a101