IOANA MOLDOVANU, Structura lingvistică a Bibliei de la ... - alil.ro

33 STRUCTURA LINGVISTICĂ A BIBLIE! DE LA 97fixat ea în secolul al XIX-lea, se prezintă ca o unitate În varietate, în sensul cănucleul său îl constituie subdialectul muntean, <strong>la</strong> care se adaugă particu<strong>la</strong>rităţi alealtor subdialecte. Dar indiferent <strong>de</strong> provenienţa ei regională, fiecare normă seaplică în mod consecvent. In cazul <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti nu se poate vorbi <strong>de</strong>aplicarea consecventă a unor norme diferite, ci <strong>de</strong> fenomene lingvistice care semanifestă <strong>de</strong> multe ori chiar În aceleaşi unităţi lexicale. Uul şi ace<strong>la</strong>şi cuvânt poateilustra o particu<strong>la</strong>ritate a unui subdialect sau a altuia. In această situaţie, însuşiconceptul <strong>de</strong> normă dialectală dispare1l7. Neavând <strong>de</strong>cât puţine norme propriu-zise,nu se poate spune că opera ar fi contribuit <strong>la</strong> impunerea unui subdialect ca bază alimbii literare. De aceea, cre<strong>de</strong>m că Ovid Densusianu avea dreptate să consi<strong>de</strong>relucrarea în cauză un regres faţă <strong>de</strong> tradiţia creată <strong>de</strong> cărţile coresiene. I<strong>de</strong>ea căevoluţia unei limbi literare este un proces continuu, că fiecare scriere contribuie cuceva <strong>la</strong> <strong>de</strong>săvârşire acestui proces, că o dată atinsă o etapă nu se mai poate reveni <strong>la</strong>un stadiu anterior este o preju<strong>de</strong>cată infirmată mereu <strong>de</strong> realitate.Marchează oare Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti o "reînnoire", o mo<strong>de</strong>rnizare a limbiiliterare? Şi în această privinţă am constatat un amestec <strong>de</strong> fenomene contradictorii,unele arhaice, altele inovaţii, care alternează în cadrul aceleiaşi serii <strong>de</strong> unităţilingvistice. Puţine sunt fenomenele care apar în mod consyent, constituindu-se înnorme. Iar aceste norme reflectă rareori stadiul real al graiului muntean <strong>de</strong> <strong>la</strong> fineleveacului al XVII-lea. Nu numai că Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688 nu a contribuit <strong>la</strong>mo<strong>de</strong>rnizarea limbii literare, dar ea a repus În circu<strong>la</strong>ţie o serie <strong>de</strong> cuvinte şi <strong>de</strong>particu<strong>la</strong>rităţi lingvistice vechi, care nu se regăsesc in alte scrieri contemporane ei,cu excepţia celor ale lui Dosoftei, un alt mare arhaizant. Nici din perspectivădiatopică, nici din perspectivă diacronică nu se poate spune că ea estejopera caremarchează un remarcabil progres în <strong>de</strong>zvoltarea limbii române literare".lYA contribuit oare Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti <strong>la</strong> diferenţierea stilistică a limbiiliterare, <strong>la</strong> constituirea unui stil elevat, superior limbii vorbite, popu<strong>la</strong>re? Dupăpărerea lui 1. C. Chiţimia, "autorii au realizat o operă Într-a<strong>de</strong>văr monumentală cavaloare literară, cu urcare pe o nouă treaptă a scrisului. Şi nu numai literatură, ci înmulte cazuri <strong>de</strong>-a dreptul poezie, mai ales acolo un<strong>de</strong> poezia există în original,,119.Am văzut că traducătorii reuşesc, prin imitarea originalului grec, să creeze odiferenţiere a limbii scrise <strong>de</strong> cea vorbită; dar poate fi vorba, oare, <strong>de</strong> un stil cucalităţi artistice în condiţiile aplicării meto<strong>de</strong>i <strong>de</strong> traducere literale? O înţeleaptămaximă din Renaştere spunea că "traducerile sunt ca femeile: dacă sunt frumoase,nu sunt credincioase, iar dacă sunt credincioase, nu sunt şi frumoase". Biblianoastră este una dintre aceste "credincioase" traduceri lipsite <strong>de</strong> frumuseţe. Nunumai că nu sunt sesizate (şi reproduse) valorile artistice din original, dar nicimăcar înţelesul acestuia nu este redat Întot<strong>de</strong>auna cu <strong>de</strong>stulă c<strong>la</strong>ritate. Astfel,117 După cum arăta Ion Ghcţie, "noţiunea <strong>de</strong> normă implică caracterul unitar al acesteia".(Istoria limbii române literare, p. 14).118 Istoria literaturii române, l, p. 451.119 L C. Chitimia, Un monument <strong>de</strong> valoare literară perenă, p. 981.