IOANA MOLDOVANU, Structura lingvistică a Bibliei de la ... - alil.ro

STRUCTURA LINGVISTICĂ A B1BLIEI DE LA BUCURESl1ŞI PROBLEMA CONTRIBUTIEI SALE LA DEZVOLTAREALIMBII ROMÂNE LITERARE<strong>IOANA</strong> MOLDOV ANU1. Introducere. Metoda <strong>de</strong> lucru"Monument literar fără pereche" - cum a numit-o Iorga' --, Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong>1688 a solicitat "un imens efort filologic şi editorial, fără prece<strong>de</strong>nt În culturaromânească <strong>de</strong> până atunci,,2. Tipărită sub auspiciile lui Şerban Cantacuzino, ea arăspuns unei necesităţi şi a satisfăcut un mare orgoliu: necesitatea cunoaşteriiintegrale a unui imens tezaur <strong>de</strong> gândire şi simţire, revendicat <strong>de</strong> toate popoarelecreştine ca o componentă indispensabilă a moralei, înţelepciunii şi religiei lor;orgoliul unui domnitor care, prin actele sale politice şi culturale, se voiarecunoscut ca un vrednic urmaş al împăraţilor bizantiniJ. Cei doi factori<strong>de</strong>terrninanţi ai progresului culturii, nevoia şi ambiţia, s-au conjugat/in modfericit, finalizându-se în "unul din cele mai Însemnate evenimente djn viaţaspirituală a poporului românesc'".fConsi<strong>de</strong>rată, pe drept cuvânt, "cea mai impunătoare înfăptuire strădanieireligioase din epoca feudală'", Biblia lui Şerban - cum a fost numită - este, înace<strong>la</strong>şi timp, una dintre operele reprezentative ale umanismului românesc". Ca şiJ N. Iorga, Istoria literaturii române i'n secolul al Xi/lll-lca (1688--1821), 1, Bucureşti, 1901, p. 415.2 Virgil Cân<strong>de</strong>a, Raţiunea dominantă. Contribuiti <strong>la</strong> istoria umanism ului românesc, Cluj,1979, p. 114.3 Pentru rolului Şerban Cantacuzino în tipărirea cărţii şi pentru semnificaţia patronajului său,a se ve<strong>de</strong>a Virgil Cân<strong>de</strong>a, Semnificaţia politică Il unui act <strong>de</strong> cultură feudală, in "Studii. Revistă. <strong>de</strong>istoric", XVI, 1963, nr. 3.4 Ştefan Ciobanu, istoria literaturii române vechi", Bucureşti, 1989, p. 204.5 George Ivaşcu, Istoria literaturii române, 1, Bucureşti, 1969, p. 221-222.6 Despre caracterul umanist al <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688, a se ve<strong>de</strong>a Virgil Cân<strong>de</strong>a, Semnificaţia.p. 652-654; idcm, Raţiunea dominantă, p. 116-128. 149-153; Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Impulsuriumaniste În traducerea şi editarea <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti, În .Dacorornania", 7, 1988, p. 83-89(reluându-l pe Iorga, atribuie aceste "impulsuri" lui Constantin Cantacuzino - explicaţie îndoielnică,dată fiind duşmăni» făţişă dintre Stolnic şi Şerban-Vodă); i<strong>de</strong>m, Un reper al umanismului românesc,În RITL, XXXVI, 1988, nr. 3--4, p. 178--179.AUL,t. XXXIX - XL!, 1999-2001, Bucureşti, 2003, p. 65-100

66 <strong>IOANA</strong> <strong>MOLDOVANU</strong> 2traducătorii Psaltirii <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bălgrad (1652), care aveau convingerea că "apa totu-imai curată şi mai limpe<strong>de</strong> in izvor <strong>de</strong>cât în pâraie", traducătorii <strong>Bibliei</strong> renunţă. <strong>la</strong>versiunile s<strong>la</strong>vone, fixându-şi "temeiul" in versiunea greacă a Septuagintei, maiapropiată <strong>de</strong> originalul ebraic. Imperativul ad fontes! al lui Petrarca a însufleţitumanismul european, <strong>de</strong>terminând o amplă mişcare <strong>de</strong> traducere a "cărţilor sfinte"plecând <strong>de</strong> <strong>la</strong> originalele lor manuscrise, care au fost supuse unei ascuţite critici <strong>de</strong>text În special protestanţii şi-au dovedit măiestria în critica filologică - şi nu este<strong>de</strong> mirare că Nico<strong>la</strong>e Milescu şi-a ales drept bază a traducerii sale reputata ediţieprotestantă <strong>de</strong> <strong>la</strong> Frankfurt pe Main (1597). Ea a fost redată în Întregime înromâneşte, <strong>de</strong>şi cuprin<strong>de</strong>a şi cărţi necanonice, respinse <strong>de</strong> Biserica Ortodoxă, cumera tratatul filozofic <strong>de</strong>spre Raţiunea dominantă, atribuit lui Iosephus F<strong>la</strong>vius, carea fost tradus sub titlul Pentru singur ţiitorul gând. "Sub raport doctrinar - aratăVirgil Cân<strong>de</strong>a - acceptarea ortodoxă a unei ediţii protestante a <strong>Bibliei</strong> este una<strong>de</strong>vărat scandal şi numai spiritul critic al unor cărturari <strong>la</strong>ici îl poate explica'".Ace<strong>la</strong>şi Virgil Cân<strong>de</strong>a a observat că, prin intermediul acelei ediţii, au pătruns şi altei<strong>de</strong>i protestante: prezentarea <strong>Bibliei</strong> ca o carte <strong>de</strong> lectură, accesibilă tuturor", şi aVechiului Testament ca temelie a religiei creştine",Într-o apologie din anul 1685, Milescu consi<strong>de</strong>ra limba greacă drept expresiaorganică şi unică a credinţei ortodoxe. Ca umanist ortodox, el este printre primiicare realizează o schimbare <strong>de</strong> direcţie a literaturii noastre religioase, care iese din7 Virgil Cân<strong>de</strong>a, Raţiunea dominantă, p, 317. Pe <strong>de</strong> altă parte, ediţia protestantă consi<strong>de</strong>ra"apocrife" cărţi apreciate drept "canonice'" <strong>de</strong> către ortodocşi (ibi<strong>de</strong>m, p. 149--150), ProfesorulAlexandru Andriescu (Locul <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti în istoria culturii, literaturii şi limbii româneliterare, în vol. Monumenta linguae Dacoromanorum. Biblia (/688), pars, I, Genesis, Iaşi, 1988,p. 20) neagă faptul că alegerea ediţiei protestante ar dovedi un punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re neortodox, iarmitropolitul Plămă<strong>de</strong>ală chiar îi <strong>la</strong>udă pe traducători pentru opţiunea lor, care ar proba că "oameniiBisericii <strong>de</strong> <strong>la</strong> noi nu erau incluşi într-un confesional absurd, ci permeabil. <strong>la</strong> nou, şi ştiinţific,mo<strong>de</strong>rn, ori <strong>de</strong> un<strong>de</strong> ar Ii venit" (Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti, Cine a făcut traducerea", în BOR, XCVI,1978, nr, 9-10, p. 1016), Totuşi, hotărârea Sinodului <strong>de</strong> <strong>la</strong> Ierusalim, din 1672, citată <strong>de</strong> VirgilCân<strong>de</strong>a, exclusese această carte din Biblia ortodoxă, consi<strong>de</strong>rând-o pe drept cuvânt "apocrifă", iarediţiile ulterioare, ortodoxe, ale <strong>Bibliei</strong>, nu o mai cuprind.8 Virgil Cân<strong>de</strong>a, Raţiunea dominantă, p. 331. Citirea "<strong>de</strong> către toti" a <strong>Bibliei</strong> era o i<strong>de</strong>eumanistă pe care şi-o însuşiseră protestanţii; ea apare <strong>la</strong> noi încă din prefeţcle cărţilor coresicne,traduse, după cum se ştie, sub impulsul Reformei. O regăsirn în prefata patriarhului Dosithci <strong>la</strong> Biblia<strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688, prefaţă care se pare că nu-i aparţine, <strong>de</strong> vreme ce tot Dosithei impusesc, <strong>la</strong> Sinodul din1672, hotărârcaScriptura "să nu tie citită <strong>de</strong> toţi, ci numai <strong>de</strong> cei care au pregătirea cuvenită".Mitropolitul Antonie Plămă<strong>de</strong>ală nu ţine semna <strong>de</strong> această hotărâre când afirmă că "în ortodoxieSfânta Scriptură n-a fost interzisă lecturii" (Sfânta Scriptură În Biserica ortodoxă, în .Dacoromania",7,1988,p.21),9 Preluând o informaţie din ediţia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Frankfurt pe Main, autorul prefeţei ms. 45 spune că. Vechiul Testament .Jastc mai presus <strong>de</strong>câtoate alte cărţi câte sânt [... 1 şi toată legea noastră cuaceasta să întemcliază" (după Virgil Cân<strong>de</strong>a, Raţiunea dominantă, p. 112--113). Observăm eăreferinţa nu se [ace <strong>la</strong> întreaga Biblic, ci doar <strong>la</strong> Vechiul Testament, şi mai ştim că temeiulrcligieiortodoxe nu estc Vechiul, ci Noul Testament, În ms. 4389 unghiul <strong>de</strong> aprecierc teologic este diferit:aici se vorbeşte <strong>de</strong>spre întreaga Biblie ca <strong>de</strong>spre o "carte a eărţilor", adică. <strong>de</strong> "dumnezeiasca legeveche şi rwauă".

3 STRUCTURA LINGVISTICĂ A BIBLIE! DE LA 67sfera <strong>de</strong> influenţă a culturii s<strong>la</strong>vone şi se integrează în cultura <strong>de</strong> factură greacă.Literalisrnul extrem al secolului al XVI-lea este atenuat, admiţându-se unele abateri<strong>de</strong> <strong>la</strong> literă în favoarea sensului'"; dar ele nu marcau totuşi o <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong>re completă<strong>de</strong> presiunea originalului biblic.Pentru a aprecia rezultatul acestei meto<strong>de</strong>, ilustrată nu numai <strong>de</strong> Milescu, darşi <strong>de</strong> alţi cărturari care au contribuit <strong>la</strong> <strong>de</strong>finitivarea traducerii sale, ne-am propus săreanalizăm punctele <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re <strong>de</strong>ja exprimate, plecând <strong>de</strong> <strong>la</strong> o sinteză a rezultatelor<strong>la</strong> care a ajuns cercetarea lingvistică din ultimul timp. În cea mai mare parte,materialul a fost preluat din studiile ample ale profesorului Vasile Arvinte!' şi dinmonografia lui Ion Gheţie12, dar acest material a fost reordonat dintr-o triplăperspectivă, sugerată <strong>de</strong> un articol al lui Leiv Flydall3.După Flydal, limba fiecărui individ se caracterizează prin coexistenţa, înproporţii diferite, a unor structuri <strong>de</strong>ca<strong>la</strong>te, pe care le numeşte "structuri lingvisticesimultane". Deca<strong>la</strong>jul poate fi temporal, dat <strong>de</strong> coexistenţa fenomenelor arhaice cucele din limba vorbită; spaţial, dat <strong>de</strong> coexistenţa fenomenelor care aparţin unordialecte sau graiuri diferite; social, dat <strong>de</strong> <strong>de</strong>osebirile <strong>de</strong> nivel sociocultural.Cercetarea acestor <strong>de</strong>ca<strong>la</strong>je necesită o perspectivă a<strong>de</strong>cvată:diacronică (în primulcaz), diatopică (în al doilea) şi diastratică (în al treilea). Fiecare vorbitor, spuneFlydal, are posibilitatea <strong>de</strong> a face o alegere stilistică interstructurală, optând pentruunul sau altul dintre elementele structurilor pe care le cunoaşte.Ju<strong>de</strong>când după studi ile existente, Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688 este a<strong>de</strong>cvată tipului <strong>de</strong>analiză propus <strong>de</strong> Flydal, ea fiind un exemplu tipic <strong>de</strong> coexistenţă ,;:1 unor"structuri lingvistice simultane". Fiecare capitol al lucrării noastre va incerca săreleve aceste structuri din perspectivă diatopică (elemente regionale murlteneşti,moldoveneşti şi, eventual, ar<strong>de</strong>leneşti), diacronică (elemente arhaice şi /inovaţii)şi diastratică (elemente ale limbii vorbite, popu<strong>la</strong>re, şi ale celei scrise, savante),selectate din toate nivelurile limbii (fonetică, morfologie, sintaxă şi lexic). Pebaza rezultatelor din fiecare capitol, vom 'in cerea să precizăm contribuţia <strong>Bibliei</strong><strong>la</strong> <strong>de</strong>zvoltarea limbii literare româneşti, şi anume: <strong>la</strong> unificarea, <strong>la</strong> mo<strong>de</strong>rnizarea10 Acest lucru este evi<strong>de</strong>nţiat, în ms. 45., <strong>de</strong> proce<strong>de</strong>u<strong>la</strong> întregi sensul prin parantezeunghiul arc, adăugând cuvinte sau legături care nu se af<strong>la</strong>u în original, dar trebuiau presupuse pentru aînţelege fraza. Ms. 45 fusese pregătit ca o a<strong>de</strong>vărată ediţie critică, dar nevoia <strong>de</strong> a tipări cât mai repe<strong>de</strong>cartea făcut ca să se renunţe <strong>la</strong> acest proce<strong>de</strong>u, cât şi <strong>la</strong> indicarea prin cifre a ordini i cuvintelor înoriginal, <strong>de</strong> <strong>la</strong> care traducerea era silită uneori să se abată. După N. A. Ursu, nu Milescu, ci Dosofteiar fi alcătuit. "după meto<strong>de</strong>le filologice ale umaniştilor, aparatul critic al traducerii" (Note şi variante<strong>la</strong> vol. Dosoftei, Opere, I, Bucureşti, 1978, p. 507. Vczi şi i<strong>de</strong>rn, Noi informaţii privitoare <strong>la</strong>manuscrisul autograf şi <strong>la</strong> textul revizuit al Vechiului Testament tradus <strong>de</strong> Nico<strong>la</strong>e Milescu, În LR,XXXVIII. 1988, nr. 5).II Vasile Arvinte, Studiu lingvistic, În vol, Monumenta, pars 1, Genesis, Iaşi, 1988; pars 11,Exodus, <strong>la</strong>şi, 1971; pars III, Leviticus, <strong>la</strong>şi, 1993; pars IV, Numeri, Iaşi, 1995.1210n Gheţie, Baza diaiectală a românei literare, Bucureşti, 1975.13 Leiv Flydai, Remarques SUI' certains rapports entre le style ef l 'etat <strong>de</strong> <strong>la</strong>ngue, În "NorskTidsskrift for Sprogvi<strong>de</strong>nskap", XVI. 1952, p. 244-256.

68 <strong>IOANA</strong> MOLDOV AN LJ 4şi <strong>la</strong> diferenţierea stilistică a acestei limbi. Putem rezuma această metodă prinurmătorul tabel:Înainte <strong>de</strong> a intra în subiect, mai facem câteva precizări:1 Analiza nu are în ve<strong>de</strong>re manuscrisele, ci doar textul <strong>Bibliei</strong> în varianta satipărită, singura care putea contribui <strong>la</strong> <strong>de</strong>zvoltarea limbii literare.2. Am consi<strong>de</strong>rat faptele drept "munteneşti" sau "moldoveneşti" nu plecând<strong>de</strong> <strong>la</strong> situaţia actuală a graiurilor, ci <strong>de</strong> <strong>la</strong> aceea existentă în a doua jumătate asecolului al XVII-lea. Pentru apreciere, ne-am orientat, În general, după limba celordouă manuscrise ale <strong>Bibliei</strong>, aşa cum proce<strong>de</strong>ază şiV. Arvinte în analizele D-sale:ms. 4389 muntenesc) şi ms. 45 (= moldovenesc, cu muntenizări sporadice,datorate copistului), Ca şi Dvsa, am văzut în grafie un reflex al pronunţiei, <strong>de</strong>şi, Înunele situaţii, acest lucru este discutabil (cum vom ve<strong>de</strong>a În continuare).În interpretarea fenomenelor din textele vechi nu există Întot<strong>de</strong>auna unconsens al specialiştilor. Spre exemplu, un fenomen care astăzi este moldovenesc,pronunţarea dură a consoanelor şuierătoare Ş şi j, pare să fi fost muntenesc însecolul al Xv ll-Iea (se întâlneşte în 1118. 4389), şi invers, pronunţarea lor pa<strong>la</strong>ta<strong>la</strong>tă,existentă astăzi în graiul muntean, pare să fi avut pe atunci răspândire în Moldova(se întâlneşte În ms. 45). Constatând această situaţie, Heimann Tiktinl4, urmat <strong>de</strong>Alexandru Philippi<strong>de</strong>" şi <strong>de</strong> Ion Gheţie.'", a apreciat că normele dialectale dinsecolul al XVII-lea erau altele <strong>de</strong>cât cele actuale. Teoria aceasta a fost combătutăÎnsă <strong>de</strong> Gheorghe Ivănescu17, După opinia sa, grafiile din secolul al XVI1-1ea nureflectau pronunţia din graiuri, ci una cu mult mai veche. O serie <strong>de</strong> exemple dindocumentele secolului al XV-lea par să indice faptul că încă <strong>de</strong> atunci (dacă nucumva mai dinainte) se petrecuse durificarea şuierătoarelor în Moldova şiînmuierea lor în Muntenia. Deci, în secolul al XVII-lea, graiurile moldovenesc şimuntenesc aveau, sub acest aspect, aceeaşi înfăţişare ca şi astăzi, numai că ea eramascată <strong>de</strong> grafie. "Înclin pentru ipoteza - spunea Ivănescu- că şi în secolul alXVII-lea c<strong>la</strong>sa cultă moldovenească pronunţa să, si, fă, iî, şi că grafiile şe, şi,je,ji14 IL Tiktin, Studien zur rumanischen Philologie, I, Leipzig, J 884, p. 99 şi urm. (citat <strong>de</strong>Philippi<strong>de</strong>; vezi mai jos, nota .15).15 Alexandru Philippi<strong>de</strong>, Introducere în istoria limbei şi litera/urei române, Iaşi, 1888,p. 11516 Ion Ghetie, op. cit., p. 84, 140--145; idcm, Istoria limbii române Îiterare. Privire sintetică,Bucureşti, 1978, p. 82; idcm, lntroducere in dialectologia istorică românească, Bucureşti, 1994,p. 150 şi 152,17 Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iaşi, 1945, p. 243 şi unu.

5 STRUCTURA LINGVISTICĂ A BIBLIEI DE LA 69se explică prin tradiţia ortografică din acel timp. Trebuie să admitem totuşi cămăcar din când în când c<strong>la</strong>sa cultă pronunţa şi le, li, te, zÎ, intocmai cum e cazul cuc<strong>la</strong>sa moldovenească <strong>de</strong> azi (limba scrisă influenţează doar asupra limbii vorbite).f ...] Pentru noi este Însă c<strong>la</strong>r că în Moldova graiul popu<strong>la</strong>r [...] avea § şi z ve<strong>la</strong>ri(cu efect ve<strong>la</strong>rizant asupra vocalelor următoare) <strong>de</strong>ja <strong>de</strong> <strong>la</strong> 'inceputul secoluluial XVII-lea"J8. G. Ivănescu explica în mod asemănător situaţia din Muntenia, un<strong>de</strong>"era o altă tradiţie ortografică <strong>de</strong>cât 'in Moldova [...], in contradicţie [...] cuprobele că în acel seccl s şi i erau <strong>de</strong>ja muiaţi"!". În finalul capitolului, G. Ivănescuera <strong>de</strong> părere că ipoteza unei norme ortografice era mai puţin p<strong>la</strong>uzibilă - cel puţinîn Moldova·- şi că trebuie invocată o diferenţiere socială Între "graiul aristocraţieimoldovene originare din Maramureş", care avea pe .il, i muiaţi, şi graiul popu<strong>la</strong>r,care ajunsese . 1 a s, v z v d un ·,,20 .Teoria lui G, Ivănescu este îmbrăţişată <strong>de</strong> V. Arvinte, care combateinterpretarea lui Ion Gheţie21. După D-sa, "situaţia este, prin urmare, inversă <strong>de</strong>câtcea existentă astăzi în vorbirea popu<strong>la</strong>ră din cele două provincii. Ea se explică încea mai mare măsură prin tradiţia grafică". Dar, ca şi G. Ivănescu, autorulpresupune totuşi "Ia cărturari rostirea cu şuierătoarele muiate" In Moldova şi dureîn Muntenia. Dacă am consi<strong>de</strong>ra fenomenul o simplă "tradiţie grafică", el nu ne-armai interesa În lucrarea noastră. Totuşi, V. Arvinte pare să admită, cel puţin pentrumanuscrisele <strong>Bibliei</strong>, o pronunţare reală, <strong>de</strong> vreme ce <strong>de</strong>scrie fenomenul nu ca pe osimplă grafie, ci vorbeşte <strong>de</strong>spre "rostirea dură a şuierătoarei ş" sau <strong>de</strong>spre "rostireapa<strong>la</strong>tală a şuierătoarei ş". Ca şi G. Ivănescu, D··sa presupune două "variante alelimbii literare", numai că nu le mai explică. printr-o diferenţiere socială (hstocraţie- poporul <strong>de</strong> jos), ci printr-una culturală în sens <strong>la</strong>rg (oameni culţi - oatpeni lipsiţi<strong>de</strong> cultură). În această ipoteză, dacă Înţelegem bine, schimbarea unei forine precumcenuşe din 1118. 45 În cenuşă în cartea tipărită ar trebui interpretată nu' ca Înlocuireaunei gratii moldoveneşti nereale (tradiţionale) cu o grafie rnuntenească nereală, cica înlocuirea unei norme vorbite cu o altă normă vorbită. Ca şi V'. Arvinte, vomconsi<strong>de</strong>ra <strong>de</strong>osebirile <strong>de</strong> timbru ale şuierătoarelor ca un caz <strong>de</strong> diferenţierediastratică, iar nu diatopică, aşa cum le consi<strong>de</strong>raseră Tiktin, Philippi<strong>de</strong> şi Gheţie.3. Nu mai puţin dificilă este <strong>de</strong>osebirea dintre fenomenele regionale şi celepopu<strong>la</strong>re. Astfel, un fenomen care astăzi este muntenesc, anume păstrarea lui iaetimologic În el tăia, el ia, pare să fi fost popu<strong>la</strong>r în secolul al XVII-lea. Inovaţiamoldovenească a Închi<strong>de</strong>rii <strong>la</strong> je (el tăie, el ie) nu apare în ms. 45 al traducerii luiMilescu şi este s<strong>la</strong>b arestată în texte din veacul al XVH-lea22. Se pare că ea nureuşise să se extindă în cadrul subdialcctului moldovenesc. De aceea, prezenţa în18 ibi<strong>de</strong>m, p. 245.19 ibi<strong>de</strong>m, p. 246.20 Ibi<strong>de</strong>m, p. 264.21 Vasile Arvinte, Studiu lingvistic <strong>la</strong> Facerea, p. 56, <strong>la</strong> Ieşirea, p, 6-7, <strong>la</strong> Preoţia, p. 3--4.22 Ion Ghcţie, Baza diatectală ..., p. 120.

70 <strong>IOANA</strong> MOLDOV ANU 6Biblie a formelor cu ia nu ple<strong>de</strong>ază neapărat pentru caracterul muntenesc al limbiiacesteia. Tot astfel, un fenomen care astăzi caracterizează graiurile moldoveneşti,pluralul În -ă al neutrelor terminate în -r (cară, izvoară, pahară etc.), datorităve<strong>la</strong>rizării lui -e, era popu<strong>la</strong>r în secolul al XVII-lea, intâlnindu-se şi în textemunteneşti (între care ms. 4389).4. Vom consi<strong>de</strong>ra un fenomen "arhaic" nu din perspectiva situaţiei actuale, cidin aceea a secolului al XVII-lea. Astfel, cu greu am putea numi "arhaice" formele<strong>de</strong> imperfect persoana a VJ-a (ei intra, ei era etc.), prezente în Biblie, pentru căinovaţia bănăţeană a formelor cu -Li analogic îşi face apariţia în scris abia spresfârşitul secolului al XVIII-lea23. Nu avem nici un indiciu că această inovaţie ar fifost cunoscută <strong>de</strong> traducătorii moldoveni sau munteni ai <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688 şi că eiar fi respins-o, optând pentru formele mai vechi. Deci, în acest caz, ei nu aveau înuz două "structuri lingvistice simultane" fenomen care va apărea mult mai târziu,pe timpul lui Helia<strong>de</strong>.5. Am consi<strong>de</strong>rat "regionale" acele fenomene arhaice care <strong>de</strong>veniseră propriiunor graiuri şi serveau <strong>la</strong> <strong>de</strong>osebirea acestora. De exemplu, africata moldoveneascăg, provenită din <strong>la</strong>t. j + 0, u sau din <strong>la</strong>t. d, g + 1; reflecta un stadiu mai vechi <strong>de</strong>câtşuierătoarea muntenească j. Dar, în secolul al XVII-lea, <strong>de</strong>ca<strong>la</strong>jul diacronic setransforrnase Într-un <strong>de</strong>ca<strong>la</strong>j diatopic, Între graiurile moldovenesc şi muntenesc.6. Invers, am consi<strong>de</strong>rat "arhaice" acele fenomene care nu <strong>de</strong>veniseră propriigraiurilor, ci caracterizau limba veche În ansamblu. Astfel, -u finalpostconsonantic, prezent astăzi În graiurile din sudul Moldovei şi din estulMunteniei", apărea frecvent în jurul lui 1700 nu numai în textele moldoveneşti(ms. 45, cronica lui Neculce), dar şi în scrierile cronicarilor munteni, <strong>de</strong> exemplu <strong>la</strong>Radu Greceanu", unul dintre traducătorii <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688. În aceste condiţii,înlăturarea lui parţială în tipăritura <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti pare să se explice mai bine ca oreacţie faţă <strong>de</strong> un fenomen apreciat ca "arhaic" <strong>de</strong>cât ca o "muntenizare".n. <strong>Structura</strong> lingvistică a <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureştidin perspectivă diatopicăMultă vreme s-a crezut că Biblia lui Şerban reflectă exclusiv graiurile sudice.În lucrarea Rumânische Sprache und Literatur (§ 6), Moses Gaster spunea: "Limbaeste În întregime aceea a dialectului muntenesc şi se <strong>de</strong>osebeşte fundamental <strong>de</strong>dialectul moldovenesc". Dar el nu exclu<strong>de</strong>a posibilitatea ca lucrarea, scrisă iniţialîn grai moldovenesc, să fi fost muntenizată <strong>la</strong> tipărire, pentru că "nu numai o carte23 Ibi<strong>de</strong>m. p. 170.24 Al. Rosetti, Istoria limbii române <strong>de</strong> <strong>la</strong> origini până in secolul al XVII-Jea, Bucureşti,1968, p. 688.25 Al. Rosetti, 8. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, 1. De <strong>la</strong> origini până <strong>la</strong>Începutul secolului al XIX-lea2, Bucureşti, 1971, p. 316.

7 STRUCTURA LINGVISTICĂ A BIBLfEI DE LA 71scrisă Într-un anumit dialect a fost schimbată în alt dialect atunci când s-a tipăriC26,Punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al lui Gaster a fost împărtăşit <strong>de</strong> Gh. Nedioglu, după care "limba<strong>Bibliei</strong> [,..] a impus <strong>de</strong>finitiv graiul muntenesc ca bază pentru limba literară arornânimii în tregi,,27 ,Prezentată Într-un manual şco<strong>la</strong>r din 1930, i<strong>de</strong>ea s-a transformat repe<strong>de</strong> îndogmă. La acest proces a contribuit Al. Rosetti, care susţinea, în anul 1942, căBiblia bucureşteană "<strong>de</strong>săvârşeşte impunerea graiului muntean ca limbă literară=",iar Într-un manual şco<strong>la</strong>r din anul 1946, scris în co<strong>la</strong>borare cu J. Byck, se referea Iaea ca <strong>la</strong> o "operă <strong>de</strong> fixare ca limbă literară a graiului muntenesc=". În tratatul scrisîn co<strong>la</strong>borare cu B. Cazacu şi Liviu Onu, Rosetti îşi menţinea punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re,văzând importanţa lingvistică a Biblie; în "consolidarea trăsăturilor rnunteneşti alelimbii literare?". Toate alternanţele constatate aici, în diverse compartimente alelimbii, erau apreciate ca existente În limba literară a epocii; nici unul dintrefenomene nu era consi<strong>de</strong>rat moldovenesc.Prin astfel <strong>de</strong> afirmaţii, Nedioglu şi Rosetti p<strong>la</strong>sau unificarea limbii literareromâneşti cu două secole mai <strong>de</strong>vreme, Punctul lor <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re era împărtăşit şi <strong>de</strong> oserie <strong>de</strong> istorici sau <strong>de</strong> istorici literari, care insistau asupra caracterului unitar allimbii acestei opere. Constantin Solomon era convins că "tălmăcitorii <strong>de</strong> <strong>la</strong>Bucureşti [= fraţii Greceanu, după opinia sa] traduc Biblia Într-o limbă unitară, olimbă care trebuia să fie înţeleasă <strong>de</strong> românii <strong>de</strong> pretutin<strong>de</strong>ni?". După ŞtefanCiobanu, "fraţii Greceanu au ştiut să imprime textului Vechiului Testament almoldoveanului Nico<strong>la</strong>e Milescu vigoarea şi energia graiului muntenesc", iar operalor "încheie un capitol în formarea şi evoluţia limbii rornâneştiJiterare=". Înmanualul <strong>de</strong> istorie literară al lui Gabriel Drăgan, ea este prezentată ca "cea dintâioperă unitară <strong>de</strong> limbă românească?". Şi Virgil Cân<strong>de</strong>a vorbt <strong>de</strong>spre "unmoment capital în procesul <strong>de</strong> formare a limbii romane literare'r'", iar mitropolitulAntonie Plămă<strong>de</strong>ală susţine că "limba <strong>Bibliei</strong> e limba din zona Bucureşti --Târgovişte. [. ,] Prin Biblie, limba s-a răspândit peste tot pe un<strong>de</strong> erau romani,Cartea a circu<strong>la</strong>t mult?". În tratatul aca<strong>de</strong>mic <strong>de</strong> Istorie a literaturii române, seapreciază că lucrarea "a contribuit <strong>la</strong> impunerea graiului muntenesc ca bază a2(, După Petre V. Hancş, Studii <strong>de</strong> istorie literară, Bucureşti, 1970, p, 109,27 După Ion Gheţie, Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti şi procesul <strong>de</strong> unificare a limbii române, învol, Studii <strong>de</strong> limbă literară şi filologie, Il, Bucureşti, 1972, p. 54,28 AL Rosetti, Istoria limbii române, Noţiuni generale, Bucureşti, 1942, p, 80,2'! AL Rosetti şi J. Byck, Manual <strong>de</strong> literatură şi limbă română pentru c<strong>la</strong>sa a VI-a, Bucureşti,1946, p. 73,30 Al. Rosetti, 13. Cazacu, Liviu Onu, op. cit., p, 167,31 Const. Solomon, Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti (J 688). Contribuiiuni nouă istoric o-literare, Tecuci,1932, p. 48,32 Ştefan Ciobanu, op. cit" p, 204,33 Gabriel Drăgan, Istoria literaturii române, Bucureşti 1946, p. 70,34 Virgil Cân<strong>de</strong>a, Paradisul şigrădina, în R1TL, XXXV, 1987, nr. 3-4, p. 20.35 Antonie Plămă<strong>de</strong>ală, Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti, p, 1006,

72 <strong>IOANA</strong> MOLDOV ANU 8limbii literare", în pofida numeroaselor alternanţe, consi<strong>de</strong>rate proprii graiuluirespectiv . , In epoca vec I te 36 .Dimpotrivă, Ovid Densusianu ve<strong>de</strong>a în această operă un regres faţă <strong>de</strong>cărţile coresiene, sub aspectul unităţii limbii, datorită numeroaselor formemoldoveneşti conţinute in paginile ei37• Amestecul fusese sesizat mai înainte <strong>de</strong>către istoricul V. A. U rechiă, care şi-l explica prin co<strong>la</strong>borarea unor cărturari dinprovincii diferite. După părerea sa, prin Biblia lui Serban "câştigă mult inunificare limba literară românească, din cauză că <strong>la</strong> publicarea ei iau parte românidin ambele principate, ca Radu şi Şerban Greceanu (munteni) şi Mitrofan, fostepiscop <strong>de</strong> Huşi (moldovanj'r". Elogiul făcut lipsei <strong>de</strong> unitate a <strong>Bibliei</strong>, <strong>de</strong> cătreV. A. Urechiă, era motivat <strong>de</strong> credinţa sa că româna literară. este rezultatul uneisinteze a graiurilor moldovenesc şi muntenesc, În timp ce condamnarea ei, <strong>de</strong>către Ovid Densusianu, se făcea în virtutea convingerii lui că lifnba noastrăliterară s-a constituit prin impunerea subdialectului muntean. De aceea Urechiăve<strong>de</strong>a o calitate acolo un<strong>de</strong> Densusianu ve<strong>de</strong>a un <strong>de</strong>fect.Opinia lui Densusianu este reluată Într-un studiu <strong>de</strong> către profesorulG. Istrate, după care Biblia, <strong>de</strong>şi tipărită în Ţara Românească, "nu reprezintă graiu<strong>la</strong>cestei provincii" şi, prin urmare, nu se poate spune că "marchează un momenthotărâtor în impunerea graiului muntenesc în limba noastră Iiterară,,39. Părerea sa seîntemeia exclusiv pe prezenţa în Biblie a perfectului compus, folosit în graiurile dinMoldova, un<strong>de</strong> perfectul simplu a dispărut. Argumentul acesta nu este însădoveditor, pentru că studiile ulterioare ale lui V. Arvinte au <strong>de</strong>monstrat că Bibliafoloseşte În egală măsură ambele forme <strong>de</strong> perfect, aşa cum o fac, <strong>de</strong> altfel, celedouă manuscrise, 45 şi 4389. De aici se ve<strong>de</strong> că perfectul simplu nu dispăruse Încădin subdialectul moldovenesc şi că nu putem transfera în limba veche o situaţieexistentă în graiurile actuale. Convins că Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti foloseşte în maremăsură traducerea mai veche a Noului Testament <strong>de</strong> <strong>la</strong> BăI grad (1648), G. Istrateve<strong>de</strong>a în ea ,,0 operă <strong>de</strong> co<strong>la</strong>borare rezultată din eforturile comune ale ar<strong>de</strong>lenilor,moldovenilor şi muntenilor=". Ar fi vorba <strong>de</strong>ci <strong>de</strong> o primă sinteză, simi<strong>la</strong>ră cu ceadin epoca mo<strong>de</strong>rnă, numai că i<strong>de</strong>ea influenţei ar<strong>de</strong>leneşti în limba <strong>Bibliei</strong> rămâne osimplă presupunere.Într-un studiu din anul 1972, Ion Gheţie <strong>de</strong>molează pur şi simplu concluzialui Al. Rosetti, printr-o amplă serie <strong>de</strong> exemple, culese în cea mai mare parte dindomeniul foneticii, unul din domeniul morfologiei şi câteva din ace<strong>la</strong> alvocabu<strong>la</strong>rului. După Dvsa, teoria lui Rosetti "este contrazisă în mod constant" <strong>de</strong>fapte: .Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti e <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> a oferi un mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong> grai muntenesc36 istoria literaturii române, 1, Bucureşti, 1964, p. 457.37 Ovid Densusianu, Opere, III, Bucureşti. 1977, p. 28.'1B V. A. Urechiă, Schiţe <strong>de</strong> istoria literaturei române, Bucureşti, 1855, p. 133.'19 G. Istrate, Originea şi <strong>de</strong>zvoltarea limbii române literare, în AUI, s.n., secţ, Il! (Ştiinţesociale), tOI11. 1Il, 1957, fasc, 1-2, p. 86,87.40 Ibi<strong>de</strong>m, p. 88.

IISTRUCTURA LINGVISTICĂ A BIBLIE! 75- neve<strong>la</strong>rizarea lui e, ea, i dupăspirantele s, z: aduseră, asemăna,asemănare, mătase, osebi, se, seamă,seară, semănai, seminţie, simţire,singur, ţesetură; Dumnezeu, păzească,zi, zise (ră). Forme corecte: arzând,sâmbetele, sângele;-- neve<strong>la</strong>rizarea lui e, ea, i dupăafricata ţ: preoţească, ţermuri, ţesătură,ţesut, viţel;- africata ţ rostită muiat în finală:ar<strong>de</strong>ţi, aruncaţi, aţi, căutaţi, chinuiţi,câţi, , coti, ) _JC faceti, J gâlceviţi, J îti, J. toti; J- rostirea dură a lui 1 final: fel;- neve<strong>la</strong>rizarea lui e, ea, i după<strong>la</strong>biale: albeaţă, iubescu, merg, topesc,veae, veşmintele. Formă corectă (etirnologică):zămislit;-- neve<strong>la</strong>rizarea lui e, i după t, d, n, r:blestemul, Dumnezeu, ne<strong>de</strong>jdui, obrezui,Reveca, strica, strigă;- trecerea <strong>la</strong> j a africatei g: ajutoriu,batjocori, împrejur, încunjurate, joc,juca, ju<strong>de</strong>ca, jug, juncă, junghere, jur,jurământ;- trecerea <strong>la</strong> z a africatei dz: generală;sonorizarea lui s în grupurile sm, sn:zmaragd, zmirnă, zmoahl, zmochin,zmultă, znop;-- nepropagarea lui n În genuchi,mănuchiu, rănichi;-- forma indârăt (corespunzând mold.fndrâptu).- ve<strong>la</strong>rizarea lui e, ea, i dupăspirantele ,1,', z: adusără, asămăna,asămănare, mătasă, osăbeşte, samă,sară, să, sămănaţi, săminţie, sâmţire,sângur, ţăsătură; Dumnezău, păzască,zi, zâsetră). Hipercorecţia Înarzind, simbetele, singele;- ve<strong>la</strong>rizarea lui e, ea, i după africataţ: preoţască, ţărmuri, ţăsătură, ţăsut,viţăl. Forme hipercorecte. aţiţind,trimitind;- africata ţ rostită dur în finală: ar<strong>de</strong>ţ,aruncaţ, aţ, căutat, chinuiţ, câţ, coţ,faceţ, gâlceviţ, iţ, toţ;rostirea muiată a lui 1 final: jeli,feliuri;- ve<strong>la</strong>rizarea lui e, ea, i după <strong>la</strong>biale:clipască, curvăsc, vac, vărtute,veşmântele, vorovască. Hipercorecţiaîn zemisli;- ve<strong>la</strong>rizarea lui e, i după t, d, n, r:blestămul, Dumnăzău, hiarălor, nă<strong>de</strong>jdui,obrâzui, să omoarc", pâraşte,Râveca; ..- menţinerea africatei g:/pgiutoriul,batgiocureşte, împregiur, mdungiurară,giunghiiare, giurământ; ;'.- nesonorizarea lui s în grupurile sm,sn: snop;- propagarea lui n în genunchi;2. Particu<strong>la</strong>rităţi morfologiceMunteneşti- articolul posesiv variabil: "toate alelui", "ale cui sânt acestea", "copii aÎlui", "trupul [ ... J al păsărilor";l'vfoldoveneşti-- articolul poseSIV invariabil:"păcatele mele şi a părinţilor","oştenii a lui Hrlstos", "În mijloculGhebei şi a cetăţii";

76 <strong>IOANA</strong> MOLDOV_.._-----_ANU... _-._--- ------12- pl. art. mâtimile;- pl. brâne (<strong>de</strong> <strong>la</strong> brâu);- sg. art. tatăl;- pron. personal <strong>de</strong> pers. Ill şi VI:dânsul, dânsa, dânşii, dânsele;-- contragerea în sintagmele prepoziţionale<strong>de</strong>ntr-însul, într-însul, într-inşii;- pron. nehotărât ce<strong>la</strong><strong>la</strong>lt;._. pron. nehotărât cinevaşi;- pron. negativ nimeni;- adj. nalt, -ă;imperativul în -o: vinol;_.. adverbele acum, <strong>de</strong>ndărăt, <strong>de</strong>nlăuntru,înlăuntru, nainte, tocma;- adverbele aici, acolo;- loc. adv. mai (imainte;- prepoziţiile dupe, dupre, împrejur;- conjuncţiile <strong>de</strong>aca, <strong>de</strong>ca.Munteneşticuvintele: austru, bogză, broboană"strugure", cearşaf, cizmă, crug,curte, doică, ficat, ginere "mire",gâtlej, a (hjrăpi "a jefui", ju<strong>de</strong>cată,mocioriţă, mumă, năcovalnă, nevastă"mireasă", noroi, os, păpădie, părmăcuit"măsurat cu parrnacul", pisică,praf / prah, rănichi, a scuipi, şomâc,şorliţă; taur, târcav, a vorbi, zăpadă,zăvastă etc.- pl. art, mânule;- sg. art, tatul;- pron. nehotărât a<strong>la</strong>lt;- pron. re<strong>la</strong>tiv ce în locul lui care;.. -. pronume negativ nime;-- adj. înalt, -ă;- adverbele aicea, acolea;3. Par tic li 1 a r j t ă ţiI e x j cal e 50- adverbul astară "astă seară";- prepoziţiile după, (rnold, şi popu<strong>la</strong>r)prejur.Moldoveneşti- cuvintele: a amistui, apesteală,băhniş, boinic, boleac, a buhni, chelşug,a dodăi, do<strong>de</strong>ială, făgadă, genune,haslă, hâtrie, hâtru, hreasc, hricică, ase întuma.jămnă, a jecui, <strong>la</strong>c "groapă",mă<strong>la</strong>i "mei", a mâlcomi, mâlcomiş, amâlcomişi, mreajă, ogradă, omăt,pa<strong>la</strong>ncă, pântece, poamă "strugure",pripoit "spânzurat", a prişleşi "a (se)înstrăina", proaşcă "coardă", puhoi,puhoios, a răşchira "a risipi",sărâ(i)man "orfan", sicriiul, smârdă"tină", stog, a stropşi, sudalmă, a sudul,suduitoriu, şatră, şipot, şireag "şir",tină, a (se) tâmpi "a (se) toci", "a slăbi",vizunie, vârtucios, a vorovi, CI zbori "ase înălţa", a zgârci "a îngrozi" etc.50 Cele mai multe particu<strong>la</strong>rităţi <strong>de</strong> acest fel au fost semna<strong>la</strong>te <strong>de</strong> N. A Ursu, Noi informaţii, înLR, nr. 5, 6il988 şi nr. 1,2/1989.

13 STRUCTURA LINGVIST1CĂ A BIBLIE! DE LA 77Lista particu<strong>la</strong>rităţilor nu este, fireşte, completă, pentru că limba Biblie; nu afost încă analizată în totalitatea sa şi pentru că nu le inclu<strong>de</strong> şi pe acelea mai multsau mai puţin discutabile. Astfel, Ion Gheţie consi<strong>de</strong>ră conjuncţia verimuntenească", dar ea apare şi în ms. 45 al lui Milescu", ceea ce Înseamnă că nuera necunoscută graiurilor moldoveneşti. După V. Arvinte, pronumele nehotărâtcevaşi, prezent in primele cărţi ale <strong>Bibliei</strong>, "pare a constitui o trăsăturăcaracteristică a normei sudice munteneşti't", numai că acest punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re, chiarpru<strong>de</strong>nt exprimat, nu rezistă in continuare, <strong>de</strong>oarece autorul însuşi îl constată înNumerii şi în ms. 4554. După opinia lui Ion Gheţie, nu ar fi exclus ca o serie <strong>de</strong>cuvinte, precum sudalmă, sudui, tină, caracteristice grai uri lor nordice, să fi fostcunoscute şi In Muntenia, în perioada veche": Dar, dincolo <strong>de</strong> aceste incertitudini,este <strong>de</strong> pe acum evi<strong>de</strong>nt faptul că puţine sunt particu<strong>la</strong>rităţile rnunteneşti care sănu-şi aibă corespon<strong>de</strong>ntul lor moldovenesc- şi nu este exclus ca cercetareaulterioară să completeze lipsurile, atestând sporadic abateri <strong>de</strong> <strong>la</strong> normele care,<strong>de</strong>ocamdată, se prezintă ca fiind unice. Deca<strong>la</strong>jele sunt date mai mult <strong>de</strong> frecvenţă,pentru că primele sunt, în general, mai frecvente <strong>de</strong>cât cele<strong>la</strong>lte. Dar şi frecvenţaeste un criteriu re<strong>la</strong>tiv şi, nu <strong>de</strong> puţine ori, constatăm că raportul ocurenţelor,indicat <strong>de</strong> V. Arvinte, se schimbă <strong>de</strong> <strong>la</strong> o carte <strong>la</strong> alta".Tabloul prezentat <strong>de</strong> noi relevă faptul că particu<strong>la</strong>rităţile moldoveneştidomină net in lexic, cele munteneşţi in morfologie, iar în fonetică cele două zonedialectale tind să se echilibreze, cu o uşoară prepon<strong>de</strong>renţă numerică aparticu<strong>la</strong>rităţilor <strong>de</strong> tip sudic. În aceste condiţii, ne Întrebăm dacă concluziaprovizorie a lui Ion Gheţie, după care "Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureştii (...] trebuieconsi<strong>de</strong>rată [...] un text muntenesc care a suferit o <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> puţeţnică influenţănordică?", ar mai putea fi menţinută. S·-ar putea consi<strong>de</strong>ra <strong>la</strong> fel! <strong>de</strong> bine un textmoldovenesc (tradus şi revizuit <strong>de</strong> moldoveni) puternic muntenizat, cu atât maimult cu cât această i<strong>de</strong>e corespun<strong>de</strong> intru totul a<strong>de</strong>vărului istoric. Rămâne inpicioare teza .amestecului <strong>de</strong> norme", cu precizarea că puţine sunt normeledialectale care să nu se neutralizeze în textul <strong>de</strong>finitiv al operei printr-o serie <strong>de</strong>excepţii. Caracteristice rămân alternanţele: aripă şi aripă, <strong>de</strong>ntâi şi <strong>de</strong>ntăi, imple şiumple, sujletile şi sujletele, zioa şi zua, coconii şi cuconii, fier şi hier, hicleşug şivicleşug, aduseră şi adusără, zi şi zi, arzând şi arzind, sângele şi singele, ţermuri şiţărmuri, ar<strong>de</strong>ţi şi ar<strong>de</strong>ţ, fel şi feli, veşmintele şi veşmântele, zămislit şi zemisli,blestemul şi blestămul, ne<strong>de</strong>jdui şi nă<strong>de</strong>jdui, Reveca şi Răveca, ajutoriu şi51 Ion Ghcţie, Baza dialectală..., p. 176.52 Vasile Arvinte, Studiu introductiv <strong>la</strong> Preoţia, p. J 5.53 Ibi<strong>de</strong>m, p. 10.54 ldcm, Studiu introductiv <strong>la</strong> Numeri], p. 9.55 Ion Gheţie, Baza dialectală ..., p. 339.56 Vezi, <strong>de</strong> exemplu, observaţia sa în legătură cu nărod şi norod În Studiu lingvistic <strong>la</strong> Ieşirea, p. 2.57 Ion Gheţie, Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti şi procesul <strong>de</strong> unificare .., p. 61.

J5STRUCTURA LINGVISTICĂ A BIBLfEf DE LA 79Exemplele <strong>de</strong> păstrare a unor particu<strong>la</strong>rităţi ar<strong>de</strong>leneşti sunt foarte puţine:Ioan, 9,6 tinătinăLuca, 4, 41 DumnezăuDurnnezăuLuca, 7,31 voiu asărnănavoiu asămănaMatei, 13,25 sărnănăsărnănăMatei, 13,27 zisărăzisărăMatei, 13,31 asămănată iasteasămănată iasteMatei, 16,2 sara "seara"sarăMatei, 17,9 săngursân gurLuca, 4,40 fealiurefealiuriElementele comune nu implică neapărat o influenţă directă a tipărituriiar<strong>de</strong>lene - aşa cum a presupus G. Istrate. Cuvântul tind putea fi cunoscut şi înMuntenia în acea vreme, iar ve<strong>la</strong>rizarea lui e, ea, i după s, z, precum şi pa<strong>la</strong>talizarealui 1 în fealiuri s-ar putea explica şi prin intervenţia diortositorilor moldoveni ai<strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 168858. Că aşa stau lucrurile, ne-o dove<strong>de</strong>şte africata g, care apare înBiblie (<strong>de</strong> exemplu <strong>la</strong> Matei, 9, 35 ) în cuvântul fncungiura(Iisus), acolo un<strong>de</strong> NoulTestament ar<strong>de</strong>lean are imb<strong>la</strong> (Iisus). Influenţa ar<strong>de</strong>lenească a fost indirectă, ea ,exercitându-se doar <strong>la</strong> nivelul lexicului, printr-o serie <strong>de</strong> cuvinte existente în ms. 45al versiunii moldoveneşti (cum este afund "adânc" şi altele, semna<strong>la</strong>te <strong>de</strong>N. A. Ursu în studiul D-salei9•Limba <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688 este o sinteză a graiurilor moldovenesc şimuntenesc, realizată <strong>de</strong> câţiva cărturari, dar ea se <strong>de</strong>osebeşte esenţial <strong>de</strong>-sinteza luiLuther, cu care a fost cornparată'", Luther a generalizat formele dialectale selectate,transformându-Ie În veritabile norme, în timp ce în Biblia noastră ,,4mestecul e<strong>de</strong>zordonat'" .şi dictat,,61<strong>de</strong> întâmp<strong>la</strong>re, nu <strong>de</strong> o voinţă fermă <strong>de</strong> a sisternanza, unificând111 tipare omogene . .Explicaţia se află în Însuşi procesul <strong>de</strong> redactare a cărţii. Aşa cum au arătatVirgil Cân<strong>de</strong>a şi N. A. Ursu62, traducerea brută a lui Milescu a fost revizuită <strong>de</strong> unalt moldovean (viitorul mitropolit Dosoftei, după N. A. Ursu), iar acest manuscris afost copiat <strong>de</strong> un muntean, Dumitru din Câmpulung-Muscel (= ms. 45 <strong>de</strong> <strong>la</strong> Cluj).Copistul nu a respectat Întot<strong>de</strong>auna caracterul moldovenesc al limbii, ci a Înlocuituneori trăsăturile fonetice moldoveneşti prin corespon<strong>de</strong>ntele lor rnunteneşti,Manuscrisul lui Mi!eSCL! a mai fost folosit <strong>de</strong> un alt traducător, muntean (i<strong>de</strong>ntificat58 Pentru verbele a semăna şi a ase mâna, profesorul Arvinte admite şi o influenţă asubstantivului sămânţă, În care ii rezultase printr-un proces normal <strong>de</strong> evoluţie fonetică (Studiulingvistic <strong>la</strong> Facerea, p. 6! ).59 Vezi N. A. Ursu, Noinformaţii, passim.60 G. Călinescu, Istoria literaturii române <strong>de</strong> <strong>la</strong> origini până înprezent, Bucureşti, 1941, p. 14(comparaţie reluată <strong>de</strong> atunci <strong>de</strong> mai mulţi comentatori).(,! <strong>la</strong>n Gheţie, Baza dialectală ..., p. 341, cf şi Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti şi procesul <strong>de</strong> unificare ..., p. 64.62 Virgil Cândca, Raţiunea dominantă, p. 106-171; N. A. Ursu, Note şi variante, p. 504-513;idcm, Noinformaţii, I, p. 456 şi urm,

80._-------------<strong>IOANA</strong> MOLDOV ANU----_. __._-----_._----16<strong>de</strong> N. A. Ursu cu Oaniil Panoneanulj'", autorul ms. 4389 <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti. Dupăpărerea lui Virgil Cân<strong>de</strong>a64 şi a lui N. A. Ursu'", acest manuscris n-a mai fostfolosit <strong>la</strong> <strong>de</strong>finitivarea traducerii Vechiului Testament <strong>de</strong> către fraţii Greceanu, daranalizele minuţioase făcute <strong>de</strong> către V. Arvinte relevă, <strong>de</strong> multe ori, opţiuni alefraţilor Greceanu pentru cuvinte şi forme din ms. 4389, explicabile princo<strong>la</strong>ţionarea celor două manuscrise în sinteza finală66. Comparând cele douăversiuni cu versiunea <strong>de</strong>finitivă, am constatat numeroase corespon<strong>de</strong>nţe bi<strong>la</strong>terale:Facerea mS.45 mS.4389 Biblia (J 688)1,2 nevădzut nevăzut nevăzut1,4 usăbi osebi osebi1,5 dzuă zioa zio1,6 aşea aşa aşa1,9 să ivască să se ivească să se ivească1,22 împleţi umpleţ umpleţi1,31 a şeasea a şasea a şasea2, 10 să a<strong>de</strong>pe să adape să adape2, 15 să o păzască să-I păzească să o păzească2,18 agiutoriu ajutoriu ajutoriu2,23 acmu acum acum2,24 maica lui muma lui rnumă-sa3,1 şearpele şarpele şarpele3, 17 porăncit poruncit poruncit3, 23 scoasă scoase scoase4,10 strâgă strigă strigă8, 8 porâmbul porumbul porumbul9, 2 mânule mâinile mâinile9,23 îndărăptu îndărăt îndărăt15,9 giuncă junc juncă18, 7 viţăl viţel viţel19, 1 şe<strong>de</strong>a şă<strong>de</strong>a şă<strong>de</strong>a63 Primul care a făcut i<strong>de</strong>ntificarea a fost Al. T. Dumitrescu (Contribuţiuni <strong>la</strong> istoriografiaromânească veche, în voI. Lui Ioan Bianu. Amintire din partea foştilor şi actu<strong>alil</strong>or funcţionari aiAca<strong>de</strong>miei Române <strong>la</strong> împlinirea a şasezeci <strong>de</strong> ani, Bucureşti, 1916, p. 251), pe care Însă N. A. Ursunu-l mai pomeneşte În articolul Dvsale (Un cărturar puţin cunoscui, .<strong>de</strong> <strong>la</strong> mijlocul secoluluial Xi/Il-lea: Daniil Andrean Panoneanul, în "Cronica", XVI, 1981, nr. 43, p. 5), un<strong>de</strong> aduce, pentruprima dată, probe în favoarea acestei i<strong>de</strong>ntificări,64 Virgil Cân<strong>de</strong>a, Raţiunea dominantă, p. 107, 133-134, 143-147. Acest punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>rereapare <strong>la</strong> Alexandru Andriescu, op. cit., p. 26, 29-31.65 N. A. Ursu, Note şi variante, p. 513; i<strong>de</strong>m, Noinformaţii. 1, p. 457, 460--465.66 O scrie <strong>de</strong> concordante semnificative observă şi profesorul Eugen Munteanu, Tipuri <strong>de</strong> calcurilexicale i'n "Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti" (1688) şi În versiunile preliminare contemporane (cu exemplificăridin" Cartea Înţelepciunii lui Solomon "), în AUI, S.I1., Lingvistică, tom. XXXVI, 1990, p. 104-105.

17 STRUCTURA LINGVISTICA A BlBUEI DE LA 8119, 9 nărodul norodul norodul19,12 uşea uşa uşă21, 14 burduh foale foale23,4 prişleţ strein strein23,4 gropniţă mormânt mormânt24,42 venindu viind viind27,21 apipăi pipăi pipăi28, 14 arina nisipul năsipul29,3 acolea acolo acolo32,32 amurţit amorţit amorţit34,14 sora soru soru35, 8 mamca doica doica37,7 mănunchiu znopi znopul43,27 custă trăieşte trăieşte49,9 ţâncul puiul puiul49,11 poamă strugurul strugurulToate aceste corespon<strong>de</strong>nţe indică faptul că procesul <strong>de</strong> muntenizare a fostfacilitat <strong>de</strong> prezenţa în ms. 4389 a formelor şi cuvintelor munteneşti, pe care fraţiiGreceanu le-au preluat pur şi simplu; ei au continuat Însă acest proces şi atuncicând traducerea lui Daniil Panoneanul se abătea <strong>de</strong> <strong>la</strong> aceea a lui Milescu şi <strong>de</strong>ci numai oferea astfel <strong>de</strong> corespon<strong>de</strong>nţe. Ceea ce li se poate reproşa este faptul că nu auprocedat Cll consecvenţă, aşa Încât opţiunile lor alternează, uneori <strong>la</strong> Îihervale<strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mici: )fIeşirea mS.45 mS.4389 Biblia (1 (}'88)6, 1 braţ înnaltu braţ nalt braţ nalti6, 6 braţ înnaltu braţ nalt braţ înaltLipsiţi <strong>de</strong> o concepţie lingvistică şi grăbiţi să termine cât mai repe<strong>de</strong> o operăcare necesita ani mulţi <strong>de</strong> trudă, fraţii Greceanu au cules <strong>de</strong> ici <strong>de</strong> colo cuvinte şiforme, am zice <strong>la</strong> voia întâmplării, Dar vina inconsecvenţei nu le aparţine înÎntregime. Textul ieşit din pana lor a fost diortosit, adică pus <strong>la</strong> punct sub aspectulortografiei, <strong>de</strong> către un alt moldovean, fostul episcop <strong>de</strong> Buşi Mitrofan, "un nouCoresi" -- cum îl numea N. Iorga care a operat şi el schimbări În sensulmoldovenizării versiunii Grecenilol7• Cei doi tipografi, Chiriac şi AtanasieMoldoveanul, îşi vor fi avut şi ei partea lor <strong>de</strong> contribuţie'", cum presupunea <strong>de</strong>ja-------------._--67 Vezi D01"u Mihăescu, Consi<strong>de</strong>raţii asupra vieţii şi activităţii tipâritorului primei Bibliiromâneşti, Mitrofan, episcopul <strong>de</strong> Huşi. în .,Mitropo!ia Moldovei şi Succvei", LV, 1979, Of. 3-6,p. 333-334; Ion Ghetie, Baza dialectală ..., p. 340.(,8 <strong>la</strong>n Gheţie, Baza dialcctată ...• p. 340.

82 <strong>IOANA</strong> MOLDOVANLJ 18M. Gaster. Acest lucru il admite şi V, Arvinte, constatând, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> <strong>de</strong>s, apariţia Înversiunea finală a unor particu<strong>la</strong>rităţi moldoveneşti fără acoperire În ms. 45,O opinie diferită are Însă profesorul Al. Andriescu, după care amestecul <strong>de</strong>norme nu era rezultatul fortuit al procesului <strong>de</strong> revizie şi tipărire, ci reflecta oinfluenţă reală a graiului moldovenesc în vorbirea muntenilor'". Această influenţă,<strong>de</strong>spre care vorbea şi Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae, şi pe care nu oexclu<strong>de</strong>a nici Ion Gheţie", poate fi presupusă În unele privinţe, dar nu cre<strong>de</strong>m că eaar fi dus <strong>la</strong> constituirea unor ample serii <strong>de</strong> dublete fonetice şi morfologice,III. <strong>Structura</strong> lingvistică a <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureştidin perspectivă diacrnnicăAcest aspect al structurii lingvistice a operei <strong>de</strong> care ne ocupăm a fost maipuţin studiat până în prezent. Cel dintâi care o face este profesorul V, Arvinte, careconstată, pe <strong>de</strong> o parte, ,,0 tendinţă spre arhaizare a limbii", iar pe <strong>de</strong> alta "otendinţă <strong>de</strong> inovare?". Biblia lui Şerban nu este numai un amestec <strong>de</strong> norme<strong>de</strong>ca<strong>la</strong>te în spaţiu, dar şi un amestec <strong>de</strong> norme <strong>de</strong>ca<strong>la</strong>te în timp. Ea nu reflectă fi<strong>de</strong>lstadiul lingvistic existent în Ţara Românească în a doua jumătate a secoluluial XVII-lea, ci repune în circu<strong>la</strong>ţie şi fenomene specifice limbii mai vechi, af<strong>la</strong>te <strong>la</strong>periferia graiului sau păstrate doar printr-o tradiţie cărturărească. Nici documentele,nici textele juridice, nici cronicile din acest secol nu concentrează atâtea trăsăturiarhaice ca această operă - fapt explicabil, <strong>de</strong>oarece, dintre toate tradiţiile literare,aceea a literaturii religioase este cea mai conservatoare.În mod surprinzător, conservatorismul lingvistic al <strong>Bibliei</strong> este dub<strong>la</strong>t <strong>de</strong> otendinţă novatoare <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> pronunţată. Asupra acestei acţiuni <strong>de</strong> "rcînnoire" aformei insistă în mod special profesorul 1. C. Chiţimia, care o sesizează <strong>la</strong> nivelullexic ului. Ea ar consta din faptul că "s-a renunţat <strong>la</strong> o serie <strong>de</strong> arhaisme saus<strong>la</strong>vonisme fără snagă, păstrându-se cele expresive şi viabile"; "apoi s-a procedat <strong>la</strong>reromanizare (<strong>de</strong>ci încă din secolul al XVlI-lea, nu începând cu sfârşitul secoluluial XVIII-lea, cum se afirmă), prin folosirea <strong>de</strong> <strong>la</strong>tinisme sau termeni romanici"; Însfârşit, "au ape<strong>la</strong>t <strong>la</strong> românizare, printr-un număr <strong>de</strong> termeni compuşi [...], dar maiales prin acordare <strong>de</strong> sensuri noi (conotaţii) unor cuvinte <strong>de</strong> uz în<strong>de</strong>lungat?".Arhaismele şi inovaţiile pot fi apreciate, conform schemei lui Leiv Flydal, dindouă perspective: diacronică şi diastratică, Prima urmăreşte diferenţierile existente<strong>la</strong> nivelul graiului, selectate <strong>de</strong> traducători. Cea <strong>de</strong> a doua urmăreşte diferenţierileexistente Între tradiţia cărturărească şi limba vie (popu<strong>la</strong>ră), precum şi cele create69 Alexandru Andriescu, op. cit" p, 42-45,70 Ion Gheţie, Baza dialectală. .., p. 341.71 Vasile Arvinte, Studiu lingvistic <strong>la</strong> Facerea, p, 52 şi <strong>la</strong> Preoţia, p. 14, Astfel <strong>de</strong> constatări sefac <strong>de</strong> multe ori atunci când se discută fenomenele lingvistice proprii <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688,72 I. C. Chiţimia, Un monument <strong>de</strong> valoare literară perenă: "Biblia lui Şerban Cantacuzino"(1688) (postfaţă <strong>la</strong> Biblia sau Dumnezeiasca Scriptură [".], Bucureşti, 1988, p. 981).

19 STRUCTURA LINGVISTICĂ A BIBLIE] DE LA 83<strong>de</strong> traducători în actul traducerii. Cele mai multe .reînnoiri'' <strong>de</strong> care vorbeşteI. C. Chiţimia sunt din această ultimă categorie.Selectând particu<strong>la</strong>rităţile lingvistice, constatăm că, şi <strong>de</strong> această dată, cele maimulte norme nu se prezintă în stare pură: vechiul şi noul se amestecă <strong>la</strong> nivelulunităţilor lexicale. Pentru a releva lipsa <strong>de</strong> consecvenţă a traducători lor şi tipografi lor<strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688, vom prezenta faptele lingvistice pe două coloane.l.Particu<strong>la</strong>rităţiArhaice- accentul păstrat în măduă « <strong>la</strong>t.medul<strong>la</strong>ţ;- voca<strong>la</strong> li « <strong>la</strong>t. e neacentuat)păstrată În pănă;- păstrarea lui e + n, m + cons. înamente, cuvente, <strong>de</strong>ntru, îmbrăcămente,semenţie, veşmente;- păstrarea lui e neaccentuat în poziţiemediană în <strong>de</strong>n, <strong>de</strong>nafară, <strong>de</strong>nainte,<strong>de</strong>napoi, <strong>de</strong>ncătro, <strong>de</strong>ndărătul, <strong>de</strong>npreună,<strong>de</strong>ntâi, nemică, nice;- voca<strong>la</strong> e ne accentuată păstrată(etimologică) În <strong>de</strong>mineaţă;- nesincoparea lui e « <strong>la</strong>t. i) 'in <strong>de</strong>rept/dirept", <strong>de</strong>reptateldireptate, în<strong>de</strong>reptalîndirepta;- voca<strong>la</strong> o neaccentuată păstrată(etirnologică) in conoştinţa";-, păstrarea diftongului t:alja în poziţie-e: aiave, cheame, iaste, unea/te;- diftongul fU (analogic) in fealiuri;- păstrarea diftongilor je/ja în chiema,fiarse, hiară, piar<strong>de</strong>;foneticeInovaţii- accentul schimbat în măduvă;-- voca<strong>la</strong> ă « <strong>la</strong>t. e neacentuat) Închisă<strong>la</strong> â tn până;- Închi<strong>de</strong>rea <strong>la</strong> i a lui li + 11, m + cons.in aminte, cuvinte, dintru, îmbrăcăminte,seminţie, veşminte;- Închi<strong>de</strong>rea î'â i a lui e neaccentuat înpoziţie mediană în din, nimică, nici;- închi<strong>de</strong>rea lui e neaccentuat etimologicîn dimineaţă;"- închi<strong>de</strong>rea vocalei o eaccentuată înnecunoştinţă;-- monoftongarea diftongului fU/ja înpoziţie -e: este;- monoftongarea diftonguluie {ti înfeliuri;- <strong>de</strong>spicarea diftongilor je, ja închiiema.fiiarbe, hiiară, piiar<strong>de</strong>'i;73 În Indicele <strong>la</strong> Facerea figurcază o formă drept, care nu se constată În text <strong>la</strong> trimiterearespectivă.74 Ne întrebăm dacă nu cumvacest <strong>de</strong>rivat abstract nu este un neologism, in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntverbul moştenit a cunoaşte. Palia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Orăştie, un<strong>de</strong> apare pentru prima dată, nu este lipsită <strong>de</strong><strong>la</strong>tinisme. S-ar mai putea ca forma cu o să ti fost influenţată <strong>de</strong> forma <strong>la</strong>tinească din Vulgata. Totuşi,alternanţa o/u se constată în limba veche şi <strong>la</strong> verb şi a fost Încadrată <strong>de</strong> Philippi<strong>de</strong> Într-o serie <strong>de</strong>alternante specifice dacorornânei (vezi discuţia <strong>la</strong> Vasile Arvinte, Român, românesc, România, Studiufilologic, Bucureşti, 1983, p. 42 şi urm.).75 Este vorba <strong>de</strong> o inovaţie muntcnească, ulterior ncacceptată <strong>de</strong> limba literară,

-------------_._--84 <strong>IOANA</strong> <strong>MOLDOVANU</strong>diftongul ca păstrat 'în doao, noao,roao, voao;-- hiatul în noor;- voca<strong>la</strong> finală -u în anu, ce<strong>la</strong><strong>la</strong>ltu,câmpu, au datu, au intinsu, lemnu;păstrarea lui r pa<strong>la</strong>tal În sufixele-ariu, -toriu: ajutoriu, cuptoriu, făcătoriu,grătariu, împungătoriu, înjugătoriu,oltariu, ţăsătoriu, vânătoriu'",Arhaice2.Particu<strong>la</strong>rităţi- subst. sar <strong>de</strong> <strong>de</strong>clin. a III-a(imparisi<strong>la</strong>bică);- lipsa alternanţei al ă în barbei,greşalei.jiganii, pasări;- pl. câmpi, pietri, unghi;-- <strong>de</strong>sinenţa -ure <strong>de</strong> pl. neutru: lucrure;- vocativul în -e <strong>la</strong> subst. mase. neart.:stăpânitoarel;- resturi ale genitiv-dativului antepus<strong>la</strong> numele <strong>de</strong> persoană: a i Faranii(prin contaminarea formelor a i Faran+ Faraniîy;genitiv-dativul sintetic al numelor<strong>de</strong> persoane mase, terminate învocală:jeciorii Valii (Fac. 46,25);- păstrarea articolului în sintagmeformate din nume <strong>de</strong> ru<strong>de</strong>nie + pron.posesiv: fratele tău.fratele său;- dativul vâ al pron. personal <strong>de</strong> pers.a V -a, forma neaccent.;- pron. personal <strong>de</strong> întărire dânsuş,luiş;-- rnonoftongarea diftongului pa Îndoo, noă, voă;-- forma contrasă nor;-- eliminarea lui -u final în an, ce<strong>la</strong><strong>la</strong>lt,câmp, au dat, au întins, lemn;m o r f'o l o g i c eInovaţii-- subst. soră încadrat <strong>la</strong> <strong>de</strong>clin. I;- alternanţa al li În greşălii.jigănii;- pl. pietre;- <strong>de</strong>sinenţa -uri <strong>de</strong> pl. neutru: lucruri;- eliminarea genitiv-dativului antepus<strong>la</strong> numele <strong>de</strong> persoană;-- genitiv-dativul analitic al numelor<strong>de</strong> persoane mase, terminate învocală:feciorii lui Va<strong>la</strong> (Fac. 46, 21);- eliminarea prin haplologie aarticolului În sintagme formate dinnume <strong>de</strong> ru<strong>de</strong>nie + pron. posesiv:frate-tău, Fat e-său;- dativul vi al pron. personal <strong>de</strong> pers.a V-a (fază intermediară spre vi),forma neaccent.;76 Am consi<strong>de</strong>rat fenomenul un arhaism, iar nu un fapt dialectal (moldovenesc), <strong>de</strong>oarece apareşi în ms. 4389 muntenesc. Aici, ca şi în ms. 45, se constată o alternanţă. a formelor r dur cu r pa<strong>la</strong>tal,dar Biblia preferă în mod constant forma veche.

21 STRUCTURA LlNGVISTICĂ A BIBLIE] DE LA 85- pron. reflexiv să, confundat cumorfemul conjunctivului;-- pron. reflexiv în dativ, formaconjunctă, cu valoare <strong>de</strong> adj. posesiv:asemănare-şi.feliu-ş;- pron. nehotărât neştine;- pron. nehotărât cevaş;- pron. nehotărât acordat în gen:fieştecarele;- prOI1. re<strong>la</strong>tiv-interogativ acordat îngen şi nr.: carea, carele, carii;- pron. nehotărâre careş, cineş"fiecare";- pron. interogativ ce? "<strong>de</strong> ce?";- pron. nehotărât compus tot carele"oricare", tot ce, tot ce<strong>la</strong> "orice", totcine "oricine";-- ind. imperf în -iiâ/ -îiâ <strong>la</strong> verbele <strong>de</strong>C01'\1. a IV-a: apropiia, grăiia, ieşiia,încălziia, nemeriia;- auxiliarul optativ variabil: ară (are)fi lăcuit;- morfemul <strong>de</strong> conj. se: se-l grăieşti;- imperat. pasălcpăsaţl;- imperat, prohibitive nu oprireţil, nuvă temereţil;- forme "tari" <strong>de</strong> perf simplu, conj,a IU-a, pers. 1: eu puş, eu ziş;-- reflexiv cu valoare pasivă: se-au dat;- auxiliarul a voi cu valoare <strong>de</strong> "avrea": va să meargă;-- numeralul colectiv în genitiv-dativamândurora;- numeralul ordinal în -le: al doile, altreile77;-- adv, atunce;-- adv, <strong>de</strong>npreună;- pron. reflexiv se, diferentiat <strong>de</strong>morfemul conjunctivului;- adj. posesiv sa, său: mâna sa,vecinul său;- pron. nehotărât cineva/şi);-- pron. nehotărât ceva;- pron_ nehotărât invariabil:jieştecare;- pron. re<strong>la</strong>tiv-interogativ invariabil:care;- pron. nehotărât:jieştecare;-- ind. imperf'jn -eâ/ -iâ <strong>la</strong> verbele <strong>de</strong>conj. a IV-a: flămânzia, grăia, ieşea,lăcuia, obrezuia;-- auxiliarul optativ invariabil: n-ar fiei;morfemul <strong>de</strong> conj, să: să grăieşti;- imperat. du-tel, mergeţi]; ..- imperat. prohibitive nu opfiţi!, nu ve?temeţi'; "- forme "s<strong>la</strong>be" <strong>de</strong> perf 'simplu, conj.a III-a, pers. 1: pusei, zisei;- pasiv cu "a fi": iaste dată:- folosirea verbului a vrea: vrea sămeargă:-- pron. pers. <strong>de</strong> pers. a III-a şi a VI-ael, ea, ei, ele (în loc <strong>de</strong> Însu, însă,inşii, Însele);- numeralul colectiv în genitiv-dativamânduror;- nurneralul ordinaJ În -lea: al doilea,al treilea;- adv. atuncea;-- adv, împreună;77 După Ion Gheţie, ar putea fi vorbaici <strong>de</strong> o alternanţă dialectală a formelor moldoveneşti În-le cu cele munteneşti În -lea(Bazadialectală ..., p_ 169). Observăm Însă că ms. 45 moldovenesc arcforme în -{eacolo un<strong>de</strong> Biblia tipărită are -le.

86 <strong>IOANA</strong> <strong>MOLDOVANU</strong> ----------- ------22- adv. <strong>de</strong>cin<strong>de</strong>a, <strong>de</strong>ncolea "dincolo(<strong>de</strong>)";- adv. cândai şi doară "poate (că)";- adv. interogativ au doară": "audoară eu am zămislit [ ... ] nărodu<strong>la</strong>cesta?";- prepoziţia Întru "în mijlocul";- prepoziţia a cu valoare <strong>de</strong> dativ:"Dumnezeul [ ... ] a tot trupul";- prepoziţiile <strong>de</strong>ntru, întru, pre, pren,preste, supt;-- loc. prepoz. afară <strong>de</strong>n, făr-numai"În afară <strong>de</strong>";- conjuncţia <strong>de</strong>aca "când";-- conjuncţia cauzală căci ŞI loc.conjuncţ, pentru căci;-- conjuncţiile au, căce, ce, <strong>de</strong>cii,pentru căce.- adv. interogativ oare?: "oare plăcutva fi Domnului?";-- loc. adv. I'n mijlocul;- prepoziţia <strong>la</strong> cu valoare <strong>de</strong> dativ: "searăta [ ... ] <strong>la</strong> toată adunarea";-- prepoziţiile dintru, in, pe, prin,peste, sup;-- conjuncţia când;- loc. conjuncţ. pentru că;- conjuncţiile sau, căci, ci, <strong>de</strong>ci,pentru căci.3. Particu<strong>la</strong>rităţi sintactice78Arhaice- postpunerea adv. foarte: "g<strong>la</strong>s marefoarte", "ghizdavă <strong>la</strong> faţă foarte";- apoziţia acordată: "fata lui Lavan,fratelui mumei lui";.- construcţii infinitivale: "am trimiscătră tine a te chema";- neanticiparea complementelor prinpronume personale conjuncte: "fiii eiau părăsit pre tine";- antepunerea pronumelui personal <strong>de</strong>pers. a III-a, feminin, aeuzativ, formaneaecent.: o au robit;- inserarea Între auxiliar şi verb apronumelui personal în dativ, formaneaccent.: da-ţ-vom;- postpunerea auxiliarului: că<strong>de</strong>a-va,făcut-au, înmulţi-voiu, merge-vei;Inovaţii- antepunerea adv. foarte: "foartegreu", "foarte înfricoşat";- apoziţia în nominativ: "numele luiIacov, fiiul surorii lui";- înlocuirea infinitivului prin conjunctiv:"şi cerca să plângă";-- anticiparea complementelor pnnpron. personale conjuncte: "şi-i făcuei", "o ferecă pre ea";- postpunerea pronumelui personal <strong>de</strong>pers. a III-a, feminin, acuzativ, formane accent.: au luatu-o;- antepunerea pronumelui persona] îndativ, forma neaccent.: fI voiu da;-- antepunerea auxiliarului: va că<strong>de</strong>a,au făcut, voiu înmulţi, vei merge;78 Am inclus aici şi fapte care privesc ordinea elementelor în construcţii.

23 STRUCTURA LINGVISTICĂ A B1BLlEI DE LA 87postpunerea morfemului conjunctivului:facă-se;- postpunerea numeralului ordinal:fecior al doilea.- antepunerea rnorfernului conjunctivului:să (se) facă;-- antepunerea numeralului ordinal: alcincilea fecior.4.ParticuiarităţilexicaleCuvinte ieşite din uz: arete (<strong>la</strong>t.), arm (<strong>la</strong>t.), belciug (sl.), boz (sl.), chip(magh.), ciu<strong>de</strong>se (sl.), a cure (<strong>la</strong>t.), a se do<strong>de</strong>i (sl.), fuşte "suliţă" (Iat.), marfă(magh.), meser (<strong>la</strong>t.), a meşte "a turna în (din) pahar" (Iat.)79, a mâneca "a se trezidis-<strong>de</strong>-dimineaţă" (<strong>la</strong>t.), nemernic (sl.), a nesilnici (sl.), a obârşi (sl.), a obrezui(sl.), pâmente (sl.), peliţă (sl.), a pomăzui (sl.), ponoslu (sl.), a posluşi (sl.),posluşnic (sl.), rost (<strong>la</strong>t.), a se zbea "a se resorbi" (<strong>la</strong>t.), zgău (necunoscută).Cuvinte rămase în uz: berbece (<strong>la</strong>t.), coapsă (Iat.), inel (Iat.), idol (sl.),minuni (<strong>la</strong>t.), curge(re) (<strong>la</strong>t.), a se năcăji (sl.), avere (<strong>la</strong>t.), sărac (sl.), strein (<strong>la</strong>t.), aîntări (rom.), a sfârşi (sl.), a tăia imprejur (rorn.), pomenire (sl.), trup (sl.), a unge(<strong>la</strong>t.), ocară (sl.), a sluji (sl.), slugă (sl.), gură (Iat.), pântece (<strong>la</strong>t.).Forme vechi (etimologice): jah, năsip, pohtă, pohti.vprah, rădica / râdica,răsipit, rumpse, zăduh.Forme evoluate: jaf, meşteşug, nisip, praf, ridica, risipise, rupse, vârfForme neprefixate: a fărâma, a fârşi, a se mulţi, nainte, negrită, potriva,semnare, timpinarea, a tin<strong>de</strong>.Forme prefixate: a sfărâma, a sfârşi, a se înmulţi, inainte, .înnegruă,împotriva, Însemnare, întâmpinarea, a întin<strong>de</strong>. ..Termeni <strong>de</strong>ja existenţi'": "ofurisenie (sl.), blestem (<strong>la</strong>t.), haqLÎmb (tc.),"cărbune. ,Neologisme viabile81: anathemă « gr. anâthemaş, eunuh « g/ eunouchosş,rubin « it. rubinoţ.Privită în ansamblu, structura lingvistică a <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti poate fiapreciată ca fiind conservatoare. Puţine sunt inovaţiile pe care redactorii auîndrăznit să le generalizeze; între acestea, se pot menţiona eliminarea genitivdativului<strong>la</strong> numele <strong>de</strong> persoană şi înlocuirea pronume lor personale <strong>de</strong> persoana aIll-a, sg. şi pl., însu, însă, inşii, însele prin el, ea, ei, ele. Totuşi, faţă <strong>de</strong> ms. 45 (maiarhaic sub aspect fonetic şi morfologic) şi faţă <strong>de</strong> ms. 4389 (mai arhaic sub aspectlexical), redactorii <strong>Bibliei</strong> realizează un progres, care rămâne Însă neînsemnat faţă<strong>de</strong> stadiul <strong>de</strong> evoluţie al limbii literare în ultimul sfert al secolului al XVII-lea,datorită lipsei <strong>de</strong> consecvenţă a opţiunilor.79 Cuvântul apare şi <strong>la</strong> Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, Il, Bucureşti, 1965, p. 138:.Păharul băutură să nu mai mestească ".80 Vom marca cu asteriscuvintele nefolosite În versiunea finală a <strong>Bibliei</strong>.81 Alte tipuri <strong>de</strong> neologisme, care se pot atribui traducătorilor, vor fi examinate încapitolul următor.

88 <strong>IOANA</strong> MOLDOV ANU 24-----Într-a<strong>de</strong>văr, coexistenţa vechiului cu noul este mult mai frapantă aici <strong>de</strong>câtcea a structurilor dialectale; în plus, ea angajează şi sintaxa. Dar şi când există ocorespon<strong>de</strong>nţă, particu<strong>la</strong>rităţile arhaice dom ină net prin frecvenţă; astfel,monoftongarea diftongului ea/ia În poziţie -e este pur acci<strong>de</strong>ntală, <strong>de</strong>şi ea aparefoarte <strong>de</strong>s în documentele vremii. Pe <strong>de</strong> altă parte, există. <strong>de</strong>stule particu<strong>la</strong>rităţiarhaice constituite in norme fără excepţii, în pofida evoluţiei graiului muntean, carele eliminase <strong>de</strong> multă vreme, <strong>de</strong> exemplu nesincoparea lui e în <strong>de</strong>rept (şi familia),păstrarea unor pronume şi a unor sufixe (-ariu, -toriu), a unor cuvinte precumjiJşteşi alte câteva. Rămâne <strong>de</strong> văzut dacă "reînnoirile" <strong>de</strong> care vorbea 1. C. Chiţimia,care nu se constată în procesul selecţiei, se manifestă sau nu în procesul "creaţiei"individuale a traducătorilor.IV. <strong>Structura</strong> lingvistică a Blbliei <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureştidin perspectivă diastraticăDe <strong>la</strong> apariţia, în anul 1878, a primului volum al antologiei lui B. P. Has<strong>de</strong>u,Cuvente <strong>de</strong>n bătrâni, a <strong>de</strong>venit limpe<strong>de</strong>, pentru filologii noştri, faptul că încă dinsecolul al XVI-lea existau <strong>de</strong>osebiri serioase Între limba vorbită, aşa cum sereflecta ea în documente sau în cărţile zise "popu<strong>la</strong>re", şi cea scrisă, a traducerilor<strong>de</strong> texte religioase. Această dublă orientare se continuă În secolul următor.AI. Philippi<strong>de</strong> vorbea <strong>de</strong> "două dialecte stilistice", observând totodată că limbapopu<strong>la</strong>ră din epoca veche se <strong>de</strong>osebea prea puţin <strong>de</strong> cea <strong>de</strong> astăzi'", Explicaţia<strong>de</strong>ca<strong>la</strong>jului este aceea că limba scrisă era în mare măsură <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>lestrăine şi <strong>de</strong> propria sa tradiţie. Ea a fost <strong>de</strong> <strong>la</strong> început o limbă artificială, menită afi înţeleasă, iar nu vorbită. Amestecul structurilor spaţiale şi temporale, pe carele-am constatat <strong>la</strong> tot pasul, nu eraposibil <strong>de</strong>cât in condiţiile unei limbi scrise.În Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688, caracterul artificial al limbii este accentuat <strong>de</strong> irnitareaservilă a originalului grecesc al Septuagintei, care şi-a pus pecetea asuprainteligibilităţii textului. "Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688, observa Ovid Densusianu, este foarteînstreinată, urmărind <strong>de</strong> aproape textul grecesc. Ceea ce se intâmp<strong>la</strong>se i'n secolu<strong>la</strong>l XVI-lea din cauza influenţei s<strong>la</strong>vonei, se întâmplă În secolul al XVII-lea subinfluenţa lirnbei greceşti'?". Traducătorii, spunea Iorga, "n-au fost în stare să <strong>de</strong>a <strong>la</strong>o parte o sumă <strong>de</strong> confusii şi <strong>de</strong> greşeli,,84 şi, <strong>de</strong> aceea, traducerea lor este "foartea<strong>de</strong>seori confusă şi, uneori, cu <strong>de</strong>săvârşire falsă,,85. Foarte sever În apreciere searăta Ioan Bă<strong>la</strong>n, după care lucrarea citată "face graiul nostru foarte a<strong>de</strong>seori slugacelui grecesc, dând frase şi construcţiuni cu totul streine <strong>de</strong> firea limbii noastre,a<strong>de</strong>vărate răsturnări <strong>de</strong> pe grecie"SG. Pre<strong>la</strong>tul ar<strong>de</strong>lean era <strong>de</strong> părere că82 Alexandru Philippi<strong>de</strong>, introducere, p, 116,83 Ovid Densusianu, op. cit., p. 29.84 N. Iorga, Istoria literaturii religioase a românilorpână <strong>la</strong> 1688, Bucureşti, 1904. p. 207.85 I<strong>de</strong>m, La Biblia lui Şerban- Vodă, în "Revista istoricii", XXIV, 1938, nr. 7-9, p. 195.86 Ion Bă<strong>la</strong>n, Limba cărţilor bisericeşti. Studiu istoric şi liturgic, B<strong>la</strong>j, 1914, p, 164.

25 STRUCTURA LINGVISTICĂ li BiBLIE/ DE LA 89traducătorilor "nu prea mare le-a fost scrupulul <strong>de</strong> a reda în româneşte sensulScripturii'f" şi că "intruna te loveşti <strong>de</strong> construcţiuni cari j icnesc urechea"S8.Acest punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re negativ nu face <strong>de</strong>cât să confirme opinia mai veche alui Sarnuil Micu, exprimată în prefaţa <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> B<strong>la</strong>j, din 1795, anume că vecheatraducere se făcuse "cu foarte Întunecată şi încurcată aşezare şi întocmire a graiuluiromânesc, mult osibit <strong>de</strong> vorba cea <strong>de</strong> acum obişnuită [....].Acea tălmăcire [...}mai pre unele locuri neplăcută urechilor auzitorilor iaste şi foarte cu anevoie <strong>de</strong>înţeles, ba pe alte locuri tocma fără <strong>de</strong> înţeles iaste, care lucru cu mare pagubăsufletească era neamului şi Bisericii românilor"s9. Helia<strong>de</strong> Rădulescu era şi elscandalizat <strong>de</strong> greşelile <strong>de</strong> traducere din Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti, consi<strong>de</strong>rându-Ieb<strong>la</strong>sfemii aduse cuvântului Domnului90•Dar obscuritatea nu este generală în Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688, fapt care explicăelogiile care i s-au adus. Ace<strong>la</strong>şi Iorga susţinea că limba ei "avea o însuşire care-irăscumpăra toate slăbiciunile şi neajunsurile: limpe<strong>de</strong> cu <strong>de</strong>săvârşire, ea putea fiînţeleasă În orice ţinut românesc, <strong>de</strong> oricine ar fi făcut parte din neamul nostru'r".După Ştefan Ciobanu, "acolo un<strong>de</strong> se întrebuinţează forma dialogului, fraza estescurtă şi plină <strong>de</strong> energie. far în părţile narative, limba .<strong>de</strong>vine curgătoare, ca înbasmele poporane'r". Constantin Solomon vorbea şi el <strong>de</strong>spre ,,0 limbă limpe<strong>de</strong> şiarrnon ioasă',93, N. Cartojan <strong>de</strong>spre ,,0 limbă vie românească, cu frumoase ca<strong>de</strong>nţeritmice't", I. C. Chiţimia <strong>de</strong>spre "calitatea literară a traducerii't".Traducerea este <strong>de</strong>ci inegală: ea are părţi reuşite, limpezi, expresive chiar, darşi pasaje obscure, dificil <strong>de</strong> înţeles. Aşa cum a arătat Al. Rosetti, În raport cu87 ibi<strong>de</strong>m, p.166.8 Ibi<strong>de</strong>m, p. J 71. j89 Opinia lui Micu (BRV, II, p. 380) era împărtăşită în cercuri mai <strong>la</strong>rgi, pentru că iată cespunea Raicevici: "limba va<strong>la</strong>hă fiind săracă în cuvinte, traducerea este ridicolă şi pllţIn gustată chiarşi în vremea noastră" [Osservazioni storiche, naturali e politiche intorno <strong>la</strong> Va<strong>la</strong>chia e Moldavia,Neapole, 1788, p. 242). Un anonim, i<strong>de</strong>ntificat fură temei cu Dimitrie Cantemir, Îl\terea şi el să scuzeambiguităţilc traducerii prin "neagiungerea ticăitei limbi rurnâneşti"; <strong>de</strong> exemplu, traducerea din 1Timot. 6, Il C<strong>la</strong>ră tu, () omului Durnnăzău, <strong>de</strong> acestea fugi şi goneşte direptatca") era comentatăastfel: "n-au dzis să o goneşti să fugii <strong>de</strong> <strong>la</strong> tine, ci să o goneşti, să o prindzi şi să te ţii <strong>de</strong> dânsa" (ap.Lajos Dcmeny, Dimitrie Cantemir şi "Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti", în .Dacoromania", 7, 1988, p, 271).Aparent diferită este afirmaţia lui Ienăchiţă Văcărescu din Observaţiile sale <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1787: .Pociu să zicucă. limba românească dă <strong>la</strong> anul 1688 s-au început", care trebuie luată. în sensul că Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688este prima carte în limba română cunoscută <strong>de</strong> boierul muntean, iar nu o primă manifestare a limbiiliterare, cum a înţeles-o Petre Haneş (Gramatica lui Ienăchiţă Văcărescu, 1n "Limbă şi literatură", IV,1960, p. 82),90 Lia Brad-Chisacof, f. Helia<strong>de</strong> Rădulescu şi "Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti ", în LR, XLI, 1992,nr. 9, p. 495-501.91 N. Iorga, istoria litera/urii religioase, p. 208.92 Ştefan Ciobanu, op. cit., p. 204.93 Constantin Solomon, op. cit., p. 48.94N. Cartojan, istoria literaturii române vech/, Bucureşti, 1980, p. 395. Aspectul arhaic allimbii era cu totul minimalizat <strong>de</strong> eătre Cartojan: "este, după cum se ve<strong>de</strong>, limba literară <strong>de</strong> azi" (ib.).9S 1. C. Chiţimia, Un monument literar: Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti, în RlTL, XXXVI, 1988, nr. 1-2,p.4849.

90 _______ <strong>IOANA</strong> MOLDOV_A_N_U 26traducerile biblice din veacul prece<strong>de</strong>nt, progresul este incontestabil. Cât priveşteobscuritatea, aici explicaţiile sunt multiple.Mai întâi, Însăşi versiunea grecească, realizată <strong>de</strong> cei 72 <strong>de</strong> învăţaţi, inclu<strong>de</strong>numeroase greşeli, rezultate fie din neînţelegerea originalului ebraic, fie dintraducerea sa mecanică. Într-un articol, Virgil Cân<strong>de</strong>a relevă câteva dintre acesteformule fără sens, cum sunt "aveţi credinţa lui Dumnezeu" sau "muntele luiDumnezeu" sau "omul lui Dumnezeu", preluate din greceşte": Or, in ebraică acestgenitiv exprima i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> super<strong>la</strong>tiv, fără nici ° implicare a lui Dumnezeu capersonaj. Înţelesul originar era ace<strong>la</strong> <strong>de</strong> "credinţă perfectă", "muntele cel maiînalt", "omul sfânt". Alte exemple <strong>de</strong> acest gen oferă Mihai Moraru'". Ciudatasintagmă .floarea văzduhului" reproduce gr. ânthos aeros, care era o greşeală <strong>de</strong>scriere pentru ânthos earos "floarea primăverii". Propoziţia ebraică "veni <strong>la</strong> Ophel"(un<strong>de</strong> Ophel este un nume propriu) n-a fost înţeleasă <strong>de</strong> traducătorul grec, care afăcut glosa skoteinos .Joc obscur, <strong>de</strong> neînţeles". Glosa a trecut în textul <strong>de</strong>finitiv alSeptuagintei şi <strong>de</strong> aici În traducerea românească: "veni <strong>la</strong> întunerec". Exemple <strong>de</strong>acest fel sunt nenumărate. Genitivul ebraic (numit şi genitivul partitivparonomastic)", <strong>de</strong> tipul "cântarea cântări lor", cu înţelesul <strong>de</strong> "cântarea minunată",şi-a pierdut funcţia originară şi a pătruns in limbile indo-europene prin traduceribiblice. În ebraică sunt puţine adjective şi nu există gra<strong>de</strong> <strong>de</strong> comparaţie; <strong>de</strong> aceeai<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> super<strong>la</strong>tiv era redată fie prin genitive ("sfânta sfintelor"), fie prin repetiţii("şi să îmbogăţi omul foarte, foarte" = foarte mult). În româneşte, însă, astfel <strong>de</strong>construcţii nu aveau niei un înţeles.O altă construcţie <strong>de</strong> origine ebraică, lipsită <strong>de</strong> sens În româneşte, estefolosirea pleonastică a cornplementelor: "veţi sâmbăta sârnbetele", "veţi păzipazele", .mântuind mântuieşte", "ştiind vei şti", "a izbândi izbânda", "a râvnirâvnire", "a răsplăti răsplătire" ete. Construcţia are doar aparenţa unei figurietimologiee (în care repetiţia angajează doar forma, nu şi sensul, care rămâneeomplementar); în realitate, ea ilustrează, împreună cu coordonarea sinonimică, ocaracteristică a limbii ebraice, înclinată spre redundanţă".O a doua explicaţie a obscurităţilor este aceea că Milescu a făcut traducereafoarte repe<strong>de</strong>, în numai trei ani (1661-1664), timp În care avea <strong>de</strong> în<strong>de</strong>plinit şiatribuţiile funcţiei <strong>de</strong> ambasador (capuchehaie) <strong>la</strong> Constantinopol. El era <strong>de</strong>parte <strong>de</strong>a avea scrupulele şi grija religioasă a unui Luther, care scria pe <strong>la</strong> 1530: "M-amstrăduit să dau în traducere o limbă curată şi c<strong>la</strong>ră. Ni s-a Întâmp<strong>la</strong>t a<strong>de</strong>seori săcăutăm un singur cuvânt vreme <strong>de</strong> paisprezece zile, <strong>de</strong> trei-patru săptămâni, şi amîntreb intre at pe toţi . d e e 1 ŞI, . cu toate acestea, uneori . tot . nu l -am găsit . ,,100 .' D espre96 Virgil Cândca, Paradisul şi grădina, p. 29.97 Mihai Moraru, op. cit., p.163-164.98 Th. Simenschy, Studii sintactice. Aspecte ale genitivului posesiv şi partitiv, în ALIL, XIX,1968, p. 9-10.99 F.-M. Abel, Grammaire du grec biblique, Paris, 1927, p. 367.100 După Mihai Isbăşescu, Istoria literaturii germane, Bucureşti, 1965, p. 107.

27 STRUCTURA .. LINGVISTICĂ A BIBLiE! DE LA 91traducerea lui Milescu, Daniil Panoneanul spunea că s-a făcut "cu multă pripă" şi,<strong>de</strong> aceea, "af<strong>la</strong>tu-s-au multe greşele şi prea mare invăluială, care era lucru foarte cugreu a înţelege". Afirmaţia este confirmată <strong>de</strong> revizorul ms. 45 (probabil Dosoftei):.Jzvodul lui Nico<strong>la</strong>e, pentru <strong>de</strong>graba scriindu-l, [.. ] era pentru netocrnirea luifoarte cu greu a să inţălege vorba tălmăcirei şi abaterea cuvintelor". Dosoftei,Daniil şi fraţii Grcceanu au făcut ce au putut pentru a îndrepta lucrurile, numai că şiei au trebuit să se grăbească, pentru a satisface cererea lui Şerban Cantacuzino, careo dorea neîntârziat tipărită. Pripa şi superficialitatea explică numeroasele greşeli <strong>de</strong>traducere, <strong>de</strong> exemplu gr. âiluros "pisică" tradus prin dihor, gr. hyainai "hienă"tradus prin leoaică, gr. au<strong>la</strong>ia "covor" tradus prin gard, gr. ne/râs "rinichi" tradusprin muşchi ş.a.m.d., sau numeroasele discontinuităti sintactice (<strong>de</strong>zacorduri, lipsaconcordanţei moduri lor), <strong>de</strong> felul celor relevate <strong>de</strong> profesorul Corneliu DimitrilllOJ:"voi. norod grei <strong>la</strong> cerbice, (...] luaţi-vă podoabele [...] şi-ţ voiu arăta ce-ţ voiuface ţie"; sau: "Tot ce<strong>la</strong> ce priimeşte În inimă vor aduce incepăturile Domnului";sau anacoluturi precum acesta: "Toată văduva şi săracul să nu le faceţi rău".Dar principa<strong>la</strong> cauză a obscurităţilor este practicarea unei meto<strong>de</strong> <strong>de</strong>traducere literale, motivată <strong>de</strong> convingerea că atât cuvintele <strong>Bibliei</strong>, cât şi ordineaacestora erau sacrosante. "Toată Scriptura este insuf<strong>la</strong>tă<strong>de</strong> Dumnezeu", spuneaapostolul Pavel (Timot. II, 3, 16), iar Sf. leronim, traducătorul Vulgatei, susţinea că"et verborum ordo mysterium est". Totuşi, metoda literală nu era utilizată <strong>la</strong> fel <strong>de</strong>către toţi traducătorii <strong>Bibliei</strong>: ea era aplicată mai strict în ms. 45 al lui Milescu(revizuit <strong>de</strong> Dosoftei) <strong>de</strong>cât în ms 4389 al traducerii lui Daniil Panoneanul, care eramult mai liberă ca formă, respectând în ace<strong>la</strong>şi timp înţelesul ol1iginaluluilo2.Opţiunea fraţilor Greceanu pentru ms. 45 (consi<strong>de</strong>rat <strong>de</strong> bază), care prbabil nu le-aaparţinut, ci le va fi fost impusă poate <strong>de</strong> mitropolitul Teodosie, aleprezentat ogravă greşeală, cu multiple consecinţe asupra calităţii limbii. ESte suficient săcomparăm câteva pasaje, pentru a ne da seama <strong>de</strong> superioritatea tTducerii din ms.4389 asupra celei din ms. 45 şi din versiunea tipărită:CarteaFac. 29, 1Fac.29,10ms.45Şi, rădicându-şIacov picioarele,să duse [...]Şi fu dacă vădzuIacov pre Rahil (...]şi să apropie Iacov şirăstogoli piatra <strong>de</strong> <strong>la</strong>gura fântânei şiadăpa oile lui Lavan.Biblia (1688)- Şi, râdicându-ş Iacovpicioarele, să duse [ ... ]-- Şi fu <strong>de</strong>ca văzuIacov pre Rahil [ ... Jşi apropiindu-se Iacov,răsturnă piatra <strong>de</strong> pegura fântânii şi adăpaoile lui Lavan.mS.4389-- 1. Ş. 1, sculându-seIacov în pictoare,merse [...]- Şi cum văzu Iacovpre Rahil [...], el seapropie şi răsturnăpiatra <strong>de</strong> pre gurafântânii şi adăpă oilelui Lavan.101 C. Dimitriu, Discontinuitatea in .. Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti", În LR, XXXIV, 1985, nr. 5.102 A se ve<strong>de</strong>aprecierea lui Alexandru Andriescu, op. cit., p. 15.

92 <strong>IOANA</strong> <strong>MOLDOVANU</strong>---------28Fac. 29, 16Fac. 31,47Fac. 31, 50Fac. IlFac. 32, 27- Şi <strong>la</strong> Lavan era 2fete: numele cei maimari, Lia, şi cei maitinere, Rahil, numele.-- Această movi Iămărturiseşte Întrumijlocul mieu astădzi.- Să vei smeri fetelemele, să vei luamuiere preste fetelemele, [ ... ]- Cândai să nu viesă mă lovască, şimaica preste ficiori.- Ce-ţ iaste numele?Şi <strong>la</strong> Lavan era doaofete: numele cei maimari, Lia, şi numelecei mai tinere, Rahil..-- Această. movilă mărturiseşteîntru mijloculrnieu astăzi.- De vei smeri fetelemele, <strong>de</strong> vei luamuiere peste fetelemele, [...]- Cândai să nu vie sămă lovească, şi mumepreste ficiori.- Ce-ţi iaste numeletău?- Şi avea Lavan 2fete: pre cea maimare o chierna Liia,iar pre cea mai mică,RahiL- Această movilămărturie între mmeşi Între tine iasteastăzi.- De vei micşorafetele mele şi vei luaalte muieri să fie maimari <strong>de</strong>cât dânsele,[ ... J- Să nu cumva să viesă mă ucigă şi premine şi mumânile cucopi<strong>la</strong>şii lor.- Cum te cheamă?Din exemplificările noastre, se ve<strong>de</strong> c<strong>la</strong>r că literalismul nu era o caracteristicăgenerală a unei epoci În care "cărturarii nu concepeau să lucreze altfel", cumsusţine Virgil Cân<strong>de</strong>a'I", ci a unei anumite şcoli <strong>de</strong> traducere, apărută încă dinvremea s<strong>la</strong>vonisrnului cultural - aşa cum constatase <strong>de</strong>ja Ilie Bărbulescu 104.Milescu şi Dosoftei, pe <strong>de</strong> o parte, Daniil Panoneanul, pe <strong>de</strong> alta, aparţineau unorşcoli <strong>de</strong> traducere diferite, literală sau "cuvânt cu cuvânt" (primii) şi semantică sau"după Înţeles" (ultimul).Depen<strong>de</strong>nţa <strong>de</strong> originalul grecesc a creat în mod necesar o diferenţiere alimbii scrise, cărturăreşti, <strong>de</strong> cea vorbită, popu<strong>la</strong>ră, care se manifestă În toatecompartimentele limbii.Datorită "strâmtării limbii rumâneşti" - cum se spune în prefata lui ŞerbanCantacuzino --, traducătorii s-au văzut siliţi să accepte o serie <strong>de</strong> neologisme.Majoritatea sunt din categoria exotismelor, <strong>de</strong>semnând realităţi proprii OrientuluiApropiat: pietre preţioase tahatis, amethistos, anthrâx; hrisolithos, lighirion,onihion, sardion, topazion, virlliem etc.), p<strong>la</strong>nte şi animale (agnu, atachis, erodiu,finic, haradrion, hirogrulion, ireos, porfirion, stirav, terevinthu, vişin, vruh etc.),elemente <strong>de</strong> civilizaţie (cor, didrahmă, drahmă, efa sau ifi, engolpiu sau engolpion,\03 Virgil Cân<strong>de</strong>a, Raţiunea dominantă, p. 125 ..·126.\04 Ilie Bărbulescu, Curentele literare <strong>la</strong> români în perioada s<strong>la</strong>vonismului cultural, Bucureşti,1928, p. 164-167,375-382.

29 STRUCTURA LINGVISTICĂ A BIBLIE! DE LA 93in, pielm, siclă sau siclu, stirac etc.). Cele mai multe nici măcar nu sunt adaptate <strong>la</strong>sistemul limbii noastre, ci sunt preluate cu forma lor originară. O altă serie <strong>de</strong>neologisme, cu mult mai redusă, s-ar putea numi "<strong>de</strong> lux", <strong>de</strong>oarece dublează inmod inutil cuvinte <strong>de</strong>ja existente: anghel pe inger, chitos pe chit, mandragoră pemătrăgună, pasha pe paşte, tineri (din magh.) pe tipsie (din tc.), turnură (din <strong>la</strong>t.med. turnura, citat <strong>de</strong> 1. C. Chiţimia) pe cotitură sau cotlO5. Nu "strâmtarea" limbii,ci excesul <strong>de</strong> literalisrn al traducătorilor explică apariţia acestora. Aproape toateneologismele sunt luate din greacă; <strong>de</strong> aceea, nu ve<strong>de</strong>m pe ce se Întemeiazăafirmaţia lui 1. C. Chitimia privind "reromanizarea" vocabu<strong>la</strong>rului. Dimpotrivă, sepoate constata faptul că fraţii Greceanu au respins În mod consecvent neologismele<strong>la</strong>tina-romanice existente în manuscrise (cum este soţietate din ms. 45 al luiMilescu, carbuncul, coronă, pârghie, spichinar, suma din ms. 4389 al lui DaniilPanoneanulj'". Semnificativ este cazu! neologismului pălărie, existent În ambelemanuscrise, pe care fraţii Greceanu îl înlocuiesc prin chivără <strong>de</strong> mătase.O a doua soluţie ee li se oferea traducători lor pentru a compensa"strâmtarea" limbii române era să-şi Încerce puterile în creaţia lexicală. Separând<strong>de</strong>rivatele <strong>de</strong>ja existente <strong>de</strong> cele care apar acum întâia dată, constatăm că acesteadin urmă sunt re<strong>la</strong>tiv puţine şi că nici unul nu a reuşit să se impună, fie datorităconţinutului lor semantic prea special (<strong>de</strong> ex. a insămăra "a pune samarul",măslinet, unghiureleş, fie pentru că nu se dove<strong>de</strong>au necesare ibătrânime"mulţime <strong>de</strong> bătrâni", a se preainmulţiş, fie pentru că erau concurate <strong>de</strong> sinonime<strong>de</strong> <strong>la</strong>rgă circu<strong>la</strong>ţie talbiciune "albeaţă", cursoare "curgere", hrănaci "crescător <strong>de</strong>animale", în speţă "oier", "cioban", a inimi "a însufleţi", împrejurean ,,;nărginaş"incurmezişat "ponciş", a se Îndura "a se invârtoşa", intristăciune "ţntristare",întunicios "întunecos", pângăriciune "pângărire", robime "plean')!,"robie",turnătoare "vas", visuitor "visător"). .Cea <strong>de</strong> a treia soluţie - tipică pentru limba română veche - era recurgerea <strong>la</strong>calcuri. Calcurile lexicale sunt extrem <strong>de</strong> numeroase -' şi s-a putlit: vorbi <strong>de</strong> "untransfer masiv <strong>de</strong> substanţă semantică din limba greacă în română,,107. Lăsând <strong>la</strong> oparte calcurile care se dove<strong>de</strong>au necesare, pentru că limba noastră nu dispunea <strong>de</strong>termeni pentru o serie <strong>de</strong> noţiuni, trebuie să spunem că proce<strong>de</strong>ul a fost împins <strong>la</strong>extrem, neglijându-se echivalenţele existente'l". Astfel, sunt nejustificate cea maimare parte dintre calcuri, mai ales că fraţii Greceanu puteau găsi, <strong>de</strong> cele mai multeori, soluţii a<strong>de</strong>cvate chiar in ms. 4389. Vom oferi în continuare câteva!O5 Din aceste exemple se ve<strong>de</strong> că nu corespun<strong>de</strong> a<strong>de</strong>vărului afirmaţia profesorului EugenMunteanu, după care traducătorii <strong>Bibliei</strong> "nu introduc un neologism <strong>de</strong>cât atunci când trebuie<strong>de</strong>semnată o realitate fără corespon<strong>de</strong>nt în societatea şi cultura românească a epocii" (Tipuri <strong>de</strong>calc uri, p, 73).106 Acest lucru reiese din materialul lexical comparativ prezentat <strong>de</strong> Vasile Arvinte în studiileD-salc introductive <strong>la</strong> primele patru cărţi ale <strong>Bibliei</strong>.107 Eugen Munteanu, Influenţa mo<strong>de</strong>lelor c<strong>la</strong>sice asupra traducerilor româneşti din secolu<strong>la</strong>l Xi/Il-lea. Lexicul (rezumatul tezei <strong>de</strong> doctorat), <strong>la</strong>şi, 1993, p, 7.108 Acest fapt a fost observat şi <strong>de</strong> către Eugen Munteanu, Tipuri <strong>de</strong> calcuri, p. 73.

94 <strong>IOANA</strong> MOLDOV ANU 30exemplificări: a aduce rumăgătură "a rumega", după ouk anagei merykismon.aripă (<strong>la</strong> haină) "poală", după pterygion, a aşterne "a potopi", după katastronnymi,auri "galbeni"(mone<strong>de</strong>), după o chrysos, bătrân .Jiatman", după o presbytes, ceipişind <strong>la</strong> părete "bărbaţi", după ouronta pros tolchon, cel cu un corn "inorog",după monokeros, cel <strong>de</strong> loc sau lăcuitoriu <strong>de</strong> pământ "moştean","pământean",după o autochthon, cele <strong>de</strong>n pântece "măruntaie", după ta egkoilia, copil "rob",după pais, copilul oii "miel", după paidion, creştere "roadă", după ekphoria, celeverzi "ver<strong>de</strong>aţă", după ta chlorâ, dare "vicleşug" (= trădare, general In limbaveche), după prodosia, <strong>de</strong> folos să "măcar să", după ophelon, a face lucruri"a lucra", după poiein tă erga, a fixe lucruri "a sluj i", după ace<strong>la</strong>şi, a hrăni (<strong>de</strong>sprepăr) "a creşte", după trepho, impreunare "sfat", după koinonia, înainte alergător"înaintaş", după prâdromos, Începător <strong>de</strong> facere ,,(stră)moş", după genosiârches,începătură .jertfă", după katakârposis, a lăsa "a ierta", după aphiemi, a se lăsa(cuiva)"a ierta (pe cineva)", după exilâskomai, a lua greşeală "a păcătui", dupălepsomai amartia, luminosul "luciul", după <strong>la</strong> augâzon, fuoare <strong>de</strong> rod 'li ertfă" ,după kârpoma, lung "înalt", după to mekos, a mântui "a răscumpăra", după Iytroo,osebire "ţarc", după ta aphorisma, piele <strong>de</strong> lucru "argăsită", după ergasimo<strong>de</strong>rmai, punere "şir(ag)", după thema, rost "cuvânt", după ta stema, a săvârşi "asfinţi", după teleo, a socoti "a iscodi", după kaiaskeptomai, a se trage "a zăbăvi",după epselko, a umb<strong>la</strong> Împrejur "a înconjura", după perierhomai, undiţă <strong>de</strong> carne"furculiţă", după e kreagra, vânt "suflet","abur", după pneuma etc.Cantitatea enormă <strong>de</strong> calcuri nu era consecinţa unui <strong>de</strong>ca<strong>la</strong>j cultural, pentrucă ebraica era o limbă "concretă", foarte săracă în concepte generale'" (şitraducerea greacă reflecta această trăsătură), ci a meto<strong>de</strong>i <strong>de</strong> traducere literale,împinsă până <strong>la</strong> ultimele ei limite, pe care o practicau traducătorii noştri. Departe<strong>de</strong> a îmbogăţi limba literară cu sensuri noi, calcurile nu făceau <strong>de</strong>cât să creezeconfuzie, dând impresia că era vorba <strong>de</strong> alte noţiuni <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> cele cunoscute: unaera "furcul iţa" şi alta ar fi trebuit să fie "undiţa <strong>de</strong> carne" biblică. Desigur că limbaera înţeleasă <strong>de</strong> toţi românii, cum spunea lorga, pentru că se foloseau cuvinteromâneşti; dar conceptele cărţii sfinte rămâneau învăluite în cel mai <strong>de</strong>plin mister,când nu erau cu totul răstălmăcite. Ne Întrebăm ce va fi înţeles cititorul din pasajeprecum acesta (Lev. 13, 30): "Şi va ve<strong>de</strong>a preotul pipăirea şi, iată, ve<strong>de</strong>rea ei maigropi<strong>la</strong>tă <strong>de</strong>cât pielea, iar Întru ea păr înflorind subţire, şi-l va pângări pre elpreotul, struncinătură iaste, stricăciune a capului au stricăciune a barbei iaste".Nimic nu se leagă, nici semantic şi nici sintactic'l''. Nu mai puţin dificilă va fi fost10') Ernest Renan, Ilistoire generalet systeme compare <strong>de</strong>s <strong>la</strong>nguesemiliques4, L Paris,1863, p. 22.110 Acest fragment, precum şi altele pc care le vom cita în continuare, extrase din Câniareacântări/or, intinnă părerea că traducerea ar ti fost pe <strong>de</strong>plin realizată în pasajele privind "viaţamaterială, imediată", în timp ce ea ar fi mai obscură în cele în care "intervin simbolurile,abstracţiuni le", eum susţin Gabriel Tepelea şi Gh. Bulgăr (Momente din evoluţia limhii româneliterare, Bucureşti, 1973, p. 49).

31 STRUCTURA LINGVISTICĂ A BiBLIE] DE LA 95înţelegerea i<strong>de</strong>ilor abstracte din tratatul lui F<strong>la</strong>vius: "Şi ce lucru minunat iaste <strong>de</strong> seizmenesc pohtele sufletului cătră partea frumuseţe lor?" Sau, tot <strong>de</strong> aici: "Pentru căputernicu ie cel intregu <strong>la</strong> minte gându să biruiască ale patim ilo!' nevoi şi să stingăale strechilor îmflături şi ale trupurilor dureri, <strong>de</strong> prisosit fiind a să lupta, şi cu ceabună bunătate a gândului să scuipe toate ale patirnilor biruinţe"!'".Dar limba <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688 se în<strong>de</strong>părtează <strong>de</strong> limba popu<strong>la</strong>ră şi princalcurile rnorfologice şi sintactice, cărora le face loc cu multă generozitate:- forme verbale perifrastice <strong>de</strong> prezent indicativ (faste curând "curge"),imperfect (era stând "stătea", era lucrând "lucra", vrea merge "mergea", să făceaumbrind "se umbrea", fu când să râdica "când se ridica"), perfectul compus (fiiieşind "a ieşit",.fu auzind "a auzit", să făcu potolindu-se "s-a potol it"), vi itor 1 (vafi curând "va curge", vafi ţiindu-se "se vor ţine") 112;-- numeral cu valoare <strong>de</strong> articol: cărţi una, viţel unul;- numeralul postpus:junce doao, berbeci cinci;- postpunerea pronumelor personale, reflexive şi a auxiliarelor: scu<strong>la</strong>i-mă,asemănaşi-te, eu sânt negrindu-mă:_. adjectivul pronominal postpus: sămânţă alta, fecior altul, pietri cioplitealtele, reproducând poziţia gr. heteron;- înlocuirea genitivului numelor proprii prin nominativ: impăratul E<strong>la</strong>m;-- traducerea prin gerunzii a unor participii greceşti, care ar fi trebuitechiva<strong>la</strong>te prin propoziţii: "prin<strong>de</strong>ţitloao vulpi mici stricând viile" (în loc <strong>de</strong> "carestrică viile");-. conjuncţia şi În locul conjuncţiei-morfem să, reluând constructiajgreceascăcu kai +- imperativ: şi facă faraon, şi ceară, şi-şi spele;fi-- propoziţiile calchiază în mod frecvent sensul prepoziţiilor greceşti. Astfel:pre "asupra" după epi ("căce plângu pre mine" = mă plâng); preste "asupra,impotriva" după epi ("să adunară preste Moisi", "şi privi Dumnezău preste Avel şipreste darurile lui"); supt "spre" după kypo ("aduse oile supt pustiia"); supt "faţă<strong>de</strong>" după hypo ("a te pângări supt bărbatul tău"); Întru "în prezenţa" după en soi("ne vom veseli întru tine");-- loc. prepoz. întru mijlocul "între" după ana meson;- conjuncţia după ce "ce" după kathâ ("nu am cunoscut după ce am greşit");- construcţii idiomatice calchiate: "Câţi ai a zilelor tale?" (= câţi ani ai"),"blând voao!" (= pace vouăl) etc.;-- ordinea dislocată a cuvintelor, calchiată ("Că David [... J a Duhului lovindlăută"; "mulţime <strong>de</strong> vechi istoreşte ninuni"; "şi a ju<strong>de</strong>cătorului arătând lege");III Ambele citate le-am dat după Virgil Cân<strong>de</strong>a, Raţiunea dominantă, p. 199şi 204, Astfel <strong>de</strong>pasaje nu au un caracter izo<strong>la</strong>t, ci sunt tipice pentru această carte, infirmând opinia mitropolituluiPlămă<strong>de</strong>ală, după care "cra o limbă frumoasă, cu vocabu<strong>la</strong>r bogat, variat, care putea exprima totu!"(Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti, p. 1005).112 Vezi Vasile Arvinte, Construcţii perifraslice in "Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti" (1688), În rns. 45şi În ms. 4389, în SCL, XLIV, 1993, nI'. 3,

96._---. -----_._-------_._--_<strong>IOANA</strong> MOLDOV ANU.. _-------_. __._.-_.32- ordinea inversă a cuvintelor, calchiată ("Şi să ve<strong>de</strong> cum <strong>de</strong> mulţi fii iaste aiubirii <strong>de</strong> fii dragoste, trăgând toate cătră a fiilor împreună pătimi re").Toate aceste calcuri, care, <strong>de</strong> altfel, alternează cu structuri popu<strong>la</strong>re,accentuează caracterul artificial al limbii <strong>Bibliei</strong>, ce se poate <strong>de</strong>fini ca "un idiom <strong>de</strong>traducere,,113. Acest caracter se constată şi <strong>la</strong> nivelul foneticii, un<strong>de</strong> se păstrează,prin tradiţie cărturărească, o serie <strong>de</strong> rostiri arhaice:-- diftongul fa În cuvinte <strong>de</strong> origine s<strong>la</strong>vă (nemernic, pecete, pribegi, vecinicu,vi<strong>de</strong>niei, vreme);- şuierătoarele dure, <strong>de</strong> mult dispărute din graiul muntean i<strong>de</strong>şărta;îmbrăţişându-l,jăle,jârtvă,jăjui, râşână, vrajă), alternează cu şuierătoarele muiate(<strong>de</strong>şert, tmbrăţisindu-I.jele.jirtvă.jefui, răşină, vrajeţ.Despre limba <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688 s-au făcut afirmarii contradictorii. Dupăprofesorul Paul Miron, o dată ClI ea "s-a încheiat o epocă a primarului oralităţii't'".După Ton Gheţie, ea reprezintă "punctul culminant" al "influenţei limbii vorbiteasupra normelor variantei literare"!". De fapt, Biblia nu încheie o epocă. Începândcu textele rotacizante, traducerile <strong>de</strong> cărţi religioase au creat o tradiţie a limbiiscrise, în care oralitatea nu a primat niciodată. Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti se situează Încontinuarea acesteia. În al doilea rând, Biblia nu marchează un punct culminant,pentru că tot din secolul al XVI-lea influenţa limbii vorbite a fost puternică înmorfologie şi În fonetică, Dacă nu ar f fost aşa, atunci limba scrisă ar f încetat sămai fie limbă română. Numai că în cărţile coresiene avem a face eu fonetica şimorfologia unui grai, cu puţine elemente alogene. Of, în cazul <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688,.două subdialecte Îşi interfereaza structurile. Caracterul vorbit al limbii esteiluzoriu, pentru că o astfel <strong>de</strong> limbă nu o vorbea nimeni. Ceva mai mult, inventarulfăcut <strong>de</strong> noi relevă numeroase fapte care îi conferă limbii acestei cărţi un pronunţatcaracter arhaic şi livresc. Ceea ce putem spune, <strong>la</strong> capătul cercetării noastre, este căprima traducere integrală a <strong>Bibliei</strong> in româneşte reprezintă cel mai impunătoramestec <strong>de</strong> structuri lingvistice din perioada veche, realizat În mod artificial,involuntar, şi că aici trebuie căutată unicitatea sa.V. Problema contribuţiei <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti <strong>la</strong> <strong>de</strong>zvoltarealimbii noastre literareA reprezentat oare, limba acestei cărţi, "forma cea mai înaltă <strong>de</strong> expresie alimbii Literare a timpului", cum o aprecia N. Iorga'{"? Dacă o limbă literară se<strong>de</strong>fineşte în primul rând prin unitatea normelor şi prin mo<strong>de</strong>rnitatea ei, atuncirăspunsul nu poate fi <strong>de</strong>cât negativ. Desigur că limba română literară, aşa cum s-a113 Eugen Munteanu, Influenţa ..., p. 1.114 Paul Miron, Receptarea biblică şi universpiritual fa Ion Druţă, în .Dacorornania'', 7,1988, p. 231.115 Ion Gheţic, Baza dialectală, p. 338.116 N. <strong>la</strong>rga, Istoria literaturii religioase ..., p. 208. Şi după Pan<strong>de</strong>lc Olteanu, cartea marchează"apogeul limbii literare româneşti din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea" (Studiu monografie <strong>la</strong>'Nico<strong>la</strong>e Milescu, Aritmologia. Etica, Bucureşti, 1982, p, 41).

33 STRUCTURA LINGVISTICĂ A BIBLIE! DE LA 97fixat ea în secolul al XIX-lea, se prezintă ca o unitate În varietate, în sensul cănucleul său îl constituie subdialectul muntean, <strong>la</strong> care se adaugă particu<strong>la</strong>rităţi alealtor subdialecte. Dar indiferent <strong>de</strong> provenienţa ei regională, fiecare normă seaplică în mod consecvent. In cazul <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti nu se poate vorbi <strong>de</strong>aplicarea consecventă a unor norme diferite, ci <strong>de</strong> fenomene lingvistice care semanifestă <strong>de</strong> multe ori chiar În aceleaşi unităţi lexicale. Uul şi ace<strong>la</strong>şi cuvânt poateilustra o particu<strong>la</strong>ritate a unui subdialect sau a altuia. In această situaţie, însuşiconceptul <strong>de</strong> normă dialectală dispare1l7. Neavând <strong>de</strong>cât puţine norme propriu-zise,nu se poate spune că opera ar fi contribuit <strong>la</strong> impunerea unui subdialect ca bază alimbii literare. De aceea, cre<strong>de</strong>m că Ovid Densusianu avea dreptate să consi<strong>de</strong>relucrarea în cauză un regres faţă <strong>de</strong> tradiţia creată <strong>de</strong> cărţile coresiene. I<strong>de</strong>ea căevoluţia unei limbi literare este un proces continuu, că fiecare scriere contribuie cuceva <strong>la</strong> <strong>de</strong>săvârşire acestui proces, că o dată atinsă o etapă nu se mai poate reveni <strong>la</strong>un stadiu anterior este o preju<strong>de</strong>cată infirmată mereu <strong>de</strong> realitate.Marchează oare Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti o "reînnoire", o mo<strong>de</strong>rnizare a limbiiliterare? Şi în această privinţă am constatat un amestec <strong>de</strong> fenomene contradictorii,unele arhaice, altele inovaţii, care alternează în cadrul aceleiaşi serii <strong>de</strong> unităţilingvistice. Puţine sunt fenomenele care apar în mod consyent, constituindu-se înnorme. Iar aceste norme reflectă rareori stadiul real al graiului muntean <strong>de</strong> <strong>la</strong> fineleveacului al XVII-lea. Nu numai că Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688 nu a contribuit <strong>la</strong>mo<strong>de</strong>rnizarea limbii literare, dar ea a repus În circu<strong>la</strong>ţie o serie <strong>de</strong> cuvinte şi <strong>de</strong>particu<strong>la</strong>rităţi lingvistice vechi, care nu se regăsesc in alte scrieri contemporane ei,cu excepţia celor ale lui Dosoftei, un alt mare arhaizant. Nici din perspectivădiatopică, nici din perspectivă diacronică nu se poate spune că ea estejopera caremarchează un remarcabil progres în <strong>de</strong>zvoltarea limbii române literare".lYA contribuit oare Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti <strong>la</strong> diferenţierea stilistică a limbiiliterare, <strong>la</strong> constituirea unui stil elevat, superior limbii vorbite, popu<strong>la</strong>re? Dupăpărerea lui 1. C. Chiţimia, "autorii au realizat o operă Într-a<strong>de</strong>văr monumentală cavaloare literară, cu urcare pe o nouă treaptă a scrisului. Şi nu numai literatură, ci înmulte cazuri <strong>de</strong>-a dreptul poezie, mai ales acolo un<strong>de</strong> poezia există în original,,119.Am văzut că traducătorii reuşesc, prin imitarea originalului grec, să creeze odiferenţiere a limbii scrise <strong>de</strong> cea vorbită; dar poate fi vorba, oare, <strong>de</strong> un stil cucalităţi artistice în condiţiile aplicării meto<strong>de</strong>i <strong>de</strong> traducere literale? O înţeleaptămaximă din Renaştere spunea că "traducerile sunt ca femeile: dacă sunt frumoase,nu sunt credincioase, iar dacă sunt credincioase, nu sunt şi frumoase". Biblianoastră este una dintre aceste "credincioase" traduceri lipsite <strong>de</strong> frumuseţe. Nunumai că nu sunt sesizate (şi reproduse) valorile artistice din original, dar nicimăcar înţelesul acestuia nu este redat Întot<strong>de</strong>auna cu <strong>de</strong>stulă c<strong>la</strong>ritate. Astfel,117 După cum arăta Ion Ghcţie, "noţiunea <strong>de</strong> normă implică caracterul unitar al acesteia".(Istoria limbii române literare, p. 14).118 Istoria literaturii române, l, p. 451.119 L C. Chitimia, Un monument <strong>de</strong> valoare literară perenă, p. 981.

<strong>IOANA</strong> MOLDOV ANU 34traducerea cărţii celei mai poetice a <strong>Bibliei</strong>, Cântarea Cântări/ar, ne Iasă Într-oconfuzie totală, nu numai datorită frazelor poticnite, neromâneşti, ci şi a faptului că"trdllcătorii nu au sesizat dialogul Între mire şi mireasă şi comentariul corului dint eplta<strong>la</strong>m,,120 . V om cita, . spre exemplificare, versetele 4-8 din . capitolu . 11, a 1- ătun . d eraducerea mo<strong>de</strong>rnă:Biblia (1688)f, eteJ "Neagră 1 .'. sânt eu şi frumoasă. .. eerusahmulUl, ca să<strong>la</strong>şele:ldarulu.i, ca corturile lui Solomon. Nucă- . ve<strong>de</strong>ţI, căci eu sânt negriindu-mă,aCI -au ars soarele. Fiii maicii melepazltoares:a . 10vrăjbitA ••întru•mine, puseră-măp . 10 vn, VIa mea n-am păzit.sesteşte.-mi, pre carele au iubita etul mleu, un<strong>de</strong> naşti, un<strong>de</strong> zaci înmează-zi , ca- nu d oara - sa - ma - f aca - caceea . ce să A mva -1'A uieşte, pre cerezelepnatenilor . t-' al. D e nu te vei cunoaştefă pre sine .' cea . mai '.f: rrumoasa _ A mtrerneal, eşti tu întru călcâile turmelorŞI paşt . ,_ . e ta<strong>de</strong>le tale spre să<strong>la</strong>şurilepastonlor C -1-' AcI' u ca anmea mea întruceeaare eclui.faraon asemănatu-te-arn,e eşti aproape <strong>de</strong> mine".nn -lia (1968)"Neagră sânt, fete din Ierusalim,dar frumoasă, ca să<strong>la</strong>şurile lui Cedar,ca şi corturile lui Solomon. Nu măuitaţi că sânt negricioasă, că doarsoarele m-au ars. Fiii maicii mele s-aumâniat, trimi-su-m-au viile să lepăzesc, dar via mea nu mi-am păzit-o!Spune-mi dar, iubitul meu: un<strong>de</strong>-ţipaşti tu oile? Un<strong>de</strong> poposeşti tu <strong>la</strong>amiază? De ce zădarnic să rătăcesceu, oare, pe <strong>la</strong> turmele tovarăşilor tăi?[ - ] Dacă nu ştii un<strong>de</strong>, tu, cea maifrumoasă între femei, ţine atuncimereu a oilor urme, paşte-ţi mieii înpreajma col ibelor, iezii În preajmaciobanilor! Cu-n telegar înhămat <strong>la</strong>carul lui faraon te asemăn eu, dragamea!"irn d_area vocativelor prin nominative şi a imperativului prin indicativ facetexPtOSlb!l perceperea dialogului, transforrnând textul dramatic în text narativ. UnStr: , naratIv c " d e nemţe I es di In cauza calcuri '1 or I exica . 1 e, morro folozice ogrce si ŞI sintactice . 121 .t:e e od Clobanu ve<strong>de</strong>a o mare calitate a <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688 tocmai în felul <strong>de</strong> aSUO . Ie dialgu.rile, prin "fraze scurte şi pline <strong>de</strong> energie"122. Poate că frazele nusu' I.ea lungi Şi poate că nici energia nu le lipseşte: este un punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>reSu e.ctlV, pe care nu-l discutăm. Dar ceea ce le lipseşte în mod sigur este Înţelesul.(prlell1 <strong>de</strong>pae <strong>de</strong> nivelul <strong>la</strong> care ajunsese stilul religios în Cazan ia lui Var<strong>la</strong>ame Ucrare) ŞI foarte <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> ace<strong>la</strong> al Didahiilor lui Antim Ivireanu (originale).12()llrrnătoarn :j\J._Piru,Literatura română veche2, Bucureşti, 1962, p. 218. Reproducem fragmentele12( ,1Pi:l această carte,"prop . " Cre<strong>de</strong>m că nimeni nu va putea recunoaşte aici nici "acurateţea frazei" şi niciliter ;lCtatea transpunerii" - calităţi pe care i le atribuie <strong>Bibliei</strong> <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1688 autorii Dicţionaruluiflllmil:'"ll ronâne <strong>de</strong> <strong>la</strong> origini până <strong>la</strong> 1900, Bucureşti, 1979, p. 102. Ele există, <strong>de</strong>sigur, darSt jU<strong>de</strong>l 100 sc!e euşlta extrm unei traduceri. <strong>de</strong> simple, care conţin comunicări elementare; or, nu după. astfel <strong>de</strong> pasaje,-- Ştefan Ciobanu, op. cit., p. 204.

35 STRUCTURA A BIBLIE! DE LA 99Dacă stilul presupune în mod necesar un efort artistic conştient, atunci putemafirma cu certitudine că Biblia <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bucureşti, care este o traducere literală, estelipsită <strong>de</strong> stil. Frumuseţile ei sunt iluzorii, rod al imaginaţiei noastre. Astfel, intextul citat mai sus, sintagma "călcâile turmelor" poate fi luată drept o metaforă; înrealitate, ea rezultă Însă din neînţelegerea originalului "urmele turmelor"). Dealtfel, conceptul <strong>de</strong> "frumos" se i<strong>de</strong>ntifica, în teologia veche, cu ace<strong>la</strong> <strong>de</strong> "a<strong>de</strong>văr":o traducere era frumoasă când reuşea să re<strong>de</strong>a cu exactitate cuvântul Domnului,când nu punea peste el "plumb şi ararne" (cum se exprima un traducător). Iluzorieeste şi impresia <strong>de</strong> expresivitate a limbii. Cât timp nu existau norme literare,alegerea stilistică interstructurală <strong>de</strong> care vorbea Leiv Flydal123 era imposibilă. Oalegere se făcea, fără doar şi poate, dar ea era <strong>de</strong>terminată doar <strong>de</strong> funcţia <strong>de</strong>comunicare a limbii, nu şi <strong>de</strong> cea poetică. Până <strong>la</strong> Antim, selecţia din textelereligioase se opera exclusiv după criteriul înţelegerii, aşa cum îl formu<strong>la</strong>se SimionŞtefan în prefata <strong>la</strong> Noul Testament <strong>de</strong> <strong>la</strong> 1648: "Cuvintele acelea sânt bune, carelele înţeleg toţi". A vorbi <strong>de</strong>spre "frumuseţea limbii române <strong>de</strong> <strong>la</strong> sfârşitul secoluluial XVII-lea,,'24, înterneindu-ne pe această Biblie, Înseamnă a face o tipică "eroare<strong>de</strong> adiţie" (cum o numeşte Michael Riffaterre).După părintele Stăniloae, Biblia lui Şerban- Vodă este "coloana vertebrală" alimbii literare româneşti, pentru că ea a stat <strong>la</strong> baza tuturor traducerilor ce i-auurmat125. Faptul - <strong>de</strong> necontestat - că această primă traducere integrală a fostconsultată nu Înseamnă că prin ea s-a perpetuat amestecul structurilor lingvisticeexistente aici şi nici direcţia literală a meto<strong>de</strong>i <strong>de</strong> traducere. Limba noastră literarăa avut <strong>de</strong> câştigat numai renunţând lă tot ceea ce reprezenta spec{ficullingvistic alprimei noastre Biblii. S-au preluat, <strong>de</strong>sigur, numeroase amănunte şi soluţii <strong>de</strong>traducere. Dar configuraţia <strong>de</strong> ansamblu a trebuit să <strong>de</strong>vină altK Or, importanţaunei cărţi pentru o limbă literară nu stă în amănunte, ci în orientarea generală pecare ea o impune. Iar această orientare contrazicea atât /initi trasată, încă dinsecolul al XVI-lea, <strong>de</strong> tipăriturile coresiene, cât şi rezultatul<strong>la</strong> care va ajungelimba noastră literară în secolul al XIX-lea.LA STRUCTlJRE LINGUISTIQUE DE LA BIBLE DE BUCARESTET LA QUESTION DE SON APPORT AU mi:vELoPPEMENTDU ROUMAIN LITTERAIRER(SUMEConsi<strong>de</strong>ree un «monument litterairc qui n'a pas son parcib (N. Iorga) el en meme temps uneceuvre representative <strong>de</strong> l'humanismc roumain, <strong>la</strong> premiere traduction integrale du grec <strong>de</strong> <strong>la</strong> Biblest lefruit d'une col<strong>la</strong>boration <strong>de</strong>s clcrcs <strong>de</strong> Moldavie (N. Milescu, Dosoftei) ct <strong>de</strong> Va<strong>la</strong>chie (Daniilm Leiv Flydal, op. cit., p. 253.124 Valeriu Anania, Din nou <strong>de</strong>spre" Biblia lui Şerban ", în IUTI., XXXVI, 1988, nr, 3-4, p. 16.125 Dumitru Stăniloae, La Biblia <strong>de</strong>' 1688 y <strong>la</strong> tradicion patristica <strong>de</strong> <strong>la</strong> lglesia OrtodoxaRumana, în .Dacoromania", 7, 1988, p. 15-16. Supralicitând, Valeriu Anania susţine chiar că"versiunea din 1688 rămâne cea mai bună traducere a <strong>Bibliei</strong>in limba română" (op. cit., p. 12).

100 <strong>IOANA</strong> MOLDOV ANU-----------------------------36Panoncanul, Radu et Şerban Greceanu), Non seulement les tradueteursles reviseurs <strong>de</strong> <strong>la</strong> traduction,mais aussi les typographes (ceux-ci etant <strong>de</strong>s Moldavcs) ont <strong>la</strong>isse leurs empreintes sur <strong>la</strong> structurelinguistique <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bible roumaine. En consequence, <strong>la</strong> <strong>la</strong>ngue <strong>de</strong> cet ceuvre se prete tres blen au typecl'analyse propose par Leiv Flydal, en etant un exemple heureux <strong>de</strong> coexistence <strong>de</strong>s «structureslinguistiques simultanees» (spatiales, temporelles el sociales), Chaque chapitre <strong>de</strong> l'etudc met enevi<strong>de</strong>nce ce!'. structures d'une perspective diatopique (elements dialectales moldaves et va<strong>la</strong>ques),diachronique (elements archaiques et innovations) et diastratique (elements <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>la</strong>ngue parlee,popu<strong>la</strong>irc, et <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>la</strong>nguecrite, savante). Sur le fon<strong>de</strong>rnent <strong>de</strong>s donnecs amassees dans chaque chapitre,nous avons tente <strong>de</strong> preciser l'apport <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bible au dcvcloppement <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>la</strong>nguc litteraire roumaine, itsavoir il l'unification, a <strong>la</strong> mo<strong>de</strong>rnisation et a <strong>la</strong> differenciation stylistique <strong>de</strong> cette <strong>la</strong>ngue (voir letableau). Les conclusions sont les suivantes:Dans une perspective diatopique, <strong>la</strong> <strong>la</strong>ngue <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bible peut etre caracterisee par un veri tableme<strong>la</strong>nge <strong>de</strong> traits moldaves et va<strong>la</strong>ques (plus frequents), qui se eonstituent rarernent en normesinternes, parce que chaque norme dialectale coexiste dhabitu<strong>de</strong> dans le texte avec son ecart (reHetan!<strong>la</strong> norme <strong>de</strong> l'autre dialecte). Plus d'une fois les alternanccs s'appliquent au meme mot. A I'encontre<strong>de</strong> <strong>la</strong> synthese aecomplie par Luther, gui a generalise les formes dialectales choisies, dans <strong>la</strong> Bibleroumaine «le me<strong>la</strong>nge est <strong>de</strong>sordonne et dirige au hasard» (Ion Gheţic).Mais <strong>la</strong> Bible <strong>de</strong> 1688 est aussi un me<strong>la</strong>nge <strong>de</strong> structures diachroniques. Sa <strong>la</strong>ngue remet encircu<strong>la</strong>tion <strong>de</strong>s phenomenes propres aux temps passes, maintenus it <strong>la</strong> periph6rie <strong>de</strong>s patois ou par <strong>la</strong>traditiol1 livresque. D'ulle maniere surprenante, ce conservatorisme dominant est double par unetendance novatrice accusee. Mais ici-mcme <strong>la</strong> plupart <strong>de</strong>s normes n'existent pas en etat pur: les traitsarcba'iques et nouveaux sont mc<strong>la</strong>nges mainles fois au niveau <strong>de</strong>s unites lexicales.Dans une perspective diastratique, <strong>la</strong> <strong>la</strong>ngue <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bible a un caractere anificicl, resultant <strong>de</strong>l'imitation servite <strong>de</strong> l'original grcc et <strong>de</strong> sa <strong>de</strong>pendanee <strong>de</strong>s traditions <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>la</strong>ngueerite. Ladifferenciation <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>la</strong>nguecrit et parleest evidcnte il tous les niveaux, mais iei-memc on peLltrarement parler <strong>de</strong> normC5. Bref, <strong>la</strong> <strong>la</strong>ngue <strong>de</strong> <strong>la</strong> Bible <strong>de</strong> 1688 represente le plus imposant me<strong>la</strong>nge <strong>de</strong>structures <strong>de</strong> toute ['histoire <strong>de</strong> <strong>la</strong> <strong>la</strong>ngue litteraire roumaine - et e'est precisemcnt dans ce fait qu'iJJhut ehercher 50n unieite.Il s'cnsuit gue <strong>la</strong> <strong>la</strong>nglle <strong>de</strong> eet ceuvrest loin d'etre «<strong>la</strong> plus hallte forme d'expression <strong>de</strong> <strong>la</strong><strong>la</strong>ngue litteraire <strong>de</strong> I'epoque» (N. Iorga). Au eontraire,peut dire gue par son mangue d'unite <strong>de</strong>snormes et par 50n caractere archargue manifesteUe fait <strong>de</strong>s pas en arriere par rapport auximpressions <strong>de</strong> Coresi (XVIe siecle). L'opinion selon <strong>la</strong>quelle ]'evolution d'une <strong>la</strong>ngue litterairc est unprocessus continll s'avere ctrc un pn§juge infirme par <strong>la</strong> reali te <strong>de</strong>s faits.D'autre part, on peut nier <strong>la</strong> eontribution <strong>de</strong> eet ceuvre a <strong>la</strong> formation d'un styleleve, paree guesa n1(tho<strong>de</strong>traduction littcralc est vraiment incompatible avee le style. Le choix <strong>de</strong>s mots et <strong>de</strong>sforrnes n'est pa <strong>de</strong>termine par le souei <strong>de</strong> rendre avee precisionles valeurs poetiques <strong>de</strong> l'original, maisseulement <strong>de</strong> reproduirc mecaniquement le sens a I'ai<strong>de</strong> <strong>de</strong> calques linguistiques. Les «beautes» <strong>de</strong> cette<strong>la</strong>ngllc, dont parlent lcs commentateurs, ne sont pas autre chose gue les eJTets d'une «erreur d'addition»(Miehael Riffaterre).Iaşi. SO'eaua Naţională.nr. 49, et. 9, ap. 40