Colonel (r) - baza de instruire pentru apărare cbrn

Managementul evenimentelor/incidentelor CBRN
Instruirea şi educarea la începutul Mileniului III
ANUL IX NR. 2 (16)
Fondatã la 1 aprilie 1927 sub
Câmpulung
- 2008 -
BAZA DE INTRUIRE PENTRU APĂRARE NUCLEARĂ, BIOLOGICĂ ŞI CHIMICĂ
denumirea “ANTIGAZ”

Instruirea şi educarea
- reperele performanŃei -

BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC
REVISTA DE SPECIALITATE PENTRU ARMA
APÃRARE NUCLEARÃ, BIOLOGICÃ ªI CHIMICÃ
sub egida
STATULUI MAJOR AL FORÞELOR TERESTRE
Fondatã la 1 aprilie 1927, sub denumirea ,,ANTIGAZ”
- serie nouã - anul IX -
SUMAR
Revista APÃRAREA NBC apare semestrial, de regulã, în lunile
mai ºi octombrie.
� � Mesajul Comandantului Bazei de Instruir Instruire
Încã nu existã posibilitatea legalã pentru efectuarea abona-
pentru pentru
Apãrare Apãrare
NBC
mentelor, conform solicitãrilor cititorilor, la aceastã publicaþie de
� � Evoluþii ºi tendinþe ale confruntãrii confruntãrii
armate armate
armã. Baza de Instruire pentru Apãrare NBC va hotãrî numãrul de
în viitor
exemplare al fiecãrei apariþii ºi destinaþiile revistei. Autorii sunt
� � Operaþii altele decât rãzboiul - Viziunea Viziunea
rugaþi sã trimitã articolul pe dischetã ºi un exemplar listat de manu-
ONU
scris, rezumatul fiind scris cel puþin în limba românã, pe adresa
� � Apãrarea Apãrarea
NBC Istorie, prezent prezent
ºi viitor
redacþiei, cu fontul TIMES NEW ROMAN-14.
� � Protecþia Protecþia
Forþei componentã de bazã în
Articolele vor fi luate în considerare dacã vor fi primite la redacþie
domeniul evaluãrii unitãþilor ºi subunitãþilor
pânã la 1 martie, respectiv 1 august, anual.
din Forþele Aeriene, destinate a participa participa
la
Manuscrisul va fi pregãtit astfel: titlul lucrãrii, fãrã abrevieri;
misiuni NATO NATO
gradul, numele ºi prenumele autorului; funcþia ºi locul de muncã al
� � Proiectar Proiectarea
ea unui nou sistem de manage-
autorului; adresa de corespondenþã.
ment al asigurãrii calitãþii educaþiei ºi
Responsabilitatea completã a asumãrii ºtiinþifice a articolelor tri-
instrucþiei instrucþiei
în ªcoala de Aplicaþie pentru pentru
Unitãþi
mise redacþiei aparþine autorilor.
Sprijin de Luptã “General Eremia Eremia
Grigorescu”
Grigorescu”
�Informaþii se pot obþine la numerele de telefon:
� � Procesul Procesul
de învãþãmânt din centrele centrele
de
�0248/533.341- int.126,150, 104
pregãtir pregãtire
e ale armelor armelor,
, proces proces
de formar formare
e pro- pr
fesionalã a adulþilor
�fax: 0248/533.382
�0751279105 (redactor-ºef)
� � Toþi oþi liderii sunt Instructori! Instructori!

CONSILIUL EDITORIAL
PREªEDINTE DE ONOARE
General de brigadã (r) dr. Nicolae POPESCU
PREªEDINTE
Locotenent colonel Ilie BÃLAN
MEMBRI
Colonel Tudorel RADU
Col. dr. ing. Vasile ªOMOGHI
Colonel (r) dr.ing.Ion SAVU
Colonel (r) prof. univ. dr. Ion MITULEÞU
Colonel prof. univ .dr. Benoni SFÂRLOG
Colonel (r) Ion BEREVOIANU
Colonel (r) Mihail GRIGORESCU
Locotenent-colonel Stelian RÃDULESCU
Locotenent-colonel Martin CATA
Locotenent-colonel Viorel BÃLÃCEANU
Locotenent-colonel Petre CODIN
Locotenent-colonel Gheorghe MITRICÃ
Maior Costel GUªTERIÞEAN
Maior Dumitru ION
*
* *
General de brigadã (r) ing. Dumitru PRUNACHE
Colonel (r) Dumitru GHIÞÃ
Colonel (r) Dumitru BRÂNZEI
Colonel (r) Aurel MIHÃIESCU
Locotenent-colonel (r) Romulus BARBU
CUPRINS
2
Restructurare
- Mesajul Comandantului Bazei de Instruire
pentru Apãrare NBC ,
O Locotenent colonel Ilie BÃLAN ................................ pag.5
Artã militarã
- Evoluþii ºi tendinþe ale confruntãrii armate în
viitor -Studiu de caz: Afganistan
O Locotenent colonel drd.Costel IONESCU................... pag.9
- Operaþii altele decât rãzboiul - Viziunea ONU
O Maior Costel GUªTERIÞEAN................................... pag.12
Riscuri ºi ameninþãri
- Apãrare NBC Istorie, prezent ºi viitor
O General de brigadã (r) dr. Nicolae POPESCU, Colonel
(r) prof. Mihail GRIGORESCU.........................................
- Protecþia împotriva factorilor CBRN, o cerinþã
obligatorie a tehnicii de tancuri
O Colonel Ion CONSTANTIN.......................................
- Pesticide oranofosforice ºi carbamice ce pot fi
folosite ca substanþe toxice de luptã (STL) de cãtre
terorismul internaþional ºi posibilitãþile de obþinere
a unora dintre acestea prin sisteme binare (prin
reacþii rapide), direct în mijloacele de utilizare
O Colonel (r) dr.ing.Nicolae LUÞÃ...............................
- Protecþia Forþei componentã de bazã în domeniul
evaluãrii unitãþilor ºi subunitãþilor din Forþele
Aeriene, destinate a participa la misiuni NATO
O Locotenent colonel Karol GREF.................................
- Mãsuri de prevenire ºi protecþie în cazul
producerii unor anumite dezastre
O Locotenet colonel Gheorghe MITRICÃ......................
- Asigurarea protecþiei colective în condiþiile
ameninþãrii cu ADMCBRN/EADA
O Cãpitan Ovidiu STÃNESCU.....................................
- Aplicabilitatea glugii de protecþie împotriva
agenþilor toxici de luptã în acþiunile militare
O Sublocotenent Mihai GRAUR...................................
Educaþie ºi instrucþie
pag.16
pag.30
pag.33
pag.42
pag.46
pag.52
pag.55
- Proiectarea unui nou sistem de management al
asigurãrii calitãþii educaþiei ºi instrucþiei în ªcoala
de Aplicaþie pentru Unitãþi Sprijin de Luptã
“General Eremia Grigorescu”
O Colonel prof. univ. dr. Mircea VLADU..................... pag.58
- Procesul de învãþãmânt din centrele de pregãtire
ale armelor, proces de formare profesionalã a
adulþilor
O Colonel (r) Fãnel POPOIU, Maior ing. Vasile
PETCU.............................................................................. pag.69
- Programe de instrucþie individualã -
Fundamentele formãrii specialistului militar în
arma Apãrare NBC
O Maior Dumitru ION, Sublocotenet Mihai
GRAUR............................................................................. pag.72
- Toþi liderii sunt instructori!
O Plutonier Viorel PASCU............................................... pag.74
Memorialisticã
- România ºi Pactul de la Varºovia
O Locotenent Valentin NICOLAE.................................... pag.79

CUPRINS
COLEGIUL DE REDACÞIE
Redactor-ºef
Maior Costel GUªTERIÞEAN
Redactor
Colonel (r)Mihai GRIGORESCU
Maior Ion DUMITRU
Tehnoredactare, procesare text ºi imagine
P.c.c. Adriana DASCÃLU
Fotografie, procesare coperþi
Plutonier Viorel PASCU
Traducere
Maior Costel GUªTERIÞEAN
Corectare ºi difuzare revistã
Plutonier adjutant Claudiu ªTEFAN
Adresa
Str.Mãrãºti, nr.48, Câmpulung
I.S.S.N. - 1583-4654
Tiparul a fost executat la
CENTRUL TEHNIC-EDITORIAL
AL ARMATEI
C-da:
B:
- BUCUREªTI -
3

Restructuring
- Training Base for NBC Defence Commander's
message
O Lieutenant colonel Ilie BÃLAN .............................. pag.5
Art of War
- Evolutions and tendencies of armed
confrontations in the future - case study:
Afganistan
O Lieutenant colonel drd.Costel IONESCU.................. pag.9
- Operations other than war - UN's vision
O Major Costel GUªTERIÞEAN................................... pag.12
Risks and Threats
- The NBC Defence History, present and future
O Brigadier General (r) Ph.D. Nicolae POPESCU,
Col. (r) prof. Mihail GRIGORESCU.................................
- Protection against CBRN factor, a mandatory
requirement of armored vehicles
O Colonel Ion CONSTANTIN.......................................
- Phosphoric compound and carbamates pesticides
which can be used as Toxic Combat Substances by
international terrors and obtaining possibilities of
some of them using binary systems (quick
chemical reactions), directly into employment
means
O Colonel (r) dr.ing.Nicolae LUÞÃ...............................
- Force Protection, basis component of evaluation
domain of Unit and subunits belonging to Air
Forces intended to participate to NATO's missions
O Lieutenant colonel Karol GREF...............................
TABLE OF CONTENTS
pag.16
pag.30
pag.33
pag.42
4
Risks and Threats
- Warning and protection measures in some disaster
production situation
O Lieutenant colonel Gheorghe MITRICÃ..............................
- Collective protection provision in WMDCBRN/ROTA
threats conditions
O Captain Ovidiu STÃNESCU.................................................
- The applicability of protection hood against Toxic
Combat Agents used in military actions
O 2nd pag.46
pag.52
Lieutenant Mihai GRAUR........................................... pag.55
Education and Training
- Projection of a new management system of ensuring of
training and education quality in Application School for
Combat Support Units "Eremia Grigorescu"
O Colonel prof. univ. Ph.D. Mircea VLADU............................
- Educational process in Training Centers of branches,
professional formation process of adults
O Colonel (r) Fãnel POPOIU, Major eng. Vasile PETCU...........
- Individual Training Program - the basis of military
specialist formation in NBC Defence branch
O Major Dumitru ION, 2 nd Lieutenant Mihai
GRAUR.........................................................................................
- All leaders are instructors!
pag.58
pag.69
pag.72
O Sergeant 1st Viorel PASCU....................................................... pag.74
Memoirs
- Romania and Varsovia Agreement
O Lieutenant Valentin NICOLAE................................................ pag.79

APÃRAREA NBC 16/2008
RESTRUCTURARE
În baza "Planului - cadru cadru
pentru pentru
continuarea continuarea
procesu
lui de restr restructurar
ucturare e ºi modernizar
modernizare
e a Armatei Armatei
României în
perioada 01.01 - 31.12.2008", aprobat aprobat
în ºedinþa
Consiliului Suprem Suprem
de Apãrare Apãrare
a Þãrii, cu Hotãrârea Hotãrârea
nr. nr
0165 din 18.12.2007, Centrul Centrul
de Pregãtir Pregãtire
e pentru pentru
Apãrare Apãrar
NBC "Muscel" s-a transformat, transformat,
cu Dispoziþia Statului
Major General nr. nr.
G.2/S/1306 din 31.07.2008, cu data de
01.09.2008, în Baza de Instruir Instruire
e pentru pentru
Apãrare Apãrare
NBC,
subordonatã subordonatã
Centrului Centrului
de Instruir Instruire
e pentru pentru
Geniu, EOD ºi
Apãrare Apãrare
NBC al ªcolii de Aplicaþie pentru pentru
Unitãþi Sprijin
de Luptã "General Eremia Eremia
Grigorescu".
Grigorescu".
STRUCTURA BAZEI DE INSTRUIRE
PENTRU APÃRARE NBC
5

APÃRAREA NBC 16/2008
CUVÂNT ÎNAINTE
Locotenent colonel Ilie BÃLAN
Comandantul Bazei de Instruire
pentru Apãrare NBC
CURRICULUM VITAE
Data ºi locul naºterii : 16.09.1963, localitatea Dragoeºti, jud. Vâlcea
Studii: ªcoala militarã de ofiþeri activi "Nicolae Bãlcescu", 1985; Academia de Înalte Studii Militare, 1993;
Cursuri: Curs comandanþi companie, 1989; Responsabilitatea forþelor armate privind protecþia mediului 1997, Germania; Curs pregãtire psihopedagogicã ºi metodicã,
1997, România; Sistemul manual ºi automat de avertizare ºi raportare N.B.C. 1998, Germania; Curs avansat de planificarea exerciþiilor de apãrare N.B.C. 1998,
Germania; Cursul "Proceduri de comandã ºi de stat major, nivel Bg.-Forþe Terestre"- Centrul Regional de Pregãtire Marea Britanie-România, 1999; Curs ISOOC
(International Staff Officers Orientation) 2001, Olanda; Curs E.S.S.O. (English Skills for Staff Officers) , 2001; Curs avansat de limba englezã, 2004; Curs AJOSOC 2004,
Advanced Joint Operation Staff Officer Course; Curs "Combined Joint Operations Centre", 2006, Oberamergau, Germania; Curs "Joint Operations Intelligence
Information System" JOIIS, 2007, Madrid, Spania; Curs Combat Rediness Evaluation (CREVAL), 2007, Madrid, Spania.
Funcþii îndeplinite:
1985 - 1991, Comandant pluton cercetare chimicã la Compania 305 Protecþie Antichimicã;
1991 - 1991, Comandant companie la Compania 305 Protecþie Antichimicã;
1993 - 1995, Lector la Catedra de pregãtire tehnicã de specialitate la Centrul de Perfecþionare a Cadrelor Trupelor Chimice;
1995 - 1997, Ofiþer 2 în Birou experimentãri la Centrul de Perfecþionare a Cadrelor Trupelor Chimice;
1997 - 1999, Instructor ºef Catedra de pregãtire tacticã ºi de stat major la ªcoala de Aplicaþie pentru Chimie Militarã;
1999 - 2002, Instructor superior la Catedra de pregãtire tacticã ºi de stat major la ªcoala de Aplicaþie pentru Chimie Militarã;
2002 - 2005, Comandant Batalion Instrucþie ºi Asigurare Învãþãmânt la ªcoala de Aplicaþie pentru Apãrare NBC;
2005 - 2008, Ofiþer de stat major, operaþii terestre, G3 operaþii la Comanda Componentei Terestre CC-LAND HQ Madrid;
2008 - 2008, ªef Secþie Cercetare, Dezvoltare ºi Reglementãri în Armã la Centrul de Pregãtire pentru Apãrare NBC " Muscel "
Începând cu 01.09.2008 îndeplineºte funcþia de comandant al Bazei de Instruire pentru Apãrare NBC.
Misiuni: Ofiþer de stat major în KFOR, 2002; Ofiþer de stat major CC-LAND HQ Madrid, 2005 - 2008.
New created structure during the reorganization
process of military education, the
Training Base for NBC Defence will continue to
represent a complex organization witch will
have, beside its basic mission as training, specializing
and professional development of military
personnel of Romanian Army, responsibilities
of managing the own human resources,
solving of operational, training, logistic and
administrative issues.
The transformation of Training Center
into Training Base, without being a name
changing only, ensure missions accomplishment
on its responsibility referring to Army's personnel
training by organizing of courses for active
and reserve militaries, career and level courses
for officers, WOffs, NCOs and enlisted personnel,
professional requalification course for military
personnel, other courses. Will remain
also, on the Training Base tasks the examens
for obtaining/maintaining of NBC Defence specialist
title, elaboration of branch's rules and
regulations, training and evaluation of NBC
operational structures in Training Range for
RESTRUCTURARE
6
,,Structurã nou creatã în procesul de
restructurare a învãþãmântului militar, Baza
de Instruire pentru Apãrare NBC va rãmâne în
continuare o organizaþie complexã care pe
lângã misiunea de bazã, de formare, specializare
ºi dezvoltare profesionalã în armã a
personalului armatei va avea ºi responsabilitãþi
de gestionare a resurselor umane proprii, de
rezolvare a problemelor pe linie de operaþii ºi
instrucþie, logisticã ºi administrative.
Transformarea Centrului de Pregãtire în
Bazã de Instruire - fãrã a constitui doar o
schimbare de denumire - asigurã în continuare
îndeplinirea misiunilor ce revin acestei instituþii
în domeniul pregãtirii personalului
armatei, prin organizarea cursurilor pentru
formarea cadrelor militare în activitate ºi în
rezervã, a cursurilor de carierã ºi de nivel pentru
ofiþeri, maiºtri militari, subofiþeri ºi gradaþi
profesioniºti, a cursurilor pentru reconversia
profesionalã a personalului militar profesionalizat,
a altor cursuri. De asemenea, rãmân în
sarcina Bazei de Instruire examenele pentru
obþinerea (menþinerea) titlului de specialist de

APÃRAREA NBC 16/2008
NBC Defence and special materials and equipment
category testing/ratification.
Recently, the Training Base for NBC
Defence actively supported two field exercises for
CBRN World Magazine and DIM CBRN NATO
WG organized in the Training Range. Those
exercises have been proved the Romanian
Army's CBRN Capabilities with different structures
of National Defence System cooperating
together, positively appreciated by participants
Training Center's Reorganization into
Training Base didn't avoid the NBC Defence
Inspector's tasks and missions, those being
accomplished through the Research and
Development Section until the new rules on this
matter will be elaborated.
Although, the NATO member country
status and radical changes occurred in the
risk and threats nature faced by North
Atlantic Coalition constitute the requirements
for NBC Defence prioritization on high level
positioning in Romanian Army concept, the
result requiring the same rules and standards
on Coalition's demands base as well achievement
of interoperability through the training
and education, the Training Base, through the
competent personnel is trying to face the new
challenges generated by complexity of tasks and
objectives as a result of transformation/reorganization.
Contrary to the fact that the changing
can be disturbing and annoying on its unpredictability,
initial feelings being the tasks are
double, we would draw the bow up to the ear to
adapt the new created structure in order to
make the activities more efficient by adopting of
new methods and high using of resources on
own disposal.
On the new organizational framework,
the management action must optimize all personnel,
oprational, training administrative and
logistic activities on resources basis in order to
ensure high professional qualification of
instructors, developement of branch research,
improvemenet of education and didactic
techniques.
An important role come to instructors
wich will take actions for maintaining, developing
and improving of education on Euro-
RESTRUCTURARE
7
clasã, elaborarea reglementãrilor specifice pe
linie de armã, instruirea ºi evaluarea structurilor
operaþionale de armã în poligonul de
pregãtire pentru apãrare NBC, testarea ºi
omologarea unor categorii de echipamente ºi
materiale de specialitate.
Recent Baza de Instruire pentru Apãrare
NBC a sprijinit activ desfãºurarea, în Poligonul
de Instrucþie al Armei, a douã exerciþii demonstrative,
pentru Editorialul "CBRN World" ºi
Grupul de lucru NATO pentru detecþie, identificare
ºi monitorizare CBRN. Exerciþiile au vizat
demonstrarea capabilitãþilor CBRN ale Armatei
Române în cooperare cu alte structuri ale
Sistemului Naþional de Apãrare ºi au fost apreciate
pozitiv de cãtre participanþi.
Transformarea Centrului de Pregãtire în
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC nu a
eludat misiunile ºi sarcinile Inspectorului pentru
armã, acestea fiind în continuare îndeplinite
prin structura secþiei de Cercetare,
Dezvoltare ºi Reglementãri în Armã pânã la
elaborarea de noi reglementãri pe aceastã linie.
Deºi statutul de þarã membrã NATO ºi
schimbãrile radicale survenite în natura
riscurilor ºi ameninþãrilor cãrora trebuie sã le
facã faþã Alianþa Nord-Atlanticã constituie
premise care situeazã apãrarea NBC la rangul
de prioritate pentru armata noastrã, având
drept consecinþã imediatã necesitatea alinierii
la standardele ºi cerinþele specifice Alianþei ºi
realizarea interoperabilitãþii prin instruire ºi
pregãtire, Baza de Instruire, prin personalul
calificat încearcã sã facã faþã noilor provocãri
generate de complexitatea sarcinilor ºi obiectivelor
ca urmare a transformãrii/schimbãrii
suferite. Contrar faptului cã schimbarea poate
fi perturbatoare ºi supãrãtor de imprevizibilã,
sentimentele iniþiale fiind acelea de dublare a
sarcinilor, va trebui sã depunem toate eforturile
pentru a adapta structura astfel creatã pentru
eficientizarea activitãþilor prin adoptarea unor
noi metode de lucru ºi utilizarea la maxim a
resurselor avute la dispoziþie.
În noul cadru de organizare, actul managerial
în ansamblul sãu trebuie sã optimizeze
activitãþile de personal, operaþii, instrucþie,
administrative, logistice funcþie de resursele

APÃRAREA NBC 16/2008
Atlantic standards base to ensure a high and
constant preparation of students tasked by the
new change. The versatility of educational act
ensured as a success condition for developing of
creative mind, for training and improvement of
student’s skills, will constitute a constant for
educational process efficiency increase.
It is well known that the value of an
organization is given by each one’s values from
which it is consist of. The personal success is
influencing the organization. The recipe for the
success is consisted of inherent capacity, professional
motivation, training , continuously learning
and experience. Acting permanently for
developing of those ingredients the success is
granted and the change will be accepted and
understood much easier.
In my new position as Commander of
Training Base for NBC Defence, I will act to
increase the efficiency of all activities on my
professional experience basis accomplished during
my tour of duty in NATO CC LAND HQ
Madrid and capacity, value and self assertion
desire of Base's personnel as well educational
logistic permanently modernizing, in the light
of NBC Defence domain training evolution
tasks.
I knowledge very well Base's personnel
capacity and I am confident that everybody will
act in an efficiency action limits. In each one of
my subordinates I can see intelligence, integrity,
energy, intuition, malleability and open mind,
working under stress conditions capacity, capability
of pertinent comments, crystal express
capacity, team working, courage, analytical
stringency, tenacity skills and fellow-like attitude.
RESTRUCTURARE
8
avute la dispoziþia bazei pentru asigurarea
ridicãrii calificãrii profesionale a instructorilor,
favorizarea dezvoltãrii cercetãrii ºtiinþifice în
armã, perfecþionarea conþinutului învãþãmântului
ºi a tehnicilor didactice.
Un rol important revine instructorilor,
care vor acþiona pentru menþinerea, dezvoltarea
ºi perfecþionarea unui învãþãmânt de calitate,
la nivelul standardelor euroatlantice, care sã
asigure o înaltã ºi susþinutã profesionalizare a
cursanþilor impusã de schimbarea actualã.
Asigurarea supleþei actului pedagogic, ca
o condiþie de succes în dezvoltarea gândirii creative
în formarea ºi perfecþionarea deprinderilor
cursanþilor, va constitui o constantã pentru
creºterea eficienþei procesului didactic.
Este bine cunoscut faptul cã valoarea
unei organizaþii este datã de valoarea fiecãrui
individ din cadrul acesteia. Succesul personal se
repercuteazã asupra organizaþiei. Ingredientele
succesului sunt: capacitatea înnãscutã, motivaþia
profesionalã, antrenamentul, învãþarea
continuã ºi experienþa. Acþionând permanent
pentru dezvoltarea acestor ingrediente succesul
organizaþiei este garantat, iar schimbarea va fi
mai uºor acceptatã ºi înþeleasã.
În noua mea calitate de comandant al
Bazei de Instruire pentru Apãrare NBC, voi
acþiona pentru creºterea eficienþei tuturor activitãþilor,
bazându-mã pe experienþa proprie
dobânditã în cadrul unei importante componente
de comandã NATO, CC LAND Madrid, pe
capacitatea, valoarea ºi dorinþa de afirmare a
personalului bazei, precum ºi pe logistica didacticã
aflatã într-un permanent proces de modernizare,
în pas cu evoluþia cerinþelor instruirii
în domeniul Apãrãrii NBC.
Cunosc foarte bine capacitatea personalului
din bazã ºi sunt convins cã acesta va
acþiona în coordonatele acþiunii eficiente. În
fiecare dintre subordonaþi vãd: inteligenþã,
integritate, energie, intuiþie, flexibilitate în
gândire, capacitatea de a lucra în condiþii de
stres, de a face comentarii pertinente, de-a
exprima lucrurile clar, de a lucra în echipã,
curaj, rigoare analiticã, colegialitate ºi perseverenþã.

T rãim
APÃRAREA NBC 16/2008
într-o lume din ce în ce mai complexã,
în care actorii globali sunt supuºi
unor provocãri ce vin nu numai din
partea egalilor lor, ci ºi dinspre unele puteri
regionale care încearcã sã-ºi creeze un statut superior
celui avut în prezent. Aceste sfidãri, se manifestã
în toate domeniile competiþiei globale: economic,
politic informaþional ºi militar, în funcþie de
posibilitãþile actorilor implicaþi, þelul lor suprem
fiind sporirea puterii ºi îmbunãtãþirea statutului în
ierarhia mondialã.
Toate acestea, coroborate cu accentuarea
decalajului dintre nordul bogat ºi occidentalizat ºi
sudul sãrac ºi tradiþionalist, unde în unele cazuri
structurile ºi mentalitãþile tribale prevaleazã asupra
celor statale-naþionale, genereazã percepþii total
diferite ºi chiar adevãrate fracturi la nivelul mentalitãþilor
comune diferitelor tipuri de societãþi. În cele
mai multe cazuri, aici trebuie cãutate adevãratele
cauze ale violenþei etnice ºi religioase din zilele
noastre.
Deºi confruntarea armatã (rãzboiul) este din
ce în ce mai puþin popularã ºi se încearcã descurajarea
ei prin diverse cãi, metode, în opinia mea, nu
existã nici o ºansã ca ea sã fie exclusã din spectrul
fenomenologiei sociale. De aceea, în viitor, ea va
îmbrãca forme extrem de diferite, de la cele care þin
de acþiuni punctiforme, de impunere sau de descurajare,
la acþiuni politice, economice, diplomatice,
informaþionale ºi la cele care vizeazã spaþiul cosmic,
clima, natura biologicã ºi psihologicã a fiinþei
umane.
Acutizarea, la nivel global, a contradicþiilor
politice, sociale, interetnice ºi religioase, corupþia,
imixtiunea din exterior în treburile unor state mai
slabe, conflictele locale ºi cele regionale, toate acestea
au contribuit ºi contribuie pregnant la motivarea
confruntãrii armate, care permanent capãtã valenþe
noi.
Ritmul transformãrilor capabilitãþilor militare
este prognozat a "creºte substanþial în urmãtorii douãzeci
de ani".
Capacitãþile high-tech aferente procesului de
targeting vor suferi o sporire a razei de acþiune, a
nivelului de sofisticare tehnologicã ºi a gamei între-
ARTÃ MILITARÃ
EVOLUÞII ªI TENDINÞE ALE CONFRUNTÃRII ARMATE ÎN VIITOR
Studiu de caz: AFGANISTAN
Locotenent-colonel drd.Costel IONESCU
Comandantul Batalionul 33 Vânãtori de Munte ,,POSADA”
9
buinþãrii, paralel cu expansiunea utilizãrii tehnologiei,
încã secrete pentru unele state.
Întrebuinþarea ultimelor tehnologii la nivelul
armatelor avansate, din punct de vedere militar, atât
din Uniunea Europeanã cât ºi din NATO, va avea ca
rãspuns din partea adversarilor o componentã
simetricã prin producerea ºi întrebuinþarea aceloraºi
tehnologii ºi o componentã asimetricã bazatã pe
capacitãþi ofensive sau defensive disruptive sau pe
utilizarea unor sisteme performante de protecþie a
forþei la distanþe mari pe baza rachetelor balistice
sau cu razã medie de acþiune.
Competiþia asimetricã poate da naºtere la
tactici, tehnici ºi proceduri de acþiune care se vor
concentra pe interzicerea accesului în zone sau
regiuni, prin întrebuinþarea unor "mecanisme de
acces" care sã reprezinte factorul determinant în
obþinerea dominaþiei ºi a controlului zonelor în
teatrele de operaþii.
Forþele întrunite, cu structurã ºi dotare
diferite pentru a face faþã unei game cât mai diversificate
de conflicte armate trebuie sã fie caracterizate
prin mobilitate, dinamism, modularitate, adaptabilitate,
rezistenþã operaþionalã, precizie, rapiditate,
agilitate, flexibilitate fãrã precedent, posibilitãþi
nelimitate de coordonare ºi utilizare a sistemelor de
armament cu înalt grad de tehnologizare. De asemenea,
acestea trebuie sã fie capabile sã desfãºoare
operaþii militare atât ziua, cât ºi noaptea, în orice
condiþii de teren, climã, anotimp ºi stare a vremii, sã
aibã un puternic caracter expediþionar.
Noul profil al conflictelor militare, caracterizat
printr-un trafic informaþional fãrã precedent,
trebuie sã integreze armonios întregul sistem informaþional
de comandã ºi control ºi de armament, la
nivelul structurilor ce compun forþa, pentru ca acestea
sã execute întreaga gamã de operaþii militare, în
orice zonã ºi pe orice direcþie.
Operaþiile informaþionale pot domina
fenomenul militar contemporan, ele putând penetra
toate nivelurile operaþionale-strategic, operativ ºi
tactic.
Evoluþia acestor tehnologii specifice erei
informaþionale, poate determina apariþia unor confruntãri
majore în planul doctrinelor, conceptelor,

APÃRAREA NBC 16/2008
structurii, instruirii trupelor ºi fizionomiei acþiunilor,
crescând cerinþele de standardizare ºi interoperabilitate,
precum ºi cele de realizare a unor aranjamente
de comandã ºi control între forþele sau naþiunile
participante.
Spaþiul de luptã al viitorului, extinde conceptul
de conflict armat prin plusarea aspectelor
operaþionale, într-un context mai larg, care include
elemente de ordin politic, economic, social,
demografic, juridic, normativ, tehnologic, dar ºi ecologic.
Adversarii se vor baza pe evitarea angajãrii în
operaþii decisive ºi campanii prelungite, în scopul
atingerii obiectivelor stabilite.
Confruntarea asimetricã este o realitate
neechivocã a epocii moderne, a decalajelor tehnologice
uriaºe, a stãrii de haos generatã de bãtãlia
pentru resurse ºi pentru reconfigurarea centrelor de
putere.
Evoluþia fenomenului militar este dominatã,
atât de caracteristicile mediului de securitate, cât ºi
de nivelul de performanþã a tehnologiilor cu aplicabilitate
în domeniul militar, în acest sens, rolul
tehnologiei informaþiei pare sã deþinã un loc important.
Este din ce în ce mai evident cã, în viitoarele
conflicte armate, principalele eforturi vor fi concentrate
pe coordonata verticalã sau pe cea aerospaþialã,
acestea ne mai având doar un rol de sprijin, iar
accentul va fi pus pe distrugerea celor mai importante
capacitãþi militare ºi economice ale inamicului,
precum ºi pe mijloacele de reacþie ale acestuia, paralizându-i
astfel potenþialul de ripostã.
În aceste condiþii, însãºi legile ºi principiile
luptei armate capãtã un conþinut ºi înþelesuri noi,
modalitãþi specifice de manifestare, iar studierea
atentã a acestora devine o condiþie sine-qua-non
pentru acþiunea conºtientã ºi eficientã în pregãtirea
ºi ducerea acþiunilor militare.
Este deja o certitudine faptul cã, vechea
definiþie datã de Clausewitz rãzboiului, în sensul cã
acesta este o continuare a politicii cu alte mijloace,
anume cu mijloace violente, nu mai corespunde pe
deplin realitãþilor societãþii omeneºti la începutul
mileniului al treilea, întrucât acum situaþiile conflictuale
au crescut în complexitate prin îmbinarea
elementelor politice, economice, tehnico-ºtiinþifice,
demografice, culturale, ideologice.
Chiar dacã la originea rãzboiului, a evoluþiei
sale istorice, precum ºi a fiecãrei acþiuni militare se
aflã legi ºi cauze sociale, fenomenul militar nu poate
fi identificat cu cel politic ºi social, iar legile ºi
ARTÃ MILITARÃ
10
cauzele care se manifestã în acþiunea militarã nu se
pot reduce la cele sociale ºi politice.
Una din direcþiile în care evolueazã operaþia
ºi lupta modernã este aceea a stabilirii unor noi
corelaþii în triada spaþiu-timp-luptã armatã.
Dacã în timpul Primului Rãzboi Mondial milioane
de soldaþi stãtuserã faþã în faþã, în fotificaþii,
sãptãmâni sau chiar luni de zile, în prezent ºi cu atât
mai mult în viitor, cofruntarea are loc deopotrivã, în
faþã, în spate, la flancuri ºi în spaþiul aerian, ba chiar
ºi în cel cosmic.
În rãzboiul din Golful Persic, aliaþii au extins
confruntarea pe toate dimensiunile: distanþã,
adâncime, atitudine.
Câteva din "principiile rãzboiului vor fi influenþate
de evoluþia tehnologicã a începutului de mileniu",
astfel :
Mconfruntarea forþelor ºi mijloacelor;
Mprincipiul acþiunii ofensive;
Mprincipiul economiei de forþe;
Mprincipiul surprinderii.
Consider cã, în definirea tipurilor de acþiuni
ale rãzboaielor viitoare, doi factori trebuie avuþi în
atenþie:
- atunci când lupþi împotriva unor armate
tehnologizate ºi manevriere, nu trebuie ca forþele sã
fie concentrate pe poziþii statice defensive sau
descoperite;
- tipul de rãzboi (acþiune militarã) al viitorului,
va fi dominat mult mai mult de lupte în mediul
urban, cu acþiuni neregulate, într-un mediu acþional
ºi spaþiu de luptã supraaglomerat, cu diferiþi participanþi
sau actori, trupe proprii, inamic (acþiuni
rivale, grupãri ostile sau neutre, reprezentanþi ai
unor organizaþii).
Rãzboiul viitorului, pare sã se înscrie într-un spectru
foarte larg de acþiuni ºi reacþii, într-un spaþiu multidimensional,
pe care se definesc, între altele ºi urmãtoarele
tipuri de rãzboi :
�rãzboi informaþional;
�rãzboi cibernetic;
�rãzboi psihologic;
�rãzboi mediatic;
�rãzboi economic;
�rãzboi cosmic;
�rãzboi cultural;
�rãzboi genetic;
�rãzboi geofizic;
�rãzboi purtat prin mijloace militare.
Este posibil ca în viitor, confruntãrile armate
sã se bazeze pe strategii de descurajare ºi pe efortul
comunitãþii internaþionale de oprire a violenþelor ºi

APÃRAREA NBC 16/2008
folosire a dialogului, diplomaþiei ºi presiunilor
politice, economice ºi militare, pentru rezolvarea
diferendelor.
Ca ºi concluzie generalã, atâta timp cât decalajele
economice ºi tehnologice între þãri, entitãþi, continente
se menþin, ele genereazã la rândul lor mari
conflicte de interese ºi apariþia unor noi tipuri de
arme ºi tehnologii care, la rândul lor vor influenþa în
mod hotãrâtor filozofia, strategia ºi tactica rãzboiului.
Acþiunile desfãºurate de forþele armate
româneºti, în Teatrul de Operaþii din Afganistan, se
încadreazã în tipologia conflictelor asimetrice, care
opun forþelor militare regulate grupãri teroriste.
Complexitatea acþiunilor, aria mare de
desfãºurare, mediul politico-economic fragil, instabil
ºi condiþiile dificile de mediu, solicitã forþelor dislocate
flexibilitate în planificare, adaptabilitate în execuþie
ºi capacitate de decizie ridicatã.
Mediul de securitate din Afganistan s-a deteriorat
constant, insurgenþii îmbunãtãþindu-ºi tactica,
adoptând-o permanent la schimbãrile doctrinare ale
coaliþiei.
Armata Naþionalã Afganã, deºi îºi mãreºte efectivele
constant, rãmâne o armatã slab dotatã ºi
instruitã, fãrã perspectiva autosusþinerii în orizontul
de timp apropiat. Mai mult, o parte a militarilor
Armatei Naþionale Afgane, din cauza condiþiilor economice
(salariu mic) dezerteazã vânzând informaþii
preþioase insurgenþilor despre T.T.P., folosite de militarii
coaliþiei.
Ultimele evoluþii din Teatrul de Operaþii
Afganistan, aratã neputinþa guvernului ºi
autoritãþilor locale în gestionarea situaþiei de crizã,
care persistã ºi aceasta datoritã corupþiei. Autoritatea
guvernului central de la Kabul este destul de limitatã.
Mare parte din regiuni continuã sã fie controlate
de ºefii regionali ai insurgenþilor care colaboreazã
permanent cu talibanii.
În opinia mea, consider cã, pentru ajutorarea
Afganistantului, a autoritãþilor legal desemnate pentru
etapa de reconstrucþie, este nevoie, în primul
rând, de crearea unui climat de securitate internã
adecvat ºi apoi de fonduri substanþiale din partea
comunitãþii internaþionale, dar care sã fie dirijate
clar, pe obiective ºi programe de dezvoltare, în folosul
socetãþii civile.
Este extrem de greu sã realizezi anumite obiective
economice sau care þin de reconstrucþia þãrii,
fãrã sã înþelegi bine cultura, istoria ºi atitudinile populaþiei
civile, care încã mai este organizatã pe for-
ARTÃ MILITARÃ
11
maþiuni tribale. Este nevoie de experþi foarte bine
pregãtiþi care sunt în mãsurã sã vorbeascã principalele
dialecte ale limbii afgane, pasthu ºi dari.
Pânã în acest moment, Forþele Coaliþiei nu au
suficienþa de forþe pentru a acoperi nevoile
(taskurile) cerute, care sã asigure securitatea internã
a fiecãrui cetãþean afgan.
Eforturile de instaurare a pãcii, reconstrucþie ºi
democratizare a þãrii nu au progresat semnificativ,
Forþele Coaliþiei au o atitudine moderatã faþã de
insurgenþi, aceasta ºi datoritã neclaritãþilor ºi indeciziei
autoritãþilor centrale ºi locale.
Într-un astfel de climat, insurgenþa talibanã
poate rãsturna echilibrul de forþe în favoarea lor,
devenind progresiv mai puternicã, beneficiind din ce
în ce mai mult de sprijinul populaþiei civile, având ca
balanþã o intervenþie masivã cu forþe ºi mijloace ale
Forþelor Coaliþiei, dar ºi expunerea la riscuri mult
mai mari.
Tendinþele în evoluþie a confruntãrii armate prefaþeazã
o perioadã lungã de acþiuni, probabil zeci de
ani, cu investiþii financiare uriaºe ºi posibil sacrificii
umane substanþiale.
În opinia mea, Afganistanul reprezintã încã o
mare necunoscutã în cercul de influenþe ale
puterilor mondiale.
Omenirea este în continuã miºcare, apariþia
unor noi sfere de influenþã, lupta pentru resurse
naturale ºi noi pieþe de desfacere creeazã instabilitate
ºi posibilã reorganizare - reorientare geopoliticã.
Apariþia centrelor de putere N.A.T.O., U.E., G.B.
etc., interacþiunea dintre acestea poate aduce modificãri
relaþiilor internaþionale viitoare.
Terorismul, un flagel care se manifestã fãrã
precedent, are ºi el efecte multiple asupra securitãþii
internaþionale. În evoluþia relaþiilor internaþionale,
în acest moment ne aflãm într-o aºa numitã etapã de
rãzboi împotriva terorismului.
Afganistanul, este tocmai Teatrul de Operaþii în
care Forþele Coaliþiei încearcã sã instaureze
democraþia de drept prin distrugerea liderului unor
grupãri teroriste, grupãrile talibane care sunt un
pericol real pentru securitatea acestui stat.
La grupãrile teroriste talibane se alãturã ºi celule
ale organizaþiei teroriste Al-Qaeda care creeazã panicã,
nesiguranþã ºi pierderi majore în rândul
Forþelor Coaliþiei ºi a celor de securitate afgane.
Rãzboiul din Afganistan, un rãzboi de tip asimetric
(haotic) este un fenomen de duratã, perioada
dupã sau post rãzboi dovedindu-se mult mai agresivã,
cu pierderi umane ºi materiale destul de
însemnate.

APÃRAREA NBC 16/2008
În ultimele
6 decade,
operaþiunile
de menþinere a
pãcii sub egida
ONU au evoluat
într-un mediu
complex, global,
conducerea acestora având la bazã o serie de
principii nescrise ºi experienþa a mii de oameni,
bãrbaþi ºi femei, care au servit în cele aproximativ
60 de operaþii lansate începând cu anul
1948. Aceastã experienþã a fost concretizatã
într-un document de referinþã pentru operaþiile
de menþinere a pãcii "OPERAÞII DE
MENÞINERE A PÃCII SUB EGIDA ONU -
PRINCIPII ªI GHIDURI".
Operaþiile de menþinere a pãcii trebuie
înþelese ca element al spectrului activitãþilor
pentru pace ºi securitate. Acestea cuprind o
serie de activitãþi conduse de ONU ºi alþi actori
internaþionali în scopul menþinerii pãcii ºi securitãþii
mondiale în lume. Documentul amintit
mai sus urmãreºte familiarizarea cititorilor/
practicanþilor cu conexiunile ºi diferenþele
dintre operaþiile de menþinere a pãcii, de prevenire
a conflictului, de realizare a pãcii, de
impunere a acesteia ºi de construire a pãcii.
Prin urmare, spectrul activitãþilor pentru
pace ºi securitate cuprinde:
� Prevenirea conflictului - implicã aplicarea
mãsurilor organizaþionale sau diplomatice
în scopul menþinerii tensiunilor interne sau
interstate ºi împiedicãrii escaladãrii conflictului.
Ideal, ar trebui sã aibã la bazã un sistem de
avertizare timpurie, un sistem de colectare a
informaþiilor necesare ºi un sistem analitic riguros
al factorilor/actorilor ce coordoneazã/sunt
implicaþi în conflict. Activitãþile de prevenire a
ARTÃ MILITARÃ
OPERAÞII ALTELE DECÂT RÃZBOIUL
- VIZIUNEA ONU -
1. NGOs - Non Guvernamental Organizations (Organizaþii nonguvernamentale)
Maior Costel GUªTERIÞEAN
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
12
conflictului ar putea sã necesite utilizarea unui
mediator ONU, desfãºurarea preventivã a forþei
sau mãsuri de realizare a încrederii;
� Realizarea pãcii - include mãsuri
adoptate pe timpul derulãrii unui conflict ºi de
obicei implicã mãsuri diplomatice pentru a
aduce pãrþile implicate la masa tratativelor în
vederea realizãrii unui acord. Secretarul
General al ONU poate implica, anterior unei
cereri oficiale a Consiliului de Securitate sau
Adunãrii Generale, din proprie iniþiativã, mediatori
care sã faciliteze rezolvarea conflictului pe
cale amiabilã. De asemenea, pot fi implicaþi militarii
forþelor de menþinere a pãcii, guvernele,
grupurile de state din regiune, organizaþiile
regionale sau statele membre ONU. Eforturile
de menþinere a pãcii ar putea sã fie asumate de
organizaþii non guvernamentale sau neoficiale
(NGOs) 1 , sau de personalitãþi independente;
� Menþinerea pãcii - este o tehnicã
destinatã pãstrãrii pãcii, fragilã dealtfel, în
momentul în care conflictul armat a încetat, în
scopul asigurãrii asistenþei necesare implementãrii
acordurilor realizate de forþele de
menþinere a pãcii. De-a lungul anilor, operaþiile
de menþinere a pãcii au evoluat de la modelul
militar iniþial de observare a schimbului de
focuri ºi separare a forþelor dupã un conflict
interstatal, la un sistem complex ce cuprinde o
serie de elemente militare, de poliþie ºi civile ce
lucreazã împreunã, având acelaºi scop, de a
realiza o bazã solidã pentru o pace durabilã;
� Impunerea pãcii - reprezintã aplicarea,
cu autorizarea Consiliului de Securitate, a
unui set de mãsuri coercitive inclusiv Forþa
armatã. Acest tip de acþiuni sunt autorizate pentru
a restaura pacea ºi securitatea internaþionalã
acolo unde Consiliul de Securitate a apreciat
existenþa unei ameninþãri la adresa pãcii sau a

APÃRAREA NBC 16/2008
unui act de agresiune. Consiliul de Securitate
poate utiliza, dacã este necesar, organizaþii ºi
agenþii regionale pentru întãrirea acþiunilor
aprobate;
� Construcþia pãcii - reprezintã aplicarea
unui set de mãsuri destinate reducerii
riscului declanºãrii sau redeclanºãrii unui conflict
prin întãrirea capacitãþilor naþionale pe
toate nivelele pentru realizarea managementului
conflictului ºi pentru realizarea bazei pentru
o pace durabilã ºi dezvoltare economicã.
Construcþia pãcii este un proces complex, de
lungã duratã, desfãºurat în scopul creãrii
condiþiilor necesare realizãrii condiþiilor pentru
o pace durabilã. Mãsurile adoptate se adreseazã
elementelor de bazã care influenþeazã
funcþionarea societãþii ºi statului, amplificã
capacitatea statului de a avea grijã în mod legitim
ºi efectiv de funcþiile de bazã specifice.
Aceste operaþiuni pentru pace nu se pot
aplica în mod independent, orice misiune ONU
cuprinde un spectru al acestora în diferite faze
ale derulãrii acesteia. Este extrem de rar ca o
misiune ONU sã adopte un singur tip de operaþiuni
pe tot parcursul/evoluþia sa, indiferent
dacã operaþiunile sunt conduse de cãtre ONU
sau de cãtre alþi actori. Atâta timp cât misiunile
ONU de menþinere a pãcii sunt desfãºurate în
scopul sprijinirii implementãrii acordurilor de
încetare a focului/pace, acestea sunt chemate
frecvent sã joace un rol activ în procesul de
realizare a pãcii ºi ulterior de construcþie a pãcii.
Pe timpul operaþiunilor de menþinere a
pãcii, elementele militare desfãºurate pot utiliza
forþa la nivel tactic în scopul autoprotecþiei sau
ARTÃ MILITARÃ
13
apãrãrii mandatului, însã numai cu autorizaþia
Consiliului de Securitate, în special în situaþia în
care Statul nu este capabil sã asigure securitatea
internã ºi ordinea publicã prin pârghiile ºi
metodele avute la dispoziþie. Utilizarea forþei
este un subiect extrem de sensibil, operaþiunile
de menþinere a pãcii putând fi confundate cu
cele de impunere a pãcii. Deºi, pot fi confundate,
totuºi între ele existã o diferenþã majorã în
sensul în care în prima situaþie (operaþiuni de
menþinere a pãcii) utilizarea forþei se desfãºoarã
la nivel tactic ºi doar pentru protecþia proprie
sau apãrarea mandatului aprobat de Consiliul
de Securitate ºi cu aprobarea mutualã a
autoritãþilor þãrii gazdã/actorii principali implicaþi
în conflic, pe când în a doua situaþie (operaþiuni
de impunere a pãcii), forþa poate fi utilizatã
la nivel strategic sau internaþional însã numai
cu aprobarea Consiliului de Securitate.
De asemenea, trebuie înþeles cã toate aceste
tipuri de operaþiuni, prevenirea conflictului,
realizarea pãcii, menþinerea pãcii ºi impunerea
pãcii arareori pot apãrea într-o ordine cronologicã,
aceasta fiind probabil ºi sursa eºecurilor
înregistrate de-a lungul timpului, acþiunile de
embargo de diferite tipuri, izolarea þãrii de
comunitatea internaþionalã sau relaþiile economice
internaþionale generând efecte contrare
celor aºteptate în detrimentul canalizãrii activitãþilor
cãtre cauzele care au generat conflictul
în vederea reducerii riscului de reapariþie a
acestuia. Oricum, abilitatea comunitãþii internaþionale
de a combina aceste activitãþi este
limitatã, aceasta rezultând în anumite cazuri în
neconcordanþe majore, chiar critice a rãspunsului
internaþional la criza apãrutã ce ameninþã
pacea ºi securitatea internaþionalã.
Operaþiunile de menþinere a pãcii reprezintã
elementul principal, practica acestor tipuri
de operaþiuni debutând în anul 1948 odatã cu
desfãºurarea primilor observatori militari în
Estul Mijlociu. Mai târziu, pe timpul Rãzboiului
Rece, operaþiunile ONU s-au limitat la
menþinerea acordurilor de încetarea a focului
între pãrþile beligerante ºi stabilizarea situaþiei
pe teren, astfel încât eforturile principale pentru
rezolvarea conflictului pe cale amiabilã sã poatã
fi dirijate cãtre nivelul politic. Cele mai multe

APÃRAREA NBC 16/2008
operaþiuni de menþinere a pãcii pe termen lung
au adoptat acest model "tradiþional".
Sarcinile atribuite acestor operaþiuni
"tradiþionale" de menþinere a pãcii de cãtre
Consiliul de Securitate sunt în esenþã de tip militar
ºi se referã îndeobºte la urmãtoarele:
� Observarea, monitorizarea ºi raportarea
datelor ºi informaþiilor colectate prin intermediul
posturilor de observare fixe, patrule,
zboruri de recunoaºtere sau alte metode tehnice
cu acordul pãrþilor implicate în conflict;
� Supervizarea încetãrii focului ºi acordarea
sprijinului pentru verificarea mecanismelor,
armamentelor ºi muniþiilor;
� Interpunerea ca un tampon între pãrþile
implicate în conflict ºi aplicarea mãsurilor de
realizare ºi amplificare a confidenþei acestora în
rolul ºi locul misiunii de menþinere a pãcii ºi
intrinsec în necesitatea de pace ca ºi concept.
Prin monitorizarea ºi observarea pãrþilor
aflate în conflict se urmãreºte respectarea de
cãtre acestea a acordurilor de încetare a focului,
a zonei demilitarizate ºi, prin metodele de
investigare a plângerilor sau violãrilor acordurilor
încheiate asigurã încrederea acestora cã
nici o parte implicatã în conflict nu va câºtiga
vreun avantaj militar de pe urma încetãrii focului.
Operaþiunile tradiþionale de menþinere a
pãcii nu joacã în mod normal un rol direct în
eforturile politice de rezolvare a crizei/conflictului,
managementul acesteia fiind apanajul altor
actori cum ar fi parteneri bilaterali ai pãrþilor
implicate în conflict, organizaþii regionale sau în
ultimã instanþã un trimis special al ONU, actori
care cautã soluþii pe termen lung de rezolvare a
conflictului/crizei, soluþii care pot permite
retragerea forþelor de menþinere a pãcii din
teatru. Acesta reprezintã principalul motiv al
operaþiunilor/misiunilor de menþinere a pãcii
desfãºurate pe termen lung.
Odatã cu terminarea Rãzboiului Rece, contextul
strategic de desfãºurare al operaþiunilor
de menþinere a pãcii s-a schimbat în mod dra-
ARTÃ MILITARÃ
14
matic, iar Consiliul de Securitate a început sã se
implice mult mai activ pentru a promova
rezoluþiile de pace în conflictele regionale. Locul
conflictelor armate interstate a fost luat de conflictele
armate interne. Cele mai multe conflicte
de acest gen se întâlnesc la ora actualã în þãrile
sãrace, unde capacitatea de conducere a statului
ºi a organismelor acestuia este slabã iar beligeranþii
pot sã fie motivaþi de câºtiguri economice
sau mândria etnicã. Astfel, experienþa a arãtat
cã cele mai multe rãzboaie civile au avut ca
sursã reactualizarea unui conflict anterior, risc
ce este mare în primii 5 sau 10 ani de la ultimul
conflict.
Transformarea mediului internaþional a
permis apariþia unei noi generaþii de operaþii de
menþinere a pãcii multidimensionale, operaþii
desfãºurate, de regulã, într-o perioadã periculoasã
dupã starea de conflict intern, desfãºurare
ce poate angaja capabilitãþi mixte, militare, de
poliþie sau civile pentru a sprijini implementarea
unui acord de pace bine structurat 2 .
De regulã, aceste operaþii trebuie sã facã faþã
unui mediu de operare particular, cu provocãri
multiple, generate de capacitatea scãzutã a statului
de a asigura ordinea, liniºtea ºi securitatea
internã, conflictele regionale încã active în anumite
zone ale þãrii, o infrastructurã de bazã distrusã,
emigrarea anumitor segmente ale populaþiei,
divizarea acesteia dupã criterii etnice, religioase
sau regionale, abuzurile împotriva drepturilor
omului, provocãri ce complicã extrem de
mult eforturile de reconciliere naþionalã.
Operaþiile de menþinere a pãcii sunt
desfãºurate ca parte a unui efort internaþional
extins pentru a ajuta þãrile care încearcã sã iasã
dintr-o perioadã de conflict, pentru a realiza
tranziþia cãtre o pace susþinutã ºi viabilã. Aºa
cum se aratã ºi în figura de mai jos, eforturile
sunt constituite din mai multe faze ºi ar putea
implica o multitudine de actori cu mandate ºi
arii de expertizã separate, dar în acelaºi timp
suprapuse pentru atingerea scopului propus.
2. În cele mai multe medii post-conflict, un acord de pace sau o înþelegere cum ar fi acordul de încetare a focului sau acordul de dezangajare a forþelor este operaþional
ºi include asigurãri legate direct de operaþiile de menþinere a pãcii. Acordul de pace poate fi foarte detaliat, specificând fazele diferite ale procesului de pace
ºi aranjamentele specifice post-conflict sau ar putea fi mai puþin detaliat, acestea urmând sã fie specificate în cadrul viitoarelor negocieri. Semnatarii acordului de
pace au obligaþia de a accepta termenii de pace, în anumite situaþii, ONU sau statele membre cheie semnând aceste acorduri ca ºi garanþi ai pãcii.

APÃRAREA NBC 16/2008
În contextul extins al operaþiilor multidimensionale
de menþinere a pãcii, acestea au
rolul de a:
� Crea un mediu sigur ºi stabil în timp ce
se întãreºte abilitatea Statului de a asigura securitatea
internã în respectul legilor ºi drepturilor
omului;
� Facilita procesul politic prin promovarea
dialogului ºi reconcilierii între pãrþi, de
a facilita ºi sprijini stabilirea instituþiilor de conducere/guvernare
legitime ºi efective;
� Asigura cadrul necesar pentru toate
statele memebre ONU ºi alþi actori pentru
desfãºurarea activitãþilor la nivel naþional într-o
manierã coerentã ºi uniformã.
În completarea acþiunilor de monitorizare
ºi observare a respectãrii acordului de încetare a
focului de cãtre pãrþile beligerante, operaþiile
multidimensionale de menþinere a pãcii sunt
mandatate frecvent pentru asigurarea sprijinului
agenþiilor naþionale de impunere a legii,
asigurarea securitãþii instalaþiilor ºi facilitãþilor
cheie guvernamentale, porturilor ºi altor elemente
vitale de infrastructurã, stabilirea
condiþiilor sigure necesare afluirii libere a populaþiei,
bunurilor alimentare ºi asistenþei umanitare
cãtre zonele afectate de conflict, precum
ºi asistenþã umanitarã pentru victimele rezultate
în urma acþiunii minelor antipersonal plantate
pe timpul conflictului.
În contrast cu operaþiile "tradiþionale" de
menþinere a pãcii, operaþiile multidimensionale
de menþinere a pãcii joacã un rol direct în eforturile
politice de rezolvare a conflictului ºi sunt
ARTÃ MILITARÃ
3.DDR- Demobilization, Disarmament and Regrouping (Demobilizare, Dezarmare ºi Regrupare).
15
foarte des mandatate de cãtre Consiliul de
Securitate sã asigure intermediari sau/ºi promoveze
dialogul ºi reconcilierea politicã.
Operaþiile multidimensionale de menþinere
a pãcii joacã de asemenea un rol critic,
definitoriu în asigurarea cã activitãþile
Naþiunilor Unite ºi al altor actori internaþionali
se desfãºoarã ºi sunt canalizate/coordonate de o
viziune strategicã comunã. Organizaþia
Naþiunilor Unite are abilitatea unicã de a
declanºa un rãspuns real la crizele complexe ºi a
dezvoltat un concept al "misiunilor integrate"
pentru a amplifica impactul general al sprijinului
acordat þãrilor ce intenþioneazã sã iasã din
conflict.
Operaþiile multidimensionale de
menþinere a pãcii are o complexitate conceptualã
ce va fi detaliatã în numerele urmãtoare ale
revistei având în vedere cã aceastã doctrinã este
prima de acest fel de la lansarea primelor operaþii
de menþinere a pãcii în anul 1948.
BIBLIOGRAFIE
Capstone Doctrine - United Nations Peacekeeping
Operations - Principles and Guidelines, 2008.

APÃRAREA NBC 16/2008
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
APÃRAREA NBC
ISTORIE, PREZENT ªI VIITOR
General de brigadã (r) dr. Nicolae Popescu
Colonel (r) prof. Mihail Grigorescu
“... Alianþa este din nou “ back in business”
“... Pentru ca terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masã ºi aºa numitele “failed states” (state falimentare)
ne fac sã ne confruntãm cu provocãri pe care le putem domina numai prin cooperarea transatlanticã”
Joap de Hoop Scheffer - secretarul general al NATO
În baza statutului de þarã membrã NATO ºi a cerinþelor impuse de schimbãrile radicale survenite în natura riscurilor cãrora
trebuie sã le facã faþã Alianþa Nord-Atlanticã, de la bipolaritatea geopoliticã a lumii din perioada rãzboiului rece la ameninþãrile
actuale multidimensionale ºi multidirecþionale, este determinantã o reevaluare corespunzãtoare a strategiei privind riscurile
CBRN.
Forþele armate trebuie sã fie capabile, nu numai sã se apere împotriva atacurilor convenþionale, dar ºi sã fie eficiente în
desfãºurarea operaþiilor pe perioade prelungite într-un mediu NBC. Aceste ultime condiþii pot rezulta din întrebuinþarea agenþilor
NBC, din emisiile altele decât atacul (EADA) ºi din ambele situaþii.
Pericolul nuclear, biologic ºi chimic în cadrul mediului de securitate global ºi relaþiile dintre principiile Protecþiei Forþelor ºi
Apãrarea NBC, impactul lor asupra capabilitãþii operaþionale a forþelor desfãºurate într-un teatru de rãzboi impun noi abordãri
privind Apãrarea NBC.
Comandamentul Suprem al Puterilor Aliate din Europa - SHAPE apreciazã cã Apãrarea NBC este o prioritate de nivel
înalt ºi în consecinþã, antrenamentul ºi pregãtirea forþelor Alianþei, în acest domeniu, sunt esenþiale; scopul pregãtirii poate fi o dezvoltare
normalã a înþelegerii de cãtre comandanþi ºi statele lor majore a riscurilor generate de armele CBRN ºi mijloacele de întrebuinþare
a acestora.
Am prezentat aceste generalitãþi privind creºterea rolului apãrãrii NBC, fiind stãpâniþi de cele mai fireºti stãri sufleteºti, de satisfacþii
pentru ceea ce am înfãptuit de-a lungul carierei militare, dar ºi preocupaþi pentru menþinerea armei Apãrare NBC la
nivelul capabilitãþilor necesare oferirii rãspunsurilor corespunzãtoare noilor provocãri ale riscurilor CBRN.
De aceea sugerãm ºi rãspunsuri adecvate la aceste riscuri printr-o reconsiderare ºi abordare înnoitoare, responsabilã ºi profesionistã
a unor domenii referitoare la: proiectarea ºi aplicarea politicii de dezvoltare a armei Apãrare NBC; elaborarea actelor normative
necesare organizãrii, desfãºurãrii ºi evaluãrii instrucþiei; elaborarea ºi aplicarea concepþiei de înzestrare a categoriilor de
forþe, cu echipamente ºi materiale NBC; participarea specialiºtilor NBC la activitatea Grupurilor de lucru NATO; participarea la
elaborarea proiectelor “Documentului cu nevoile misiunii” ºi a proiectelor “Documentului cu cerinþele operaþionale”.
Alianþa Nord-Atlanticã pune un accent deosebit pe contracararea pericolelor CBRN atât în ceea ce priveºte posibilitãþile de întrebuinþare
a ADMCBRN, cât ºi efectele colaterale, cauzate de producerea evenimentelor EADA.
În acest context, existenþa ºi dezvoltarea structurilor de apãrare NBC în etapa actualã se impune ca o necesitate obiectivã ºi
prioritarã.
Scopul fundamental al continuãrii transformãrii armatei îl constituie realizarea noilor capabilitãþi prin care România va
rãspunde provocãrilor actuale ºi viitoare din mediul de securitate.
Transformarea Armatei României, conform Strategiei de Transformare a Armatei, pentru perioada
2008-2015 (2025), are ca obiectiv general realizarea unei structuri moderne, complet profesionalizate, mobilã, eficientã, flexibilã,
dislocabilã, sustenalibã, având capacitatea de a acþiona întrunit ºi a fi angajatã într-un larg spectru de misiuni.
În acest sens, considerãm înfiinþarea Centrului Naþional de Excelenþã pentru Apãrare NBC, drept o soluþie pentru
rezolvarea rezonabilã, eficientã a problemelor majore privind conducerea Apãrãrii NBC în Armata României.
Înfiinþarea ºi funcþionarea Centrului Naþional de Excelenþã pentru apãrare NBC, concepþie statuatã în documentele NATO 1
este necesarã pentru furnizarea oportunitãþii de perfecþionare a pregãtirii comandanþilor, statelor majore ºi unitãþilor destinate
NATO prin propunerile de forþe, pentru realizarea interoperabilitãþii, pentru testarea, dezvoltarea ºi validarea doctrinei, concepþiilor,
standardelor, tehnicilor, tacticilor, procedurilor ºi echipamentelor de apãrare NBC.
Misiunea de bazã a Centrului Naþional de Excelenþã pentru Apãrare NBC va consta în realizarea unei strategii de dezvoltare
a domeniului apãrare NBC ºi protecþiei mediului, în vederea eficientizãrii instruirii personalului, certificãri ºi evaluãrii acestuia,
remodelãrii structurilor specifice, înzestrãrii cu echipamente ºi soluþionãrii obligaþiilor ºi angajamentelor ce revin Armatei României
în domeniul apãrãrii NBC, în calitatea þãrii noastre de stat membru NATO.
1. M.C. 324/1 (Final) Structura Militarã de Comandã NATO, 28. mai 2004; PO (2003) 97-AS1, Structura de comandã NATO, 24 iunie 2003; MCM-236-03,
Concepþia Comitetului Militar pentru Centrele de Excelenþã, 4 decembrie 2003.
16

APÃRAREA NBC 16/2008
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
Aceastã structurã trebuie sã se impunã ca lider doctrinar pentru forþele noastre armate, întrucât Apãrarea NBC reprezintã o
prioritate strategicã a Armatei României, în raport cu cerinþele ºi recomandãrile Alianþei. Propunem o variantã de organizare a
Centrului.
O posibilitate realã de gestionare ºi management a structurilor de Apãrare NBC, în perspectiva anilor 2015, odatã cu finalizarea
operaþionalizãrii unitãþilor de Apãrare NBC destinate NATO, prin produsele principale ale transformãrii, poate fi constituirea unei
brigãzi de Apãrare NBC, cu cele trei batalioane de Apãrare NBC.
Concluzii
Proliferarea ADMCBRN este unanim recunoscutã ca o serioasã ameninþare în cadrul spectrului operaþional de la
proiecþia/desfãºurarea forþelor pânã la aþiunile finale încheiate cu stabilizarea ºi încheierea pãcii.
Statutul României de membru al Alianþei Nord-Atlantice, ridicã la un înalt nivel de responsabilitate abordarea ameninþãrilor
CBRN ºi a modalitãþilor de rãspuns la acestea.
Una dintre capabilitãþile pe care trebuie sã le dezvoltãm în viitor, este abilitatea de a proteja forþele împotiva efectelor întrbuinþãrii
ADMCBRN.
Planificarea ºi organizarea Apãrãrii NBC reprezintã o responsabilitate naþionalã ºi trebuie sã îndeplineascã cerinþele NATO
privind menþinerea libertãþii de acþiune politicã ºi militarã în condiþiile ameninþãrii sau folosirii armelor CBRN.
Astãzi, ca urmare a desfiinþãri Centrului de Pregãtire pentru Apãrare NBC ºi apariþiei unei structuri
- Baza de Instruire pentru Apãrare NBC - având capabilitãþi insuficiente pentru îndeplinirea misiunilor/obiectivelor de bazã ale
armei Apãrare NBC, considerãm cã înfiinþarea Centrului Naþional de Excelenþã pentru Apãrare NBC reprezintã o necesitate, cu
posibilitãþi de realizare, în special ºi prin valorificarea infrastructurii, dotãrilor, logisticii instrucþiei existente în Poligonul Valea
Poienii ºi în Baza de Instruire pentru Apãrare NBC.
*
* *
Alãturãm acestor gânduri, o succintã sintezã a lucrãrii “Istoria Chimiei Militare Româneºti 1917-2005” spre folosinþã
pentru o lecturã plãcutã ºi interesantã, în semn de preþuire ºi recunoºtinþã faþã de înaintaºii noºtri, pentru eforturile ºi sacrificiile
pe care le-au fãcut de-a lungul timpului, pentru dezvoltarea armei chimie militarã (apãrare NBC). De asemenea, acest documentar
constituie un studiu privind istoria chimiei militare româneºti ºi a armei apãrare NBC de la începuturile acestora pânã în prezent,
care va fi folosit de cãtre S.M.G. la editarea lucrãrii “Enciclopedia Armatei României”.
17

APÃRAREA NBC 16/2008
Înfiinþare Înfiinþar
P reocupãrile de înfiinþare în organica
armatelor europene a unor structuri
speciale care sã studieze problemele rãzboiului chimic ºi
sã stabileascã mãsuri corespunzãtoare pentru instruirea ºi
protecþia trupelor în vederea ducerii acþiunilor militare în
condiþii de contaminare chimicã au fost determinate de
mai mulþi factori. Unul dintre aceºti factori îl constituie
consecinþele întrebuinþãrii masive a gazelor de luptã în
Primul Rãzboi Mondial, soldat cu pierderi importante de
vieþi omeneºti în rândul taberelor beligerante, mai ales
pe Frontul de Vest1 . În ciuda interdicþiilor stipulate în
documentele sistemului de tratate Versailles, a continuat
ºi s-a extins procesul de fabricare pe întreg mapamondul
a substanþelor chimice de luptã. Un alt factor care a
determinat luarea mãsurilor amintite se referã la imperfecþiunile
principalei convenþii internaþionale în domeiul
armelor chimice (Protocolul de la Geneva, 1925), care
interzicea numai întrebuinþarea gazelor toxice, nu ºi producerea
ºi stocarea acestora, ceea ce permitea statelor sã
fabrice ori sã achiziþioneze, arme chimice, la vedere sau
pe ascuns. În fine, nu puteau rãmâne fãrã urmãri
protestele existente în cercurile tot mai largi ale opiniei
publice, care dupã încetarea ostilitãþilor aflase totul
despre ororile rãzboiului chimic ºi conºtientiza pericolul
ce îl reprezentau armele chimice, inclusiv pentru populaþia
din spatele frontului, îndeosebi din aglomerãrile
urbane.
Evident, întrebuinþarea gazelor de luptã a avut
consecinþe majore în planul organizãrii, instruirii ºi
înzestrãrii armatelor, a înrâurit profund arta militarã sub
aspectul conceperii ºi ducerii acþiunilor militare. Într-o
conferinþã þinutã în 1931, la Societatea de Chimie din
România, dr. Costin D. Neniþescu, ilustreazã plastic acest
lucru:
„Dupã descoperirea prafului de puºcã în secolul al
XIII-lea, nici o altã invenþie nu a produs schimbãri atât de profunde
în arta militarã ca întrebuinþarea mijloacelor chimice de
luptã în rãzboiul trecut2 ”
Primele mãsuri de protecþie antichimicã în armata
românã au fost aplicate în timpul Primului Rãzboi
Mondial. Astfel, prin Ordinul Circular 12071/26
octombrie 1917, semnat de generalul de corp de armatã
adjutant Constantin Prezan, întreaga chestiune a apãrãrii
contra gazelor a fost trecutã în seama Statului Major al
Serviciului Sanitar al Armatei de Operaþii, condus de
colonelul Laurenþiu Bârzotescu. La Marele Cartier
General a fost înfiinþat un BIROU DE APÃRARE CON-
TRA GAZELOR, iar la armate, divizii ºi regimente au fost
numiþi ofiþeri însãrcinaþi cu mãsurile de apãrare contra
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
Istoria chimiei militare militare
româneºti româneºti
ºi a armei armei
Apãrare Apãrare
NBC NBC de la începuturile acestora pânã în prezent prezent
(sintezã)
18
gazelor. Însã preocupãrile sistematice în armata românã
pentru studierea problemelor rãzboiului chimic, care au
avut drept urmare înfiinþarea unor structuri de chimie
militarã, au început abia dupã terminarea rãzboiului.
În conformitate cu Decizia Ministerialã nr. 297/
08.05.1923, publicatã în Monitorul oastei nr.28/1923, la
15 mai 1923, a luat fiinþã COMITETUL CONSULTATIV
PENTRU CHESTIUNILE TEHNICE PRIVITOARE LA
RÃZBOIUL CHIMIC, subordonat Direcþiei a XI-a Tehnicã
Superioarã din Ministerul de Rãzboi. În documentul
menþionat, semnat de ministrul de rãzboi, generalul de
divizie Gheorghe D. Mãrdãrescu, se aratã:
„Având în vedere propunerile Marelui Stat Major
prin referatele nr.123/1923, nr. 1994/1922 ºi nr.135/
1923 ale Direcþiei a XI-a Tehnicã Superioarã din
Ministerul de Rãzboi,
Decid:
Art.1. - Toate chestiunile privitoare la pregãtirea
armatei pentru eventualitãþile rãzboiului chimic vor depinde de
Direcþia a XI-a Tehnicã Superioarã din Ministerul de Rãzboi,
care le va studia de acord cu Marele Stat Major, dupã ce va lua
ºi avizul Comitetului Consultativ arãtat la articolul 2.
Art.2. - La Direcþia a XI-a Tehnicã Superioarã va
funcþiona un COMITET CONSULTATIV pentru chestiunile
tehnice privitoare la rãzboiul chimic, dupã cum urmeazã:
� directorul superior al Direcþiei a XI-a Tehnicã
Superioarã, ca preºedinte;
� patru profesori universitari chimiºti;
� ºeful laboratorului special al gazelor de luptã;
� un chimist de la acel laborator, ca membri.
Art.3. - Acest comitet se va întruni dupã necesitãþi la
Direcþia a XI-a Tehnicã Superioarã la cererea preºedintelui ºi-ºi
va consemna încheierile prin procese-verbale.
Secretarul comitetului va fi numit de cãtre Direcþia
a XI-a Tehnicã Superioarã, care va putea hotãrî ºi ºedinþele
comune cu comitetul tehnic al sãu…”
Comitetul Consultativ avea rolul de organ de consultanþã
ºi de control ºtiinþific, activitatea acestuia circumscriindu-se
studiului aspectelor teoretice, ºtiinþifice,
ale rãzboiului chimic ºi formulãrii propunerilor ce erau
prezentate factorilor militari de decizie.
Dupã vizitele unor delegaþii române mixte (alcãtuite
din militari ºi din civili savanþi chimiºti) în Polonia,
Franþa ºi Anglia, în prima ºedinþa a Comitetului
Consultativ (4 august 1923), s-a propus crearea în cadrul
Direcþiei a XI-a Tehnice a unui organ special denumit
SECÞIA IV GAZE DE LUPTÃ, care la 18 septembrie,
acelaºi an, s-a ºi înfiinþat (Decizia Ministerialã nr.297/
1923), avându-l ca ºef pe locotenent-colonelul George E.
Popescu. Înfiinþarea acestei secþii a marcat începutul de
facto al serviciului gazelor de luptã în armata noastrã.
1. În mesajul adresat seminarului naþional ,,Pregãtirea autoritãþilor publice în vederea aplicãrii Prevederilor Convenþiei privind interzicerea armelor chimice (CWC), din
18 aprilie 1996, Bucureºti, ministrul apãrãrii naþionale al României prezintã urmãtoarele cifre: vãtãmaþi cu gaze toxice 1.300.000 oameni, dintre care 90.000 morþi.
2. Revista ,,ANTIGAZ" nr.9-10/1931, Conferinþã þinutã de dr.Costin D.Neniþescu la Societatea de Chimie din România, 25 martie 1931, ,,Din problemele rãzboiului
chimic".

APÃRAREA NBC 16/2008
Secþia IV Gaze de Luptã era compusã din trei
birouri:
a) informaþii tehnice ºi secrete (misiuni, acþiuni
propagandistice, cooperarea cu aliaþii);
b) atacul cu gaze;
c) apãrarea contra gazelor.
În subordinea secþiei intrau: Comitetul Consultativ,
Laboratorul de Cercetãri al
Serviciului Apãrãrii Contra Gazelor
(S.A.C.G.), ªcoala de Apãrare
Contra Gazelor (A.C.G.), Atelierul
de Reparat Mãºti (Contra Gazelor),
Compania Depozit Materiale A.C.G.
ºi muzeul (sala de specialitate, n.a.)
privind rãzboiul cu gaze de luptã.
În toata perioada interbelicã
aceste componente au fost dislocate
în Bucureºti, cazarma Sf. Gheorghe
(Malmaison ), Calea Plevnei nr.1.
Evoluþia ºi transformãrile efectuate în cadrul
armei în perioada 1923-1941
a. Structuri de decizie
1 ianuarie 1925. Prin Înalt Decret Regal a fost înfiinþat
SERVICIUL APÃRÃRII CONTRA GAZELOR
(S.A.C.G.), subordonat Direcþiei a XI-a Tehnicã din
Ministerul de Rãzboi. Considerat serviciu special ºi permanent,
S.A.C.G. avea ca misiune principalã coordonarea ºi
controlul tuturor problemelor privind gazele de luptã la
nivelul întregii armate române. În decret se stipuleazã cã
acest serviciu se comportã ºi se administreazã ca un corp de
trupã (regiment) ºi cã are ca eºalon superior Direcþia a XI-a
Tehnicã Superioarã din Ministerul de Rãzboi. S.A.C.G.
cuprindea un organ central cu rol de concepþie, conducere
ºi coordonare ºi trei organe de execuþie: Laboratorul
de Cercetãri al S.A.C.G., Atelierul Central de Mãºti, cu o
companie-depozit, ºi ªcoala A.C.G. În cadrul ªcolii A.C.G.
funcþionau: un muzeu al armei, în care urma sã se
colecþioneze toate materialele care aveau legãturã cu
gazele de luptã, ºi o companie A.C.G., destinatã a face
demonstraþiuni practice în teren, servind, totodatã, ca sâmbure
pentru o eventualã organizare dezvoltatã a trupelor A.C.G.
1926. Prin rezoluþie ministerialã, începând cu anul
1926, la fiecare comandament de corp de armatã ºi
inspectorat de armã exista un inspector cu gazele (cãpitan);
la fiecare comandament de divizie - un ofiþer specialist
cu gazele (locotenent); la fiecare regiment - un
ofiþer cu gazele; la fiecare batalion/divizion - un subofiþer
cu gazele. Aceºti ofiþeri ºi subofiþeri erau pregãtiþi la cursul
de formaþiune al ªcolii A.C.G. din Bucureºti. Ei se subordonau
ºefilor statelor majore ale structurilor respective
ºi, lunar, înaintau pe cale ierarhicã o dare de seamã la
S.A.C.G.
24 Iunie 1931. Prin ordinul ministrului armatei,
S.A.C.G. ºi-a schimbat denumirea în DIRECÞIA SERVI-
CIULUI CHIMIC MILITAR, subordonatã Inspectoratului
General Tehnic al Armatei.
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
În 1931, Comitetul Consultativ pentru chestiunile
tehnice privitoare la rãzboiul chimic ºi-a schimbat denumirea
în COMITET TEHNIC CONSULTATIV PENTRU
GAZELE DE LUPTÃ, subordonat Inspectoratului General
Tehnic al Armatei. Noua structurã avea în compunere
mai mulþi militari, experþi în problemele rãzboiului cu
gaze de luptã. De asemenea, în anul 1931, pe lângã
fiecare inspectorat de armatã, comandament de corp de
armatã (V.M., Grn.), inspectorat de armã, inspectorat
tehnic, comandament teritorial ºi comandament de
divizie s-a înfiinþat un serviciu A.C.G.
8 iunie 1932. Prin Legea pentru modificarea organizãrii
ºi funcþionarii M.Ap.N., publicatã în Monitorul
Oficial nr.132/8 iunie 1932, s-a instituit denumirea de
DIRECÞIE CHIMICÃ MILITARÃ, care ulterior a suferit o
serie de metamorfozãri ºi resubordonãri. În 1938, aceasta
a fost resubordonatã Inspectoratului General al Artileriei,
în 1941, Direcþiei Superioare a Infanteriei, iar în 1943,
Direcþiei Superioare a Artileriei.
În capitolul V, art.18 al Legii pentru modificarea
organizãrii ºi funcþionãrii M.Ap.N., Direcþiei Chimice
Militare i s-au stabilit urmãtoarele atribuþiuni (misiuni):
� studierea ºi experimentarea mijloacelor de
apãrare contra gazelor pentru armatã ºi populaþiunea civilã;
� studierea ºi formularea propunerilor privind
dotarea armatei ºi populaþiei (civile) cu material chimic ºi
de protecþie contra gazelor;
� colaborarea cu autoritãþile civile pentru
realizarea protecþiei contra gazelor;
� urmãrirea progreselor tehnice (mondiale) în
domeniul gazelor de luptã, ºi al substanþelor fumigene ºi
incendiare;
� întocmirea caietelor de sarcini pentru toate
materialele de protecþie, gazele de luptã ºi substanþele
fumigene (ulterior, ºi pentru substanþele incendiare,
n.a.);
� elaborarea regulamentelor, manualelor ºi
instrucþiunilor de specialitate privitoare la instrucþia
ofiþerilor ºi a trupei;
� pregãtirea personalului specializat (ofiþeri ºi
grade inferioare) necesar instrucþiei pentru timp de pace ºi
încadrãrii armatei la rãzboi;
� conducerea, îndrumarea ºi controlul învãþãmântului
de specialitate (pe linia armei) în toate ºcolile militare
ale armelor ºi în Centrul de Instrucþie A.C.G.;
� supravegherea depozitãrii materialului chimic ºi
de protecþie contra gazelor;
� administrarea fondurilor alocate.
În anii urmãtori, s-au mai adãugat ºi alte sarcini,
ca:
� organizarea, înzestrarea ºi tactica subunitãþilor
de aruncãtoare de flãcãri;
� fabricarea materialelor de protecþie contra
gazelor (mãºti contra gazelor, cãrbune activ ºi filtre antiaerosoli)
ºi a mijloacelor de detecþie a gazelor de luptã în
þarã, din materie primã indigenã;
� studierea metodelor ºi procedeelor de decontaminare
chimicã (deziperitare) ºi altele.
19

APÃRAREA NBC 16/2008
b. Structuri de învãþãmânt
1917. Instruirea personalului specializat în aplicarea
mãsurilor de apãrare contra gazelor în întreaga
armatã de operaþii - ofiþeri combatanþi, medici, farmaciºti
ºi gradaþi - s-a fãcut, începând cu primãvara anului 1917,
în centrul de instrucþie din Iaºi, care dispunea de
poligonul pentru aplicaþii de la Copou ºi în centrul de
instrucþie al Armatei a II-a de la Bacãu.
20 noiembrie 1924. În localul destinat din cazarma
Sf. Gheorghe (Malmaison), Bucureºti, Calea Plevnei, au
început cursurile ªCOLII DE APÃRARE CONTRA
GAZELOR pentru pregãtirea ofiþerilor ºi subofiþerilor
necesari încadrãrii Serviciului Apãrãrii Contra Gazelor. În
întreaga perioadã interbelicã, cât a funcþionat ªcoala
A.C.G. - independent sau în cadrul Centrului de
Instrucþie A.C.G. (cu începere din anul 1933) - aceasta a
organizat ºi a desfãºurat învãþãmântul de specialitate - în
principiu - prin urmãtoarele tipuri de cursuri:
� curs de informaþiune: pentru comandanþii corpurilor
de trupã ºi ºefii statelor majore ale comandamentelor
de corp de armata ºi divizie, cu durata de 10
zile;
� curs de formaþiune: pentru ofiþerii inspectori cu
gazele de la corpurile de armatã ºi ofiþerii specialiºti cu gazele
de la divizii, cu durata de 20 de zile, precum ºi pentru
ofiþerii cu gazele de la regimente, cu durata de 45 de zile;
� curs de informaþiune pentru medicii militari
(medici „g”), cu durata de 12 zile;
� curs de formaþiune pentru reangajaþi cu gazele,
cu durata de 15 zile;
� curs de ofiþeri de rezervã chimiºti concentraþi, cu
durata de 25 zile.
25 iunie 1927. Prin Decizia Ministerialã nr.575/
25.06.1927 a fost înfiinþat la Cluj INSTITUTUL CHIMIC
MILITAR, care a început sã funcþioneze la 15 noiembrie
1927; în 31 octombrie 1931, a fost mutat la Bucureºti în
localul Direcþiei Chimice Militare. Institutul avea misiunea
sã pregãteascã viitorii ofiþeri ingineri chimiºti necesari
încadrãrii funcþiilor importante din cadrul S.A.C.G. A
fost desfiinþat în 1935.
7 mai 1931. La Bucureºti, cazarma Malmaison, a
fost înfiinþat CENTRUL DE INSTRUCÞIE A.C.G., recunoscut
ca atare prin Legea cadrelor ºi efectivelor armatei din
09.05.1932, prin fuzionarea ªcolii A.C.G., Cp.A.C.G.,
Cp.dpo.mat.A.C.G. ºi ªcolii de Ofiþeri Sanitari de Rezervã,
Subofiþeri Sanitari ºi Droghiºti (farmaciºti ). Între
1936-1940 în cadrul C.I.A.C.G. funcþioneazã ªcoala de
Aplicaþie a Armei Chimice pentru formarea absolvenþilor
Institutului Chimic Militar (ord.nr.4545/ 24.05.1933 al
M.ST.M.). Este desfiinþat la 22.01.1945 prin dispoziþia
Comisiei Aliate de Control.
c. Structuri de cercetare ºtiinþificã
31 octombrie 1924. La Bucureºti, în cazarma Sf.
Gheorghe (Malmaison), este pus în funcþiune LABORA-
TORUL DE CERCETÃRI CHIMICE, cu aparaturã adusã de
la Paris (conform raportului M.St.M. nr. 665 din 31
octombrie 1924). Primul director, lt. col. farm. dr. ing.
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
20
Alexandru Ionescu-Matiu (specializat la Institutul
PASTEUR, Paris), viitor profesor, general, unul din fondatorii
S.A.C.G. În perioada interbelicã în acest laborator au
lucrat somitãþi ale chimiei româneºti, farmaciºti ºi medici
cu doctorate obþinute la Paris ºi München, între care dr.
Costin D. Neniþescu, viitorul academician, maiorul farm.
dr. Constantin Harsovescu, generalul de brigadã dr.
Dumitru Bardan ºi alþii.
1 octombrie1925. La Cluj, pe lângã laboratorul
Institutului de Chimie, se înfiinþeazã „SECÞIUNEA G”
(secþia „GAZE”). Ulterior, asemenea structuri pentru
studiul gazelor toxice se vor înfiinþa ºi în cadrul altor centre
universitare (Bucureºti, Cernãuþi, Timiºoara, Iaºi). La
Cluj, colectivul de cercetãtori, condus de prof. univ. dr.
Dan Rãdulescu a avut contribuþii notabile la cercetarea în
domeniul chimiei militare.
1934. Denumirea principalei instituþii militare de
cercetãri chimice devine LABORATORUL DE STUDII ªI
EXPERIENÞE AL ARMATEI.
Deceniul patru este perioada când studiile ºi
cercetãrile de laborator ale chimiºtilor militari români au
dobândit aplicabilitate practicã. Acum s-au înfiinþat fabrici
de materiale de protecþie contra gazelor, fabrici de
cãrbune activ ºi filtre antiaerosoli pentru mãºti, s-au fãcut
adaptãri la o serie de mijloace ºi materiale din import
pentru a li se spori fiabilitatea ºi performanþele, s-au
experimentat diferite tipuri de detectoare de gaze de concepþie
româneascã originalã, s-a realizat pânza oleatã
pentru costumele contra iperitei, s-au preparat imitatori
de gaze toxice pentru instrucþia trupei, s-au îmbunãtãþit
componentele mãºtilor. S-au fabricat lumânãri fumigene
ºi toxice ºi altele. Totodatã, au continuat cercetãrile pentru:
profilaxia bolilor provocate de diferiþi agenþi patogeni,
perfecþionarea metodelor ºi procedeelor de detecþie
ºi neutralizare a gazelor toxice, precum ºi a celor de stingere
a incendiilor provocate de fosfor, de termit ºi de aliajul
electron ºi altele
d. Structuri operaþionale. Unitãþi ºi subunitãþi
chimice
1917. La regimente (similare) au fost înfiinþate ºi
instruite echipe speciale de apãrare contra gazelor asfixiante
alcãtuite, la fiecare companie, baterie ºi escadron,
din câte un ofiþer ºi un gradat sau soldat.
Februarie 1925. Prin ordinul M.St.M. nr. 682/
1924 a fost constituitã compania de gaze (A.C.G.), compusã
din patru plutoane, cu un efectiv de 104 oamenitrupã.
Dislocare: Cazarma Sf.Gheorghe (Malmaison),
Bucureºti.
1932. Prin Legea cadrelor ºi efectivelor armatei din
1932, în cadrul
C.I.A.C.G., s-a
înfiinþat
Batalionul
A.C.G. (dislocat
în cazarma
Sf. Gheorghe-
Malmaison), având pânã în 1941, urmãtoarea structurã

APÃRAREA NBC 16/2008
organizatoricã:
� 2 Cp. A.C.G. fiecare din: 1 Pl. A.C.G.; 1 Pl.
Mortiere; 1 Pl. Ar.Flc.; 1 Pl. Mitraliere (structura companiei
A.C.G. a fost variabilã, cuprinzând ºi 1 Pl. Fum);
� 1 Companie specialitãþi;
� 1 Companie depozit.
e. Structuri de logisticã
1 ianuarie 1925. La înfiinþarea S.A.C.G., în 1925,
existau în Bucureºti, cazarma Malmaison:
� 1 Companie depozit materiale A.C.G.;
� Atelierul Central de Reparat Mãºti.
7 mai 1931. Prin ordinul M.St.M. nr.1363/1930 au
fost înfiinþate ATELIERELE DE GRADUL II pentru CON-
TROLAT ºi REPARAT MêTI la C.A. ºi inspectoratele de
arme.
27 februarie 1936. Prin I.D: nr.286 din 27.02. 1936
a fost înfiinþatã la Bucureºti pe locul fostei mori din Obor,
Câmpul Moºilor, 19, FABRICA DE MATERIALE DE PRO-
TECÞIE A.C.G., care în 1938 producea cea mai mare parte
din necesarul de mãºti din armatã (apx.60%). Dupã
rãzboi, în Str. Ziduri Moºi, nr. 23 (Piaþa Obor) a funcþionat
Fabrica Chimicã nr. 10, unde se fabricau mãºti contra
gazelor.
Structurile de chimie militarã în timpul celui de
Al Doilea Razboi Mondial
(1941 - 1945)
Organizarea trupelor chimice în anul intrãrii
României în rãzboi alãturi de Germania a fost determinatã
de evoluþia fenomenului militar european, de existenþa
în arsenalele militare ale statelor europene a
armelor chimice ºi, ca urmare, de mãsurile luate în toate
armatele de intensificare a instrucþiei specifice acþiunilor
militare în condiþiile întrebuinþãrii acestor arme.
În ciuda faptului cã Protocolul de la Geneva interzicea
numai întrebuinþarea gazelor de luptã în rãzboi, nu
însã producþia, achiziþia ºi stocarea lor, într-o serie de
state din Europa, America de Nord ºi din Extremul Orient
s-au acumulat imense cantitãþi de arme chimice ºi, odatã
cu posesia acestor mijloace de atac, au apãrut ºi concepþii
de întrebuinþare a gazelor de luptã ºi de apãrare contra
gazelor.
ªi în Armata României se înfiinþaserã în deceniile
trei ºi patru, prin decrete regale ºi legi organice, structuri
de apãrare contra gazelor, se introdusese în programele
de pregãtire pentru luptã instrucþia specificã ºi existau
preocupãri de teoretizare (doctrinarã) privind posibilitatea
ducerii acþiunilor militare în condiþiile întrebuinþãrii
de cãtre adversar a armelor chimice. Demersurile
Direcþiei Chimice nu fuseserã însã susþinute prin bugete
corespunzãtoare nevoilor de instrucþie ºi de înzestrare cu
mijloace de atac chimic ºi de apãrare contra gazelor.
Aceastã problemã s-a soluþionat în cantitãþile corespunzãtoare
tipului de structuri ºi misiunilor ce aveau sã le
desfãºoare trupele chimice abia cãtre sfârºitul anului 1940
ºi la începutul anului 1941, dar ºi pe parcurs, dupã
intrarea României în rãzboi.
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
21
Conform I.D.R. nr. 2135/1940, la 25 iunie acest an,
Direcþia A.C.G. a trecut de la starea de pace, la starea de
mobilizare.
Începând cu data de 24 februarie 1941, Batalionul
A.C.G. al centrului de instrucþie s-a reorganizat, scoþând
în evidenþã ºi mai mult reprofilarea trupelor chimice, în
funcþie de posibilitatea întrebuinþãrii în rãzboi a gazelor
de luptã. Compunerea Batalionului de Apãrare Contra
Gazelor era: o companie de aruncãtoare de flãcãri, o companie
de fumizare, o companie de iperitare ºi o companie
de deziperitare (decontaminare).
În timpul rãzboiului, în compunerea Serviciului
A.C.G. existau, pe lângã ofiþeri ºi subofiþeri cu gazele de
luptã:
� la armatã ºi corp de armatã: trei echipe A.C.G.
mixte la detaºamentul trupei;
� la divizia de infanterie (Cv., V.M., Bl.): o echipã
mixtã A.C.G.;
� la regimentul de infanterie (Cv., Art., Care de
luptã): o echipã pentru dezinfectare (deziperitare) la
trenul de luptã, ºase echipe de cercetaºi chimici la compania
de pionieri, douã trãsuri cu materiale A.C.G. la trenul
de luptã;
� la fiecare batalion de infanterie (Dn., similare): o
echipã de dezinfectare (deziperitare), o trãsurã cu materiale
A.C.G.;
� la fiecare companie de infanterie (Bt.): o echipã
de cercetaºi chimici ºi una din trei soldaþi servanþi pentru
dezinfectare (deziperitare).
În preajma zilei de 22 iunie 1941, armata românã
avea concentrate 27 batalioane de pionieri, fiecare
incluzând o grupã de aruncãtoare de flacãri.
În acþiunile dintre Prut ºi Nistru, ºi ulterior în
luptele pentru cucerirea Odessei, pionierii (în cadrul
cãrora acþionau
ºi servanþii la
aruncãtoarele de
flãcãri) au participat
la acþiuni
de asalt pentru
cucerirea punctelor,
zonelor
sau aliniamentelor fortificate, fiind consideraþi - potrivit
doctrinei de luptã germane - adevãraþi infanteriºti de elitã.
În misiunile de asalt, pionierii ºi aruncãtoarele de flãcãri
au fost întrebuinþate pentru constituirea grupelor de ºoc (de
asalt), care acþionau numai la ordin, în funcþie de nevoi,
în dispozitivul de luptã al infanteriei care sprijinea cu foc
automat ºi de artilerie apropierea lor de cazematele inamicului.
Subunitãþile de fumizare au acþionat, de asemenea,
în Campania de Est pânã la cucerirea Odessei.
Mascarea cu fum a dat rezultate mai bune pe timpul acþiunilor
de luptã în localitãþi ºi în raioane fortificate.
Deplasarea grupurilor de asalt spre obiectivele de cucerit,
printr-un teren frãmântat, cu obstacole naturale,
cucerirea fiecãrei clãdiri, strãzi, a fiecãrui cvartal ºi chiar

APÃRAREA NBC 16/2008
trecerea unor cursuri de apã, au constituit situaþii în care
pierderile în oameni au fost mai mici când s-a întrebuinþat
judicios fumul de mascare. Au fost astfel realizate
îngreuierea executãrii focului ochit de inamic ºi, în multe
cazuri, surprinderea acestuia.
Caracteristicile materialului pentru fumizare nu au
permis însã mascarea eficientã a unor obiective de mari
dimensiuni, cu atât mai puþin a localitãþilor, pentru
ascunderea lor de inamicul aerian sau pentru inducerea
în eroare a acestuia.
Alte misiuni. Deºi în Al Doilea Rãzboi Mondial
agenþii toxici de luptã nu au fost folosiþi în cursul campaniilor
militare, în apropierea teatrelor de operaþii au
existat mijloace chimice de luptã, ceea ce a determinat
Direcþia Chimicã ºi Centrul de Instrucþie A.C.G. sã
pregãteascã ºi sã trimitã pe Frontul de Est aproximativ
500 de echipe de cercetare chimicã ºi de dezinfectare.
În februarie 1942, din cadrul subunitãþilor chimice,
au fost trimise pe front echipe formate din câte 60 de militari
fiecare, pentru deratizarea cu cloropicrinã a
depozitelor de subzistenþã ale Armatei a 4-a românã de la
Grigoriopol, Tiraspol ºi Cetatea Albã.
La data de 23.03.1943, s-au concentrat patru companii
de deziperitare (decontaminare), care au fost
incluse în Detaºamentul de intervenþie în caz de alarmã.
Din data de 20.09.1944, subunitãþile chimice, care
au luptat pe Frontul Iaºi, Chiºinãu, au participat la lupte
contra armatei germane, în cadrul operaþiei ARAD, dupã
care au rãmas în spatele frontului.
În continuare, pe frontul antihitlerist, în cadrul
fiecãrei armate, a existat câte o companie chimicã, care
însã nu a îndeplinit misiuni specifice.
Evoluþia ºi transformãrile efectuate în cadrul
chimiei militare în perioada 1945 - 1990
a. Structuri de decizie
22 ianuarie 1945. În baza dispoziþiunilor Comisiei
Aliate de Control din România au fost desfiinþate Serviciul
A.C.G.(Direcþia Chimicã), precum ºi Centrul de Instrucþie
A.C.G.
15 septembrie 1948. Prin ordinul M.St.M.
nr.48528/1974 a luat fiinþã DIRECÞIA APÃRÃRII
ANTICHIMICE în cadrul Secretariatului General pentru
Înzestrarea ºi Administrarea Armatei.
25 ianuarie 1949. Prin ordinul ministrului apãrãrii
naþionale nr.96/1949, s-a desfiinþat Secretariatul General
pentru Înzestrarea ºi Administrarea Armatei, împreunã
cu direcþiile sale, inclusiv Direcþia Ap.A.Ch. ºi a luat fiinþã
„Spatele Armatei”, în a cãrui organicã a intrat ºi SECÞIA
CHIMICÃ.
4 iulie 1951. Prin ordinul ministrului forþelor
armate nr.00317319/1951 Direcþia Apãrãrii Antichimice
îºi schimbã denumirea în COMANDAMENTUL TRU-
PELOR CHIMICE (C.T.Ch.).
Structura C.T.Ch. s-a dezvoltat, restructurat ºi
modernizat continuu, sporindu-ºi aria de responsabilitate
în pas cu dezvoltarea ºi perfecþionarea ADMNBC, cu noile
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
22
misiuni de protecþie împotriva acestora, ridicând nivelul
de pregãtire pentru luptã ºi de înzestrare al trupelor chimice
corespunzãtor celui din armatele moderne.
La 23 ianuarie 1968, a fost numit
în funcþia de comandant al trupelor
chimice locotenent - colonelul Mihai
Chiþac, înaintat colonel în acelaºi an;
general maior în 1972; general locotenent
în 1984; general de corp de
armatã în 1990. Sub comanda generalului
Chiþac, trupele chimice au
cunoscut în anii '70 ºi '80 o amplã dezvoltare
ºi modernizare sub raportul
structurilor de armã, al cercetãrii ºtiinþifico-aplicative ºi al
înzestrãrii cu echipamente ºi materiale chimice.
b. Structuri de învãþãmânt
3 iunie 1949. Prin ordinul nr. 45784 al M.St.M.,
Secþia a IV-a, din 3.06.1949, a fost înfiinþat în garnizoana
Fãgãraº, CENTRUL DE INSTRUCÞIE AL APÃRÃRII
ANTICHIMICE, subordonat Direcþiei Apãrãrii Antichimice.
Într-un ordin al M.St.M., este menþionat cã la data
de 13.05.1951 C.I.Ap.A.Ch. avea în subordine B.42
Chimic. În cadrul centrului funcþionau: ªcoala de Ofiþeri
de Apãrare Antichimicã (din 26.01.1951), subordonatã
nemijlocit Direcþiei Apãrãrii Antichimice; un curs de formare
a ofiþerilor chimici; o ºcoalã de instrucþie chimicã cu
douã cursuri (companii) de recalificare a sergenþilor ºi
soldaþilor din rezervã, cu durata de 6 luni; o companie de
asigurare învãþãmânt.
26 ianuarie 1951. Cu ordinul M.St.M. nr.
00316115 din 26.01.1951 s-a înfiinþat la Fãgãraº ªCOALA
DE OFIÞERI DE APÃRARE ANTICHIMICÃ, subordonatã
Direcþiei Apãrãrii Antichimice, cu durata de 2 ani. A
funcþionat în cazarma C.I.Ap.A.Ch., în cadrul unei structuri
de companie cu 4 plutoane (diviziuni pentru studii);
ulterior a fost reorganizatã pe 2 plutoane.
4 iulie 1951. Din 4.07.1951, ºcoala îºi schimbã denumirea
în CENTRUL DE INSTRUCÞIE AL TRUPELOR
CHIMICE (C.I.Tr.Ch.). În 1953, aici începe sã funcþioneze
Cursul de perfecþionare ofiþeri chimici. În subordinea
C.I.Tr.Ch. se aflau: ªcoala de Pregãtire a Ofiþerilor de
Rezervã Chimiºti; B.42 Chimic (Pl.Cc.Ch., Cp.Dgz. Arm.,
Th. ºi Ech., Cp.Fum., Cp.Ar.Flc.); Cp.Ap.A.Ch. (pentru
asigurare învãþãmânt).
3 august 1953. Prin ordinul nr. CL 007628/
13.08.1953 al M.St.M., Centrul de Instrucþie al Trupelor
Chimice s-a desfiinþat, transformându-se în POLIGONUL
DE EXPERIENÞE AL TRUPELOR CHIMICE. Acesta a
funcþionat în garnizoana Fãgãraº, pânã în 1957, când a
fost dislocat în garnizoana Câmpulung Muscel ºi dispus în
cazarma Valea Poienii. Cu ordinul nr. HH 00248 din
28.08.1953, Comandamentul Trupelor Chimice a hotãrât
ca sarcinile de perfecþionare a pregãtirii cadrelor active ºi
de rezervã, precum ºi a sergenþilor ºi instructorilor chimici
de la ºcoala regimentarã sã treacã asupra Poligonului
de Experienþe al Trupelor Chimice. Structura poligonului

APÃRAREA NBC 16/2008
conþinea o secþie de studii ºi cercetãri de laborator, o secþie
de experimentãri, un poligon logistic, o companie pentru
pregãtirea instructorilor chimici.
În anul 1957, poligonul are în organicã o companie
chimicã, compusã din: 1 pluton de cercetare chimicã,
dezinfectare ºi prelucrare sanitarã, 1 pluton de degazare ºi
dezactivare armament, tehnicã de luptã ºi teren, 1 pluton
degazare echipament ºi îmbrãcãminte
În 1969, poligonul a intrat în subordinea Centrului
de Instrucþie al Trupelor Chimice.
În 1976, poligonul de experienþe ºi instrucþie a fost
modernizat ºi utilat la nivelul celor mai dotate poligoane
de acest gen din armatele statelor participante la Tratatul
de la Varºovia, ceea ce a permis instruirea în serii de câte
15 zile, în fiecare ciclu de instrucþie, a tuturor U. ºi Sub.
chimice din armata noastrã. Tot aici s-au desfãºurat
numeroase convocãri, aplicaþii ºi exerciþii demonstrative
de mare anvergurã pe teme de protecþie antichimicã, specializãri
în exploatarea tehnicii chimice, expoziþii de
tehnicã ºi materiale chimice º.a.
În 1987, infrastructura poligonului a fost dezvoltatã,
creându-se noi facilitãþi pentru asigurarea unei
instruiri performante ºi pentru cercetarea ºtiinþificoaplicativã.
28 septembrie 1953. La aceastã datã, ªcoala de
Ofiþeri de Apãrare A.Ch. s-a desfiinþat, transformându-se
în Secþia „Chimie” în cadrul ªcolii Militare Tehnice de
Artilerie Sibiu (cazarma „CIBIN”). Cu aceastã datã,
învãþãmântul de formare se desfãºoarã independent de
cel de specialitate ºi perfecþionare.
25 septembrie 1956. S-a înfiinþat la Câmpulung
Muscel ªCOALA MILITARÃ DE OFIÞERI CHIMICI, unde
a funcþionat pânã la 30.09.1961. În paralel, tot la
Câmpulung s-au desfãºurat „Cursul de perfecþionare a ofiþerilor
chimici” ºi „ªcoala de sergenþi specialiºti din trupele chimice".
Începând cu 1961, formarea ofiþerilor de chimie
militarã s-a realizat în cadrul ªCOLII MILITARE SU-
PERIOARE DE OFIÞERI „NICOLAE BÃLCESCU”, Sibiu,
cu durata de 4 ani.
La 1 noiembrie 1968, a devenit ªCOALA
MILITARÃ DE OFIÞERI ACTIVI „NICOLAE BÃLCESCU”,
cu durata de ºcolarizare de 3 ani; Catedra de chimie militarã
din cadrul ªcolii Militare de Ofiþeri Activi „Nicolae
Bãlcescu”, Sibiu, a condus activitatea de formare a viitorilor
ofiþeri de chimie militarã, pe structura unei companii
de elevi, organizatã pe plutoane ºi pe ani. Promoþia
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
23
„1972” (51 ofiþeri) a fost una dintre cele mai numeroase.
Cu anul ºcolar 1983-1984 ºi pânã în 1990, ºcoala a
pregãtit ºi ofiþeri-femei în arma Chimie.
La 22 martie 1991, prin Hotãrâre de Guvern s-a
decis transformarea ºcolii în institut militar de învãþãmânt
superior - INSTITUTUL MILITAR DE INFANTERIE,
GRÃNICERI ªI CHIMIE „NICOLAE BÃLCESCU”; la 15
iulie 1995, prin Hotãrâre de Guvern, pe baza „Concepþiei
reformei învãþãmântului militar”, institutul a devenit
ACADEMIA TRUPELOR DE USCAT (din 01.08.2000 -
ACADEMIA FORÞELOR TERESTRE, „NICOLAE
BÃLCESCU”, A.F.T.).
Formarea ofiþerilor în A.F.T. a fost organizatã pe o
durata de 4 ani, în douã cicluri distincte, astfel: în primii
doi ani toþi studenþii sã execute un program comun de
pregãtire ºtiinþificã ºi militarã, urmãrind ca al doilea ciclu
de pregãtire, cu durata de doi ani, sã fie consacrat însuºirii
cunoºtinþelor de bazã specifice armei.
Dupã absolvirea A.F.T., ofiþerii urmau cursul de
bazã timp de 1 an, în vederea specializãrii în armã ºi formãrii
pentru prima funcþie la ªCOALA DE APLICAÞIE
PENTRU APÃRARE NBC, din garnizoana Câmpulung
Muscel. Ulterior, pregãtirea ofiþerilor pentru arma Chimie
militarã (Apãrare NBC) a cunoscut alte modificãri.
Din anii '60 pânã la sfârºitul anilor '90, tot la Sibiu,
a funcþionat ºi ªCOALA MILITARÃ DE MAIªTRI MILI-
TARI ªI SUBOFIÞERI, „GHEORGHE LAZÃR”, care a format
numeroase promoþii de cadre pentru arma chimicã.
1 iulie 1969. Conform ordinului ministrului
forþelor armate, transmis de M.St.M. cu nr. CL00620 din
05.05.1969 ºi de C.T.Ch. cu nr. HH002120 din 20.06.1969
pe data de 01.07.1969 s-a înfiinþat CENTRUL DE
INSTRUCÞIE AL TRUPELOR CHIMICE (C.I.Tr.Ch.), cu
dislocarea în garnizoana Câmpulung Muscel.
Între 1969 ºi 1991, organizarea de principiu a C.I.
Tr.Ch. a fost urmãtoarea: statul major cu compartimentele
învãþãmânt, pregãtire pentru luptã ºi mobilizare;
compartimentul studii ºi experimentãri; compartimentul
servicii (logistic); compartimentul tehnic; birourile personal
ºi financiar; aparatul politic.
În centrul de instrucþie funcþionau urmãtoarele
cursuri:
a) Ofiþeri: ºefi protecþie antichimicã de regiment;
comandanþi companii chimice; cu atribuþii de gestiune; de
specializare pe funcþii; formare ofiþeri de rezervã (M.t.r.);
convocãri de ofiþeri de rezervã de pregãtire ºi informare a
liderilor armei de la eºaloanele operative ºi direcþiile centrale
ale ministerului;
b) Maiºtri militari ºi subofiþeri: de perfecþionare ºi
de specializare pe funcþii: de gestionari, de formare a subofiþerilor
de rezervã (M.t.r.); convocãri de maiºtri militari
ºi subofiþeri de rezervã concentraþi;
c) Gradaþi ºi soldaþi reparatori de materiale chimice
la unitãþi; de gradaþi ºi soldaþi de rezervã concentraþi.
În baza Decretului Prezidiului Marii Adunãrii
Naþionale nr. 371 din 14.09.1949, se înfiinþeazã urmã-

APÃRAREA NBC 16/2008
toarele instituþii militare de învãþãmânt superior:
Academia Militarã, Academia Militarã Politicã, Academia
Tehnicã Militarã, Academia Spatelui Armatei.
Începând cu cea de-a 63-a promoþie a Academiei
Militare, a absolvit cursurile acestei instituþii ºi prima promoþie
de ofiþeri de chimie militarã (1955 - 1958).
În perioada 1955 - 1996 au absolvit cursurile
Academiei Militare 26 de promoþii de ofiþeri, specialitatea
chimie militarã, cu un total de 164 absolvenþi.
În anul 1955, ia fiinþã CATEDRA DE CHIMIE în
cadrul Academiei Militare.
An de an, aceastã catedrã a contribuit la pregãtirea
unui valoros corp de cadre care a îndeplinit funcþii importante
în Statul Major General, comandamente ºi în marile
unitãþi. Catedra îºi înceteazã activitatea în decembrie
1993, în urma unor transformãri de fond din cadrul academiei.
În anul 1991, Academia Militarã îºi schimbã denumirea
în Academia de Înalte Studii Militare.
Odatã cu aceasta, au avut loc ºi profunde transformãri
în învãþãmântul militar superior, care vizau modernizarea
ºi adaptarea acestuia la noile caracteristici ale
fenomenului militar contemporan.
Din anul 1996, s-a trecut la pregãtirea ofiþerilor în
profil unic interarme ºi intercategorii de forþe armate. În
octombrie 2006, Academia de Înalte Studii Militare a luat
denumirea de Universitatea Naþionalã de Apãrare „Carol
I” ºi în acest context un numãr semnificativ de ofiþeri din
arma Apãrare NBC a urmat cursuri de pregãtire operativstrategicã
în cadrul acesteia.
Începând cu anul 1950, Academia Tehnicã Militarã
avea în compunere opt facultãþi, inclusiv FACULTATEA
DE CHIMIE APLICATÃ.
Prin Decretului Prezidiului Marii Adunãrii
Naþionale nr. 214 din 1306.1959, s-a hotãrât ca începând
cu anul universitar 1959 - 1960 Academia Militarã
Generalã sã înglobeze Academia Tehnicã Militarã, care se
transformã în Facultatea Tehnicã Militarã.
În anul universitar 1964 - 1965, Facultatea Tehnicã
Militarã îºi desfãºoarã activitatea prin 12 secþii, una dintre
ele fiind SECÞIA DE CHIMIE MILITARÃ.
În perioada 1964 - 1984, Secþia de Chimie Militarã
a pregãtit opt promoþii de ofiþeri ingineri.
Între anii 1984 - 1991, pregãtirea în domeniu este
întreruptã, pãstrarea personalului didactic ºi conservarea
bazei materiale de specialitate fiind cu greu menþinute la
un nivel corespunzãtor.
Dupã anul 1990, are loc revirimentul pregãtirii
inginerilor de chimie militarã.
În perioada 1991 - 2000, au absolvit patru promoþii
de ofiþeri.
Dupã încetarea existenþei ºcolilor militare de ofiþeri
de rezervã, în anul 1945, pregãtirea acestor cadre a
îmbrãcat forme variate de-a lungul timpului.
Pânã în anul 1956, pregãtirea s-a fãcut în ºcoli
divizionare, organizate în cadrul diviziilor sau în alte
unitãþi stabilite de minister. Din anul 1956 ºi pânã în anul
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
24
1965, catedrele de pregãtire militarã de pe lângã instituþiile
de învãþãmânt superior civile au îndeplinit misiunea
de formare a cadrelor militare de rezervã. Ciclul de
pregãtire se încheia cu o convocare ºi examenul de
absolvire, pentru studenþii chimiºti, în garnizoanele
Câmpulung ºi Huºi. Celor merituoºi li se acorda gradul de
sublocotenent în rezervã.
În perioada 1965 - 1972, au funcþionat ºcolile de
ofiþeri de rezervã.
ªcoala de Ofiþeri de Rezervã nr. 1 a funcþionat pânã
în 1977 în Bucureºti, iar dupã cutremurul din 4 martie,
acel an, ºi-a continuat activitatea la Bacãu pânã în anul
1987. ªcoala avea în compunere ºi UN BATALION DE
CHIMIE/TOPO-GEODEZIE ªI C.L., precum ºi CATEDRA
CHIMIE TOPO-GEODEZIE ªI C.L. Pregãtirea ofiþerilor de
rezervã în aceste ºcoli avea o duratã de opt luni (la unele
specialitãþi, inclusiv la chimie militarã 6 luni).
Începând cu anul 1973, potrivit Legii privind organizarea
apãrãrii naþionale, pregãtirea cadrelor de rezervã
s-a realizat printr-un sistem continuu îmbunãtãþit, constând
în efectuarea de cãtre absolvenþii de liceu (bãieþi)
admiºi în instituþiile de învãþãmânt superior, înainte de
începerea cursurilor anului întâi, a serviciului militar cu
termen redus de 9 luni. La absolvirea instituþiilor civile de
învãþãmânt superior, tinerii participau la o convocare la
finalul cãreia susþineau examenele pentru acordarea
gradului de ofiþer/subofiþer în rezervã. Aceastã formã de
pregãtire s-a desfãºurat în fiecare an în perioada 1973-
1990 la Centrul de Instrucþie al Trupelor Chimice din
Câmpulung.
Pânã în anul 1990 studentele din anii I, II, III, de la
facultãþile cu profil de chimie, tehnologie chimicã etc. au
efectuat: câte o zi de instrucþie sãptãmânal în cursul
fiecãrui an de studii; o convocare de instruire dupã terminarea
anului întâi ºi o convocare la sfârºitul anului III,
încheiatã cu examenul de verificare a cunoºtinþelor/ abilitãþilor.
Acordarea gradului de ofiþer/subofiþer în rezervã
se fãcea la terminarea studiilor universitare.
Pregãtirea rezerviºtilor s-a efectuat prin convocãri
cu sau fãrã scoaterea din producþie.
În prezent, învãþãmântul de formare ºi perfecþionare
a cadrelor în arma Apãrare NBC urmeazã tendinþa
generalã a învãþãmântului militar românesc, perfecþionându-se
continuu, în pas cu evoluþia ºi transformãrile
profunde ce caracterizeazã fenomenul militar contemporan,
cu transformãrile structurale ºi misiunile
armatei ce decurg din obligaþiile ce revin statului român
ca membru NATO.
c. Structuri de cercetare ºtiinþificã
1 aprilie 1951.Cu ordinul M.St.M. nr.00316/1951,
Direcþia Apãrãrii A.Ch. se separã de laborator, care se
transformã în corp aparte sub denumirea de LABORA-
TOR CHIMIC CENTRAL (din 1954-LABORATORUL 502
CHIMIC CENTRAL, apoi din 1959, LABORATORUL 124
CHIMIC). În 1952, Laboratorul avea un efectiv de 26 de
cercetãtori ºi personal auxiliar.

APÃRAREA NBC 16/2008
25 decembrie 1965. A luat fiinþã ATELIERUL 212
REPARAÞII APARATURÃ DOZIMETRICÃ, în garnizoana
Bucureºti, care conform ordinului M.St.M. nr. CL001456/
18.11.1968 se transformã în LABORATORUL 212
DOZIMETRIE MILITARÃ.
7 noiembrie 1966. Prin ordinul M.St.M. nr. CL
001062/1966 Laboratorul 124 Chimic îºi schimbã denumirea
în CENTRUL DE CERCETÃRI ªTIINÞIFICE DE
CHIMIE MILITARÃ (garnizoana Bucureºti, ªos. Olteniþei,
cazarma 2400).
1968. Centrul era organizat pe trei sectoare: sectorul
de sinteze cu trei compartimente sinteze ºi unul de
biochimie; sectorul de detecþie, degazare ºi protecþie cu douã
compartimente (pentru detecþie ºi degazare ºi pentru
cercetare-dezvoltare mijloace de protecþie); sectorul
proiectare prototipuri cu compartimentele proiectare ºi prototipuri.
În afara acestor microstructuri, mai exista, independent,
compartimentul analize fizico-chimice, care avea
rolul de deservire a celorlalte compartimente
Anii '70 au deschis calea realizãrii primei generaþii
de tehnicã ºi materiale de chimie militarã prin efort propriu.
Caracteristicile de bazã ale primei generaþii de
echipamente ºi materiale au constat în diversificarea acestora,
montarea aparaturii de cercetare chimicã ºi de radiaþie
pe ºasiuri de M-461 ºi realizarea unor autospeciale de
decontaminare echipament, personal, tehnicã ºi teren pe
ºasiuri de SR-132 ºi SR-114. Cãtre mijlocul anilor '70,
Comandamentul Trupelor Chimice primea din economia
naþionalã cantitãþi mari de tehnicã ºi materiale chimice,
care erau distribuite marilor unitãþi ºi unitãþi.
1979. Instituþia de cercetare ºtiinþificã de chimie
militarã era organizatã
astfel: laboratorul de
chimie generalã; laboratorul
de detecþie,
degazare, protecþie;
laboratorul incendiare,
fumigene; laboratorul
autospeciale ºi inginerie
tehnologicã; staþia
tehnologicã pilot; atelierul
de modele experimentale ºi prototipuri; compartimentul
de logisticã.
1981. Cele douã structuri de cercetare ºtiinþificã de
chimie militarã (Centrul ºi Laboratorul 212) au fuzionat
sub denumirea CENTRUL DE CERCETÃRI ªTIINÞIFICE
DE CHIMIE MILITARÃ, actualmente CENTRUL DE
CERCETARE ªTIINÞIFICÃ PENTRU APÃRARE NBC ªI
ECOLOGIE (din 15.01.2000).
1987. Efectivul instituþiei totaliza 263 de persoane,
dintre care 57 ofiþeri, 9 maiºtri militari, 10 subofiþeri, 148
personal civil ºi 39 militari în termen.
Anii '80 au produs trecerea la a doua generaþie de
echipamente ºi materiale de apãrare NBC, din producþia
internã, astfel cã o parte din aparatura de cercetare NBC
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
3. Pentru simplificare, vom urmãri evoluþia acestor structuri de la înfiinþare pânã în prezent.
25
s-a montat pe TAB ºi ARO, iar cea de control NBC ºi de
decontaminare pe autoºasiu DAC, crescând astfel performanþele
tehnice de lucru ale acestora. Tot în anii '80 s-au
perfecþionat armamentul incendiar ºi tehnica de mascare
cu aerosoli. Astfel, a intrat în înzestrarea unitãþilor ºi subunitãþilor
chimice o nouã generaþie de tehnicã ºi materiale
specifice cu caracteristici superioare, compatibile cu
cele existente în armatele moderne. Într-un procent care
depãºea 95%, echipamentele ºi materialele chimice erau
asigurate din industria naþionalã de apãrare. La sfârºitul
acestei perioade , unitãþile ºi subunitãþile de apãrare NBC
dispuneau de categorii de echipamente ºi materiale de
apãrare NBC ce puteau fi întrebuinþate în bune condiþiuni
în lupta modernã: transportorul amfibiu blindat pentru
cercetare NBC (TABNBC) ºi autospeciala de cercetare
NBC md. '84 (ARC-84); aparate de control nuclear digitizate
(RRM-80, RBCA, RBAC, AD-24 ºi altele); avertizoare
automate de STL (ASTN-2, ASTN-2M); autospeciale
de decontaminare a tehnicii ºi terenului ADTT-4 pe
ºasiu DAC; autospeciale de decontaminare a personalului
(ADP-80 ºi ADP-90) pe ºasiu DAC; autospeciala pentru
decontaminarea echipamentului md. '91 (ADE-91);
autospeciala de fumizare; autospeciala de calcul analitic;
autostaþia pentru detectarea exploziilor nucleare (ADEN);
masca contra gazelor md. '85 ºi md. '85F; completul de
protecþie pentru toate armele; pelerina de protecþie cu o
singurã întrebuinþare, soluþii ºi substanþe eficiente pentru
decontaminarea forþelor ºi a echipamentelor.
d. Structuri operaþionale. Unitãþi ºi subunitãþi
chimice 3
Unitãþi (batalioane) chimice înfiinþate (transformate,
dislocate, redislocate, resubordonate):
- 18 octombrie 1950: Conform ord. M.St.M.
nr.123251/18.10.1950 s-a înfiinþat B.42 Chimic în
Fãgãraº, subordonat C.I.Ap.A.Ch;
- 15 octombrie 1953: B. 399 Chimic ºi-a mutat, la
ordin, reºedinþa din garnizoana SIGHIªOARA în garnizoana
FÃGÃRAª; la 7.10.1954, B.399 Ch. a fost redislocat
din FÃGÃRAª în garnizoana VASLUI (unde mai exista
ºi B.976 Aruncãtoare Grele de Flãcãri); în octombrie
1956, B.399 Ch. a fost redislocat în garnizoana HUªI,
purtând urmãtoarele denumiri - 1959-1960, B.42 Cc.Ch.
ºi Dgz.; 1960-1964, B.109 Pr.A.Ch.; 1965, B.202
Pr.A.Ch.;1993, B.202 Pr.NBC; 15.01.2000, B.202 Apãrare
NBC; de-a lungul existenþei sale a fost subordonat C.T.Ch.
(din 1990, I.G.Pr.A.Ch.); ulterior, S.M.F.T.; C 4 A.T.;
Divizia 4 Infanterie "GEMINA";
- 14 martie 1963: la începutul anilor '50, la Vaslui,
a luat fiinþã Batalionul 976 Ar.Flc., ulterior B.27 Ar.Flc.;
în 1962, s-a desfiinþat; la 14.03.1963, Batalionul 173
Protecþie Antichimicã (Vaslui) subordonat Armatei a 2-a;
la 15.08.1998, ca urmare a restructurãrii armatei, a fost
desfiinþat;
- 15 martie 1963: Batalionul 187 Protecþie
Antichimicã "CRIªUL", a fost înfiinþat pe baza ordinului
M.St.M. nr.CL 0012/15.03.1963 în garnizoana VASLUI;

APÃRAREA NBC 16/2008
începând cu 4 iunie 1963, a fost dislocat în garnizoana
ORADEA; subordonat din 1980 Armatei a 4-a; în 1991,
prin ordinul Ministrului Apãrãrii Naþionale, B.187
Pr.A.Ch. a primit patronimul "CRIªUL"; în 1999, ca
urmare a restructurãrii armatei, a fost desfiinþat;
- 1 octombrie 1968: Batalionul 342 Aruncãtoare de
Flãcãri, a fost înfiinþat, prin ordinul Ministrului Forþelor
Armate nr.M-61, în garnizoana Unguriu, judeþul Buzãu;
subordonat iniþial C.T.Ch.; începând cu 1 octombrie 1980,
se transformã în B.342 Pr.A.Ch., în subordinea Armatei
1-a; conform ordinului M.St.M. nr. CL 00350/
27.04.1980, a luat fiinþã în garnizoana Unguriu Cp.401
Mjl. Inc., subordonatã Armatei 1-a; în 1995, trece în subordinea
Armatei a 2-a; în 1996 B. 342, îºi schimbã denumirea
în B.342 Pr. NBC; la 31.08.2001, ca urmare a
restructurãrii armatei, B.342 Pr. NBC se desfiinþeazã;
- 1 septembrie 1976: Batalionul 49 Protecþie
Antichimicã a fost înfiinþat prin ord. M.St.M. nr. CL
00716/11.06.1976, în garnizoana Piteºti; nucleul acestui
batalion a fost constituit din cadrul B.202 Pr.A.Ch.; iniþial,
subordonat C.T.Ch.; începând cu 1980, B.49 Pr.A.Ch. a
trecut în subordinea Armatei a 3-a; în 1995, a fost resubordonat
Armatei 1-a; în 1996, ºi-a schimbat denumirea în
B.49 Pr. NBC, iar la 15.01.2000 în B.49 Ap. NBC, fiind
subordonat C.1 A.T., ulterior Diviziei 1 Infanterie
„DACICA”
- 15 septembrie 1978: Batalionul 72 Chimic, a fost
înfiinþat prin ordin al ministrului apãrãrii naþionale,
transmis de M.St.M. cu nr.P.R. 00692 din 28 august 1978;
garnizoana de dislocare FÃGÃRAª; iniþial subordonat
C.T.Ch.; între 1990-1993, subordonat I.G.Pr.A.Ch.; ulterior
a fost subordonat S.M.F.T.; la 29.07.1995, B.72Ch. a
primit patronimul ,,NEGRU VODÃ", denumindu-se
Batalionul 72 Aruncãtoare de Grenade Incendiare ºi
Fumizare ,,NEGRU VODÃ"; din 2000, resubordonat C.4
A.T.; în 2002 s-a transformat în Batalionul 72 Apãrare
NBC ,,NEGRU VODÃ"; la 1 ianuarie 2003, B.72 Ap. NBC
a fost redislocat în garnizoana SIGHIªOARA
Subunitãþi chimice
Dupã 1950 au fost înfiinþate:
� la D.-1Cp.Pr.A.Ch.; la R.-1Pl.Cc.Ch.; la B.(similar)-1Gr.Cc.Ch.;
� în structura armatelor de arme întrunite exista
câte o Cp.Ar.Flc. (Ar.Gr.Inc.); aceste companii erau dislocate
în garnizoanele de reºedinþã ale B.Pr.A.Ch. ale
Armatelor;
� prin ordinul M.St.M., CL 00980/1970 s-a înfiinþat
Cp.305Pr.A.Ch., subordonatã C.T.Ch., în garnizoana
Câmpulung Muscel. În anul 1994, a fost subordonatã
C.2A. Craiova. Tot din acest an, la fiecare corp de armatã
a fost înfiinþatã câte o Cp.Ap.NBC.
Subunitãþi de control nuclear ºi chimic
Începând cu 15 martie 1978, s-au înfiinþat STA-
ÞIILE DE CALCUL ANALITIC la C.I.Tr.Ch., la B.202 Pr.A.
Ch., precum ºi la Cdm.A., C.A.M. ºi C.M.M.; în organica
Cp.Pr.A.Ch. s-au înfiinþat plutoane de determinare a
parametrilor exploziilor nucleare (Pl.D.E.N.).
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
26
Unitãþi constituite la mobilizarea armatei
La sfârºitul anilor '70 ºi începutul anilor '80 în
compunerea de rãzboi a Armatei României au fost prevãzute
douã regimente de Pr.A.Ch. Pe structurile de
batalioane chimice existente puteau fi generate, prin
mobilizare, noi unitãþi ºi subunitãþi chimice.
e. Structuri de logisticã
4 octombrie 1958. Cu ordinul M.St.M. nr.CL
002486 din 04.10.1958, prin scindare, DEPOZITUL DE
MATERIALE A.C.G. (înfiinþat prin ordinul ministrului
apãrãrii naþionale nr.1668 din 10.07.1943 în garnizoana
Câmpulung Muscel) a fost mutat în garnizoana Unguriu,
judeþul Buzãu, iar ATELIERUL CENTRAL DE REPARAT
MATERIALE DE PROTECÞIE ANTICHIMICÃ a rãmas pe
loc în garnizoana Câmpulung cu statut aparte de unitate
de reparaþii ºi producþie, subordonatã direct C.T.Ch. Pânã
în 1960, în componenþa atelierului s-a adãugat secþia de
aprovizionare ºi depozitare, serviciul financiar ºi biroul
cazarmare. La 01.01.1966 îºi schimbã denumirea în ATE-
LIERUL 263 REPARAÞII MATERIALE CHIMICE. Cu
ordinul M.St.M. nr. CL 001234/20.10.1973, atelierul a
devenit SECÞIA 263 REPARAÞII TEHNICÃ ªI MATERI-
ALE DE CHIMIE MILITARÃ. Începând cu 15 octombrie
2002, SECÞIA REPARAÞII ECHIPAMENTE ªI APARATU-
RÃ NBC se subordoneazã Centrului 185 Mentenanþã
Tehnicã Specialã, Târgoviºte.
În 2000, Depozitul 110 Materiale Chimice din garnizoana
Unguriu, judeþul Buzãu, a luat denumirea de
DEPOZITUL 110 TEHNICÃ, ECHIPAMENTE ªI MATERI-
ALE DE APÃRARE NBC.
Evoluþia ºi transformãrile efectuate în cadrul
chimiei militare (apãrãrii NBC)
în perioada 1990 - 2008
a. Structuri de decizie
1 august 1990. Cu aceastã datã, Comandamentul
Trupelor Chimice se transformã în INSPECTORATUL
GENERAL AL PROTECÞIEI ANTICHIMICE, subordonat
COMANDAMENTULUI TRUPELOR DE USCAT.
1 decembrie 1993. În baza O.G. 19/21.07.1993 ºi a
O.G. 24/30.08.1993, începând cu 1 decembrie 1993 a încetat
funcþionarea INSPECTORATULUI GENERAL AL
PROTECÞIEI ANTICHIMICE. Ulterior, la statele majore
ale categoriilor de forþe se înfiinþeazã SECÞII DE PRO-
TECÞIE NBC ªI A MEDIULUI.
15 ianuarie 2000. La statele
majore ale categoriilor de forþe ºi în
Cdm. M.U. ºi U. existã: compartimente
(birouri) de apãrare NBC ºi ofiþeri NBC
în compartimentele informaþii, operaþii
ºi logistice.
15 august 2002. Comandantul
ªcolii de Aplicaþie pentru Apãrare NBC
(Gl. bg. dr. Nicolae Popescu) a devenit
Inspector pentru Apãrare NBC. Inspectorul pentru
Apãrare NBC are competenþe ºi responsabilitãþi pentru

APÃRAREA NBC 16/2008
proiectarea ºi aplicarea strategiilor de dezvoltare a armei,
asigurarea managementului structurilor, elaborarea
actelor normative specifice necesare conducerii instrucþiei
ºi învãþãmântului militar pe linie de armã (specialitate).
De asemenea, participã la elaborarea ºi aplicarea concepþiei
de înzestrare/dotare a forþelor cu echipamente ºi
materiale de apãrare NBC.
Sub conducerea inspectorului pentru armã, au fost
elaborate ºi aplicate planurile de relaþii militare internaþionale
în baza cãrora s-au desfãºurat schimburi de
experienþã cu specialiºti din structurile similare ale
armatelor Alianþei Nord-Atlantice. Aceste activitãþi au
avut o importanþã deosebitã în realizarea nivelului de
interoperabilitate potrivit cerinþelor ºi standardelor
NATO.
Specialiºtii NBC au participat la reuniuni sau
grupuri de lucru - NATO LG-7, SIBCRA, NBC
DefWG/JSSG/ NTG, º.a. S-au derulat fructuoase activitãþi
bilaterale privind protecþia mediului în activitãþile militare.
1 august 2005. Comandantul Centrului de
Pregãtire pentru Apãrare NBC “MUSCEL” îndeplineºte
ºi funcþia de Inspector pentru Apãrare NBC.
b. Structuri de învãþãmânt
15 august 1991. C.I.Tr.Ch. ºi-a schimbat denumirea
în CENTRUL DE PERFECÞIONARE A PREGÃTIRII
CADRELOR DE CHIMIE MILITARÃ.
1 iunie 1997. Conform ordinului ministrului
apãrãrii naþionale nr. M-12/21.02.1997, începând cu
data de 01.06.1997 s-a înfiinþat ªCOALA DE APLICAÞIE
PENTRU CHIMIE MILITARÃ (dislocare în garnizoana
Câmpulung Muscel); în baza aceluiaºi ordin, de la
01.06.1997 îºi înceteazã activitatea Centrul de
Perfecþionare a Pregãtirii Cadrelor de Chimie Militarã.
15.01.2000. ªcoala a luat denumirea de ªCOALA
DE APLICAÞIE INTERFORÞE PENTRU APÃRARE
NUCLEARÃ, BIOLOGICÃ ªI CHIMICÃ, ulterior, din
august 2002, ªCOALA DE APLICAÞIE PENTRU
APÃRARE NBC. Comandantul ºcolii este ºi Inspector pentru
Apãrare NBC.
ªcoala de Aplicaþie pentru Apãrare NBC a devenit
unica structurã de
învãþãmânt subordonatã
Statului Major al
Forþelor Terestre, care
a avut ca misiune de
bazã perfecþionarea
pregãtirii profesionale ºi
formarea continuã a
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
27
personalului militar profesionalizat pentru arma Apãrare
NBC, în raport cu nevoile stabilite prin Ghidul carierei
militare aprobat prin hotãrâre guvernamentalã ºi prin
politicile de management al resurselor umane.
Aceastã instituþie militarã de învãþãmânt avea în
principiu urmãtoarea structurã organizatoricã: compartimentul
învãþãmânt; secþia dezvoltare ºi reglementãri în
armã; statul major; compartimentul buget ºi contabilitate,
batalionul instrucþie, poligonul de instrucþie NBC „Valea
Poienii”.
ªcoala de Aplicaþie pentru Apãrare NBC, potrivit
misiunii sale de bazã ºi la solicitarea eºaloanelor superioare,
organiza diferite programe de instruire în sistemul
pregãtirii continue, care sã asigure:
a) specializarea iniþialã în armã ºi pregãtirea pentru
prima funcþie a ofiþerilor, maiºtrilor militari ºi subofiþerilor
în activitate;
b) formarea subofiþerilor în activitate, pe filiera
indirectã;
c) perfecþionarea pregãtirii ulterioare a ofiþerilor,
maiºtrilor militari ºi subofiþerilor în activitate, prin cursuri
de carierã;
d) specializarea ofiþerilor, maiºtrilor militari ºi subofiþerilor
în alte domenii militare (alte funcþii), prin cursuri
de nivel;
e) formarea ofiþerilor, maiºtrilor militari ºi subofiþerilor
în rezervã;
f)perfecþionarea pregãtirii gradaþilor profesioniºti;
g) coordonarea instrucþiei centralizate a militarilor
în termen recruþi, desfãºuratã în baza de instrucþie a
armei;
h) cercetarea ºtiinþifico-aplicativã ºi elaborarea regulamentelor
instrucþiunilor în domeniul apãrãrii NBC ºi
al protecþiei mediului;
i) protecþia ºi conservarea patrimoniului cultural ºi
istoric al armei, (editarea revistei "APÃRAREA NBC",
sala muzealã a armei, elaborarea monografiei chimiei
militare).
Pentru îndeplinirea acestor obiective, ªcoala de
Aplicaþie a organizat:
a) formarea ofiþerilor de apãrare NBC în vederea
îndeplinirii primei funcþii;
b) continuarea pregãtirii elevilor ºi cursanþilor
înmatriculaþi în ºcoala Militarã de Maiºtri Militari ºi
Subofiþeri a Forþelor Terestre, în vederea specializãrii lor
în armã ºi îndeplinirii atribuþiilor primei funcþii, precum

APÃRAREA NBC 16/2008
ºi evaluarea finalã a acestora, potrivit planurilor de
învãþãmânt;
c) cursuri de carierã ºi de nivel pentru ofiþeri,
maiºtri militari ºi subofiþeri de apãrare NBC, indiferent de
filiera de provenienþã a acestora;
d) cursuri pentru formarea cadrelor militare în
activitate, pe filiera indirectã;
e) cursuri pentru formarea cadrelor militare în rezervã;
f) cursuri de perfecþionare a pregãtirii pentru
gradaþii profesioniºti;
g) instruirea centralizatã a militarilor în termen
pentru structurile de apãrare NBC;
h) examene pentru obþinerea/menþinerea titlului
de specialist de clasã;
i) brevetarea unor specialiºti militari (servanþi la
autospecialele chimice, reparatori materiale de protecþie
NBC etc.);
j) elaborarea reglementãrilor specifice, pe linie de
armã ºi a celor privind pregãtirea de specialitate ce se
organizeazã ºi se desfãºoarã în comandamente ºi unitãþi;
k) formarea cadrelor militare cu atribuþii pe linia
protecþiei mediului;
l) elaborarea politicilor de dezvoltare a armei
Apãrare NBC.
ªcoala a asigurat pregãtirea efectivelor care au participat
la desfãºurarea unor operaþii de stabilitate ºi sprijin
în Golful Persic, Somalia, Angola, Bosnia-Herþegovina,
Kosovo, Afganistan.
15 mai 2000. La ºcoala de Aplicaþie
pentru Apãrare NBC a apãrut primul
numãr al revistei de arma APÃRAREA
NBC (Redactor - ºef - colonel (r) prof.
Mihail Grigorescu), succesoarea revistelor
Antigaz (1927-1943) ºi Buletinul
Trupelor Chimice (1953-1973).
15 mai 2005. Apare monografia armei Apãrare
NBC "ISTORIA CHIMIEI MILITARE ROMÂNESTI, 1917-
2005", nominalizatã la premiul "Locotenent-colonel
Mircea Tomescu" al revistei Gândirea Militarã
Româneascã pentru anul 2005. Autori: Gl. de bg. dr.
Nicolae Popescu ºi col. (r) prof. Mihail Grigorescu.
1 august 2005. Începând cu aceastã datã, ªcoala de
Aplicaþie pentru Apãrare NBC s-a transformat în
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
28
CENTRUL DE PREGÃTIRE PENTRU APÃRARE NBC, subordonat
ªcolii de Aplicaþie pentru Unitãþi Sprijin de
Luptã, Sibiu.
În baza ordinului ministrului apãrãrii naþionale
nr.124 din 28.07.2005, s-a acordat denumirea onorificã
"MUSCEL" Centrului de Pregãtire pentru Apãrare
Nuclearã, Biologicã ºi Chimicã.
Structura centrului de pregãtire: Comandament;
Compartiment Instrucþie ºi Educaþie; Secþia Cercetare,
Dezvoltare ºi Reglementãri în Armã; Compania Stat
Major ºi Deservire; Batalion Instrucþie ºi Asigurare
Învãþãmânt; Anexe.
31 iulie 2008. Prin Dispoziþia SMG nr. G2/S/1306
din 31 iulie 2008, Centrul de Pregãtire pentru Apãrare
NBC se transformã în BAZA DE INSTRUIRE PENTRU
APÃRARE NBC, în compunerea Centrului de Instruire
Geniu, EOD ºi Apãrare NBC, subordonat ªcolii de
Aplicaþie pentru Unitãþi Sprijin de Luptã "General
EREMIA GRIGORESCU". Compunere: compartiment
instrucþie ºi educaþie; 3 companii de instrucþie; 1 companie
stat major ºi deservire; secþia de cercetare, dezvoltare
ºi reglementãri în armã; poligonul de instruire
NBC Valea Poienii.
c. Cercetarea ºtiinþificã de apãrare NBC
Integrat în structura Agenþiei de Cercetare pentru
Tehnicã ºi Tehnologii Militare - subordonatã
Departamentului pentru Armamente - CENTRUL DE
CERCETARE ªTIINÞIFICÃ PENTRU APÃRARE NBC ªI
ECOLOGIE funcþioneazã ca un organ de consultanþã ºi
expertizã al M.Ap. în domeniul apãrãrii NBC, având ca
sarcinã principalã cercetarea ºtiinþificã aplicativã pentru
realizarea de tehnologii ºi echipamente specifice utilizate
de toate categoriile de forþe ale armatei ºi de structuri ce
acþioneazã în domeniul siguranþei naþionale.
Instituþia este acreditatã de Organismul Militar de
Certificare, Acreditare ºi Supraveghere privind activitãþile
de cercetare ºtiinþificã, proiectare, dezvoltare,
microproducþie ºi repartiþie/etalonare de tehnicã ºi materiale
de apãrare NBC, mijloace pirotehnice, incendiare,
explozive, balistice ºi de mascare, cu destinaþie militarã ºi
civilã.
d. Obiectivele cercetãrii ºtiinþifice pentru
apãrare NBC ºi ecologie vizeazã urmãtoarele domenii:
a) sinteze ºi analize de agenþi chimici toxici în scopuri
permise de Convenþia pentru Interzicerea Armelor
Chimice;
b) tehnologii, echipamente ºi materiale de decontaminare
radiologicã, biologicã ºi chimicã
c) detecþia chimicã, echipamente de control chimic;
d) protecþie nuclearã, biologicã, chimicã ºi radiologicã;
e) dozimetrie militarã, echipamente de control
nuclear;
f)explozivi de mare putere, compoziþii ºi mijloace
pirotehnice;
g) mijloace de luptã neletale ºi antitero;
h) protecþie balisticã individualã;

APÃRAREA NBC 16/2008
i) bilanþuri ºi autorizãri de mediu;
j) intervenþie în caz de urgenþe CBRN ºi ecologice,
emisii altele decât atacul.
Centrul desfãºoarã activitãþi de microproducþie,
testare-evaluare ºi efectueazã analize fizico-chimice pentru
materiale de resortul NBC.
e. Subunitãþi de apãrare NBC care au acþionat
în teatre de operaþii
În perioada martie - noiembrie 2003, Compania
383 Apãrare NBC a participat la operaþiunea Iraqi
Freedom. Compania a fost dislocatã la CAMP DOHA/AL
KUWAIT, în subordinea Comandamentului Forþei
Multinaþionale Întrunite. Cp. 383 Ap. NBC a îndeplinit o
gamã variatã de misiuni, atât de specialitate cât ºi misiuni
specifice operaþiunilor de sprijin ºi stabilitate.
Participarea Cp. 383 la operaþiunea "Iraqi
Freedom" a constituit o dovadã a capacitãþii de interoperabilitate
a subunitãþilor NBC, cât ºi o ilustrare a înaltului
profesionalism al specialiãtilor armei noastre - Apãrare
NBC.
f. Subunitãþi de apãrare NBC din compunerea
Forþei de Rãspuns NATO (NRF)
Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au determinat
la nivelul NATO o schimbare esenþialã a percepþiei
privind ameninãþrile ºi criteriile de extindere a Alianþei.
Toþi membrii NATO ºi-au asumat responsabilitãþile
necesare, îmbunãtãþirii capabilitãþilor inclusiv în domeniul
apãrãrii chimice, biologice, radiologice ºi nucleare -
CBRN.
A fost înfiinþat BATALIONUL MULTINAÞIONAL
DE APÃRARE CBRN.
Misiunea batalionului constã în sprijinul comandamentelor
ºi forþelor NATO pentru asigurarea libertãþii de
acþiune a acestora în mediile cu riscuri CBRN.
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
29
Batalionul Multinaþional pentru Apãrare CBRN
este o componentã a Forþei de Rãspuns NATO (NRF),
poate fi angajat în acþiuni la nivel strategic.
România participã cu un pluton de decontaminare
RBC la structura acestui Batalion Multinaþional.
Începând cu 1 decembrie 2003, Batalionul 49
Apãrare NBC "Argeº" a constituit plutonul de decontaminare
RBC pentru participare la Forþa de Rãspuns
NATO. Plutonul a participat, în fiecare an, la activitãþile
de pregãtire ºi în special la exerciþiile de certificare multinaþionalã
în cadrul Forþei de Rãspuns NATO (NRF 3 -
NRF 12).
BIBLIOGRAFIE
1. General de brigadã dr. Nicolae POPESCU, Col.
prof. Mihail GRIGORESCU - Istoria chimiei militare
româneºti 1917-2005, Bucureºti, 2005.
2. Revista de Chimie Militarã nr. aniversar al
A.C.Ch.M.R.R., Bucureºti 15 mai 2008.

APÃRAREA NBC 16/2008
În cadrul NATO, apãrãrii CBRN i se acordã
o mare importanþã, acest domeniul constituind
una din prioritãþile alianþei. Ea implicã ºi o
pregãtire continuã a personalului care lucreazã în
domeniu. A renunþa la aceasta din urmã, înseamnã
a pierde pasul cu realitatea.
În funcþie de necesitãþile sistemului de
apãrare ºi de tendinþele pe plan mondial de dezvoltare
a echipamentelor de apãrare CBRN împotriva
ameninþãrilor ºi riscurilor de securitate, obiectivele
se vor adapta cerinþelor viitorului.
Preocuparea trebuie sã fie de a moderniza ceea ce
existã, de a asigura interoperabilitatea anumitor
echipamente cu cele existente în armatele þãrilor
membre NATO. O mare atenþie trebuie acordatã
componentei biologice.
În vederea creºterii solvavibilitãþii pe câmpul
de luptã a militarilor implementarea sistemelor de
protecþie a vieþii trebuie sã furnizeze mijloace pentru
detectarea ameninþãrilor CBRN ºi protejarea
împotriva efectelor acestora.
Ca cerinþe de bazã aceste sisteme trebuie sã
îndeplineascã urmãtoarele condiþii:
�detecþia agenþilor chimici;
�detecþia radiaþiei electromagnetice;
�protejarea automatã a echipajului ºi
avertizarea acestuia;
�furnizarea de aer decontaminat personalului;
�asigurarea îndeplinirii condiþiilor pentru
continuarea misiunii.
Majoritatea sistemelor existente pe tehnica
de luptã realizeazã protecþia personalului prin
urmãtoarele mãsuri de bazã:
֠avertizarea personalului asupra existenþei
factorilor nocivi;
֠crearea suprapresiunii în camera de
luptã;
֠protejarea personalului prin îmbrãcarea
mijloacelor de protecþie.
Tancul este unul din mijloacele de luptã care
are cea mai bunã protecþie împotriva factorilor
ADMCBRN. Acesta a suferit transformãri în decursul
existenþei sale, menite sã asigure protecþia
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
PROTECÞIA ÎMPOTRIVA FACTORILOR CBRN
O CERINÞÃ OBLIGATORIE A TEHNICII DE TANCURI
Colonel dr. Ion CONSTANTIN
Locþiitorul comandantului ªcolii de Aplicaþie pentru Unitãþi de Luptã “Mihai Viteazul”
30
echipajului ºi creºterea eficacitãþii sale.
Tancul care ºi-a pus cel mai mult amprenta
asupra dezvoltãrii ulterioare privind protecþia
CBRN, este tancul T 64, de provenienþã sovieticã.
Acesta a fost considerat rãspunsul Uniunii Sovietice
la posibilele ameninþãri CBRN apãrute la finalul
celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial. Sistemele implementate
pe acest model de tanc, deºi o continuare a
celor folosite pe mult mai cunoscutul tanc
T 54/55-100 reprezintã baza tuturor sistemelor de
protecþie CBRN existente pe tancurile moderne. El a
rezultat ca urmare a analizei asupra primului rãzboi
mondial, ºi anume a modului în care s-au folosit la
scarã largã agenþii chimici ºi asupra celui de-Al
Doilea Rãzboi Mondial, în care arma nuclearã a
reprezentat finalul acestuia ºi intrarea lumii în era
nuclearã.
Tancul realizat sub conducerea lui
Aleksandr A. Morozov a inclus un sistem complex
de protecþie CBRN compus din sistemul PAZ de
detecþie, sistemul de filtre NBC ºi sistemul de
suprapresiune. Sistemele integrate pe acest tanc au
fost dezvoltate pe toate modelele ulterioare, indiferent
de þara de origine.
Realizãrile româneºti în domeniu s-au finalizat
în tancul românesc TR 85 M1.
Sistemul de protecþie antiatomicã ºi
antichimicã de pe tancul românesc TR 85 M1 are
urmãtoarele funcþii:
�de a sesiza apariþia radiaþiilor nucleare
ºi de a proteja echipajul ºi aparatura din interiorul
tancului împotriva efectelor exploziilor nucleare;
�de a sesiza apariþia radiaþiilor în timpul
trecerii prin zone contaminate radioactiv ºi de a proteja
echipajul;
�de a sesiza apariþia substanþelor neuroparalitice
în timpul trecerii prin zone contaminate
chimic ºi de a proteja echipajul.
Este format dintr-o instalaþie de protecþie
antiatomicã ºi o instalaþie de protecþie antichimicã
care au o parte dintre echipamente ºi instalaþiile
electrice comune, existând intercondiþionãri între
ele în timpul funcþionãrii în caz de alarmã.

APÃRAREA NBC 16/2008
Instalaþia de protecþie antiatomicã are urmãtoarele
funcþii:
�de a sesiza apariþia radiaþiilor nucleare ºi
de a proteja echipajul ºi aparatura din interiorul tancului
împotriva efectelor exploziilor nucleare;
�de a sesiza apariþia radiaþiilor în timpul
trecerii prin zone contaminate radioactiv ºi de a proteja
echipajul.
Elementele componente ale instalaþiei, corespunzãtoare
funcþiilor îndeplinite de sesizare ºi de
protecþie, sunt:
�elemente de sesizare, iniþiere, mãsurare
ºi comandã;
�elemente de etanºare permanentã
împotriva undei de ºoc;
�mecanisme de etanºare cu închidere
automatã - împotriva undei de ºoc;
�plãcile blindate din oþel - împotriva radiaþiilor
penetrante;
�plãcile antiradiante - împotriva radiaþiilor
penetrante.
Elementele de sesizare, iniþiere, mãsurare ºi
comandã amplasate în autoºasiu sunt:
�blocul radiometric de protecþie BRP-1M;
�cutia releelor de comandã CRC-3;
�cutia de comandã electromotor CCE-3C;
�röentgenometrul de bord AD-3
(RH-226);
�capsa pirotehnicã.
Blocul radiometric de protecþie BRP-1M
asigurã declanºarea sistemului în cazul exploziei
nucleare, în cel puþin 3... 6 röentgen/secundã.
Cutia releelor de comandã CRC-3 transmite
în mod automat comanda la mecanismele ºi dispozitivele
de închidere pentru etanºare, precum ºi la
echipamentele de aspiraþie ºi evacuare a aerului din
tanc.
Cutia de comandã a electromotorului
CCE-3C, permite pornirea ºi oprirea manualã a ventilatorului
din peretele despãrþitor la apãsarea pe
butoanele corespunzãtoare de pe panoul ei.
Röentgenometrul de bord AD-3 (RH-226)
mãsoarã nivelul de radiaþie existent în interiorul
tancului la un moment dat; pe unele tancuri aparatul
AD-3 (RH-226) a fost înlocuit cu aparatul
DET-2P.
Capsa pirotehnicã acþioneazã jaluzelele ventilatorului
din peretele despãrþitor dintre compartimentul
echipajului ºi camera energeticã.
Elementele de sesizare, iniþiere, mãsurare ºi
comandã amplasate în turelã sunt:
�CCE-3T - asigurã pornirea ºi oprirea ma-
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
31
nualã a rotocompresorului;
�capsa pirotehnicã pentru comanda
închiderii supapei gurii de aspiraþie a aerului de
cãtre rotocompresor;
�dozimetrul portativ DET-2P, variantã la
röentgenometrul de bord AD-3.
Elemente de etanºare permanentã
amplasate în autoºasiu sunt la:
� peretele despãrþitor dintre camera
agregatului energetic ºi compartimentul echipajului
pentru etanºarea locurilor de trecere a cablurilor ºi
tijelor de comandã;
� oblonul mecanicului conductor;
� oblonul de salvare;
� locurile de ieºire prin cutia blindatã
pentru cabluri ºi conducte;
� capacele de acces la gurile de umplere
ºi golire a rezervoarelor din compartimentul echipajului;
� aparatele de observare ale mecanicului
conductor;
� blocul supapelor de pe circuitul de
aspiraþie ºi refulare a aerului analizat de ASTN-2M.
Elemente de etanºare permanentã amplasate
în turelã sunt la:
� obloanele de acces în turelã ;
�locurile de ieºire prin turela pentru
cabluri ºi conducte;
� aparatele de observare ºi ochire;
� blocul de detecþie al SAILR;
� antenele pentru staþiile radio;
� ambrazurile pentru tun ºi mitraliera
PKT;
� rulmentul turelei;
� geamurile de protecþie pentru aparatul
de ochire AOZTL-M ºi aparatele de observare pe
timp de zi ºi de noapte ale comandantului LPB-T ºi
EC2-55R;
� sonda meteo.
Mecanismul de etanºare cu închidere
automatã amplasat în autoºasiu este format din
jaluzelele ventilatorului din peretele despãrþitor.
Mecanismele de etanºare cu închidere
automatã amplasate în turelã sunt:
�supapa gurii de aspiraþie a aerului de
cãtre rotocompresor;
�clapeta rotocompresorului pentru
închiderea aspiraþiei aerului direct din atmosferã ºi
deschiderea canalului de aspiraþie prin filtrul chimic
FPT-100M;

APÃRAREA NBC 16/2008
�supapele ventilatoarelor de evacuare a
gazelor rezultate de la tragerile cu armamentul.
Plãcile antiradiante sunt realizate
dintr-un material cu proprietãþi speciale de atenuare
a radiaþiilor nucleare ºi sunt utilizate la:
� cãptuºirea interioarã a pereþilor laterali
ºi plafonului compartimentului echipajului din
autoºasiu;
� cãptuºirea interioarã a pereþilor turelei;
� construcþia obloanelor de acces în tanc.
În timpul funcþionãrii sistemului de protecþie
antiatomicã, blocul radiometric de protecþie BRP-IM
sesizeazã radiaþiile nucleare ºi prin închiderea unui
contact de releu din interiorul sãu transmite un
semnal de 24 Vcc, prin cutia CCE-3C, la cutia
CRC-3, care la rândul ei transmite comenzi cãtre
CCE-3C ºi CCE-3T; pe cutia CRC-3 se aprinde lampa
care indicã mecanicului conductor apariþia radiaþiilor
nucleare ºi comandã:
�capsa pirotehnicã pentru comanda
închiderii jaluzelelor ventilatorului din peretele
despãrþitor din autoºasiu;
�oprirea ventilatorului din peretele
despãrþitor;
�întreruperea alimentãrii avertizorului de
substanþe toxice neuroparalitice ASTN-2M din compunerea
instalaþiei de protecþie antichimicã;
�capsa pirotehnicã pentru comanda
închiderii supapei gurii de aspiraþie a aerului de
cãtre rotocompresor din turelã;
�electromagnetul clapetei rotocompresorului
pentru închiderea aspiraþiei aerului direct
din atmosferã ºi deschiderea canalului de aspiraþie
prin filtrul chimic FPT-100M;
�electromagneþii pentru comanda supapelor
ventilatoarelor de evacuare a gazelor rezultate
de la tragerile cu armamentul, iar aceºtia comandã
oprirea ventilatoarelor de evacuare a gazelor rezultate
de la tragerile cu armamentul;
�oprirea rotocompresorului.
Sistemul de filtroventilaþie este destinat
pentru crearea unei suprapresiuni în interiorul
camerelor de conducere ºi de luptã ºi filtrarea aerului
în zonele infectate radioactiv sau chimic.
Sistemul este compus din:
� supapa de admisie aer cu racord metalic;
� rotocompresor prevãzut cu supapa de
evacuare a prafului rezultat prin centrifugare;
� corp de distribuþie prevãzut cu o supapã
cu dublu rol de dirijare a aerului aspirat direct sau
prin filtrul FPT-100M destinat reþinerii substanþelor
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
32
toxice ºi a prafului radioactiv;
� mecanismele de comandã a supapelor.
Dozimetrul portativ DET-2P este destinat
mãsurãrii debitelor de dozã de radiaþii radioactive ºi
efectuãrii unor calcule de tehnica securitãþii lucrului
în zone contaminate radioactiv.
Instalaþia de protecþie antichimicã are rolul
de a sesiza prezenþa substanþelor neuroparalitice ºi
de a proteja echipajul împotriva efectelor acestora.
Elementele instalaþiei, conform funcþiilor
îndeplinite, sunt:
⎩de sesizare ºi iniþiere;
⎩de comandã ºi semnalizare;
⎩de protecþie prin etanºare permanentã ºi
cu închidere automatã.
Elementul de sesizare este avertizorul de
substanþe toxice de luptã neuroparalitice cu acþiune
rapidã ASTN-2M .
Elementele de iniþiere a declanºãrii protecþiei
sunt comune cu cele de protecþie antiatomicã.
Elementele de comandã ºi semnalizare sunt
comutatorul CONTROL/O/CUPLAT ºi lãmpile
FUNCÞIONARE, PERICOL, AVARIE-ASTN de pe
tabloul de bord.
Elementele de protecþie prin etanºare permanentã
ºi cu închidere automatã sunt aceleaºi ca la
instalaþia de protecþie antiatomicã.
Tancul românesc asigurã prevenirea/descoperirea
contaminãrii CBRN, protecþia
echipajului la efectele ADMCBRN, posibilitatea
decontaminãrii cu uºurinþã a tehnicii.
Existenþa tehnicii blindate fãrã protecþia
CBRN , astãzi ar nega însãºi motivul existenþei acestor
mijloace. Instrucþia CBRN este o cerinþã obligatorie
în procesul de instruire a foþelor.
Reducerea vulnerabilitãþii forþelor prin
scoaterea lor de sub loviturile inamicului, limitarea
sau diminuarea efectelor atacului cu ADMCBRN
constituie cerinþele asigurãrii succesului pe timpul
ducerii operaþiilor militare.
Nu trebuie ignoratã posibilitatea de folosire a
tehnicii de tancuri pentru asigurarea intervenþiei în
caz de dezastre nucleare sau chimice datoritã tocmai
acelor calitãþi care fac tancul de neînlocuit pe câmpul
de luptã: mobilitatea ºi protecþia personalului.
BIBLIOGRAFIE
- F.T./Tc.-2, Manualul pentru luptã al batalionului
de tancuri;
- F.T./Tc.-7, Manualul de cunoaºtere ºi
mentenanþã al tancului mijlociu românesc
T.R.-85M1.

APÃRAREA NBC 16/2008
Consideraþii generale
Pe plan mondial, în etapa actualã, lupta împotriva
terorismului este o preocupare deosebit de importantã
a tuturor statelor civilizate de pe Terra. Se apreciazã, pe
baza informaþiilor pe care le deþin serviciile speciale ale
SUA, ale statelor din Europa, din cadrul NATO etc., cã
populaþia din orice þarã civilizatã poate sã constituie
obiectivul atacurilor executate de cãtre terorismul internaþional,
care a devenit capabil sã loveascã oriunde ºi
oricând pe planeta noastrã. Armele ºi mijloacele cu care
bandele terorismului internaþional, ce au devenit
adevãrate forþe ale rãului, la sfârºitul mileniului doi ºi
începutul mileniului trei, pot sã atace populaþiile din
lumea civilizatã, sã ucidã cele mai nevinovate fiinþe
umane ºi sã distrugã valori fundamentale ale civilizaþiilor
ce s-au dezvoltat de-a lungul secolelor pe Terra, sunt cele
mai variate începând cu mijloacele de luptã convenþionale
ºi terminând cu armele de distrugere în masã:
chimice, biologice, radioactive ºi nucleare (armele
CBRN).
Lipsa oricãrei raþiuni ºi oricãror scrupule de care
au dat dovadã în ultimii ani bandele terorismului internaþional
în ceea ce priveºte folosirea mijoacelor de luptã
ºi armamentelor, în scopul uciderii fiinþelor umane,
începînd cu copii inocenþi ºi terminând cu bãtrânii bolnavi,
impune, în mod imperativ, tuturor statelor civilizate
sã conceapã ºi sã stabileascã mãsuri complexe de înaltã
eficienþã cu ajutorul cãrora sã excludã orice posibilitate de
efectuare a unor atacuri cu armele CBRN ºi, totodatã, de
decontaminare, chiar anulare a efectelor acestora, respectiv
a urmãrilor când asemenea acte barbare au fost
sãvârºite.
Dintre mijloacele ºi armamentele care pot fi
folosite de bandele teroriste, utilizarea armelor de distrugere
în masã (chimice, biologice, radioactive ºi nucleare -
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
PESTICIDE ORGANOFOSFORICE ªI CARBAMICE
ce pot fi folosite ca substanþe toxice de luptã (STL) de cãtre terorismul
internaþional ºi posibilitãþile de obþinere a unora dintre acestea prin
sisteme binare (prin reacþii rapide), direct în mijloacele de utilizare*
TERORISMUL GLOBALIZAT ªI PREGÃTIREA
ACESTUIA PENTRU FOLOSIREA ARMELOR
DE DITRUGERE ÎN MASÃ (NBC) REPREZINTÃ
UNUL DINTRE CELE MAI MARI PERICOLE
PENTRU LUMEA CONTEMPORANÃ
Colonel (r) dr.ing. Nicolae LUÞÃ
CSP 1 - ICECHIM Bucureºti
Departamentul pesticide, Biocide ºi Îngrãºãminte
33
armele CBRN) ocupã primul loc în raport cu cele clasice,
convenþionale. Într-un raport al CIA, se aprecia cã membrii
reþelei Al Qaeda ºi ai grupãrilor care au legãturi cu
aceastã organizaþie, sunt pregãtiþi sã utilizeze armele
chimice, biologice ºi nucleare. Despre acest raport CIA, a
informat pe pagina electronicã a cotidianului Washington
Times. Raportul intitulat "Terorist CBRN. Materials and
Effects" precizeazã cã islamiºtii extremiºti care au legãturi cu
Al Quaeda, dispun de o mare varietate de agenþi ºi mijloace
pentru declanºarea de atacuri chimice, biologice, radiologice sau
nucleare. Informaþia a fost difuzatã în România prin intermediul
cotidianului "România liberã" din 04.06.2003.
Chiar cu ocazia Sumitului NATO ale cãrei lucrãri
s-au desfãºurat la Bucureºti, în perioada 2-4 aprilie 2008,
participanþii au încadrat ameninþãrile terorismului internaþional,
proliferarea armelor de distrugere în masã
(CBRN) ºi posibilitãþile de utilizare a acestora de cãtre
grupãrile teroriste, ca reprezentând pericolul numãrul
1 pentru lumea contemporanã.
Serviciile de informaþii ale statelor din Europa,
SUA, Japonia, China, Rusia etc. au difuzat de
nenumãrate ori ºtiri privind pregãtirile terorismului internaþional
în vederea efectuãrii de atacuri cu arme chimice
asupra populaþiei civile, pentru contaminarea unor zone
importante din punct de vedere economic, politic ºi
social, a clãdirilor în care îºi desfãºoarã activitãþile diferite
organisme statale, asupra unor elemente importante din
sistemele de comunicaþii ºi a locurilor unde se înregistreazã
o mare frecvenþã de personal: staþii de metrou ºi
de cãi ferate etc., în sãli de spectacol, stadioane etc. Faptul
cã SUA, þãrile din Europa etc., considerã cã oricând terorismul
internaþional poate sã efectueze atacuri cu STL
este confirmat ºi de exerciþiile ce se organizeazã în vederea
pregãtirii populaþiei pentru a fi în mãsurã sã-ºi asigure
protecþia în cazul unor asemenea atacuri, sã fie pregãtitã
pentru ca sã lichideze urmãrile unor astfel de acþiuni, sã
acorde primul ajutor persoanelor intoxicate, sã efectueze
operaþiunile de decontaminare a zonelor infectate, a
mijloacelor de transport, a staþiilor de metrou ºi de cãi
ferate, a instituþiilor publice etc. Totodatã, autoritãþile din
Anglia, respectiv în Londra, au organizat ºi efectuat, de
mai multe ori, exerciþii în care au fost simulate atacuri
chimice în staþiile de metrou. Asemenea exerciþii au ca
* Acest articol reprezintã continuarea articolului “Pesticidele folosite ca simulatori?!”, publicat în numãrul 15/2008 al acestei reviste.

APÃRAREA NBC 16/2008
obiective pregãtirea populaþiei în vederea continuãrii
activitãþilor economice, politice, sociale etc., în condiþiile
efectuãrii de cãtre teroriºti a atacurilor cu substanþe
toxice, pentru ca oamenii sã nu intre în panicã, sã fie
pregãtiþi pentru efectuarea operaþiunilor de decontaminare,
prin care sã fie diminuate sau excluse urmãrile
dezastruoase ale unor asemenea acþiuni teroriste. Toate
aceste activitãþi de pregãtire vor duce la dezvoltarea în
rândurile populaþiei a unei încrederi, a unor convingeri
ferme în ceea ce priveºte posibilitãþile lor de a face faþã cu
succes atacurilor teroriste cu arme chimice.
Armele chimice, importante mijloace de atac ce
stau cu prioritate în atenþia terorismului internaþional
Se acordã mare atenþie, de cãtre toate statele civilizate,
pregãtirii populaþiilor în ceea ce priveºte instruirea
din punct de vedere antichimic, deoarece specialiºtii
apreciazã cã dintre armele de distrugere în masã, arma
chimicã este cea mai facilã în privinþa realizãrii ºi utilizãrii,
de cãtre terorismul internaþional. Arma chimicã
poate fi realizatã în condiþii de clandestinitate, chiar de
þãri nedezvoltate din punct de vedere tehnologic ºi de
grupãri teroriste.
Realizarea armelor nucleare impune o tehnologie
complexã, instalaþii de înaltã tehnicitate, amplasate în
construcþii industriale special concepute. De asemenea,
realizarea armelor nucleare impune un personal de înaltã
calificare, cu multã experienþã, un numãr mare de
cercetãtori ºtiinþifici, specialiºti în acest domeniu.
Totodatã, pregãtirile pentru realizarea tehnologiilor de
producere a armelor nucleare ºi a mijloacelor de folosire
a acestora (proiectile, bombe de aviaþie, rachete etc.),
zonele unde se produc aceste arme etc., pot fi uºor
descoperite cu ajutorul sateliþilor. Statele dezvoltate din
punct de vedere al tehnologiilor militare menþin sub
observaþie permanentã orice zonã de pe Terra, unde s-ar
putea fabrica armamente nucleare.
Marea probabilitate în ceea ce priveºte efectuarea
de atacuri chimice de cãtre terorismul internaþional,
rezultã din urmãtoarele considerente de ordin ºtiinþificotehnologic
operativ tactic:
�intermediarii chimici folosiþi în procesele
tehnologice de realizare a STL, se pot fabrica în cantitãþi
de mare tonaj în diferite ramuri ale industriei chimice
civile: în industria pesticidelor, în industriile de detergenþi,
medicamente etc.; mai mult, în industria pesticidelor
organofosforice se folosec ca intermediari de bazã produse
similare cu cele care constituie materii prime pentru
obþinerea STL neuroparalitice; de fapt, acþiunea STL
neuroparalitici, are la bazã un mecanism bio-chimic
similar cu cel al pesticidelor organofosforice: inhibarea
colinesterazelor care este mediatorul chimic din sistemul
nervos neurovegetativ uman, ramura parasimpaticã;
�existã posibilitãþi facile de a fi importaþi intermediarii
de bazã necesari la fabricarea STL;
�tehnologiile de fabricaþie a intermediarilor
chimici necesari fabricãrii STL se pot realiza cu uºurinþã
pe utilajele folosite în mod curent în industriile chimice;
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
34
�ºi, un aspect foarte important, armele chimice
se pot obþine în sistem binar (cei doi intermediari de bazã
se pun în contact, numai înainte de efectuarea atacului cu
STL); prin sistemele binare, armele chimice se pot folosi
cu mijloace clasice de luptã: proiectile, bombe, rachete
etc., dar ºi cu ajutorul unor mijloace improvizate; prin sistemele
binare se pot obþine, cu randamente mari, STL
neuroparalitice de tip sarin, soman, Vx etc.
Prin folosirea STL, terorismul poate realiza obiective
deosebit de importante, ºi sã se creeze situaþii dificile,
greu de rezolvat, astfel :
� nimicirea fiinþei vii, contaminarea pe diferite
perioade de timp, funcþie de scopurile urmãrite ºi natura
STL utilizaþi a unor importante obiective economice,
politice, sociale etc.;
� unul dintre principalele scopuri urmãrite de
terorismul internaþional prin folosirea armelor chimice, îl
constituie producerea de panicã, de groazã în rândurile
populaþiei, dezorganizarea activitãþilor economice,
politice, sociale etc. ;
� operaþiunile de decontaminare a mijloacelor,
obiectelor ºi terenurilor infestate, sunt activitãþi dificil de
realizat ºi necesitã substanþe, mijloace ºi tehnologii
speciale, personal cu pregãtire corespunzãtoare, cu
experienþã etc.;
� protecþia populaþiei împotriva STL necesitã
mijloace complexe: mascã contra gazelor, mijloace de
protecþie a pielei, truse individuale de decontaminare etc.
CONCLUZIE
Din considerentele tehnico-ºtiinþifice operativ
tactice prezentate mai înainte în mod sintetic, rezultã, cu
evidenã clarã, motivele pentru care terorismul internaþional
are în vedere, folosirea cu prioritate a armelor
chimice .
SUBSTANÞELE TOXICE DE LUPTÃ (STL)
NEUROPARALITICE (ORGANOFOSFORICE),
SUNT CU PRIORITATE ÎN ATENÞIA
TERORISMULUI INTERNAÞIONAL
Proprietãþile fizico-chimice ale
STL neuroparalitici, marea lor toxicitate
faþã de subiecþii umani, posibilitãþile, relativ
facile, de obþinere, în mod special
prin reacþii rapide de sintezã, direct în
mijloacele de întrebuinþare în luptã, în
momentul ºi locul hotãrât (în sistemele
binare), existenþa intermediarilor
chimici necesari în industriile de pesticide
organofosforice etc., vor determina întotdeauna
terorismul internaþional sã aibã
în atenþie, cu prioritate, aceºti agenþi chimici de rãzboi.
În perioada actulalã, în atenþia specialiºtilor, ca
STL neuroparalitici sunt: Tabunul, Sarinul, Somanul ºi
cele de tip "Vx".
În tabelul nr.1, se prezintã denumirile chimice,
structurile moleculare ºi toxicitatea STL neuroparalitici
menþionaþi.

APÃRAREA NBC 16/2008
Tabelul nr.1 Principalele STL neuroparalitici
(organofosforici) ce pot fi folosiþi de cãtre terorismul internaþional
Mecanismul biochimic de acþiune asupra
subiecþilor umani, a S.T.L. neuroparalitici
STL Np sunt compuºi organofosforici cu structuri
moleculare asemãnãtoare cu cea a acetilcolinei, care este
mediatorul chimic prin intermediul cãruia se transmite
impulsul nervos de la un neuron la altul, la nivelul
sinapselor, în sistemul nervos vegetativ, în special pe
traiectul parasimpatic.
În momentul apariþiei excitaþiei nervoase
transmise de ordonator (creier) o cantitate de acetilcolinã
difuzeazã prin membrana simpaticã, traverseazã
spaþiul sinaptic ºi ajunge pe membrana postsinapticã, de
unde moleculele mediatorului sunt recepþionate de
colinoreceptori pe care se gãseºte o enzimã numitã
colinesterazã. Enzima produce scindarea hidroliticã a
acetilcolinei în acid acetic ºi colinã:
În acest fel, enzima este regeneratã, fiind disponibilã
sã recepþioneze ºi , desigur, sã scindeze o nouã moleculã
de acetilcolinã ºi astfel sã asigure transmiterea impulsurilor
nervoase. Activitatea enzimaticã a colinesterazei
este foarte ridicatã. O singurã moleculã de enzimã poate
scinda hidrolitic într-un minut, aprox. 18.000.000 molecule
de acetilcolinã. Aceastã capacitate ridicatã a
colinesterazei de a scinda rapid moleculele de
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
PRINCIPALELE STL NEUROPARALITICE (ORGANOFOSFORICE) CE POT FI FOLOSITE
DE CÃTRE TERORISMUL INTERNALÞIONAL
35
acetilcolinã, asigurã transmiterea rapidã a excitaþiilor
(fluxurilor) nervoase în sistemul neurovegetativ.
Sistemul neurovegetativ cu ramurile sale simpatic ºi
parasimpatic are multiple funcþiuni, atât senzoriale cât ºi
motorii, având ca rol menþinerea în echilibru a tuturor
organelor ºi proceselor vitale ( nutriþia, circulaþia, respiraþia
etc.).
Scindarea hidroliticã a acetilcolinei este un proces
ce se desfãºoarã în trei faze:
a)în prima fazã, molecula de acetilcolinã se
aºeazã pe suprafaþa enzimei, formând un complex
nestabil enzimã-substrat;
b) în faza a 2-a, colinesteraza este acetilatã pe
seama substratului, punând în libertate colina;
c) în faza a 3-a, enzima acetilatã se scindeazã
hidrolitic prin formarea de acid acetic care participã
regenerarea colineaterazei libere.
Schematic, procesul este prezentat prin urmãtoarele
reacþii chimice (E-H=enzima liberã):
Reþinerea acetilcolinei de cãtre colinesterazã se
realizeazã la nivelul celor doi centri activi, alcãtuiþi din
resturi de aminoacizi din structura enzimei. Centrul
esterazic ( E + ) este format din electronii labili ai resturilor
de histidinã, serinã ºi tirozinã (punþi de hidrogen,

APÃRAREA NBC 16/2008
deplasãri electromere etc.). Cel de-al doilea centru activ,
denumit centru anionic, este format din restul acid
ionizat al asparaginei. Distanþa dintre cei doi centri activi
de pe suprafaþa colinesterazei, corespunde exact distanþei
dintre atomul de azot cuaternar ºi gruparea carboxilicã
din molecula de acetilcolinã (2,2Å). Cei doi centri activi ai
colinesterazei, reprezintã o matrice pentru molecula de
acetilcolinã.
Interacþiunea dintre molecula de acetilcolinã ºi
centri activi ai colinesterazei se prezintã schematic.
Examinând structurile STL Np se va observa o
asemãnare foarte avansatã a structurilor moleculare ale
acestora cu structura molecularã a acetilcolinei. Se apreciazã
cã asemãnarea dintre structurile moleculare respective
ajunge pânã la izosterie, astfel :
În cazul metil-fluorfosfonil colinelor ºi, în general
în cazul STL Np de tip Vx, gradul de asemãnare cu cea
a mediatorului natural, acetilcolina, merge pânã la
aproape la identitate. În cazul sarinului ºi somanului ºi în
cazul fosfonaþilor, în general, asemãnãrile structurilor
moleculare se evidenþiazã, în special, dintre gruparea
acetil ºi cea fosfonil:
Distanþele interatomice egale dintre atomii centrali
de C ºi P faþã de atomii de O ºi cei de carbon din resturile
CH 3 , evidenþiazã faptul cã din punct de vedere
steric, grupãrile acetil ºi fosfonil sunt identice. De
asemenea, un grad avansat de asemãnare se înregistreazã
ºi în cazurile distribuþiilor ºi efectelor electronice din
cadrul moleculelor mediatorului chimic natural ºi al STL
Np. Desigur datoritã acestor asemãnari structurale dintre
moleculele STL Np ºi în general ale fosfonaþilor ºi fosfaþilor
cu structuri similare, aceºti compuºi organofos-
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
36
forici vor participa în mod competitiv cu acetilcolina în
primele douã faze ale procesului de hidrolizã catalizatã de
colinesterazã. În prima fazã molecula de STL Np se
"aºterne" pe suprafaþa colinesterazei, formând un complex
"enzimã-toxic". În a doua faza, are loc hidroliza
enzimaticã a moleculei de STL Np (enzimoliza). Procesul
are loc la nivelul legãturii chimice cu energia de legãturã
cea mai micã, respectiv la nivelul legãturilor P-F. În urma
procesului rezultã o enzimã fosforilatã ºi forma protonatã
a radicalului fosfonat. Spre deosebire de procesul de acetilare
ce are loc în cazul acetilcolinei, când complexul
colinesterazã-mediator natural se scindeazã rapid
rezultând enzima liberã, gata pentru a reacþiona cu o
nouã moleculã de acetilcolinã, complexul colinesterazã-
STL-organofosforicã nu se scindeazã, enzima rãmânând
blocatã. Reacþia enzimã-STL organofosforicã este consideratã
din punct de vedere practic-ireversibilã.
Schematic, procesul de fosforilare al colinesterazei (EH)
de cãtre sarin, se poate prezenta prin urmãtoarele reacþii
chimice:
În aceastã figurã este prezentatã, schematic, colinesteraza
fosforilatã în cazul sarinului (blocarea enzimei
se realizeazã la nivelul centrului esterazic).
În cazul STL Np de tip Vx , ale cãror molecule au
un grad mult mai mare de asemãnare cu acetilcolina, blocarea
enzimei se realizeazã ºi la nivelul centrului anionic
astfel:
Ca o consecinþã a fosforilãrii ireversibile a colinesterazei,
acetilcolina aflatã la nivelul sinapselor (pe
suprafaþa colinoreceptorilor) nu mai poate fi hidrolizatã
enzimatic ºi astfel, se acumuleazã în exces, menþinând
nervul în stare excitatã, prelungind, în acest mod, excitaþiile
în întregul sistem vegetativ. Ca urmare se produc
dereglãri foarte puternice în funcþionarea tuturor
organelor comandate de sistemele simpatic ºi parasimpatic.
Dereglãrile se manifestã printr-o excitare excesivã a
tuturor muºchilor ºi glandelor reglate de sistemul neurovegetativ.
Excesul de acetilcolinã determinat de pãtrunderea
STL Np în organism genereazã trei tipuri de efecte

APÃRAREA NBC 16/2008
specifice: muscarinice, nicotimice ºi caracteristice sistemului
nervos central. Efectele muscarinice, similare cu
cele produse de muscarinã, se caracterizeazã prin încetinirea
activitãþii cardiace, contractãrii muºchilor netezi ai
ochilor ºi muºchilor traiectului gastrointestinal, dilatarea
vaselor sangvine periferice, o secreþie abundentã a glandelor
salivare, bronhice, gastrice, sudoripare etc. Toate
aceste efecte genereazã un tablou complex de simptome
care se concretizeazã în: miozã puternicã (contractarea
excesivã a pupilelor), hipersalivaþie bronhialã ºi nazalã,
colici abdominale, greaþã ºi vãrsãturi, bradicardie (încetinirea
bãtãiilor inimii), creºterea ºi apoi scãderea bruscã
a tensiunii arteriale, transpiraþie abundentã. În cazuri
grave apar fenomene de sufocaþie, anoxie, cianozã etc.
Efectele nicotinice, asemãnãtoare cu cele ale
intoxicaþiilor cu nicotinã, se manifestã prin stare de astenie
generalizatã, crampe ºi fibrilaþii musculare, contracþii
ºi convulsii musculare, paralizii, care pot cuprinde
diafragmul ºi miocardul, muºchii respiratori etc.
Efectele toxice produse la nivelul sistemului
nevos central se caracterizezã prin urmãtoarele
simptome specifice: hiperexcitabilitate urmatã de o stare
depresivã; lipsã de coerenþã în vorbire, scãderea memoriei,
tulburãri de echilibru, instalarea unei stãri de comã,
urmatã, dupã o scurtã perioadã, de convulsii generalizate.
Desigur, cele trei tipuri de efecte nu se manifestã
izolat, ci se produc concomitent, amplificându-se reciproc.
În situaþia când în organism au pãtruns doze mari
de toxic, nu se va mai dezvoltã întregul tablou de
simptome. Vor apãrea direct convulsiile, dupã care, de
regulã, intervine rapid decesul.
Deoarece primele simptome apar numai la blocarea
a 80-85% din activitatea colinesterazicã iniþialã,
trebuie ca acest stadiu de intoxicare sã se considere destul
de grav ºi în consecinþã trebuie sã se treacã, de urgenþã, la
tratamentul corespunzãtor.
Decesul se produce la un grad de inhibare a colinesterazei
de aproximativ 90-92%, deci limitele dintre
intoxicaþiile uºoare, medii ºi grave sunt foarte apropiate.
Apariþia primelor simptome de intoxicare cu STL Np
trebuie sã fie consideratã ca o situaþie gravã. O caracteristicã
importantã o constituie acþiunea lor printr-un efect
cumulativ.
Expuneri scurte, la doze relativ mici, în mod
repetat, chiar la intervale de câteva zile, vor duce la
creºterea gradului de inhibare a colinesterazei, astfel cã se
poate declanºa brusc simptomatologia unei intoxicaþii
grave, care poate sã se soldeze chiar cu efecte mortale.
Regenerarea colinesterazei inhibate începe
numai dupã 24-48 de ore, dupã care, în continuare, se va
regenera aproximativ 1% zilnic. Rezultã cã "vindecarea
biologicã" a celui intoxicat dureazã 25-30 de zile, chiar
dacã vindecarea clinicã este completã (au dispãrut toate
simptomele specifice intoxicãrii).
S-a descris, în mod rezumativ, mecanismul
biochimic de acþiune al STL Np asupra organismului
uman, simptomele caracteristice ale intoxicãrii cu aceste
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
37
substanþe, marea lor toxicitate faþã de subiecþii umani
etc., pentru a se evidenþia unele dintre cele mai importante
motivaþii care pot sã fie avute în vedere de cãtre
terorismul internaþional în selecþionarea ºi utilizarea unui
STL în aceastã clasã chimicã.
Pesticide organofosforice ºi carbamice care pot fi
folosite de terorismul internaþional ca agenþi chimici de
rãzboi
Pesticidele organofosforice ºi carbamice au ca
mecanism biochimic de acþiune proprietatea lor de a inhiba
(bloca) colinesterazele. Dintre acestea, o serie de insecticide
au o toxicitate deosebitã, faþã de subiecþii umani,
caracteristicã ce poate fi luatã în consideraþie de terorismul
internaþional. Multe dintre insecticidele organofosforice
ºi carbamice au toxicitate comparabilã cu cea a STL
Np. De fapt, din punct de vedere al structurilor moleculare
ºi al mecanismului biochimic de acþiune, o serie de
insecticide organofosforice pot fi considerate agenþi toxici
de luptã neuroparalitici cu toxicitate mai redusã.
Pesticide organofosforice ce pot fi folosite ca agenþi
chimici de luptã de terorismul internaþional
Dintre insecticidele organofosforice ce pot fi
folosite ca agenþi chimici de rãzboi de cãtre terorismul
internaþional, se menþioneazã urmãtoarele:
a) Amitonul - respectiv O,O-dietil-S-(2-dietilamino-tioetil)
fosfat;
Se observã înaltul grad de similaritate între structura
molecularã a Amitonului ºi STL Np tip Vx; insecticidul
se caracterizeazã printr-o toxicitate ridicatã; are doza
letalã medie DL 50 =1 mg/kg. masã vie; este un puternic
inhibitor de colinesteraze; se poate utiliza de terorismul
internaþional în scopul nimicirii fiinþei vii, contaminãrii
obiectivelor de importanþã socialã, economicã, politicã.
b) Paraoxonul - respectiv O,O-dietil-O-(p-nitrofenil)
fosfat;
Are un grad ridicat de toxicitate, având DL 50 = 3mg./kg.
masã vie; se poate utiliza tot în scopurile menþionate la
Amiton.

APÃRAREA NBC 16/2008
c) Forstenon - respectiv O,O-dietil-O-
(2,2-diclor-1- -cloretoxi) vinilfosfat;
Are DL 50 =6,8 mg/kg. masã vie.
d) Pirofosfat de tetraetil - TEPP;
Are doza letalã medie DL 50 =1,1 mg/kg. masã vie.
e) Paration - respectiv O,O-dietil-O,-(2-etiltioetil)
tionfosfat;
Are doza letalã medie DL 50 =6,4 mg/kg. masã vie.
f) Siston - respectiv O,O-dietil-O-(2-etil-tioetil)
tionfosfat;
Are doza letalã medie DL 50 =2,6mg/kg. masã vie.
g) Foratul - respectiv O,O-dietil-S-[(etiltio)
metil] di-ditiofosfat;
Are doza letalã medie DL 50 =1,1-2,3 mg/kg. masã vie.
Din studiul dozelor letale ale insecticidelor
organofosforice menþionate mai înainte, rezultã cã
acestea se caracterizeazã printr-o toxicitate ridicatã; DL 50
sunt cuprinse între 1-6,4mg/kg. masã vie.
Toate insecticidele sunt puternic inhibitori de
colinesteraze, având aceleaºi mecanisme biochimice de
acþiune similare cu STL Np.
Aceste insecticide se pot folosi, cu rezultate semnificative,
pentru nimicirea fiinþei vii ºi contaminarea
diferitelor obiective importante din punct de vedere economic,
social, politic etc., pentru a produce panicã ºi
dezordine în rândurile populaþiei, pentru contaminarea
alimentelor etc.
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
38
Folosirea necontrolatã ºi de persoane nepregãtite,
a acestor insecticide a produs de nenumãrate ori, în rândurile
beneficiarilor (agricultori, pomicultori, viticultori
etc.), din SUA, Europa, Asia etc. accidente, concretizate în
intoxicarea subiecþilor umani. Multe dintre accidentele
respective au avut un final tragic, letal.
Pesticide carbamice ce se pot folosi ca agenþi de
rãzboi de cãtre terorismul internaþional
Din clasa insecticidelor carbamice, terorismul
internaþional poate sã foloseascã ca agenþi toxici pentru
efectuarea de atacuri chimice, urmãtoarele produse:
a) Carbofuranul (Furadan), respectiv
2,3-dihidro-2,2-dihidro-2,2-dimetil-7-benzofuranilmetilcarbamat;
Structura molecularã
Este un insecticid, fungicid ºi nematocid. Se caracterizeazã
printr-o puternicã capacitate anticolinesterazicã.
Are o mare toxicitate, DL 50 =4mg/kg. masã vie.
Solubilitatea în apã este de 320 mg/l-(20 o C); are
o bunã stabilitate în mediu acid ºi neutru.
Furadanul a dat numeroase accidente, multe
mortale, în rândurile utilizatorilor, care au manipulat în
mod necorespunzãtor produsul.
Prezintã o mare toxicitate sub formã de aerosoli;
doza letalã medie prin inhalarea aerosolilor: DL 50 (4 ore),
la o concentraþie de 0,075 mg/l aer.
b) Aldicarb-ul ( Temik), respectiv N- metil-carbamatul-2-metilproprionaldoxinei;
Insecticid de contact cu acþiune puternicã ºi spectru
larg de acþiune. Are acþiune rapidã, de ºoc. Este ºi
acaricid ºi nematocid.
Este foarte toxic, are DL 50 =0,9mg/kg. masã vie .
Se poate folosi pentru nimicirea fiinþei vii, prin
inspiraþie de aerosoli ºi contaminarea diferitelor obiecte.
Obþinerea în sistem binar, prin reacþii
ultrarapide, a unor pesticide organofosforice anticolinesterazice,
care se pot folosi ca STL
Sinteza unor STL Np prin reacþii ultrarapide,
chiar în mijloacele de utilizare (rachete, bombe, proiectile,
mine etc.) înainte de întrebuinþare, constituie o facilitate
care amplificã foarte mult posibilitãþile de folosire a
agenþilor chimici de rãzboi în viitoarele conflicte armate.
În principiu, în mijlocul de utilizare (rachete,
bombe, proiectile, mine etc.) se introduc douã compo-

APÃRAREA NBC 16/2008
nente (sistem binar), care se pun în contact-automat
dupã ce mijlocul de luptã respectiv a pornit spre obiectivul
inamic. Reacþia de sintezã se desfãºoarã pe traiectoria
parcursã de mijlocul respectiv, astfel cã la atingerea
obiectivului, când se produce explozia, sinteza STL Np.
este definitivã. Exemplu, pentru obþinerea Sarinului, în
mijlocul de utilizare (rachete, bombe, proiectile, mine
etc.) se introduc douã componente de bazã: metilfosfonildifluorura
ºi alcoolul izopropilic. La lansarea mijlocului
de utilizare, cele douã componente sunt puse în contact
ºi printr-o reacþie ultrarapidã se sintetizeazã Sarinul,
respectiv metil-O-izopropil fluorfosfonatul:
Sistemul binar de obþinere a Sarinului prezintã
importante avantaje tehnico-economice ºi tactice, astfel:
1este exclusã din procesul tehnologic, faza
finalã de sintezã a STL Np, care prezintã mari dificultãþi de
ordin tehnico-economic;
1din reacþie rezultã un produs extrem de toxic,
a cãrei manipulare este deosebit de dificilã;
1din reacþie rezultã o serie de produse secundare
ce trebuie neutralizate, distruse;
1produsul final, toxicul trebuie purificat (de regulã
prin distilare), depozitat în ambalaje ºi condiþii corespunzãtoare;
1în ultimã fazã, toxicul este introdus în
mijloacele de utilizare (rachete, bombe, proiectile, mine
etc.) care la rândul lor necesitã condiþii speciale de depozitare,
manipulare etc.
Mulþi specialiºti au apreciat cã în cazul atacului
cu Sarin efectuat de secta AUM în anul 1995 asupra cãlãtorilor
din metroul din Tokyo, care s-a soldat cu
numeroase victime, toxicul s-a obþinut în sistem binar.
Dintre pesticidele organofosforice anticolinesterazice
cu mare toxicitate se pot obþine în sisteme binare
DDVP-ul, Paraoxon-ul, Paration-ul.
O,O - DIMETIL- O - (2,2 DICLORVINIL)
FOSFATUL (DDVP, DICHLORPHOS etc.)
Iniþial DDVP-ul (I) a fost sintetizat prin reacþia de
condensare dintre trimetilfosfit (II) ºi cloral, respectiv tricloracetaldehidã
(III):
Aceasta este, de fapt, reacþia care ar permite
obþinerea DDVP-ului în sistem binar. Reacþia decurge
rapid ºi este puternic exotermã. Din reacþie rezultã
DDVP-ul ºi clorura de metil, care este un gaz ce va produce
o suprapresiune puternicã, aducându-ºi astfel un
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
39
substanþial aport la producerea exploziei mijlocului în
care a avut loc sinteza.
Elucidarea mecanismului de reacþie este atribuit
lui Perkow. Totuºi specialiºtii iau în consideraþie mai
multe variante în ceea ce priveºte mecanismul de reacþie
dintre trimetilfosfit ºi cloral, astfel:
a) dupã Cramer, reacþia decurge prin atacul
nucleofil al fosfitului la gruparea carbonil din structura
cloralului;
În cationul A1 A2, stabilizat prin rezonanþã,
are loc atacul ionului de clor asupra grupãrii
metoxi din structura A2, ºi în final se eliminã clorura de
metil;
b) dupã B. Miller, atacul fosfitului se produce
asupra unui atom de clor din structura molecularã a cloralului,
astfel cã reacþia se va desfãºura dupã urmãtorul
mecanism;
Din cauza dificultãþilor de ordin tehnologic în
ceea ce priveºte menþinerea sub control a reacþiei de condensare
dintre trimetilfosfit ºi cloral, pe plan mondial,
DDVP-ul se obþine prin dehidroclorurarea cu ajutorul
bazelor (NaOH) a Triclorfon-ului (IV) în mediu apos.
Simultan cu reacþia de dehidroclorurare are loc ºi transpoziþia
fosfonat la fosfat:

APÃRAREA NBC 16/2008
DDVP-ul este un puternic inhibitor de colinesteraze
ºi se foloseºte ca insecticid de respiraþie cu acþiune de
contact ºi ingestie, în agriculturã, pomiculturã, sectorul
igieno-sanitar etc. Este volatil ºi are acþiune de ºoc puternicã.
Doza letalã medie DL 50 =62 mg/kg. masã vie.
Concentraþia maximã admisã în atmosfera de lucru, este
de 1 mg./m 3 . aer.
În spaþii ºi incinte închise, prin reacþia de condensare
dintre trimetilfosfit ºi cloral, se pot obþine-cu
uºurinþã-concentraþii letale pentru subiecþii umani de
DDVP, în sisteme binare. Insecticidul se caracterizeazã
printr-o mare volatilitate: 56,5 mg./m 3 aer la 10 0 C ºi 145
mg./m 3 aer la 20 0 C.
SINTEZA ÎN SISTEM BINAR A O,O- di- ETIL-
O- (p-NITROFENIL) FOSFATULUI (PARAOXON),
O,O-DIETIL- O- (p- NITOFENIL) TIONFOSFATULUI
(PARATION), O,O-di- METIL-O- (p-NITROFENIL)
TIONFOSFATULUI (METIL- PARATION) ETC.
Pe baza unor aprofundate studii teoretice ºi
cercetãri experimentale, se pot identifica numeroase posibilitãþi
de sintezã în sisteme binare a unor pesticide
organofosforice anticolinesterazice, cu mare toxicitate
pentru subiecþii umani. În continuare, se prezintã, numai
spre exemplificare, posibilitãþile de obþinere în sisteme
binare a Paraxon-ului (B), Paration-ului (B1) ºi Metil-
Paration-ului (B2), pesticide cu structuri moleculare
asemãnãtoare, derivate de la O,O-dialchilesterii acidului
fosforic ºi O,O-dialchilesterii acidului tionfosforic (B1 ºi
B2). Sinteza se poate efectua conform urmãtoarei reacþii
generale:
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
Pesticidele B, B1 ºi B2, sunt lichide uleioase, solubile
în dizolvanþi organici uzuali (alcooli inferiori, hidrocarburi
alifatice inferioare clorurate etc.), stabile în medii
neutre etc. Aceste insecticide pot pãtrunde în organismele
subiecþilor umani pe cale aerogenã, gastrointestinalã ºi în
special cutanatã. Insecticidele B, B1 ºi B2 sunt puternic
inhibitori de colinesteraze, ceea ce are ca urmare o
dereglare a sistemului nervos parasimpatic cu grave
efecte neuromusculare. Funcþie de dozele pãtrunse în
organism pot sã aparã efecte sistemice de intensitate
variabilã cum ar fi: tulburãri digestive generale ºi vasculare,
caracterizate prin crampe epigastrice sau abdominale,
greþuri etc. În cazuri grave se mai adaugã tulburãri
pulmonare ºi nervoase care pot duce la comã.
CONCLUZIE
Posibilitãþile de obþinere în sisteme binare a unor
pesticide organofosforice anticolinesterazice cu mare
toxicitate faþã de subiecþii umani, amplificã în mod semnificativ
pericolul folosirii de cãtre terorismul internaþional
ca agenþi chimici de rãzboi a antidãunãtorilor din
aceastã clasã chimicã.
Concluzii finale
Din considerentele teoretice privind proprietãþile
fizico-chimice, toxicitatea, a modului de utilizare etc., a
STL neuroparalitici ºi ale unor pesticide organofosforice ºi
carbamice, rezultã urmãtoarele concluzii importante:
�structurile moleculare ale pesticidelor
organofosforice ºi cele ale STL neuroparalitici sunt similare,
ceea ce determinã un mecanism biochimic identic în
ceea ce priveºte acþiunea lor asupra mamiferelor, deci ºi a
subiecþilor umani, respectiv care au la bazã inhibiþia colinesterazelor,
enzime, ce asigurã, în organismele biologice
respective scindarea hidroliticã a mediatorului chimic,
acetilcolina, dupã îndeplinirea rolului sãu biologic;
�acetilcolina este mediatorul chimic care asigurã
în organismul subiecþilor umani, transmiterea impulsurilor
nervoase la nivelul neuronilor, din sistemul nervos
neurovegetativ, ramura parasimpaticã; aceastã
ramurã nervoasã a neurovegetativului asigurã contracþia
musculaturii netede a sistemului digestiv, relaxeazã sfincterele,
excitã secreþia glandelor, modereazã activitatea
cardiacã, contractã pupilele, reduce intesitatea schimburilor
nutritive ºi metabolismul bazal etc; totodatã, excesul
de acetilcolinã declanºeazã perturbãri chiar în
funcþionarea sistemului nervos central, fapt ce face ca STL
organofosforici sã fie considerate toxice generale;
�mecanismul biochimic de acþiune ale insecticidelor
carbamice are la bazã tot acþiunea de inhibiþie a
colinesterazelor, proprietate ce determinã o mare toxicitate
a unora dintre aceºti antidãunãtori;
�pesticidele organofosforice ºi carbamice prezentate
se pot procura, de cãtre terorismul internaþional ca
atare sau se pot fabrica din intermediari chimici cores-
40

APÃRAREA NBC 16/2008
punzãtori etc.
Posibilitãþile de sintezã în sisteme binare, prin
reacþii rapide, a unor pesticide organofosforice cu mare
capacitate anticolinesterazicã, amplificã în mod semnificativ
pericolul folosirii acestei categorii de antidãunãtori
ca agenþi chimici de rãzboi de cãtre terorismul internaþional.
În final, din concluziile prezentate sintetic,
rezultã, în mod evident, cã marea toxicitate asupra
subiecþilor umani, facilitatea procurãrii ºi fabricãrii, a
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
BIBLIOGRAFIE
41
unora dintre pesticidele organofosforice ºi carbamice, fac
posibilã folosirea - cu un înalt grad de certitudine a acestora
- de cãtre terorismul internaþional ca agenþi toxici de
luptã, în cele mai variate scopuri: uciderea de fiinþe
umane, contaminarea diferitelor obiective, respectiv staþii
de metrou ºi cale feratã, locuri aglomerate din localitãþile
urbane, clãdiri în care îºi desfãºoarã activitatea diferite
instituþii publice ºi guvernamentale, spitale etc.
1.Compton James A.F. "Military chemical and biological agents; chemical and toxicological properties" Caldwell, N.J.,
Telford Press, 1987, 458 p.;
2.***, "Potential military Chemical/Biological Agents and Compounds", Departament of Army, Washington D.C., 1990;
3.Croaddy, Eric. "Chemical and bilogical warfare: a comprehensive survey for the concerned citizen", New York,
Springer-Verlag, 2002, 306 p.;
4.Ganea I., general maior, ing., doctor docent în ºtiinþe, "Substanþe toxice de luptã", Academia militarã, Bucureºti, 1971;
5."Substanþe chimice de luptã - C12", Editura Ministerul Forþelor Armate, Bucureºti, 1971;
6.G. Schrader "Die Entwicklung neurer Insektizide auf Grundlage organisicher Fluor and Phosphoric Verbindungen",
Verlag Chemie Weinhein, ed.a 2-a, 1952;
7.Academician Prof. Univ. Dr. (medic), General maior (r), Voicu Victor, Olinescu R., Dr."Mecanisme enzimatice în farmacodinamie"
, Ed. ªtinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti,1977;
8.Prof. Dr. Dc.Ing. Margareta Avram, "ANTIDÃUNÃTORI", Editura Academiei Române, Bucureºti 1974;
9.Baicu Tudorel, dr.docent "Îndrumãtor pentru folosirea pesticidelor", Ed.Ceres, Bucureºti 1979;
10.x x x The PESTICIDE MANUAL , Tenth Edition, 1994; A WORLD COMPENDIUM, Incorporating The Agrochemical
Handbook, Editor:Clive Tomlin;
11.x x x CODEXUL Produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în ROMÂNIA ; Bucureºti 1999 ºi 2004;
12.x x x CODEXUL Produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în ROMÂNIA ; Bucureºti 2004;
13.x x x Index Phytosanitaire, ACTA, 1992, Ed.Association Agricole, Paris;
14.Samsurin A.A., Krimer N.Z. "Fizicokhimieskie sovistva pestiºdov", Moskva Izd . "Himia",1976;
15.*** Organische Phosphorverbindungen, Thieme G. Stuttgard, 1963
16.*** Huben-Hegel, Methoden der Organische Chemie, Band XII/1; Band XIII/8;
17.Eichler W., "Handbuch der Insektizidkunde VEB Verlag, Volk und Gesundheit, Berlin 1965;
18.O' Brien R.D., "Insecticide, Action and Metabolism", Academic Press, New York, Londra, 1967;
19.Badea F. " Mecanisme de reacþie în chimia organicã", Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1972;
20.Cramer F., Angew.Chem., 72,236 (1960);
21.Miller B., J.Org.Chem., 28,345 (1962);
22.Kosolapoff G.M., Maier I., "Organic Phosphorous Compounds", vol 2, Division of John Wiley NY, 1972;
23.Kosolapoff G.M., "Organic Phosphorous Compounds", vol 6, cap.15 "Organic Derivatives (Esters and Organic
Anhidro Acids) of Phosphoric and Polyphosphoric Acids)"; Wiley - Interscience a Division of John Wiley et Sons, Inc.
New York, London, Sydnei, Toronto, 1973;
24.Marrs, Timothy C., "Chemical warfare agents: toxicology and treatment", Chichester, New York, Wiley, 1996, 243 p.;
25.Sanders Franke s.a "Aspect of the Chemistry and Toxic Action of Organic Compound Containing Phosphorus and
Fluorine" Cambridge Univ. Press, 1957
26.Sun, Yin, and Kwork Y. Ong. "Detection tehnologies for chemical warfare agents and toxic vapors", Boca Raton, CRC.
Press, 2005, 272 p.;
27.Oberbeutnant Ing. Chem. Siegfried Franke ºi colab. "LEHRBUCH DER MILITARCHEMIE" Band 1,2, Deutscher
Militar-Verlag, Berlin, 1969;
28.Dr. ing.CP I Nicolae Luþã, "Intermediari chimici folosiþi în tehnologiile de fabricaþie a pesticidelor organofosforice,
materii prime pentru obþinerea de cãtre terorismul internaþional a substanþelor toxice de luptã (STL) neuroparalitice de
tip Soman, Satin, Vx etc.”, conferinþã prezentatã în plen, în cadrul Conferinþei aniversare, a ,,10 ani de la introducerea
în vigoare a Convenþiei internaþionale privind interzicerea armelor chimice”, Academia Românã, iunie-2007;
Organizatori Ministerul Educaþiei Cercetãrii ºi Tineretului, Agenþia Naþionalã de Control a Exporturilor din cadrul
Ministerului Afacerilor Externe, Guvernul ROMÂNIEI.

APÃRAREA NBC 16/2008
CONCEPTUL NATO FORCE PROTECTION -
protecþia forþelor de supravieþuire pentru
îndeplinirea misiunii (STO)
"Dacã nu poþi lovi ºoimul în zbor atunci,
atacã-i cuibul ºi omoarã-i puii"
Doctrina pentru Operaþii a Forþelor Aeriene a
realizat armonizarea între prevederile AN-1
Regulamentul General al Acþiunilor Militare ºi conceptul
NATO Survive to Operate (STO) ca prim pas
pentru implementarea AD 80-25 Bi-SC Force
Protection Directive (în dezvoltare în cadrul
Alianþei).
PROTECÞIA FORÞELOR (Force Protection/
FP) cuprinde toate mãsurile organizate ºi desfãºurate
pentru minimizarea vulnerabilitãþii personalului,
facilitãþilor, echipamentelor ºi operaþiilor, faþã de
orice ameninþare ºi în orice situaþie, ca ºi asigurarea
libertãþii de acþiune ºi eficienþã în operaþii pentru
forþele proprii.
Conceptul FP acoperã o gamã largã de activitãþi
de securitate, apãrare ºi protecþie. Pe timp de
pace, mãsurile specifice sunt limitate la securitatea
protectivã ºi serviciile de urgenþã, respectiv poliþia
militarã, stingerea incendiilor, descarcerare ºi medical.
Cu toate acestea, în situaþii de crizã sau rãzboi
funcþie de amploarea ameninþãrilor elementele FP se
dezvoltã.
Elementele componente ale conceptului FP se
pot structura în patru mari domenii: securitate protectivã,
apãrarea activã, apãrarea pasivã ºi recuperare.
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
PROTECÞIA FORÞEI - COMPONENTÃ DE BAZÃ ÎN DOMENIUL
EVALUÃRII UNITÃÞILOR ªI SUBUNITÃÞILOR DIN FORÞELE AERIENE
DESTINATE A PARTICIPA LA MISIUNI NATO
Locotenent colonel Karol GREF
Statul Major al Forþelor Aeriene
42
Securitatea protectivã este definitã ca sistemul
de mãsuri defensive instituite ºi menþinute la
toate nivelele de comandã, cu scopul de a obþine ºi
menþine securitatea. Securitatea, în concordanþã cu
conceptele NATO, se referã la protecþia fizicã, a personalului,
a facilitãþilor, operaþionalã ºi INFOSEC.
Câteva programe de securitate interacþioneazã cu alte
programe cum ar fi stingerea incendiilor, protecþia
mediului, circulaþia personalului ºi a vehiculelor etc.
Siguranþa ºi securitatea rãmân responsabilitãþi atât
individuale cât ºi colective pentru întreg spectrul de
ameninþãri.
Apãrarea activã este definitã ca fiind sistemul
de mãsuri defensive instituite ºi menþinute la toate
nivelele de comandã, pentru a împiedica, preveni,
zãdãrnici sau reduce eficienþa atacurilor terestre,
aeriene, subacvatice sau cu rachete. Elementele de
bazã ale apãrãrii active sunt apãrarea terestrã ºi
apãrarea aerianã.
Prin apãrarea terestrã se doreºte contracararea
atacurilor teroriste ºi convenþionale
(inclusiv Forþele Speciale) printr-o apãrare stratificatã
care cuprinde: controlul intrãrii, apãrarea pe
obiectiv a mijloacelor vitale, patrularea în interiorul
ºi în afara bazei ºi dominarea spaþiului vital -
refuzând astfel, inamicului libertatea de miºcare
necesarã pentru a acþiona cu succes. Apãrarea terestrã
include protecþia împotriva atacului nemijlocit
(ex. atacul direct cu armamentul de infanterie,
grenade sau mijloace explozive improvizate) ºi atacului
în afara limitelor bãtãii mijloacelor de apãrare
proprii (STAND-OFF), necesitând, astfel, extinderea
în afara perimetrului bazei aeriene, într-o zonã în
care pot fi organizate atacuri. Aceastã zonã este consideratã
Zona de Apãrare la sol.
Prin apãrarea aerianã se doreºte contracararea
atacurilor aeriene ºi a celor cu rachete
(muniþii). Se realizeazã pentru suprafeþe întinse cu
aviaþia sau rachetele sol-aer, sau punctual (nemijlocit)
cu sisteme de apãrare aerianã cu baza la sol
(Ground Based Air Defence/GBAD) cu razã scurtã de
acþiune (SHORAD).
Pentru centrele operaþionale ºi elementele de
dispozitiv de luptã al Forþelor Aeriene se folosesc de

APÃRAREA NBC 16/2008
regulã structuri integrate SHORAD/VSHORAD.
Apãrarea activã include ºi acþiuni de ofensivã
de înlãturare/reducere a ameninþãrilor, pentru prevenirea,
împiedicarea, reducerea sau, dacã este posibil,
neutralizarea acestora.
Este necesarã existenþa unui sistem de
comandã-control în timp real cu un flux informaþional
adecvat.
Apãrarea pasivã cuprinde mãsurile necesare
pentru a reduce la minimum efectele atacurilor
inamice clasice (aeriene ºi/sau terestre) sau cu
mijloace NBC. Apãrarea pasivã include apãrarea fizicã
ºi protejarea personalului ºi echipamentelor de
bazã, precum ºi toate aspectele Apãrãrii NBC.
Componentele apãrãrii pasive includ facilitãþile
cheie, mãsurile de protecþie fizicã (cum sunt folosirea
sacilor cu nisip ºi lucrãrile de fortificaþii), asigurarea
de adãposturi pentru mijloacele principale, camuflarea,
mãsuri de mascare ºi dispersare (CCD) ºi de
apãrare NBC. În toate situaþiile forþele trebuie sã fie
capabile sã acþioneze la capacitatea maximã ºi în
condiþii/medii NBC ºi ale producerii evenimentelor
Emisii Altele Decât Atacul (EADA).
Este foarte importantã existenþa echipamentelor/structurilor
de comandã-control specifice
Apãrãrii NBC. Aceasta presupune existenþa unui subcentru
de colectare a datelor NBC-SCC care
acþioneazã în cadrul FPSU ºi poate asigura operativitatea
în medii NBC.
Recuperarea cuprinde mãsurile necesare pentru
refacerea unei unitãþi în urma efectelor unui atac
inamic. Principalele funcþii sunt: cercetarea dupã atac
(NBC ºi EOR); controlul (distrugerea) muniþiilor
neexpolodate (EOD); repararea distrugerilor de pe
aerodromuri (ADR); stingerea incendiilor ºi primul
ajutor acordat rãniþilor.
Cercetarea dupã atac (PAR) cuprinde: cercetarea
CBRN (NBCR); detectarea muniþiei neexplodate
(EOR) ºi cercetarea de aerodrom pentru înlãturarea
avariilor (ADRR).
Controlul (distrugerea) muniþiilor neexplodate
EOD include descoperirea, identificarea, evaluarea
în teren, asigurarea securitãþii, recuperarea ºi
dezamorsarea finalã a muniþiei neexplodate (UXO).
Înlãturarea distrugerilor de pe aerodromuri
ADR cuprinde mãsurile necesare pentru refacerea
capabilitãþilor operaþionale de asigurare a zborului de
pe aerodrom, inclusiv repararea suprafeþelor de operare
a aeronavelor (RAOS) ºi restaurarea serviciilor ºi
facilitãþilor esenþiale (RESF).
Cu toate cã, în general, capabilitãþile de recuperare
se asigurã centralizat (HNS, naþional sau
regional) fiecare infrastructurã (bazã aerianã, uni-
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
43
tate) trebuie sã aibã mijloacele minime necesare.
Existenþa unui specialist (consilier al comandantului
pe probleme de EOD), a unei echipe de recunoaºtere
(iniþialã) ºi a unei echipe de recunoaºtere a dispozitivelor
explozive EOR, cu responsabilitãþi specifice
ar putea concura la realizarea unor mãsuri de recuperare
rapide ºi efective.
La stabilirea necesarului de elemente caracteristice
FP ºi configurarea acestora este necesar sã se
aibã în vedere: nivelul de protecþie necesar; managementul
riscului; multiplicarea forþelor (elemente similare
din cadrul mai multor naþiuni); prioritãþile;
comanda-controlul acþiunilor specifice ºi standardizarea.
Pentru a garanta implementarea mãsurilor
cerute de componentele FP ºi pentru a permite
comandanþilor susþinerea ºi executarea operaþiilor
aeriene se impune existenþa unei unitãþi pentru protecþia
forþei (FPSU). Comandantul FPSU va întocmi ºi
actualiza permanent planurile de protecþie a unitãþii
împotriva oricãrei ameninþãri.
Dupã transformarea conceptualã este necesarã
realizarea transformãrii structurale, realizarea
elementelor de comandã-control ºi instruirea personalului
implicat.
Pentru implementarea conceptului FP considerãm
utilã prioritizarea acþiunilor astfel:
rasigurarea echipamentelor individuale
(protecþie ºi decontaminare RBC, armament, casca
kevlar, alte materiale);
rpregãtirea întregului personal, indiferent de
grad ºi funcþie, în concordanþã cu cerinþele specifice
instruirii individuale în domeniul FP (Individual
Common Core Skills/ICCS) - instruirea individualã;
rînzestrarea modulelor FP cu echipamente
majore performante/interoperabile (achiziþii/dotare,
capacitate de autosusþinere, aerodislocabilitate);
rcrearea modulelor specializate ºi instruirea
de specialitate a personalului - instruirea de specialitate;
rinstruirea colectivã a personalului prin participarea
la exerciþii, cu sau fãrã dislocare;
rimplementarea ºi aplicarea procedurilor de
evaluare specifice.
Instruirea individualã/ICCS se referã la instruirea
întregului personal, atât militari cât ºi civili, în
urmãtoarele domenii: protecþie ºi autoapãrare; protecþie
individualã NBC; acordarea primului ajutor;
stingerea incendiilor ºi descarcerare; folosirea armamentului
individual din dotare.
Instruirea colectivã se referã la închegarea
acþiunilor individuale ºi a celor colective (specializate
sau nespecializate) în cadrul unor acþiuni întrunite

APÃRAREA NBC 16/2008
ºi/sau multinaþionale.
În concordanþã cu planurile actuale privind
restructurarea Forþelor Aeriene, experienþa acumulatã
de ofiþerii din SMFA pe timpul exerciþiilor ºi
activitãþilor de documentare internã ºi externã pentru
realizarea cerinþelor specifice FP ºi angajamentele
în cadrul Alianþei, pentru transformarea structuralã
sunt de analizat urmãtoarele variante:
þrealizarea unei structuri specializate FP, în
cadrul unei unitãþi deja existente care sã poatã asigura
activitãþile specifice, la nevoie, atât pe teritoriul
naþional cât ºi în teatre de operaþii din afara acestuia,
pentru forþele proprii sau ale Alianþei;
þrealizarea de module specifice FP dispersate
la nivelul elementelor luptãtoare din cadrul Forþelor
Aeriene ºi includerea acestora în structuri de tip task
force pentru realizarea cerinþelor specifice FP;
þrealizarea elementelor caracteristice FP la
unitãþile sub comandã/la dispoziþia NATO;
þrealizarea la nivelul fiecãrei entitãþi (unitate
luptãtoare sau administrativã) a tuturor elementelor
caracteristice FP;
þstabilirea unui ofiþer din cadrul biroului
operaþii al fiecãrei unitãþi luptãtoare care sã îndeplineascã
atribuþii specifice pe linia protecþiei forþei ºi
care în situaþii de crizã sau rãzboi poate îndeplini
funcþia de comandant al FPSU.
O variantã privind compunerea unei structuri/structurilor
de protecþia forþei în cadrul Forþelor
Aeriene ar putea fi urmãtoarea:
F1-2 companii de infanterie;
F1divizion GBAD(SHORAD/VSHORAD;
F1 companie Ap. NBC;
F1formaþiune de luptã împotriva incendiilor;
F1 batalion geniu (EOR, EOD, ADR).
Indiferent de varianta de realizare a elementelor
caracteristice PF pentru IPF, DF ºi a celorlalte
structuri naþionale considerãm utilã revederea
modului de conducere a acþiunilor specifice FP ºi
realizarea unor structuri C2 dedicate, dimensionate
funcþie de forþele ºi mijloacele la dispoziþie, inclusiv
realizarea unei structuri de coordonare a instruirii
(individuale ºi colective) ºi întrebuinþãrii în cadrul
SMFA. Responsabilitatea coordonãrii instrucþiei de
specialitate va reveni în continuare structurilor deja
existente.
Resursele Protecþiei Forþei
Apãrare NBC
Trebuie aplicate urmãtoarele principii:
xUnde sunt disponibile resurse suficiente
pentru unitate, pentru a preveni ameninþarea premeditatã.
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
44
xDacã toate resursele cerute nu au fost
disponibile la unitate, unde planurile ºi procedurile
naþionale disponibile pentru asigurarea lor în timpul
crizei conflictului la rãzboi?
Echipamente individuale de protecþie (IPE)
CBRN. A evalua echipamentele individuale de protecþie
adecvate ºi disponibile (AFS vol III, 6-23a).
Note adiþionale:
xExistã echipament individual de protecþie
CBRN disponibil pentru tot personalul desemnat:
Fmascã contra gazelor plus douã cutii
cartuºe filtrante;
Fdouã seturi echipamente CBRN (costum,
glugã, mãnuºi, ciorapi) pentru fiecare persoanã (a se
include ºi echipajul);
Fdispozitive de autoinjectare cu atropinã (în
concordanþã cu politica naþionalã în domeniu);
Fmedicamente profilactice pentru agenþii
neuro-paralitici (în concordanþã cu politica naþionalã
în domeniu);
Ftrusã de decontaminare RBC individualã;
Fmonitor de confirmare a agenþilor chimici
lichizi, periculoºi (în concordanþã cu politica naþionalã
în domeniu);
Fdozimetru individual (în concordanþã cu
politica naþionalã în domeniu).
xAu fost adecvate în unitate costumele de
instrucþie ºi costumele de operaþii disponibile pentru
exerciþii ºi instrucþie?
Echipamentul specialistului - evalua secvenþa
ºi disponibilitatea echipamentului ºi materialelor
specialistului CBRN (AFS - vol III, pag. 6-21, 6-23b)
Note adiþionale:
xExistã urmãtorul echipament CBRN special
disponibil în concordanþã cu STANAG 2352:
Fcostume impermeabile, pelerinã de protecþie,
mãnuºi ºi ciorapi de protecþie pentru personalul
de decontaminare al unitãþii;
Fdozimetru ºi debitmetru tactice aºa cum
este indicat de rolul "Misiunea ºi metoda operaþiilor
ºi dispersia unitãþii"?;
Fsunt suficiente cititoare/încãrcãtoare de
dozimetre - aºa cum este cerut a fi prevãzut cu
nevoile unitãþii ºi politica naþionalã de întrebuinþare
a dozimetrelor;
Fsunt truse de confirmare a vaporilor chimici
sau detectori chimici ficºi aºa cum este indicat de
cãtre organizarea unitãþii;
Fare naþiunea gazdã-forþa de protecþie cantitãþi
suficiente inclusiv pentru unitãþile dislocabile
material de protecþie impermeabil pentru stocuri ºi
echipamente (întrebuinþarea cãreia vor fi afectate cu
contaminare cu lichid); întrebuinþarea materialului

APÃRAREA NBC 16/2008
nonabsorbant special ca material rezistent, împotriva
agenþilor chimici (CARM), deºi recomandarea nu
este obligatorie;
Fcerinþele ulterioare includ RADIAC,
echipament de calibrare, baterii etc.;
Faparaturã de decontaminare (unul de
vehicul ºi alt echipament esenþial);
Fstaþii de decontaminare - nu sunt necesare
în interiorul zonei TAOR tactice de responsabilitate,
dar disponibile,
Fsubstanþele de decontaminare suficiente
pentru nevoile unitãþii se aflã disponibile facilitãþi de
decontaminare adecvate pentru fiecare adãpost;
FSe aflã stocuri suficiente ale semnelor de
avertizare NATO pentru toate unitãþile.
xSe aflã semnale de alarmare CBRN automate,
întrebuinþate pentru detecþia rapidã ºi timpurie
a pericolului radiologic sau cu agenþi chimici ºi biologici.
Dacã asemenea semnale de alarmare de lucru
nu au fost întrebuinþate, sunt ele disponibile?;
xExistã disponibil sistemul de avertizare,
raportare ºi marcare CBRN computerizat? Are
disponibile informaþiile în interiorul unitãþii formaþiilor
disponibile? Se aflã naþiunea gazdã - forþa de
protecþie un sistem de marcare CBRN care nu poate
fi asigurat, asigurã forþa disponibilã, capabilitatea sa
proprie. (în concordanþã cu cerinþele naþionale);
xSunt potrivite trusele radiologice pentru
supravieþuirea la LLR (Nivele scãzute de radiaþii).
Notã: Notã Orice capabilitate de detecþie a substanþei toxice
industriale sau de întrebuinþare a identificãrii ºi probelor de
agenþi chimici la nivel de unitate, trebuie sã conducã la un grad
mai mare.
Performanþele Protecþiei Forþei
Apãrare NBC
A evalua nivelul de competenþã CBRN individualã.
Tot personalul unitãþii trebuie sã îndeplineascã
sarcinile operaþionale în medii de protecþie
CBRN individualã.
Note adiþionale:
xConsiderarea este datã de urmãtoarele articole:
Faria condiþiilor climatice semnificative sau
rezervãri naþionale ce restricþioneazã întrebuinþarea
întregului echipament de protecþie individualã
CBRN;
Fprocentajul personalului unitãþii echipat ºi
care poartã echipament de protecþie individualã
CBRN;
Farticolele echipamentului de protecþie individualã
CBRN, nepurtat de cãtre personalul unitãþii
care este parte a întregului echipament de protecþie
individual CBRN;
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
45
Ftimpul petrecut în echipamentul de protecþie
individual CBRN (cea mai lungã perioadã ºi
timpul total de purtare).
xAre personalul unitãþii mãºtile contra
gazelor disponibile imediat pentru a contracara efectul
substanþelor toxice industriale în timp de pace,
agenþilor de hãrþuire ºi a fumului toxic de pe câmpul
de luptã?.
xAu fost luate mãsuri corective potrivite ºi
personalul este conºtient de simptomele intoxicãrii
cu substanþe chimice?.
xIniþiat, personalul alarme ºi rapoarte ale
incidentelor în mod efectivã.
xAr putea personalul (pentru agenþi chimici)
sã-ºi potriveascã masca ºi s-o testeze în 9
secunde ºi ajustarea completã în urmãtoarele 6
secunde?.
xAr putea persoanele (pentru agenþii
nucleari) sã ia mãsurile de precauþie proprii împotriva
efectelor termice, emisiunii de luminã ºi efectelor
radioactive în ordine corectã a prioritãþii?.
xÎndeplineºte personalul:
Fprimul ajutor ºi autoajutorul medical?;
Fexecutã personalul exerciþii de înlocuire a
cartuºului filtrant?;
Fexecutã personalul decontaminarea mãºtii
contra gazelor?;
Fexecutã decontaminarea persoanelor, a
EPICBRN?;
Frecunosc atacurile nucleare, biologice sau
chimice?;
Fcunosc efectele expunerii la atacurile
ADMNBC?;
Frecunosc ºi detecteazã contaminarea chimicã
ºi executã decontaminarea imediatã a personalului,
îmbrãcãmintei, echipamentelor, armelor ºi
punctelor de lucru?;
Fºtiu sã întrebuinþeze dozimetre individuale
ºi tactice?;
Fºtiu ºi înþeleg principiile controlului la
expunere ºi COLPRO?;
Fînþeleg nevoia pentru îndeplinirea la standarde
ridicate a igienei pentru a evita rãspândirea
contaminãrii cu agenþi biologici?.
BIBILIOGRAFIE
1. Doctrina pentru Operaþii a Forþelor Aeriene
2. AN-1 Regulamentul General al Acþiunilor
Militare
3. Conceptul NATO Survive to Operate (STO)
4. AD 80-25 Bi-SC Force Protection Directive
(în dezvoltare în cadrul Alianþei).

Î n
APÃRAREA NBC 16/2008
funcþie de natura, amploarea ºi locul
producerii dezastrelor, acþiunile de intervenþie
se organizeazã pentru urmãtoarele tipuri de
risc:
Faccidente nucleare ºi/sau urgenþe radiologice;
Faccidente chimice ºi explozii cu implicaþii
în afara amplasamentului, precum ºi incendii
de mari proporþii, exceptând pe cele de la fondul
forestier;
Faccidente majore la utilaje ºi instalaþii
tehnologice periculoase;
Finundaþii de mari proporþii produse din
cauza unor avarii sau accidente la construcþii
hidrotehnice;
Ffenomene meteorologice periculoase ºi
inundaþii;
Fcutremure;
Falunecãri ºi prãbuºiri de teren;
Faccidente biologice, epidemii ºi epizootii;
Faccidente în subteran;
Favarii la conducte magistrale;
Faccidente majore pe cãile de transport;
Fcãderi de obiecte cosmice;
Faccidente majore ºi avarii la reþele ºi
instalaþii de telecomunicaþii;
Fpoluãri majore ale factorilor de mediu cu
hidrocarburi sau alte substanþe, ale cursurilor de apã
interioarã ºi poluãri marine în zona costierã.
Adeseori activitãþile sociale ºi economice ale
unor grupuri umane pot fi tulburate de efectele
tragice ale unor fenomene naturale. În plus, unele
activitãþi umane scãpate de sub control pot avea
urmãri dezastruoase asupra unor colectivitãþi de
oameni.
Se pot produce, în acest fel, dereglãri distructive
ºi brutale ale unui sistem, a unei anumite situaþii
prestabilite. Apãrute de regulã, în mod brusc,
prin surprindere, aceste pot fi urmate de crearea
unui numãr mare de victime omeneºti.
Asemenea evenimente care se abat, la anumite
intervale de timp, asupra unor zone diferite de
pe glob ºi care pot surprinde mari colectivitãþi de
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
MÃSURI DE PREVENIRE ªI PROTECÞIE
ÎN CAZUL PRODUCERII DEZASTRELOR
Locotenent colonel Gheorghe MITRICÃ
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
46
oameni sau animale cu urmãri grave, sunt considerate
dezastre.
Pe lângã volumul mare de victime, pierderi ºi
distrugeri, dezastrele produc grave tulburãri ale
activitãþilor economice ºi sociale, a cãror desfãºurare
este dezorganizatã pentru perioade mari de timp,
având ca principale urmãri întârzieri în realizarea
scopurilor propuse cu toate consecinþele ce decurg
din acestea (lipsa unor bunuri materiale de primã
necesitate; greutãþi în asigurarea spaþiilor de locuit;
stabilirea stãrii morale a colectivitãþilor lovite de sinistru
etc.).
În þara noastrã îºi pot manifesta acþiunea distructivã
mai multe tipuri de calamitãþi, astfel:
cutremurele de pãmânt, alunecãrile de teren, inundaþiile,
secetele, furtunile, înzãpezirile ºi altele.
Cutremurele de pãmânt
Se considerã cã acestea deþin un loc aparte în
cadrul dezastrelor, datoritã urmãrilor deosebit de
grave.
În þara noastrã, cutremurele de pãmânt sunt
aproape în totalitate de naturã tectonicã, avându-ºi
originea, mai ales, în zona Vrancei (cutremure intermediare)
ºi în zonele subcarpatice, mai puþin în
pãrþile de nord-vest ºi vest ale þãrii (cutremure de
suprafaþã).
Acestea pot avea urmãri dezastruoase prin:
� apariþia incendiilor, un important factor
de agravare a urmãrilor seismului;
� declanºarea unor alunecãri sau surpãri de
teren, a unor avalanºe;
� blocarea cursurilor unor ape curgãtoare
urmatã de formarea unor lacuri de acumulare permanente
sau temporare cu consecinþele de rigoare;
� formarea unor valuri marine care pot
acþiona distructiv în zonele de coastã ºi în porturi;
� producerea unor efecte psihice ce pot avea
urmãri grave în comportarea indivizilor sau a
grupurilor umane (stres, panicã);
� posibilitatea apariþiei unor epidemii sau
îmbolnãviri ca urmare a degradãrii calitãþii factorilor
de mediu ºi condiþiilor de igienã individualã ºi colectivã.

APÃRAREA NBC 16/2008
Un rol important în realizarea protecþiei îi
revine instruirii oamenilor, mai ales cu scopul de a
asigura cunoaºterea modului de realizare a unei
protecþii posibile cât ºi pentru însuºirea regulilor de
comportare pe timpul cutremurului, în perioadele
urmãtoare acestuia.
Întrucât miºcarea seismicã este un eveniment
imprevizibil, apãrut, de regulã, prin surprindere,
este necesar sã cunoaºtem bine modul ºi
locurile care pot asigura protecþie în toate împrejurãrile:
acasã, la serviciu, în locurile publice, în
mijloace de transport, etc. aceasta, cu atât mai mult
cu cât timpul la dispoziþie pentru realizarea unei
oarecare protecþii este foarte scurt, uneori chiar mai
puþin de un minut.
În caz de cutremure de pãmânt, protecþia
s-ar putea realiza astfel:
� în locuinþe se vor alege pentru adãpostire
locurile a cãror rezistenþã este mai mare; lângã
stâlpii de rezistenþã, în spaþiul uºilor, la colþurile
interioare ale încãperilor; se va evita staþionarea
lângã mobilier înalt, modular;
� la serviciu ºi în localuri publice (magazine,
sãli de spectacole, restaurante, etc.) se aleg locuri
similare pentru adãpostire; în aceste localuri, ca ºi în
locuinþe, deplasarea cãtre locul stabilit sau pentru
pãrãsirea încãperii se vor realiza numai dacã condiþiile
permit (parter, mai multe uºi de evacuare, parcurs
accesibil fãrã obstacole, distanþe foarte mici);
� pe timpul cutremurului mijloacele de
transport de orice tip se opresc; dacã este posibil,
oprirea se realizeazã în partea centralã a arterei de
circulaþiei sau cea care se considerã a fi mai puþin
expusã dãrâmãturilor; nu se va pãrãsi mijlocul de
transport;
� cei prinºi sub dãrâmãturi sau în incinte
(încãperi, sãli) blocate vor aºtepta în liniºte, cu rãbdare
intervenþia din exterior; nu se recomandã a se
încerca deblocarea din interior decât dacã în urma
unei analize ferme se stabileºte cã nu existã pericolul
miºcãrii dãrâmãturilor ºi aºa într-un echilibru precar;
la anumite intervale de timp, cu un obiect tare
se lovesc pereþii locului de adãpostire sau de sub
dãrâmãturi, þevile de apã sau de gaze; în acest fel, se
asigurã semnalele necesare aparaturii de detecþie ºi
localizare a supravieþuitorilor;
� dacã spaþiul în care s-a realizat adãpostirea
nu a suferit avarii grave, atunci acesta se poate
pãrãsi având grijã a se întrerupe funcþionarea instalaþiilor
electrice, de alimentare cu gaze ºi apã;
� este bine de reþinut locul în care se
pãstreazã de regulã, obiecte de îmbrãcãminte,
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
pãturi, medicamente ºi alte lucruri necesare a fi
luate la pãrãsirea locuinþei, mai ales în anotimpurile
rãcoroase ºi reci;
� un factor important de luat în consideraþie
în desfãºurarea tuturor acþiunilor îl constituie calmul
ºi grija de a-l transmite ºi celor din jur; calmul
ºi cuvintele de încurajare diminueazã starea de stres
ºi contribuie la prevenirea panicii;
� ca sinistraþi, este necesar a respecta cu
stricteþe dispoziþiile ºi regulile stabilite; se va acorda
o mare atenþie asigurãrii unor condiþii minime de
igienã personalã ºi colectivã, pentru a împiedica în
acest fel apariþia unor îmbolnãviri în masã;
� în locuinþa avariatã grav se intrã numai cu
aprobarea organelor de protecþie civilã; se scot anumite
materiale sau obiecte strict necesare în aceleaºi
condiþii;
� nu trebuie însã sã pãstrãm grija bunurilor
din locuinþa avariatã sau distrusã; ele vor fi pãstrate
de cãtre organe ale jandarmeriei, poliþiei, protecþiei
civile ºi se vor restitui pe mãsura recuperãrii lor.
Alunecãri ºi prãbuºiri de teren
Alunecãrile de teren nu produc pierderi ºi
distrugeri aºa de mari ca alte calamitãþi. Ele sunt
totuºi periculoase putând conduce la distrugerea
unor construcþii prin deplasarea straturilor de roci
sau prin acoperire, pot bara cursul unor ape curgãtoare
creând lacuri de acumulare temporare sau
permanente, consecinþe ce urmeazã apariþiei acestora
sau pot produce chiar distrugerea unor baraje,
prin formarea unui val puternic la pãtrunderea în
lac, în mod brusc a unui volum mare de roci.
Alunecãrile de teren în þara noastrã sunt
destul de rãspândite.
Mãsurile planificate pentru prevenire, protecþie
ºi intervenþie în cazul acestei categorii de
calamitate sunt similare celor aplicate în caz de
cutremur. O particularitate o constituie faptul cã
evenimentul, cu rare excepþii, nu se desfãºoarã chiar
prin surprindere. Alunecãrile de teren se pot
desfãºura cu vitezã foarte variatã, între 3m./s. ºi
0,6m./an.
Poate fi presupusã deplasarea unor straturi
de roci, în zonele de risc, creându-se în acest fel
posibilitatea realizãrii mãsurilor de protecþie. Deci,
un rol însemnat revine acþiunilor de observare a
condiþiilor de favorizare a alunecãrii de teren ºi alarmarea/avertizarea
populaþiei în timp util realizãrii
protecþiei.
Pentru prevenirea urmãrilor dezastruoase
ale alunecãrilor de teren, organele de specialitate,
47

APÃRAREA NBC 16/2008
supunând unui control permanent aceste
fenomene, au ajuns la urmãtoarele concluzii:
� alunecãrile de teren pot fi preîntâmpinate
dacã sunt fãcute din timp investigaþiile necesare stabilirii
condiþiilor de apariþie ºi dezvoltare a lor;
� se pot preîntâmpina aceste evenimente,
dacã se aplicã procedee adecvate de þinere sub control;
� este necesar a se evita amplasarea unor
obiective industriale sau a altor construcþii în zonele
în care asigurarea stabilitãþii straturilor nu se poate
realiza sau este foarte costisitoare;
� este posibilã protecþia dacã se preconizeazã
o planificare din timp, mãsuri corespunzãtoare ºi se
realizeazã o informare curentã a populaþiei din zona
de risc.
În general, în acþiunile de intervenþie, în
afara unor cazuri particulare, se va urmãri recuperarea
bunurilor materiale ºi refacerea avariilor.
Salvarea supravieþuitorilor din clãdirile
acoperite se realizeazã în condiþii similare acþiunilor
preconizate intervenþiei în cazul cutremurelor de
pãmânt.
Fenomene meteorologice periculoase ºi inundaþii
Pot fi definite ca acoperiri cu apã, prin revãrsare,
a unor întinse suprafeþe de teren. Acestea ca ºi
celelalte tipuri de calamitãþi se pot datora atât unor
fenomene naturale cât ºi unor activitãþi umane
(inundaþii accidentale).
Cele mai frecvente inundaþii, sunt însã cele
datorate revãrsãrii apelor curgãtoare sau formãrii
unor torente, ca urmare a unor ploi abundente, de
lungã duratã, topirii rapide a straturilor de zãpadã,
blocãrii cursurilor de apã de cãtre îngheþuri sau
creãrii unor baraje prin alunecãri de teren.
Ploile torenþiale ºi topirea zãpezilor creeazã
condiþii pentru creºterea nivelului apelor curgãtoare
ºi revãrsãrii acestora peste albie, acestea pot
cuprinde suprafeþe întinse de teren. Acest fenomen
conduce la crearea unui front de apã -"undã de
viiturã"- a cãrui amploare depinde de cantitatea ºi
durata precipitaþiilor, precum ºi de distribuþia acestora
în cadrul unui bazin hidrografic. Undele de
viiturã pot transfera cantitãþi foarte mari de apã, de
câteva sute de ori mai mult decât în mod obiºnuit.
Împotriva inundaþiilor, indiferent de cauza
lor este posibil sã se asigure mãsuri de prevenire ºi
protecþie, astfel încât sã se diminueze sau sã se elimine
acþiunea lor distructivã.
Mãsurile de prevenire a apariþiei inundaþiilor
sau de diminuare-eliminare a acþiunilor distructive:
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
48
� Realizarea unor mãsuri/acþiuni destinate sã
asigure reþinerea ºi întârzierea scurgerii apelor de pe versanþi,
din afluenþii mai mici ai bazinelor de recepþie sau
din torente, ce s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente
sau prin topirea zãpezilor; acestea se pot realiza prin:
� acþiuni de împãdurire sau reîmpãdurire
a versanþilor;
� crearea unor tipuri de înveliºuri vegetale
care sã favorizeze infiltraþia ºi sã reducã scurgerea
apelor pe versanþi;
� construirea unor baraje de retenþie la
capãtul vãilor, în acest fel realizându-se scurgerea
debitelor suplimentare de apã pe râul principal în
perioade mai mari de timp.
� Modificarea cursului inferior al râurilor, realizabilã
prin:
� construirea unor diguri de-a lungul
albiei râurilor, pe ambele maluri; astfel, se împiedicã
inundarea albiei luncii învecinate prin revãrsarea
apelor râului; forma ºi dimensiunile acestor diguri
trebuie sã reziste la presiunea apei ºi la acþiunea de
eroziune; trebuie sã fie suficient de înalte pentru a
opri ºi cele mai mari viituri;
� scurtarea cursurilor râurilor prin
secþionarea buclelor mari (meandrelor), construind
o serie de canale care sã asigure o scurgere directã a
apelor; aceastã acþiune are ca efect mãrirea pantei ºi
implicit a vitezei de curgere a apei;
� realizarea unor bazine temporare pe
unele porþiuni de luncã pentru a reþine apa revãrsatã;
se reduce în acest fel vârful viiturilor.
� Zonarea luncilor inundabile în vederea asigurãrii
desfãºurãrii unor activitãþi umane în aceste zone
sub un control strict; se stabilesc, în acest sens, amenajãrile
permise, astfel încât sã se asigure dezvoltarea optimã,
raþionalã a luncii în condiþiile reducerii pagubelor; se
creeazã astfel:
� zona de interdicþie, în care se interzice
orice construcþie în zona canalului de inundaþie; în
aceastã zonã este admis numai pãºunatul;
� zona de restricþie, în care inundaþiile nu
sunt frecvente; în aceastã zonã sunt admise unele
construcþii cu respectarea unor criterii de proiectare;
� zona de avertizare, situatã în afara
nivelului de inundaþie; sunt permise construcþii
semnalându-se pericolul de inundaþie.
� Aplicarea unor mãsuri de proiectare, care permit
clãdirilor ºi altor construcþii civile ori industriale sã
reziste la creºterea nivelului apelor, a vitezei de deplasare a
acestora; mãsurile se referã la umpluturi, piloni, materiale
rezistente la apã, palplanºe, încãperi de refugiu.

APÃRAREA NBC 16/2008
� Alte tipuri de mãsuri:
� organizarea, încadrarea ºi dotarea
formaþiilor de protecþie civilã în aceste zone, astfel
încât acestea sã poatã participa la asigurarea
mãsurilor de protecþie ºi intervenþie;
� stabilirea locurilor ºi condiþiilor în care
urmeazã a se desfãºura acþiunile de evacuare temporarã
din zonele inundabile;
� asigurarea înºtiinþãrii ºi alarmãrii despre
pericolul inundaþiilor;
� organizarea ºi desfãºurarea acþiunilor de
salvare;
� asigurarea asistenþei medicale ºi aplicarea
mãsurilor de evitare a unor epidemii;
� asigurarea condiþiilor necesare pentru
sinistraþi: cazare, alimente, asistenþã medicalã.
Cãderi de obiecte cosmice
Conform legii atracþiei universale
descoperite de Newton, obiectele cosmice sunt
atrase de pãmânt atunci când intrã în câmpul gravitaþional
al acestuia. La intrarea în atmosfera terestrã,
datoritã vitezelor mari ºi frecãrii cu aerul, aceste
obiecte cosmice iau foc ºi pot exploda în atmosferã
sau la impactul cu Pãmântul. Unele obiecte cosmice
mai mari ºi mai dense, pot produce la locul de
impact cratere uriaºe în scoarþa terestrã, funcþie de
mãrimea lor, viteza cu care se lovesc de pãmânt ºi
unghiul sub care are loc impactul.
Dezastrele produse de impact sunt deosebit
de complexe ºi greu de clasificat, întrucât efectele
produse sunt multiple ºi de obicei complementare.
Totuºi, aceste dezastre se pot împãrþii astfel:
a) dupã locul producerii impactului:
- dezastre în zonele nelocuite sau foarte puþin
locuite (oceane sau mãri, deºerturi, pãduri, munþi
etc.);
- dezastre în zone locuite sau urbane (marile
oraºe, obiective industriale, centrale nuclearo-electrice,
baze militare etc.);
b) dupã mãrimea efectelor produse de
cãderea obiectului cosmic:
- dezastre locale;
- dezastre zonale;
- dezastre teritoriale;
- dezastre continentale;
- dezastre globale.
Cãderea unor obiecte cosmice în zonele
nelocuite sau foarte puþin locuite poate provoca:
� incendii de mari proporþii, cutremure de
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
pãmânt sau activarea unor vulcani stinºi urmate de
eliberarea în atmosferã a unor imense cantitãþi de
praf ºi cenuºã sub forma unor nori denºi ce pot opri
pãtrunderea luminii solare pe perioade lungi de
timp;
� inundaþii puternice datoritã producerii
unor tsunami (acestea au loc ca urmare a cãderii
obiectelor cosmice în ocean sau mare, sau poate fi
urmarea unor puternice cutremure de pãmânt sau
ruperii unor falii), prin ruperea barajelor unor acumulãri
hidrotehnice sau opturarea unor cursuri de
ape;
� iradieri de mare intensitate sau infestare
cu agenþi patogeni necunoscuþi pe Pãmânt, dacã
aceste obiecte conþin material nuclear sau biologic
necunoscut (în cazul sateliþilor sau laboratoarelor
spaþiale acestea sunt considerate surse de risc major
pentru cã executã ºi misiuni de cercetare în domeniul
bacteriologic, biologic, nuclear, militar, etc.).
Cãderea unor obiecte cosmice în zonele
locuite sau urbane poate provoca, pe lângã dezastrele
prezentate mai sus ºi altele datorate urbanizãrii,
creºterii excesive ºi aglomerãrii populaþiei,
industrializãrii, cum ar fi:
� accidente chimice, dacã obiectele cosmice,
în cãderea lor, lovesc obiectivele industriale care
deþin cantitãþi importante de substanþe chimice periculoase
sau accidente nucleare în cazul lovirii unor
centrale nuclearo-electrice sau baze militare care
deþin armament nuclear;
� explozii urmate de incendii de mari proporþii,
dacã aceste obiecte lovesc intreprinderi de
prelucrare a þiþeiului sau gazului metan, rezervoarele
acestora sau câmpurile de sonde.
Este lesne de înþeles cã pierderile cele mai
mari de vieþi omeneºti ºi valori materiale sunt înregistrate
în aceastã a doua situaþie.
Fãrã a prezenta apocaliptic situaþia, cãderea
unui obiect cosmic de dimensiuni mari sau foarte
mari având un diametru de peste 3 km poate provoca
dezastre cu urmãri deosebit de grave.
Accidente nucleare ºi/sau urgenþe radiologice
Radiaþiile sunt frecvente în naturã sau pot fi
produse în mod artificial fãrã a fi diferite nici ca tip
nici ca efect. Iradierea naturalã a organismului
uman se datoreazã radiaþiilor ionizante existente în
mediul înconjurãtor (radiaþiile cosmice, radioactivitatea
solului, a alimentelor etc.), la acestea,
adãugându-se folosirea radiaþiilor în investigaþiile ºi
tratamentele medicale, iradierea datoratã experimentelor
nucleare în atmosferã ºi industria energe-
49

APÃRAREA NBC 16/2008
ticã nuclearã. Ponderea cea mai importantã în
iradierea organismului uman o are iradierea naturalã
circa 66 %, urmatã de iradierea medicalã 23 %
ºi cu valori apropiate iradierea profesionalã ºi cea
suplimentarã.
Accidentul nuclear este evenimentul care
afecteazã instalaþia nuclearã ºi provoacã iradierea
sau contaminarea populaþiei ºi mediului înconjurãtor
peste limitele maxime admise.
Instalaþiile ºi activitãþile care sunt luate în
considerare ca sursã de risc, sunt:
� reactoarele nuclearo-energetice ºi de cercetare;
� instalaþiile din ciclul de producere a combustibilului
nucleare;
� instalaþiile de tratare a deºeurilor radioactive;
� transportul ºi depozitarea combustibililor
nucleari sau a deºeurilor radioactive;
� producerea, utilizarea, depozitarea, stocarea
ºi transportul radioizotopilor folosiþi în agriculturã,
industrie, medicinã, precum ºi în scopuri
ºtiinþifice ºi de cercetare;
� utilizarea radioizitopilor pentru producerea
de energie folositã de obiectele spaþiale.
Centralele nuclearo-electrice având în structurã
reactoarele nucleare de putere (500-1.000MW)
constituie pericolele cele mai grave pentru contaminarea
mediului înconjurãtor ºi iradierea populaþiei,
în astfel de situaþii, aºa cum au demonstrat
accidentele nucleare de la Centrul Militar de producere
a plutoniului Windscale (Marea Britanie-
1957), C.N.E. Three Miles Island (S.U.A.-1979) ºi în
mod deosebit C.N.E. Cernobîl (U.R.S.S.-1986).
Emisiile radioactive în atmosferã prezintã
pentru om risc de iradiere prin:
� expunere externã la radiaþiile emise de
componenþii norului radioactiv, de materialele
depuse pe sol ºi pe corp;
� expunere internã la radiaþii prin inhalarea
substanþelor radioactive din aer;
� expunere internã prin consumul în timp
al alimentelor ºi apei contaminate radioactiv.
Prin proiectare, construcþie ºi modul de
exploatare, probabilitatea unui accident la instalaþiile
nucleare antrenând riscuri radiologice în jurul
amplasamentului, este foarte scãzut. Totuºi, nici un
obiectiv nuclear nu este autorizat sã funcþioneze de
cãtre organele de reglementare naþionalã, potrivit
cadrului legal în România, fãrã existenþa unui plan
de urgenþã coerent ºi cu toate facilitãþile necesare
pentru accident nuclear. Acest plan se verificã prin
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
50
exerciþii practice pânã la intrarea în funcþiune a
obiectivului.
În afara planului propriu de intervenþie (pe
amplasament) ºi alte instituþii întocmesc planuri de
protecþie ºi intervenþie la nivelul judeþului,
cuprinzând ºi responsabilitãþile ce revin primarilor
pentru protecþia cetãþenilor din zonele de risc.
Zonele de risc se stabilesc cu ajutorul unor
programe de calcul pe baza termenului de radionuclizi
existent la un moment dat în miezul reactorului,
a intervalului de evacuare ºi a condiþiilor meteo
cele mai nefavorabile.
Planul de protecþie ºi intervenþie al
autoritãþilor publice cuprinde în principal:
� zonele de risc stabilite în jurul obiectivului
nuclear;
� responsabilitãþile autoritãþii publice;
� fluxul informaþional;
� mãsurile de protecþie;
� forþele proprii cu care se intervine;
� conducerea activitãþilor ºi nivelul de
decizie pentru punerea în aplicare a planului;
� forþele care pot veni în sprijin;
� modul de cooperare.
O realã importanþã în diminuarea urmãrilor
ºi luarea celor mai eficiente ºi oportune mãsuri de
protecþie o are realizarea unor interfeþe corecte între
planul propriu de urgenþã de amplasament ºi cel de
protecþie ºi intervenþie al autoritãþii publice, asigurarea
unei informãri rapide despre situaþia creatã,
evaluarea evenimentelor care se pot aºtepta în continuare
ºi contramãsurile necesare.
Principalele mãsuri de protecþie ºi intervenþie
care se planificã în caz de accident nuclear
sunt:
� supravegherea ºi controlul activitãþii
mediului înconjurãtor prin reþeaua Ministerului
Mediului ºi formaþiunii de protecþie civilã;
� înºtiinþarea ºi alarmarea populaþiei despre
pericolul contaminãrii radioactive folosind
mijloacele existente ale Ministerului Comunicaþiilor,
staþii naþionale ºi locale de radio ºi televiziune ºi
sirenele electrice dispuse în zonã;
� cercetarea de radiaþie, aerianã ºi terestrã,
cu participarea mijloacelor din structura armatei ºi
protecþiei civile;
� protecþia populaþiei prin adãpostire în subsoluri,
încãperi amenajate împotriva contaminãrii ºi
prin folosirea mijloacelor de protecþie individualã
speciale ºi simple;
� protecþia colectivitãþilor de animale,
surselor de apã, produselor agroalimentare ºi altor

APÃRAREA NBC 16/2008
bunuri materiale care se realizeazã prin planuri proprii
ale primãriilor, societãþilor comerciale din agriculturã,
comerþ, industrie alimentarã;
� evacuarea populaþiei din zona în care
doza de iradiere estimatã depãºeºte în caz de accident
nuclear 5 mSv/an, stabilindu-se prin plan separat,
de cãtre organele de protecþie civilã, localitãþile
de primire ºi mijloacele de transport;
� controlul dozimetric ºi radiologic executat
prin echipe de control dozimetric ale protecþiei
civile, ale unitãþilor militare din zonã, precum ºi ale
organelor sanitare;
� luarea mãsurilor de profilaxie ºi de acordare
a asistenþei medicale de urgenþã, având în
vedere administrarea iodurii de potasiu ºi transportul
iradiaþilor, prin dispensare medicale, unitãþile
spitaliceºti ale Ministerului Sãnãtãþii ºi ale
Ministerului Apãrãrii;
� decontaminarea radioactivã a oamenilor,
animalelor, bunurilor materiale, clãdirilor, cãilor de
acces ºi a mijloacelor de transport, pe urgenþe în
diferite faze ale accidentului nuclear, folosind forþe
ale armatei ºi protecþiei civile;
� fixarea contaminãrii radioactive a terenului,
colectarea, transportul ºi depozitarea concentratelor
radioactive solide ºi lichide;
� impunerea unor mãsuri restrictive privind
consumul apei, alimentelor ºi desfãºurarea activitãþilor
economico-sociale, cu avizul organelor sanitare;
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
51
� luarea mãsurilor de ordine, pazã ºi îndrumare
a circulaþiei realizate de subunitãþi de poliþie ºi
jandarmi, precum ºi subunitãþi de poliþie militarã;
� instruirea populaþiei privind mãsurile de
protecþie ºi regulile de comportare în situaþia contaminãrii
radioactive.
Mãsurile cuprinse în plan trebuie sã beneficieze
de tot suportul material ºi tehnic de realizare,
fiecare din organele responsabile pentru
transpunerea în practicã având obligaþia sã-ºi
întocmeascã procedurile specifice ºi sã le verifice
prin exerciþii.
Deci cea mai mare parte a scenariilor de accident
nuclear întrevãd o evoluþie relativ lentã, faza
iniþialã necesitã decizii rapide atât din partea obiectivului
nuclear, cât ºi din partea autoritãþilor publice,
pentru evaluarea datelor, studierea incidenþei contra
mãsurilor ºi practicarea informãrii obiective a publicului.
BIBLIOGRAFIE
1. Legea nr.481/2004 privind Protecþia Civilã;
2. Legea nr.15/2005 privind Sistemul Naþional de
Management al Situaþilor de Urgenþã;
3. Hotãrârea nr.1222/2005 privind stabilirea
principiilor evacuãrii în situaþii de conflict armat;
4. Hotãrârea nr.1492/2004 privind principiile de
organizare, funcþionarea ºi atribuþiile serviciilor de
urgenþã profesioniste;
5. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr.
21/2004 privind Sistemul Naþional de Management al
Situaþilor de Urgenþã.

APÃRAREA NBC 16/2008
n condiþiile existenþei riscurilor ºi
Îameninþãrilor chimice, biologice, radiologice
ºi nucleare comandanþii trebuie sã
planifice ºi sã asigure implementarea mãsurilor de
protecþie CBRN colective ºi individuale, dar în
acelaºi timp trebuie sã menþinã capacitatea de luptã
a unitãþii.
Protecþia colectivã CBRN se defineºte ca fiind
protecþia furnizatã unui grup de indivizi în
condiþii/medii CBRN ºi care permite scãderea
nivelurilor de protecþie individualã CBRN.
Scopul protecþiei colective CBRN este de a permite
continuarea performanþelor individuale ºi
operaþionale în prezenþa pericolelor CBRN; poate fi
utilizatã, pentru a asigura odihna ºi recuperarea personalului,
fiind un mijloc pentru contracararea
efectelor psihologice ºi fiziologice ce rezultã din
întrebuinþarea pe o perioadã extinsã a echipamentelor
de protecþie individualã CBRN.
Protecþia colectivã nu înlocuieºte protecþia
individualã ci doar permite comandantului sã
reducã nivelurile de protecþie individualã cât timp
existã condiþii/medii CBRN.
Tipuri de echipamente destinate protecþiei
colective CBRN
Echipamentele destinate protecþiei colective
(adãposturile) pot fi clasificate în:
�fixe - ca un sistem integral de facilitãþi
staþionare; echipamentele pot fi întãrite, semiîntãrite
sau neîntãrite;
�mobile - protecþia colectivã cu echipamente
mobile se defineºte ca un sistem integral de
facilitãþi de protecþie colectivã a Forþelor Terestre;
�transportabile - un sistem de adãposturi
singulare de protecþie colectivã capabil sã fie
desfãºurat într-o zonã de operaþii.
Echipamentele destinate protecþiei colective
asigurã o protecþie adecvatã împotriva pericolelor
generate de agenþii chimici ºi cei biologici; ele sunt
capabile, în funcþie de model ºi de plasament, sã
reziste mai mult sau mai puþin la acþiunea distructivã
exterioarã a ADMCBRN.
Sistemele de protecþie colectivã CBRN ar trebui
sã îndeplineascã urmãtoarele cerinþe de capabilitate
operaþionale:
�realizare modularã;
RISCURI ªI AMENIÞÃRI
ASIGURAREA PROTECÞIEI COLECTIVE
ÎN CONDIÞIILE AMENINÞÃRII CU ADMCBRN/EADA
Cãpitan Ovidiu STÃNESCU
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
52
�posibilitãþi de mentenanþã pe câmpul de
luptã;
�decontaminabil;
�asigurarea etanºeitãþii împotriva substanþelor
toxice în stare lichidã ºi sub formã de particule/aerosoli;
�asigurarea comunicaþiilor cu exteriorul;
�sisteme de iluminare corespunzãtoare;
�asigurarea condiþiilor sanitare corespunzãtoare;
�instalare în timp scurt;
�posibilitãþi de determinare ºi filtrare a
microorganismelor;
�posibilitãþi de monitorizare a parametrilor
sistemelor esenþiale pentru personalul din interior;
�stabilitate ºi asigurarea protecþiei împotriva
efectelor exploziei nucleare;
�posibilitate de transport (transportabile).
Componentele speciale ale echipamentelor
destinate protecþiei colective CBRN.
Sistemul de protecþie este o componentã
esenþialã a echipamentelor destinate protecþiei
colective, deoarece permite militarilor sã acþioneze
normal în condiþii/medii CBRN.
Existã patru tipuri de sisteme de protecþie:
�sisteme de filtro-ventilaþie;
�sisteme care realizeazã suprapresiuni;
�sisteme hibride;
�sisteme totale.
Sistemele de filtro-ventilaþie asigurã aer filtrat
în incinta echipamentelor de protecþie individualã
CBRN, tehnicii de luptã ºi a echipamentelor destinate
protecþiei colective.
Aerul este aspirat printr-un sistem de filtre care
reþin particulele radioactive, agenþii chimici sau
agenþii biologici ºi este introdus sub presiune în incinta
echipamentului pe care este montat sistemul
de filtro-ventilaþie.
Sistemele care realizeazã suprapresiuni asigurã
protecþia prin împiedicarea intrãrii aerului contaminat
CBRN în echipamentul (adãpostul) pe care sunt
montate acestea.
Sistemele hibride realizeazã protecþia personalului
din tehnica de luptã, mijloace de transport
sau adãposturi.
Sistemul combinã caracteristicile sistemelor

APÃRAREA NBC 16/2008
descrise anterior astfel:
a) în cazul în care ieºirile din adãposturi,
tehnica de luptã sau mijloacele de transport sunt
închise, se pot folosi împreunã sau separat facilitãþile
de protecþie ale celor douã sisteme descrise;
b) dacã ieºirile sunt deschise, sistemul care
realizeazã suprapresiuni ajutã la limitarea pãtrunderii
în interior a agenþilor chimici, biologici sau a
particulelor radioactive.
Sistemul total este un sistem hibrid dotat suplimentar
cu elemente tehnice de monitorizare a
mediului ambiant care asigurã automat climatizarea
interiorului echipamentelor de protecþie colectivã în
scopul reducerii stresului termic.
Pe lângã sistemele descrise , adãposturile pot fi
dotate cu :
- sisteme de climatizare:
- sistemul de avertizare;
- intrãrile protejate;
- camera de decontaminare.
Sistemul de climatizare are rolul de a reduce
stresul termic pentru militarii care opereazã în
condiþii extrem de calde sau umede, ºi poate fi
acþionat manual.
Sistemul de avertizare are rolul de a alarma ºi
avertiza pe ocupanþii adãposturilor de protecþie
colectivã despre pericolele CBRN externe.
Echipamentele ºi materialele destinate controlului
CBRN, alarmãrii ºi avertizãrii forþelor din
dotarea unitãþilor pot fi utilizate pentru alarmarea ºi
avertizarea ocupanþilor echipamentelor de protecþie
colectivã; în cazul în care echipamentele de protecþie
colectivã sunt amplasate în afara razei de alarmare ºi
de avertizare a echipamentelor externe, personalul
din interiorul acestora va executa obligatoriu monitorizarea
internã ºi externã CBRN.
Intrãrile protejate au rolul de a asigura un
spaþiu necontaminat între mediul contaminat CBRN
ºi intrarea propriu-zisã în adãpost; în acest spaþiu
militarii dezbracã echipamentele de protecþie individualã
CBRN ºi executã operaþiunile de decontaminare
RBC înainte de a intra în adãpostul propriuzis.
În cazul echipamentelor de protecþie colectivã
care nu sunt dotate cu sisteme ce realizeazã
suprapresiuni în interiorul acestora, intrarea nu
asigurã o bunã protecþie a militarilor deoarece
deschiderea uºii adãpostului permite realizarea contaminãrii
interiorului acestuia ceea ce impune ca
militarii sã adopte un nivel de protecþie individualã
adecvat pânã când interiorul este decontaminat.
Camera de decontaminare reprezintã o
RISCURI ªI AMENIÞÃRI
53
încãpere separatã de incinta delimitatã de intrarea
protejatã, diferenþa dintre aceste douã incinte fiind
aceea cã împiedicã eventuala contaminare a interiorului
adãposturilor la intrarea/ieºirea militarilor.
Camera de decontaminare este presurizatã,
contaminarea fiind eliminatã prin circulaþia forþatã a
aerului filtrat din incinta adãpostului prin camera de
decontaminare spre exterior; din punct de vedere
constructiv, adãposturile de protecþie colectivã pot
avea una sau douã camere de decontaminare.
Pentru comunicarea cu unitãþile învecinate
care se aflã la distanþe mai mari personalul din adãposturi
folosesc sisteme radio; o mare atenþie se va
acorda locului de amplasare al antenei care trebuie
sã îndeplineascã simultan douã condiþii: distanþã
suficient de mare faþã de locul unde se gãseºte adãpostul
ºi o bunã camuflare.
Echipamentele de protecþie colectivã vor fi
dotate dupã caz cu surse de curent electric (curent
electric de la reþele de curent continuu, generatoare
de curent, acumulatori etc.); obligatorie este asigurarea
cu energie electricã a sistemelor de filtrare a
aerului, sistemelor de transmisiuni, iluminarea interioarã
ºi alte accesorii impuse de realitatea concretã.
Personalul care deserveºte echipamentele de
protecþie colectivã are urmãtoarele obligaþii sã:
�verifice ºi sã întreþinã sistemele de filtroventilaþie
ºi de suprapresurizare din dotarea echipamentelor;
�verifice ºi sã întreþinã sistemele de comunicaþii,
de iluminare, de alimentare cu apã ºi celelalte
unitãþi;
�realizeze asigurarea echipamentelor de
protecþie colectivã cu tehnicã, materiale, hranã etc.;
�cunoascã procedurile de intrare/ieºire
în/din adãpost care se executã înaintea, pe timpul ºi
dupã un atac CBRN.
Procedurile de intrare/ieºire în/din sistemele
de protecþie colectivã.
Intrarea ºi ieºirea sunt proceduri de trecere de
la protecþia individualã la cea colectivã ºi invers.
La intrarea în echipamentele de protecþie
colectivã, cu sau fãrã asistenþã din partea unui coleg
sau a responsabilului adãpostului, militarul executã
urmãtoarele activitãþi:
�decontaminarea imediatã ºi operaþionalã a
armamentului, completului de protecþie, echipamentelor
ºi materialelor aflate asupra sa;
�lasã casca, echipamentele ºi materialele
aflate asupra sa în lateralele intrãrii protejate, în
recipiente special pregãtite;

APÃRAREA NBC 16/2008
�în spaþiul dintre intrarea protejatã ºi camera
de decontaminare, executã decontaminarea
operaþionalã, a armamentului ºi echipamentului de
protecþie individualã;
�aºeazã armamentul ºi echipamentul în
spaþiile special amenajate în acest sens;
�intrã în camera de decontaminare unde
dupã dezbrãcarea hainelor ºi depozitarea acestora în
saci special destinaþi, executã decontaminarea totalã
a corpului;
�se îmbracã sumar;
�intrã în adãpost dupã ce în prealabil a fost
supus controlului dozimetric sau chimic în funcþie
de tipul contaminãrii.
La ieºirea din adãpost, militarul va executa
urmãtoarele activitãþi:
a) verificã toate echipamentele ºi materialele
pe care le va lua asupra sa;
b) îmbracã completul de protecþie, pune
echipamentele pe el ºi masca contra gazelor în poziþie
de aºteptare ºi verificã sã nu fie nici un militar
în camera de decontaminare;
c) intrã în camera de decontaminare ºi îºi
pune masca în poziþie de luptã;
d) pãrãseºte adãpostul.
Logistica echipamentelor de protecþie colectivã
La nivelul unitãþilor, în funcþie de structurã,
activitãþile de mentenanþã se limiteazã de regulã la:
a) verificarea ºi/sau înlocuirea subansamblelor
majore ale principalelor componente din sistemele
de protecþie colectivã;
b) asigurarea cu piese de schimb, accesorii ºi
materiale consumabile.
Filtrele speciale ale sistemului de filtro-ventilaþie
sunt principalele elemente care necesitã verificãri
ºi schimbãri periodice; perioada de folosire a
unui filtru scade, fiind influenþatã de urmãtorii factori:
�durata exploatãrii în atmosferã curatã/
contaminatã;
�umezeala atmosfericã (scade capacitatea
filtrului de a reþine agenþii chimici);
�mãrimea ºi designul sistemului de filtroventilaþie;
�caracteristicile tehnice din fabricaþie.
Pentru a se cunoaºte cu exactitate când trebuie
înlocuit un filtru, responsabilul adãpostului trebuie
sã þinã un "Jurnal al operãrii unitãþii de filtru".
Filtrele nu decontamineazã sau neutralizeazã
contaminarea CBRN, ci doar o colecteazã ºi o
înmagazineazã în straturile filtrante ºi adsorbante.
Înlocuirea filtrelor contaminate cere multã
RISCURI ªI AMENIÞÃRI
54
grijã din partea personalului tehnic pentru cã acestea
sunt surse potenþiale de contaminare.
Dupã dezasamblarea filtrelor speciale din compunerea
sistemelor de filtro-ventilaþie cât ºi a
cartuºelor filtrante ale mãºtilor contra gazelor, contaminate
cu agenþi chimici, substanþe toxice industriale,
agenþi biologici de luptã, toxine industriale
sau cu particule radioactive, se distrug, având în
vedere urmãtoarele particularitãþi:
a) arderea nu distruge contaminarea
radioactivã, fapt pentru care militarii trebuie sã
îngroape filtrele contaminate cu particule radioactive;
adâncimea la care se îngroapã depinde de valoarea
debitului dozei absorbite determinatã cu
aparatura de control nuclear;
b) filtrele contaminate cu agenþi chimici,
substanþe chimice toxice industriale, agenþi biologici
vii sau cu toxine se vor îngropa sau se vor arde dupã
ce în prealabil au fost stropite cu combustibil, într-o
groapã special amenajatã; din filtrele contaminate
cu agenþi chimici sau biologici pot rezulta în urma
arderii vapori periculoºi, ceea ce impune folosirea
echipamentelor de protecþie individualã pe timpul
acestor operaþiuni;
c) dupã arderea filtrelor sau cartuºelor filtrante
în gropi special amenajate, acestea se vor
acoperi cu pãmânt;
d) se vor marca locurile unde au fost
îngropate filtrele cu semne de marcare a tipului de
contaminare respectiv.
În concluzie, buna întreþinere ºi utilizarea
corespunzãtoare a sistemelor de protecþie colectivã
vor avea ca rezultat asigurarea protecþiei personalului
în medii contaminate CBRN menþinând acestuia
capacitatea de luptã.
BIBLIOGRAFIE
1. F.T.-1, Doctrina operaþiilor Forþelor Terestre,
Bucureºti, ediþie 2004.
2. SMG/CBRN-1 Doctrina Apãrãrii CBRN în Armata
României, Bucureºti, ediþia 2008.
3. F.T./CBRN-6 Manualul Protecþiei CBRN.

APÃRAREA NBC 16/2008
Generalitãþi
Tipurile de conflict
s-au schimbat.
Dacã înainte
atacurile cu agenþi
chimici aveau la bazã
agenþii toxici vezicanþi
(iperita), actualmente
grupãrile teroriste din Irak folosesc cisterne cu clor.
Astfel, nu doar agentul s-a modificat, ci ºi natura
ameninþãrii. Înainte, chiar dacã informaþiile specifice
erau limitate, acestea te avertizau totuºi despre
zonele unde ar putea fi ameninþãri cu agenþi chimici
ºi biologici ºi ce nivel de protecþie individualã sã
foloseºti, serviciul de informaþii putând identifica
aceste tipuri de ameninþãri. În prezent însã, chiar
dacã acesta a cunoscut o dezvoltare semnificativã,
din cauza acþiunilor teroriste ce nu mai pot fi prevãzute,
informaþiile specifice asupra posibilelor
atacuri sunt insuficiente pentru a putea stabili natura
ameninþãrii ºi tipul agentului toxic folosit.
Oricare ar fi
imaginea generalã
asupra serviciului de
informaþii, în cazul
Irakului, cel mai bine
am putea sã o definim
ca fiind "confuzã";
aceasta se întâmplã
deoarece grupurile de
insurgenþi nu au un lider comun care sã-i ghideze,
celulele teroriste folosind, de obicei, orice au la
îndemânã pentru a ataca forþele coaliþiei sau pe cele
naþionale.
Din pãcate, aceasta este o tendinþã care probabil
va deveni predominantã în conflictele viitoare
- dacã azi vorbim de un atac cu clor, mâine putem
vorbi de un atac cu salmonella.
Soluþii la problemele actuale
Aceste soluþii nu au nimic în comun cu
capacitatea mãºtii contra gazelor; echipamentele de
protecþie de genul GSR (General Service Respirator)
ale britanicilor ºi JSGPM (Joint Service General
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
APLICABILITATEA GLUGII DE PROTECÞIE ÎMPOTRIVA AGENÞILOR
TOXICI DE LUPTÃ ÎN ACÞIUNILE MILITARE
Sublocotenent Mihai GRAUR
Batalionul 49 Apãrare NBC
55
Purpose Mask) ºi M53 ale americanilor au fãcut sã
creascã factorul de protecþie, dar, din cauza mãrimii
lor, spaþiul disponibil în raniþã s-a micºorat. În acest
moment, se pune problema de a alege între a lua
masca contra gazelor în momentul plecãrii în misiune
- pe care probabil nu o va folosi - sau a lua în
raniþã muniþie ºi alimente în plus. Pânã acum,
pierderile în rândul militarilor rezultate în urma
atacurilor cu clor au fost minime, dar acest lucru s-a
datorat faptului cã militarii nu au fost þinte directe,
ci doar victime colaterale.
Existã totuºi, un echipament
care ar putea asigura protecþie,
de greutate potrivitã ºi de
mãrimea unui plic ºi care ar putea
înlocui în anumite acþiuni militare
masca contra gazelor: gluga
de protecþie. Acest tip de echipament
ar putea fi folosit rapid ºi ar
Gluga de protecþie EH20
putea asigura un nivel corespun-
zãtor de protecþie individualã împotriva agenþilor
toxici de luptã. El oferã o protecþie mai micã decât o
mascã contra gazelor, dar datoritã spaþiului mare
asigurat de glugã este mult mai confortabil de purtat
ºi asigurã o vizibilitate crescutã.
În aceste condiþii, se pune întrebarea dacã
acest tip de echipament ar fi adecvat mediului militar.
În unele privinþe, gluga de protecþie ridicã mai
puþine probleme decât o mascã contra gazelor;
mãrimea este universalã, iar sistemul de închidere
este foarte flexibil. Ea poate, totuºi, sã se abureascã
mai repede decât masca contra gazelor, astfel cã, în
ciuda faptului cã are un câmp vizual mai larg (de
obicei fiind confecþionatã din poliuretan ºi un strat
de poliamidã), poate asigura o vizibilitate mai micã.
De asemenea, existã îngrijorare
în ceea ce priveºte faptul cã sistemul
de închidere de la gât nu ar
putea rezista presiunii interne din
mascã provocate de expiraþia foarte
puternicã a unui individ. Existã o
anumitã reticenþã colectivã în legãturã
cu acest lucru, ºi anume, cât de
puternic trebuie sã expiri?; dar pro-

APÃRAREA NBC 16/2008
dusele au fãcut faþã testelor. O altã problemã este
cea legatã de cãldurã; gluga este, de la sine înþeles,
flexibilã, ceea ce permite plierea sa sub forma unui
pacheþel; când este supusã unei temperaturi foarte
ridicate, îmbinãrile pot deveni fie inflexibile, fie se
pot lipi de alte pãrþi ale mãºtii. Temperaturile de
depozitare din Irak s-ar dovedi o provocare pentru
unele glugi, în funcþie de materialul din care sunt
confecþionate; dacã masca pentru supravieþuirea în
medii contaminate cu agenþi chimici se poate utiliza
în condiþii de pânã la 49 0 C, gluga de protecþie de
tipul VRU+, de exemplu, poate rezista la temperaturi
extrem de ridicate (de aproximativ 1000 de
grade Celsius, timp de 5 secunde).
În ceea ce priveºte dorinþa militarilor sau a
armatei de a le folosi, existã foarte puþine indicii.
SUA a lansat pe piaþã un anumit tip de glugã de protecþie,
JSCESM, pentru operaþii speciale ºi Forþele
Aeriene, însã, forþele speciale au fost reticente în
folosirea acesteia tocmai din cauza problemei de
aburire a ecranului de protecþie ºi a dificultãþii de
a-ºi vedea armele. Deºi Ministerul Apãrãrii din
Marea Britanie a arãtat, aparent, interes faþã de
aceste tipuri de echipament pentru anumite specialitãþi
militare, cum ar fi poliþia militarã, sunt mai
puþin utilizabile.
Este potrivit deci acest tip de echipament ca EPI?
S-ar putea argumenta cã da, iar NATO se
strãduieºte sã creeze un costum uºor de purtat, aºa
cum au canadienii costumul de protecþie împotriva
agenþilor chimici ºi biologici. Acesta asigurã un
nivel de protecþie în þinuta obiºnuitã de campanie,
permiþându-le indivizilor sã pãrãseascã teatrul
de operaþii ºi sã caute protecþie suplimentarã.
20 minute de protecþie
Existã însã o preocupare în
privinþa nivelului de protecþie care
nu are de-a face cu specificaþiile
tehnice, ci cu concepþia operaþiilor.
Deºi nu este nimic greºit în a te
asigura cã indivizii sunt protejaþi,
folosirea glugilor de protecþie ar
impune o schimbare a doctrinei.
Înainte, masca contra gazelor era consideratã ca o
parte a corpului, ea fiind purtatã pentru executarea
tuturor sarcinilor militare. Glugile, pe de altã parte,
nu pot avea aceeaºi întrebuinþare. Având doar 20 de
minute de protecþie în aer contaminat, trebuie luatã
rapid decizia dacã personalul va sta în mediul contaminat
ºi dacã da, ce va face în acest timp.
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
56
Comandanþii trebuie, deci, sã înþeleagã cã nu au
aceeaºi capacitate de luptã când trupele sunt înzestrate
cu glugã, ca atunci când militarii poartã o
mascã contra gazelor. De asemenea, trupele trebuie
instruite sã nu intre în panicã în eventualitatea contaminãrii
aerului cu agenþi toxici de luptã; în cazul
mãºtii contra gazelor, dacã aceasta era pusã corect
însemna cã erai în siguranþã ºi puteai sã îþi
îndeplineºti sarcinile; acest lucru nu s-ar putea
întâmpla în cazul glugilor de protecþie. "A fugi ºi a te
ascunde pentru a fi în siguranþã" nu reprezintã,
totuºi, un concept familiar majoritãþii armatelor.
Unii sunt împotriva acestui tip de echipament
tocmai din aceste motive doctrinare.
Deci, când ºi de ce am purta o glugã de protecþie?
Protecþia limitatã pe care þi-o oferã acest tip
de echipament trebuie folositã în extremis pentru a
pãrãsi zona contaminatã ºi nu a-þi desfãºura activitãþi
în cadrul acesteia. Aceastã glugã de protecþie
nu trebuie consideratã ca fiind o variantã de mascã
uºoarã de protecþie, deoarece nu acesta este scopul
pentru care a fost creatã - nu poate fi privitã ca "o
micã mascã"; dacã urmeazã sã intri într-un mediu
contaminat, ai nevoie de o mascã de gaze.
Ca ºi în cazul multor echipamente
noi, dificultatea acceptãrii
acestora constã în modificarea
concepþiei operaþiilor - trebuie
sã existe ceva care sã regle-
Gluga de protecþie JSCESM
menteze unde ºi când poate fi
folositã aceastã glugã de pro-
tecþie; modificarea doctrinei ar putea sã influenþeze
puternic orice îmbunãtãþire a factorului de protecþie.
Concepþia operaþiilor trebuie sã aibã aplicabilitate
mare, astfel încât, sã se asigure cã glugile de protecþie
pot fi, totuºi, utilizate în teatre de operaþie sau
atunci când existã posibilitatea întrebuinþãrii semihaotice
a agenþilor toxici chimici de luptã. Acest
echipament poate fi folosit în mediile închise în care
nu ar fi necesarã purtarea/utilizarea unei mãºti contra
gazelor, sau ar putea fi pãstrat pe bancheta din
spate a vehiculelor sau în cadrul comandamentelor.
Ideea folosirii glugii de protecþie (pro)vine din faptul
cã, deºi recunoaºtem cã existã undeva o ameninþare,
nu vrem sã ne implicãm. Cei din industrie nu sunt
interesaþi de scenariile tactice, ei oferind soluþii doar
pentru cerinþele tehnice. Momentan aceste glugi de
protecþie sunt folosite doar în sectorul civil.
Gluga de protecþie EH20 reprezintã un nou
concept pentru protecþia împotriva agenþilor CBRN.
Specifice la acest tip de echipament sunt simplitatea
ºi dimensiunile foarte mici.

APÃRAREA NBC 16/2008
Caracteristicile glugii de protecþie EH20 sunt:
�Glugã transparentã pentru identificarea
rapidã ºi uºurinþa comunicãrii;
�Asigurã protecþia împotriva
eliberãrii unui numãr mare de agenþi
toxici de luptã CBRN aeropurtaþi;
�Mãrimea este universalã;
�Datoritã dimensiunilor sale mici poate fi purtatã
la centurã;
�Poate fi folositã de cei care poarã ochelari;
�Are o valabilitate de 10 ani de la data fabricaþiei
(în cazul în care nu este desfãcutã);
�Are un factor de protecþie ridicat.
�Este de unicã folosinþã.
Date tehnice pentru gluga de protecþie EH20:
Factorul de protecþie:
Vizibilitate - mai mare de 200 grade
Circumferinþa glugii la baza gâtului - 33-50 cm
Greutate - 400 g
Rezistenþa la respiraþie:
La inhalare (95 l/min aer)-mai puþin de 5 mbari
La expirare (160 l/min aer)-mai puþin de 2 mbari
Posibilitatea inhalãrii de CO 2 -mai micã de 0,7%
Timpul de îmbrãcare (cu antrenament): mai puþin
de 30 s
Performanþe împotriva agenþilor toxici de luptã:
Sarin (GB) - mai mare de 60 min
Soman (GD)- mai mare de 40 min
Iperitã (HD) - mai mare de 30 min
Performanþa filtrului:
Puterea de pãtrundere a particulelor de agenþi
toxici - mai micã de 0,05%
Protecþia împotriva vaporilor de agenþi
toxici de luptã:
Ciclohexan - mai mare de 24 min
Cianurã de hidrogen - mai mare de 40 min
Clor cian - mai mare de 150 min
Fosgen - mai mare de 200 min
Hidrogen sulfurat - mai mare de 300 min
Dimensiuni (LxlxÎ): 150 x 100 x 65 mm
Transparenþa glugii
Conceputã din poliuretan de
înaltã puritate, gluga de protecþie
EH20 nu numai cã oferã un spectru de
vizibilitate mare ºi clar ci asigurã protecþie
împotriva posibilelor ameninþãri
cu agenþi toxici.
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
57
Filtre absorbante de mici dimensiuni
Filtrele absorbante de
mici dimensiuni asiurã un nivel
de protecþie corespunzãtor
NPICBRN-3. Stratul dublu al filtrului
asigurã o respirare uºoarã a aerului ºi protejeazã
împotriva reinhalãrii agenþilor contaminanþi.
Sistem de închidere elastic (la baza
gâtului)
Sistemul de închidere la baza
gâtului are o elasticitate mare, fiind
uºor de îmbrãcat; este confecþionat
din poliizopropilenã ºi asigurã o protecþie
de cel puþin 20 de minute
împotriva agenþilor toxici de luptã.
Protejarea nasului
Sistemul intern de circulaþie a
aerului are la bazã o cupã de protecþie
a nasului din silicon, special
conceputã pentru a reduce reinhalarea
bioxidului de carbon ºi
aburirea vizorului. Materialul din silicon permite
cupei de protecþie a nasului sã fie extrem de flexibilã
ºi confortabilã.
Repede ºi uºor de folosit
Simplu ºi uºor de îmbrãcat
în mai puþin de 30 secunde
nefiind nevoie de o ajustare
ulterioarã, deoarece are la bazã
principiul "o mãrime se potriveºte
tuturor". Gluga de protecþie EH20 nu are un "look"
ameninþãtor ºi îþi oferã posibilitatea de a comunica
foarte uºor.
Modul de purtare
Gluga de protecþie EH20 este
sigilatã în vid într-un sãculeþ impermeabil
ºi este garantatã (dacã nu este
desfãcutã) pentru 10 ani. Fiind foarte
micã ca dimensiuni ea poate fi purtatã
la centurã.
BIBLIOGRAFIE:
�Revista CBRN Wold, Summer 2007
�www. avon-protection.com
�www.avon-rubber.com
�www.indes-group.com

APÃRAREA NBC 16/2008
Conceptul de calitate
Calitatea, ca ºi entropia, este un concept
universal pe care îl folosim în
mod curent, dar pe care îl definim cu dificultate
ºi imprecizie datoritã dinamicii sale semantice.
Într-un sens mai larg, calitatea este un atribut
intrinsec al oricãrui obiect material sau imaterial
care reflectã gradul de adecvare în raport cu
orizontul de aºteptare al beneficiarului. În
general, cu cât calitatea unui obiect este mai
bunã, cu atât:
� Indicatorii de performanþã sunt mai
buni;
� Indicatorii de risc demonstreazã o
siguranþã operaþionalã mai bunã;
� Creºte gradul de încredere al beneficiarului;
� Creºte gradul de satisfacþie al beneficiarului.
La început, calitatea era privitã ca ceva ce
poate fi încorporat într-un produs ºi constatat
prin inspectare. Apoi, calitatea a fost consideratã
ca fiind ceva tehnic, ceva ce poate fi controlat.
Deºi acest mod de abordare a consacrat
asi-gurarea calitãþii de-a lungul timpului, el s-a
li-mitat numai la acele elemente care vizau
produsul ca rezultat al fabricaþiei.
E.W. Deming ºi J.M. Juran, au dat o nouã
interpretare calitãþii, evidenþiind fundamentele
conceptului care poate fi privit, în egalã mãsurã,
ºi în afara liniei de fabricaþie. În opinia lui
J. Juran calitatea unui produs sau serviciu
înseamnã "aptitudinea acestuia de a fi utilizat".
P.B. Crosby defineºte calitatea drept "conformitate
cu cerinþele".
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
PROIECTAREA UNUI NOU SISTEM DE MANAGEMENT
AL ASIGURÃRII CALITÃÞII EDUCAÞIEI ªI INSTRUCÞIEI
ÎN ªCOALA DE APLICAÞIE PENTRU UNITÃÞI SPRIJIN DE LUPTÃ
,,GENERAL EREMIA GRIGORESCU”
Colonel prof. univ. dr. Mircea VLADU
Comandantul ªcolii de Aplicaþie pentru Unitãþi Sprijin de Luptã
,,General Eremia Grigorescu” ºi Inspector al Forþelor pentru Sprijin Luptã
58
O interpretare asemãnãtoare este datã ºi
de International Standards Organization (ISO care
defineºte calitatea ca fiind "totalitatea caracteristicilor
unei entitãþi (produs, activitate, proces
organizaþie etc.), care îi conferã acesteia capacitatea
de a satisface necesitãþile exprese sau
implicite".
Calitatea reprezintã aºadar un atribut
intrinsec al oricãrui obiect material sau imaterial
care reflectã gradul de adecvare la cerinþele
specificate sau implicite ale beneficiarului. O
astfel de interpretare necesitã însã o
concretizare în funcþie de particularitãþile
domeniului ºi de caracteristicile fiecãrui proces
sau serviciu.
Elaborat pentru a defini termenii ºi
conceptele de calitate în domeniul industrial de
produse de bunuri ºi servicii, standardul SR ISO
8402/1995 "Managementul calitãþii ºi
asigurarea calitãþii - Vocabular", se utilizeazã în
prezent în domenii mult mai largi inclusiv cu
unele adaptãri ºi în domeniul educaþiei.
Conform acestui standard, calitatea este
definitã ca fiind "ansamblul caracteristicilor unei
entitãþi, care îi conferã aptitudinea de a satisface
nevoile exprimate sau implicite".
Standardul SR ISO 9000/2000 defineºte
calitatea ca fiind "gradul în care un set de
caracteristici inerente îndeplinesc cerinþele".
Se specificã faptul cã în general, calitatea
se poate folosi alãturi de adjective ca "slabã",
"bunã", "excelentã", iar "inerent" înseamnã cã
existã în ceva, în special ca o caracteristicã permanentã.
Calitatea existã deci numai în relaþie
cu nevoile clientului.

APÃRAREA NBC 16/2008
Calitatea în educaþie
Calitatea "nu este niciodatã un accident:
ea este întotdeauna rezultatul efortului
inteligent", susþinea John Ruskin.
Primordialitatea programãrii în asigurarea
calitãii reconfirmã raþionamentul lui Hermes
Mercurius Trismegistus: "Ceea ce este semãnat
nu încolþeºte întotdeauna, dar ceea ce încolþeºte
a fost întotdeauna semãnat". Rezultã din cele
expuse anterior cã, în învãþãmânt, pentru a
culege roadele unei activitãþi de calitate, trebuie
generat viitorul, utilizând instrumentarul
prezentului, în baza experienþei trecutului.
Declaraþia de la Bologna din 1999
privind definirea "Spaþiului European al
învãþãmântului Superior" a inclus printre obiective
ºi "promovarea cooperãrii europene în
asigurarea calitãþii unei viziuni legate de ideea
de a dezvolta criterii ºi metodologii comparabile".
Ulterior, Comunicatul conferinþei
miniºtrilor responsabili cu învãþãmântul
superior, Berlin, 2003, consemneazã:
"Calitatea învãþãmântului superior s-a dovedit a
fi elementul central în formarea unui Spaþiu
European al învãþãmântului Superior. Miniºtrii
s-au angajat sã sprijine dezvoltarea în
continuare a asigurãrii calitãþii la nivel instituþional,
naþional ºi european. Ei au subliniat
necesitatea dezvoltãrii unor criterii ºi
metodologii armonizate pentru asigurarea
calitãþii. [...] Din acest motiv, ei au ajuns la un
acord comun cã, pânã în 2005, sistemul naþional
de asigurare a calitãþii trebuie sã includã:
¢ definirea responsabilitãþilor organismelor
ºi instituþiilor implicate;
¢ evaluarea programelor sau instituþiilor,
inclusiv evaluãrile interne, evaluãrile
externe, participarea studenþilor ºi publicarea
rezultatelor;
¢ un sistem de acreditare, certificare
sau proceduri comparabile;
¢ participare, cooperare ºi operare
în reþele la nivel internaþional."
Tema asigurãrii calitãþii în învãþãmântul
superior a fost ºi pe agenda instituþiilor
Uniunii Europene. În 1998 s-a elaborat un act,
care nu este obligatoriu ca forþã juridicã, dar
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
59
definitoriu ºi relevant pentru stabilirea unor
direcþii pentru statele membre. Astfel, a fost
emisã o Recomandare a Consiliului din 24
septembrie 1998 în privinþa cooperãrii
europene pentru asigurarea calitãþii în
învãþãmântul superior. Consiliul recomandã
statelor membre:
� Sã sprijine ºi, acolo unde este
necesar, sã stabileascã sisteme de asigurare
a calitãþii;
� Sã îºi bazeze sistemul de asigurare
a calitãþii pe urmãtoarele caracteristici:
Fautonomie ºi/sau independenþã;
Fadaptarea procedurilor ºi
metodelor de asigurare a calitãþii spre profilul
ºi obiectivele instituþiilor de învãþãmânt;
� Implicarea diferiþilor factori interesaþi
în acord cu scopul asigurãrii calitãþii;
� Publicarea rezultatelor asigurãrii
calitãþii într-o formã convenabilã fiecãrui stat
membru.
Calitatea unei instituþii de învãþãmânt
(calitatea organizaþionalã) este determinatã de calitate
proceselor ºi de calitatea serviciilor educaþionale
oferite (figura 1).
Fig. 1. Calitatea unei instituþii de învãþãmânt
Realizarea acestor obiective se asigurã
prin procesul didactic, activitatea educaþionalã,
cercetarea ºtiinþificã ºi o serie de alte servicii
specifice instituþiilor de învãþãmânt. Calitatea
întregului proces depinde de calitatea fiecãreia
dintre cele trei componente (figura 2).

APÃRAREA NBC 16/2008
Calitatea celor trei componente ale serviciilor
educaþionale depinde de caracteristicile
calitative ale acestora, fiind determinatã, în mod
esenþial de competenþa managerialã a personalului
de conducere de la nivelul instituþiilor
de învãþãmânt sau a unitãþilor componente.
OPORTUNITATEA ªI IMPORTANÞA
ASIGURÃRII CALITÃÞII ÎN EDUCAÞIE ªI
INSTRUCÞIE
Importanþa calitãþii în învãþãmântul
militar românesc
Este unanim recunoscutã importanþa
învãþãmântului în starea viitoare a unei naþiuni.
Prin extensie învãþãmântul militar este de mare
însemnãtate pentru starea actualã ºi viitoare a
armatei ºi instituþiilor acesteia. Instituþiile de
învãþãmânt militar sunt principalele generatoare
a nucleelor de difuziune educaþionalã ºi
culturalã de organizaþie. Formatorii la toate
nivelele, de la liceal la cel postuniversitar,
majoritatea politicienilor, conducãtorii instituþiilor
militare, ai organizaþiilor ºi proceselor din
mediul militar au primit amprenta relevantã a
ºcolii în pregãtirea lor profesionalã ºi în formarea
lor ca intelectuali ºi lideri ai armatei
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
Fig. 2 . Calitatea serviciilor unei instituþii de învãþãmânt
60
acestei þãri. Învãþãmântul militar este cel care
creeazã acum specialiºtii care vor conduce
într-un viitor apropiat instituþiile apãrãrii, militare
ºi politice integrate în NATO.
CONCEPTE ÎN ÎNVÃÞÃMÂNTUL MILI-
TAR PENTRU FORMAREA, SPECIALIZAREA ªI
DEZVOLTAREA PROFESIONALÃ
Noþiuni fundamentale
În esenþã, asigurarea calitãþii este un mod
de abordare a activitãþilor într-o organizaþie care
sã se asigure cã:
� misiunea organizaþiei ºi obiectivele
sunt clar definite ºi cunoscute de toþi;
� sistemele prin care activitatea va fi
realizatã asigurã verificarea ºi comunicarea la
toatã lumea;
� identificarea responsabilului activitãþilor
ºi a ceea ce el a fãcut;
� organizaþia a definit corect ºi documentat
conceptul de calitate;
� existã sisteme de verificare care sã
asigure cã orice este fãcut respectã planul;
� atunci când lucrurile merg
necorespunzãtor oferã posibilitatea luãrii
mãsurilor corective.

APÃRAREA NBC 16/2008
Asigurarea Calitãþii Educaþiei este realizatã
printr-un ansamblu de acþiuni de dezvoltare a
capacitãþii de elaborare, planificare ºi implementare
de programe de studiu, prin care se
formeazã încrederea beneficiarilor cã organizaþia
furnizoare de educaþie îndeplineºte standardele
de calitate. Asigurarea calitãþii exprimã
capacitatea unei organizaþii furnizoare de a oferi
programe de educaþie, în conformitate cu standardele
anunþate. Aceasta este astfel promovatã
încât sã conducã la îmbunãtãþirea continuã a
calitãþii educaþiei.
Entitatea reprezintã ceea ce poate fi
descris ºi luat în considerare în mod individual.
Poate fi consideratã ca ºi entitate o activitate, un
proces, un produs, o organizaþie, un sistem, o persoanã
sau orice combinaþie a acestora.
Procesul reprezintã un ansamblu de
resurse ºi activitãþi interdependente care transformã
datele de intrare în date de ieºire,
resursele referindu-se la personal, finanþe, facilitãþi,
echipamente, tehnici ºi metode. Procese
specifice învãþãmântului sunt: învãþarea, cercetarea,
perfecþionarea, finanþarea, dotarea cu
materiale ºi echipamente, documentare, etc.
Procedura reprezintã modul specificat de
efectuare a unei activitãþi; procedura este documentatã
(scrisã) ºi conþine de regulã scopurile ºi
domeniile de aplicare ale unei activitãþi, ceea ce
trebuie fãcut ºi de cãtre cine; când, unde ºi cum
trebuie efectuatã activitatea; ce materiale,
echipamente ºi documente trebuie utilizate,
cum trebuie controlatã ºi înregistratã activitatea.
Produs reprezintã rezultatul activitãþilor
sau proceselor. În general produsul poate fi
material sau imaterial (de exemplu cunoºtinþe
sau deprinderi) sau o combinaþie a acestora.
Organizaþie furnizoare de educaþie, instituþie
de învãþãmânt, o organizaþie nonguvernamentalã
sau o societate comercialã, care potrivit
statutului sau normelor de organizare ºi
funcþionare, desfãºoarã activitãþi ori programe
legale autorizate de formare iniþialã sau
continuã.
Structura organizatoricã cuprinde responsabilitãþi,
autoritãþi ºi relaþii dispuse într-o
schemã, prin care organizaþia îºi exercitã
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
61
funcþiile.
Clientul este destinatarul unui produs
furnizat de furnizor. Într-un situaþie contractualã
clientul este denumit cumpãrãtor. În
condiþiile unui învãþãmânt militar gratuit,
clientul principal este Ministerul Apãrãrii.
Furnizorul este o organizaþie care
furnizeazã un produs clientului.
Calitate reprezintã un ansamblu de caracteristici
ale unei entitãþi, care îi conferã acesteia
aptitudinea de a satisface necesitãþi exprimate ºi
implicite.
Condiþii referitoare la calitate reprezintã
exprimarea necesitãþilor sau transpunerea acestora
într-un ansamblu de condiþii exprimate calitativ
sau cantitativ referitoare la caracteristicile
unei entitãþi, în scopul de a permite realizarea ºi
examinarea acesteia.
Conformitate reprezintã satisfacerea
condiþiilor specificate, iar neconformitatea reprezintã
nesatisfacerea unei/unor condiþii specificate.
Verificarea reprezintã confirmarea prin
examinare ºi furnizare de dovezi obiective a
faptului cã au fost satisfãcute condiþiile specificate.
Verificarea se referã ºi la procesul de
examinare a rezultatului unei activitãþi date în
scopul de a determina conformitatea cu
condiþiile exprimate prin acea activitate.
Corespunzãtor pentru învãþãmântul militar verificarea
poate constitui procesul de examinare
al nivelului de cunoºtinþe la o anumitã disciplinã
de studiu a unui student.
Inspecþie reprezintã activitatea de
mãsurare, examinare, verificare a unei caracteristici
ale unei entitãþi ºi compararea rezultatelor
cu condiþiile specificate în scopul de a
stabili dacã este realizatã conformitatea pentru
fiecare caracteristicã.
Cu alte cuvinte inspecþia reprezintã determinarea
unei caracteristici de exemplu de calitate
ºi compararea acesteia cu o valoare
prescrisã.
Totalitatea metodelor ºi instrumentelor,
grupate într-un sistem coerent, utilizate pentru
menþinerea ºi ridicarea calitãþii educaþiei oferite
de cãtre instituþia de învãþãmânt constituie
sistemul de management al calitãþii.

APÃRAREA NBC 16/2008
Principii ale managementului calitãþii
educaþiei
Managementul calitãþii în educaþie constituie
responsabilitatea tuturor nivelurilor de
management, însã trebuie condus de managementul
de la nivelul cel mai înalt, în cazul instituþiei
de învãþãmânt militar comandantul acesteia.
Managementul calitãþii descrie o selecþie
de principii, modele ºi tehnici de planificare,
control, audit ºi analizã .
Pentru asigurarea unei abordãri unitare a
calitãþii este importantã formularea unor principii
de bazã, care sã fie luate în considerare în
elaborarea politicii calitãþii.
Au fost identificate 8 principii ale managementului
calitãþii:
- Formulare cãtre client;
- Leadership;
- Implicarea angajaþilor;
- Abordarea bazatã pe proces;
- Abordarea sistemicã a managementului;
- Îmbunãtãþirea continuã;
- Luarea deciziilor pe baza faptelor;
- Relaþie reciproc avantajoase cu furnizorii.
Aceste principii reprezintã "filozofia"
îmbunãtãþirii continue. Suportul practic pentru
a realiza acest lucru trebuie sã provinã din
existenþa unui sistem care prin cerinþele sale
specifice sã permitã punerea în practicã a acestor
principii.
Sistemul de management al calitãþii în
instituþii militare de învãþãmânt
Orice produs este rezultatul unor activitãþi,
efectuate în cadrul unor procese tehnologice
ºi administrative specifice organizaþiei
furnizoare. În consecinþã, calitatea produselor
este determinatã de calitatea tuturor proceselor
din care acestea provin.
Dacã procesul transformã anumite materiale,
materii prime, componente, informaþii
etc. în diferite piese prelucrate, subansambluri ºi
ansambluri, documente, produse-program
(software) etc., avem de a face cu un proces
tehnologic de exemplu: prelucrãri mecanice,
asamblare, transportare, montare, instalare,
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
62
proiectare, elaborare software sau documente.
Dacã procesul transformã anumite informaþii
în alte informaþii (indiferent de suportul
lor: hârtie, dischete etc.) - având, de regulã,
rolul auxiliar de a asista ºi facilita unul sau mai
multe procese tehnologice - este vorba de proces
administrativ, de exemplu: elaborare decizii,
informare, contabilizare etc.
Pentru ca o organizaþie sã aibã succes
este necesar ca ea sã fie condusã într-o manierã
sistematicã ºi transparentã. Succesul ar putea
rezulta din implementarea ºi menþinerea unui
sistem de management proiectat pentru a
îmbunãtãþi continuu performanþa organizaþiei
prin luarea în considerare a nevoilor beneficiarilor.
CERCETAREA ªTIINÞIFICÃ
APLICATIVÃ DE ASIGURARE A CALITÃÞII
PROCESULUI DE ÎNVÃÞÃMÂNT
Cercetarea ºtiinþificã aplicativã în
armatã
Documentele NATO acordã o importanþã
crucialã învãþãmântului în vederea realizãrii
interoperabilitãþii în domenii conceptuale cheie,
de procedurã, de doctrinã ºi de limbã. Astfel,
este necesar ca educaþia militarã sã urmãreascã
formarea luptãtorilor în mãsurã sã îndeplineascã
misiunile Alianþei ca rãspuns concret ºi
corect la deschiderile politicii NATO, conform
cãreia statele membre sunt încurajate sã utilizeze
un sistem comun de pregãtire, pentru
asigurarea unei abordãri comune ºi pentru
realizarea interoperabilitãþii la cel mai înalt
nivel. Integrarea cercetãrii ºtiinþifice aplicative
în asigurarea calitãþii procesului de învãþãmânt
reprezintã, sub aspect dihotomic, o necesitate ºi
o garanþie privind dezvoltarea ºi modernizarea
sistemului de instruire.
Reforma învãþãmântului, impusã în mod
obiectiv de necesitãþile modernizãrii acestuia ºi
realizãrii unui nou model al ofiþerului, nu ar
putea avea fundament raþional, teoretic ºi practic
fãrã asigurarea aportului indispensabil al
cercetãrii ºtiinþifice.
Cercetarea ºtiinþificã aplicativã în Forþele
Terestre constituie parte integrantã a cercetãrii

APÃRAREA NBC 16/2008
ºtiinþifice în Armata României ºi are la bazã:
�actele normative elaborate la nivel
naþional, care reglementeazã activitatea în
domeniul cercetãrii ºtiinþifice ºi tehnologice;
�actele normative specifice care reglementeazã
activitatea de cercetare ºtiinþificã în
domeniul apãrãrii naþionale;
�ordinele ºi dispoziþiile ªefului
Statului Major al Forþelor Terestre;
�necesitãþile impuse de continuarea
procesului de transformare ºi modernizare a
Forþelor Terestre.
Cercetarea ºtiinþificã aplicativã în Forþele
Terestre se desfãºoarã cu prioritate în domeniile
operativ ºi tactic, instruire, tehnic ºi administrativ.
Scopul activitãþii de cercetare ºtiinþificã
aplicativã, ca factor fundamental al realizãrii
capacitãþii operaþionale a Forþelor Terestre,
transformãrii ºi modernizãrii structurilor de
forþe ºi regulilor de angajare a acestora în operaþii,
îl constituie gãsirea celor mai adecvate
rãspunsuri la noile cerinþe militare ºi sociale
puse în faþa acestei categorii de forþe, de la
structurare, organizare, dotare, rol ºi
misiuni/sarcini, la formare, perfecþionarea ºi
evaluarea instruirii personalului, a tuturor
forþelor din subordine.
Cercetarea ºtiinþificã aplicativã este o
necesitate a fundamentãrii ºi perfecþionãrii procesului
de transformare ºi modernizare a structurilor
de forþe, învãþãmânt ºi instruire ºi o
oportunitate constantã pentru punerea în
valoare a capacitãþii creative a factorului uman
din compunere.
Cerinþele cercetãrii ºtiinþifice aplicative
în Forþele Terestre sunt:
�crearea unui cadru unitar de formulare,
gestionare, diseminare ºi exploatare a rezultatelor
cercetãrii ºtiin?ifice aplicative în concordanþã
cu necesitãþile de dezvoltare/perfecþionare
permanentã a structurilor de forþe, în
raport cu evoluþia fenomenului militar contemporan;
�asigurarea resurselor necesare,
folosirea lor eficientã, realizarea ºi menþinerea
unui raport optim între rezultatele obþinute ºi
costurile activitãþii;
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
63
� constituirea sa într-un instrument eficient
pentru asigurarea calitãþii procesului de
instruire ºi operaþionalizare;
�perfectibilitatea, prin folosirea experienþei
pozitive, a lecþiilor învãþate rezultate
în urma acþiunilor desfãºurate în diverse teatre
de operaþii;
� asigurarea caracterului de noutate ºi
valorificãrii în activitãþile desfãºurate;
� scurtarea ciclului de realizare a procesului
propriu-zis ºi introducerii rezultatelor sale
în cadrul operaþionalizãrii ºi instruirii forþelor.
DOCUMENTE ALE SISTEMULUI DE
MANAGEMENT AL CALITÃÞII
Generalitãþi
În conformitate cu standardul SR-EN-
ISO 9001-2000, documentaþia sistemului de
management al calitãþii trebuie sã includã:
� declaraþii documentate ale politicii
referitoare la calitate ºi ale obiectivelor calitãþii;
� un manual al calitãþii;
� proceduri documentate cerute în
acest Standard Internaþional;
� documente necesare organizaþiei
pentru a se asigura de eficacitatea planificãrii,
operãrii ºi controlului proceselor sale;
� înregistrãri.
Prin procedura documentatã se înþelege
cã procedura este stabilitã, documentatã
(scrisã), implementatã ºi menþinutã. De asemenea,
documentaþia poate fi în orice formã sau pe
orice mediu suport.
Amploarea documentaþiei sistemului de
management al calitãþii poate sã difere de la o
organizaþie la alta în funcþie de:
� mãrimea organizaþiei ºi tipul activitãþilor;
� complexitatea proceselor ºi interacþiunea
acestora;
� competenþa personalului.
Managementul trebuie sã defineascã
documentaþia necesarã pentru stabilirea, implementarea
ºi menþinerea sistemului de management
al calitãþii ºi pentru a sprijini o desfãºurare
eficientã ºi eficace a proceselor organizaþiei.

APÃRAREA NBC 16/2008
Funcþiile ºi valoarea documentelor
pentru asigurarea calitãþii. Manualul calitãþii
Este clar cã ataºamentul pentru calitatea
proceselor care se desfãºoarã într-o organizaþie
trebuie exprimate prin declaraþii documentate
ale politicii referitoare la calitate ºi ale obiectivelor
calitãþii. Acestea trebuie sã fie semnate
de conducãtorul organizaþiei.
Manualul calitãþii este documentul care
rãspunde tuturor pãrþilor interesate asupra
politicii privind calitatea instituþiei, obiectivelor
acesteia, a modului cum structura acesteia ºi
atribuþiile funcþionale ale membrilor ei rãspund
obiectivelor de calitate. Este angajamentul
exprimat scris cã organizaþia funcþioneazã conform
principiilor asigurãrii calitãþii, acestea sunt
implementate ºi cunoscute de toþi membrii sãi.
Vom prezenta în continuare un plan de
cuprins pentru un manual al calitãþii pentru o
instituþie militarã de învãþãmânt:
0.1 Copertã (Date de identificare în acord
cu formatul aprobat pentru documentele instituþiei
de învãþãmânt, Standardul referenþial,
Echipa de întocmire, Lista de distribuþie,
Condiþii de utilizare ºi multiplicare)
0.2 Cuprins
Cap.1.Prezentarea instituþiei militare de
învãþãmânt (Date generale: denumire, formã
juridicã, adresã sediu, tel.-fax, e-mail, sit web;
Date privind scopul: obiectivele instituþiei
militare de învãþãmânt (predare, învãþare ºi
cercetare), specializãrile ºi ciclurile de studii;
Date privind locaþia: schemele de dispunere
a principalelor localuri ale instituþiei de
învãþãmânt;
Date privind beneficiarii ºi celelalte pãrþi
interesate: subordonare, numãr de cursanþi,
organizaþii profesionale, personalul, organizaþii
de angajatori, organisme finanþatoare, organisme
de reglementare ºi control, parteneri
interni ºi internaþionali, descrierea sumarã a
relaþiei cu aceºtia;
Date privind organizarea internã: organigrama
funcþionalã cu descrierea funcþiilor sau trimiteri
la fiºele posturilor; Misiunea, Valorile ºi
Principiile care stau la baza funcþionãrii instituþiei).
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
64
Cap.2. Declaraþia ºefului (comandantului)
instituþiei militare de învãþãmânt privind politica ºi
obiectivele generale acesteia în domeniul calitãþii
(Axele politicii calitãþii ºi obiectivele principale).
Cap.3. Introducere (Scop, Domeniu de
aplicare, Documente de referinþã, Definiþii,
abrevieri ºi simboluri, Descrierea administrãrii
Manualului calitãþii).
Cap.4. Sistemul de management al calitãþii
asigurat
Cap.5. Responsabilitatea managementului
Cap.6. Managementul resurselor
Cap.7. Procesele de realizare a produselor
Cap.8. Mãsurare, analizã ºi îmbunãtãþire
Anexe (posibile): Lista procedurilor sistemului
calitãþii, lista documentelor care descriu
procesele relevante ale instituþiei, lista înregistrãrilor
calitãþii, lista formularelor cu circulaþie
aprobatã etc.
Manualul calitãþii are ca anexe lista cu
procedurile sistemului calitãþii. Aceasta se
întocmeºte identificând principalele procese din
cadrul instituþiei care adaugã valoare ,,produsului"
numit educaþie, precum ºi principalii factori
interni ºi externi cu influenþã în calitatea proceselor
de asigurare a calitãþii.
Se pot deosebi proceduri de sistem, proceduri
de operare ºi instrucþiuni de lucru. Diferenþa
esenþialã dintre ele este lãrgimea domeniului în
care se aplicã. Procedurile de sistem privesc tot sistemul
în ansamblu ºi au un grad de aplicabilitate
global. Dintre acestea putem enumera:
Procedura de control al documentelor,
Procedura de control a înregistrãrilor, Controlul
ºi tratarea produsului neconform, Modul de
tratare a reclamaþiilor clientului etc.
Procedurile de operare au o arie de
responsabilitate mai micã; ele privesc un segment,
o zonã a procesului de obþinere a produsului.
Ca exemplu poate fi: Procedura de
întocmire, avizare ºi aprobare a Planului cu
repartiþia temelor ºi ºedinþelor pe luni,
Procedura de completare a registrului de activitate
al Consiliului de învãþãmânt etc.

APÃRAREA NBC 16/2008
Fig. 3 Dezvoltarea documentaþiei calitãþii
PARTICULARITÃÞI ALE SISTEMULUI DE
MANAGEMENT AL ASIGURÃRII CALITÃÞII
ÎNVÃÞÃMÂNTULUI ÎN ªCOALA DE APLICAÞIE
PENTRU UNITÃÞI SPRIJIN DE LUPTÃ
"GENERAL EREMIA GRIGORESCU"
Argument
Schimbãrile actuale de politicã educaþionalã
au impus ºi o altã perspectivã asupra
actului de predare-învãþare-evaluare. Noul
Curriculum naþional este conceput în acord cu
o nouã filozofie didacticã. Atât didactica generalã,
cât ºi didacticile speciale se configureazã
dupã principii ce favorizeazã personalizarea
predãrii ºi formarea autonomiei educatului.
Luând în considerare necesitatea dezvoltãrii
unei culturi instituþionale a calitãþii educaþiei
ºi protecþia beneficiarului de educaþie,
precum ºi de intrarea României în rândul þãrilor
europene care dispun de un mecanism reglementat
de asigurarea calitãþii educaþiei,
Guvernul României a emis Ordonanþa de
Urgenþã nr. 75 din 12.07.2005 (aprobatã prin
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
65
Legea nr. 87 din 10.04.2006) privind asigurarea
calitãþii educaþiei, care se aplicã tuturor organizaþiilor
furnizoare de educaþie începând cu anul
ºcolar (universitar) 2006-2007.
ªcoala de Aplicaþie pentru Unitãþi Sprijin
de Luptã "General Eremia Grigorescu" ºi centrele
de pregãtire subordonate se edificã permanent
asupra a ceea ce trebuie fãcut pentru ca
procesul instructiv - educativ sã fie adecvat la
solicitãrile beneficiarilor ºi schimbãrilor survenite
în armatã din punct de vedere al organizãrii,
doctrinei ºi acþiunii în contextul
geopolitic actual.
Particularitatea învãþãmântului din
cadrul ªcolii de Aplicaþie pentru Unitãþi Sprijin
de Luptã rezidã din faptul cã aceasta este o
verigã intermediarã dar definitorie pentru formarea
ºi specializarea în armã atât a ofiþerilor
cât ºi a maiºtrilor militari ºi subofiþerilor dar ºi a
soldaþilor ºi gradaþilor voluntari.
Declaraþia comandantului ºcolii rezumã
clar ataºamentul referitor la sistemul de asigurare
a calitãþii ºi la ideea de calitate a educaþiei.
Abordând configurarea sistemului de
management al calitãþii, din perspectiva managementului
general, ªcoala de Aplicaþie
pentru Unitãþi Sprijin de Luptã "General Eremia
Grigorescu" ºi-a orientat activitatea spre:
� o mai bunã organizare a muncii (o
optimizare a proceselor/activitãþilor instituþiei);
� o creºtere a gradului de implicare ºi
responsabilizare a personalului în ceea ce
priveºte calitatea serviciilor educaþionale;
� creºterea capacitãþii conducerii instituþiei
de a þine mai bine sub control activitãþile/
procesele acesteia.
Pentru realizarea misiunii ºi obiectivelor
asumate, conducerea ºcolii abordeazã sistemic
managementul asigurãrii calitãþii educaþiei,
considerând ºcoala ca un sistem compus din
comandament, centre de pregãtire, catedre,
batalioane de instrucþie, birouri ºi structuri
anexe care asigurã o serie de servicii suport de
instruire.
Noþiunile referitoare la conformitate ºi
neconformitate se rezumã la susþinerea unui
examen de absolvire de cãtre cursanþi sau a
verificãrilor ºi examinãrilor curente.

APÃRAREA NBC 16/2008
Capacitatea examinatorilor de transforma
competenþele cursanþilor în note, acurateþea
ºi exhaustivitatea grilei de examinare poate sã
dea mãsura conformitãþii cursanþilor.
Proceduri ºi instrucþiuni de lucru
Dupã identificarea proceselor ºi a modului
în care factorii interni ºi externi pot influenþa
sistemul de management al calitãþii, se
întocmesc procedurile necesare .
Modalitãþi de implementare a sistemului
de management al asigurãrii calitãþii
învãþãmântului
Managerii din diverse organizaþii
recunosc în general nevoia pentru schimbare,
ca o modalitate de a face faþã presiunilor competitive,
dar mulþi nu înþeleg cum ar trebui
implementatã schimbarea.
În organizaþiile mari, în care managementul
calitãþii a fost utilizat pentru a realiza cu
succes schimbãri, managementul general nu s-a
focalizat pe structuri ºi sisteme formale, ci s-au
creat echipe de management al proceselor pentru
a rezolva probleme reale ale organizaþiei.
Cheia cãtre succes este de a integra angajaþii,
rolurile ºi responsabilitãþile acestora din cadrul
organizaþiei, în cadrul unei structuri de procese.
Ceea ce se impune este o recunoaºtere a
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
Fig. 4 Instruirea ca proces
66
faptului cã comportamentul angajaþilor este
determinat în mare mãsurã de rolul pe care
aceºtia trebuie sã ºi-l asume.
Organizarea procesului de evaluare ºi
monitorizare a calitãþii la nivelul ºcolii ºi a
Centrelor de Pregãtire se realizeazã prin
comisiile numite special în acest scop.
De la cel mai înalt nivel al managementului
trebuie ca fiecare compartiment sã se
ghideze în desfãºurarea proceselor dupã ciclul
PDCA (Plan-Do-Check-Action), în traducere
(Planificã - Executã - Verificã - Acþioneazã), dar
care are ca explicitare figura nr. 5.
Fig. 5 Ciclu PDCA
Dacã fiecare dintre verigile sistemului de
management al calitãþii se ghideazã dupã

APÃRAREA NBC 16/2008
aceastã schemã ºi elaboreazã proceduri într-o
formã general recunoscutã, atunci monitorizarea
proceselor ºi analiza managementului se
poate executa cu rezultate foarte bune.
Toate compartimentele trebuie sã identifice
ºi sã recunoascã influenþa ºi propriul rol în
procesele de management al calitãþii ºi sã-ºi elaboreze
proceduri care sã poatã fi aprobate,
urmate, monitorizate ºi îmbunãtãþite în urma
unor analize a managementului pertinente ºi
complete.
Acest proces de elaborare ºi implementare
a procedurilor sistemului de management
al calitãþii trebuie sã aibã un singur scop:
asigurarea unei educaþii de calitate pentru toþi
cursanþii, recunoscutã de toate structurile beneficiare
care sã se poatã integra în sistemul de
valori naþional ºi european.
CONCLUZII
1. Asigurarea calitãþii în ªcoala de
Aplicaþie pentru Unitãþi Sprijin de Luptã
"General Eremia Grigorescu" ºi centrele de
pregãtire din compunere ºi subordine (Centrul
de Pregãtire pentru Artilerie Terestrã "Ioan
Vodã", Centrul de Pregãtire pentru Artilerie
Antiaerianã "General Gheorghe Popescu",
Centrul de Pregãtire pentru Comunicaþii ºi
Informaticã "Decebal", Centrul de Pregãtire
pentru Geniu "Panait Donici" ºi Centrul de
Pregãtire pentru Apãrare NBC "Muscel") este o
preocupare permanentã, fapt atestat ºi de
nivelul 1 de apreciere în cadrul procesului de
analizã a structurilor militare;
2. Tema de cercetare propusã demonstreazã
încã o datã cã îmbunãtãþirea managementului
calitãþii în învãþãmântul militar din
armele de sprijin luptã, pentru a obþine rezultate
maxime cu alocaþiile bugetare planificate,
porneºte de la înþelegerea conceptelor pe care le
incumbã asigurarea calitãþii ºi continuã cu procesele
specifice de planificare, organizare, coordonare,
evaluare ºi control a activitãþilor de
învãþãmânt ºi instrucþie;
3. Formularea cerinþelor de calitate
exprimate prin modelul absolventului trebuie
permanent revizuitã ºi actualizatã prin implicarea
crescutã a unitãþilor beneficiare ºi
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
67
eventual prin dezbateri largi la nivelul categoriilor
de forþe;
4. Evaluarea procesului de învãþãmânt
de cãtre pãrþile interesate trebuie sã conducã la
concluzii practice atât în ceea ce priveºte
ce-rinþele specificate prin modelul absolventului
dar sã formuleze ºi alte cerinþe, cum ar fi:
îmbunãtãþirea bazei de învãþãmânt ºi logisticã
didacticã, perfecþionarea continuã a instructorilor
militari prin cursuri psihopedagogice ºi de
specializare pe tehnici noi, actualizarea permanentã
a ofertei educaþionale în funcþie de cerinþele
unitãþilor militare beneficiare etc.;
5. Autoevaluarea activitãþii de
învãþãmânt din ªcoala de Aplicaþie pentru
Unitãþi Sprijin de Luptã "General Eremia
Grigorescu" dupã standarde generale, standarde
de referinþã ºi indicatori de performanþã elaboraþi
de cãtre ARACIP (Agenþia Românã de
Asigurare a Calitãþii în Învãþãmântul
Preuniversitar) se poate executa cu adaptãri,
dar asimilarea învãþãmântului de formare, specializare
ºi dezvoltare în armele de sprijin luptã
cu învãþãmântul preuniversitar, considerãm a fi
o eroare. ªcolile de aplicaþie sunt instituþii militare
de învãþãmânt care funcþioneazã în baza
ordinului ministrului apãrãrii ºi pregãtesc personal
care îºi desfãºoarã activitatea în acest minister.
Cunoºtinþele, priceperile ºi deprinderile
dobândite pe timpul cursurilor de cãtre cadrele
militare ºi soldaþii ºi gradaþii voluntari, le permit
acestora sã îndeplineascã atribuþiile funcþionale
specifice posturilor pe care sun încadraþi. Pentru
unele din specialitãþi, aceste cursuri îºi gãsesc
aplicabilitate foarte micã sau chiar deloc, în
societatea civilã (exemplu: artileria terestrã,
artileria antiaerianã, infanteria etc.) motiv
pentru care apreciem cã nu este necesarã acreditarea
conform cerinþelor actelor normative
specifice învãþãmântului preuniversitar ºi
universitar;
6. Cercetarea ºtiinþificã aplicativã în armã
trebuie sã fie permanent cu un pas în faþa
învãþãmântului ºi instrucþiei dar în acelaºi timp
sã fie permanent implicatã în acestea, atât în
ceea ce priveºte procesul de formulare a
cerinþelor cât ºi a prelucrãrii datelor statistice
rezultate din procesul educaþional. De rezul-

APÃRAREA NBC 16/2008
tatele cercetãrii ºtiinþifice trebuie sã beneficieze
în primul rând cei ce elaboreazã manuale, documentele
cu nevoile ºi cerinþele operaþionale
pentru tehnica nou intratã în dotare;
7. Procedurile de elaborare a tematicii
cercetãrii ºtiinþifice aplicative ºi de monitorizare
a punerii în practicã a rezultatelor acesteia
trebuie coroborate la toate nivelurile pentru ca
eficienþa eforturilor personalului implicat ºi a
resurselor alocate sã fie maximã;
8. Pentru ca sistemul de asigurare a calitãþii
în educaþie ºi instrucþie din ªcoala de
Aplicaþie pentru Unitãþi Sprijin de Luptã
"General Eremia Grigorescu" sã funcþioneze cu
eficienþã maximã trebuie ca acesteia sã i se
acorde o mai mare autonomie (în selecþia
resurselor umane proprii, în organizarea ºi
desfãºurarea unor activitãþi specifice, în dotare
ºi înzestrare) autonomie specificã instituþiilor de
învãþãmânt.
BIBLIOGRAFIE
1) BRÃTIANU C., RINDERU P., OPREAN
C. Politica de asigurare a calitãþii în sistemul
universitar, Editura Ars Docendi, Bucureºti,
1999.
2) CHELCEA S., Iniþiere în cercetarea
sociologicã, Editura SNCPA 2004;CHIRIÞÃ M.
3) CÎRNEANU N., CÎRSTESCU M, ªcoala
luptãtorilor, Dezvoltarea curriculumului educaþional,
Editura Universitãþii din Piteºti, 2007.
4) DRÃGAN I., NICOLA I.- Cercetarea
psihopedagogicã, Editura Tipomur 1993,
Tg. Mureº.
5) MUSTER D., Metodologia cercetãrii
în educaþie ºi învãþãmânt, Editura Litera,
Bucureºti 1985.
6) OPREAN C, Managementul calitãþii,
Editura Universitãþii "Lucian Blaga", Sibiu,
2004.
7) POPESCU S, BRÃTIANU C, ATANA-
SIU G, RUSU C, OPREAN C, CURAJ A,
BUZÃRNESCU ªt., Ghidul calitãþii în
învãþãmântul superior, Editura Universitãþii din
Bucureºti, 2004.
8) STANCIU S , Cercetarea în pedagogie,
Editura pedagogicã, Bucureºti 1996.
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
68
9) SPÃTARU L. ºi CÃDARIU L,
Introducere în cercetarea educaþionalã. Teorie,
metodologie, management educaþional economic,
Bucureºti 2003.
10) ***SMFT-10/30.01.2006-Instrucþiuni
privind cercetarea ºtiin?ificã aplicativã în
Forþele Terestre, Bucureºti, 2006.
11) *** SR_EN_ISO 9001, Sisteme de
management al calitãþii. Cerinþe.
12) ***Ordonanþa de urgenþã a
Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitãþii
educaþiei.
13) *** Legea nr. 87 din 10 aprilie 2006
pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã a
Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitãþii
educaþiei.
14) http://aracip.edu.ro.
15) ) http://aracis.edu.ro.
16) http://unibuc.ro.
17) http://usamvcluj.ro.
18) http://unitbv.ro.
19) http://pub.ro.

O pþiunea
APÃRAREA NBC 16/2008
pentru o societate bazatã pe
cunoaºtere necesitã investiþii în dezvoltarea
resurselor umane pentru a
încuraja angajaþii sã dobândeascã noi competenþe
ºi sã accepte mobilitatea ocupaþionalã. În
acelaºi timp, este important sã se promoveze
calitatea atunci când se fac angajãri ºi sã se dezvolte
strategii de învãþare ºi de formare profesionalã
pe tot parcursul vieþii, în beneficiul cât
mai multor oameni.
Investirea în dezvoltarea resurselor
umane ºi valorificarea superioarã a acestora
contribuie la asigurarea competitivitãþii, la ridicarea
calitãþii locurilor de muncã ºi la evitarea
pierderii locurilor de muncã. Într-o societate,
locul fiecãrui individ va fi determinat de capacitatea
sa de a învãþa ºi de a stãpâni cunoºtinþele
fundamentale. "Relaþiile de învãþare" vor deveni
dominante în structura viitoarei societãþi.
În conformitate cu art. 1, pct.2 din
Ordonanþa Guvernului nr. 129 / 2000 -
Privind Formarea Profesionalã a Adulþilor,
republicatã cu modificãrile ulterioare, societãþile
comerciale, companiile ºi societãþile naþionale,
regiile autonome ºi alte unitãþi aflate sub autoritatea
administraþiei publice centrale sau locale,
unitãþile ºi instituþiile finanþate din fonduri
bugetare ºi extrabugetare, vor lua toate mãsurile
sã asigure condiþii salariaþilor pentru a avea acces
la formare profesionalã. Astfel, formarea profesionalã
a adulþilor are ca principale obiective:
a. actualizarea cunoºtinþelor ºi perfecþionarea
pregãtirii profesionale în ocupaþia
de bazã, precum ºi în ocupaþii înrudite;
b. schimbarea calificãrii, determinatã de
restructurarea economicã, de mobilitatea socialã
sau de modificãri ale capacitãþii de muncã;
c. însuºirea unor cunoºtinþe avansate,
metode ºi procedee moderne necesare pentru
îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
PROCESUL DE ÎNVÃÞÃMÂNT
DIN CENTRELE DE PREGÃTIRE ALE ARMELOR,
PROCES DE FORMARE PROFESIONALÃ A ADULÞILOR
Colonel (r)Fãnel POPOIU
Maior ing.Vasile PETCU
69
O caracteristicã a formãrii profesionale a
adulþilor este cã ea se bazeazã pe nivelul de
cunoºtinþe ºi competenþe dobândite anterior,
în cadrul sistemului de învãþãmânt. Specificul
acestui tip de formare nu permite echivalarea
nivelului de studii cu cel obþinut în sistemul
educaþional ºi în consecinþã nu permite intrarea
într-un nivel educaþional superior celui avut la
începerea cursurilor de formare profesionalã a
adulþilor.
Raportându-ne la cele prezentate se
poate concluziona fãrã echivoc cã procesul
educaþional din centrele de pregãtire ale
armelor din cadrul Ministerului Apãrãrii se
integreazã totalmente, din punct de vedere
al misiunii ºi obiectivelor, formãrii profesionale
a adulþilor ºi nu învãþãmântului
preuniversitar.
Având în vedere preocupãrile actuale
privind dezvoltarea curriculumului educaþional
din ºcolile de aplicaþie ale Ministerului Apãrãrii,
considerãm cã întreg procesul educaþional, de
aici, trebuie proiectat ºi organizat în concordanþã
cu reglementãrile privind formarea profesionalã
continuã a adulþilor. Formarea profesionalã continuã
este ulterioarã formãrii iniþiale ºi asigurã
adulþilor fie dezvoltarea competenþelor profesionale
deja dobândite, fie dobândirea de noi
competenþe. Ca atare în continuare ne propunem
sã sintetizãm care sunt principalele etape
ce trebuie parcurse pentru fundamentarea procesului
educaþional din centrele de pregãtire ale
armelor.
O primã etapã în proiectarea programelor
de formare profesionalã o reprezintã elaborarea
standardelelor ocupaþionale (echivalentul
modelului absolventului) acestea fiind documentele
care precizeazã unitãþile de competenþã
ºi nivelul calitativ asociat rezultatelor
activitãþilor cuprinse într-o ocupaþie.

APÃRAREA NBC 16/2008
Pentru elaborarea standardelor ocupaþionale
trebuie parcurse urmãtoarele etape:
a. analiza ocupaþionalã;
b. elaborarea ºi revizuirea standardelor
ocupaþionale ºi calificãrilor asociate;
c. verificarea ºi validarea standardelor
ocupaþionale ºi calificãrilor asociate.
ANALIZA OCUPAÞIONALÃ
Analiza ocupaþionalã urmãreºte identificarea
cerinþelor ocupaþionale în vederea definirii
competenþelor necesare practicãrii unei funcþii
(ocupaþii).
Existã mai multe metode de analizã ocupaþionalã
utilizate în mod curent. Unele se concentreazã
pe definirea funcþiilor majore ale
unei ocupaþii iar altele pun accent pe identificarea
deprinderilor ºi a altor informaþii necesare
pentru elaborarea programelor de formare
(curriculum).
Metoda de analizã ocupaþionalã se stabileºte
în funcþie de scopul urmãrit. Datele rezultate
în urma unei analize ocupaþionale pot fi utilizate
pentru:
a. identificarea deprinderilor necesare
practicãrii unei ocupaþii;
b. elaborarea fiºelor de post;
c. evaluarea relevanþei programelor de
formare profesionalã;
d. crearea de instrumente pentru o
selecþie adecvatã a personalului;
e. evaluarea personalului;
f. elaborarea de standarde ocupaþionale
ºi calificãri asociate.
Deci analiza ocupaþionalã identificã
toate responsabilitãþile importante specifice
unei arii ocupaþionale, utilizând
diferite metode de colectare a datelor, în
vederea definirii competenþelor necesare
pentru îndeplinirea acestora.
Cele mai des utilizate metode de analizã
ocupaþionalã sunt: analiza funcþionalã ºi
DACUM.
Analiza funcþionalã identificã activitãþile
de muncã, independent de metodele utilizate
pentru îndeplinirea acestora. În loc sã descrie în
detaliu paºii procesului de muncã, aceastã analizã
se focalizeazã pe responsabilitãþile importante
ºi rezultatele acestora.
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
70
DACUM (o prescurtare pentru dezvoltarea
unui curriculum) reprezintã o metodã
de analizã sistematicã a unui loc de muncã care
identificã toate sarcinile specifice necesare realizãrii
cu succes a responsabilitãþilor principale.
DACUM nu este o metodã care urmãreºte
definirea de competenþe profesionale, fiind
focalizatã în primul rând pe dezvolarea programelor
de formare.
Procesul de analizã ocupaþionalã presupune
definirea ºi descrierea urmãtoarelor elemente
principale:
a. identificarea funcþiilor majore;
b. identificarea activitãþilor specifice ºi a
rezultatelor acestora;
c. identificarea etaloanelor calitative
(clar, concis ºi la obiect, mãsurabil, realizabil);
d. identificarea nivelului de responsabilitate.
ELABORAREA ªI REVIZUIREA
STANDARDELOR OCUPAÞIONALE
ªI A CALIFICÃRILOR ASOCIATE
Standardele ocupaþionale sunt documente
care specificã ceea ce o persoanã trebuie
sã cunoascã ºi sã fie capabilã sã facã, pentru a fi
consideratã competentã la locul de muncã.
Aceste documente sunt denumite :
a. Standarde deoarece definesc un reper
de ordin calitativ general acceptat, care ia în considerare
toate cerinþele obligatorii specifice locului
de muncã.
b. Ocupaþionale deoarece descriu
rolurile ºi activitãþile specifice unei ocupaþii.
Deci standardele ocupaþionale sunt
documente care precizeazã unitãþile de
competenþã ºi nivelul calitativ asociat
rezultatelor activitãþilor specifice unei ocupaþii.
Standardul ocupaþional conþine un
numãr de unitãþi de competenþã care acoperã
toate activitãþile importante dintr-o ocupaþie.
Standardul defineºte competenþele necesare
pentru a rãspunde cu succes cerinþelor pieþei
muncii. Unitatea de competenþã defineºte o
activitate importantã, specificã unei ocupaþii sau
arii ocupaþionale, care conduce la un rezultat
concret ce poate fi evaluat ºi certificat. Unitatea

APÃRAREA NBC 16/2008
este formatã dintr-un grup de elemente de competenþã.
Standardele ocupaþionale odatã elaborate
devin o sursã de informare valoroasã
pentru elaborarea programelor de formare profesionalã.
Un standard ocupaþional furnizeazã
date care pot fi folosite în trei mari domenii ale
formãrii:
a. determinarea obiectivelor de referinþã;
b. elaborarea conþinutului programului
de formare profesionalã;
c. stabilirea criteriilor ºi metodelor de
evaluare a competenþei.
Astfel, pentru stabilirea obiectivelor de
referinþã ºi elaborarea unui program de formare
pe baza standardului ocupaþional sunt evidenþiate
ºase etape ce trebuie parcurse:
1. stabilirea obiectivului general, programului
de formare;
2. identificarea obiectivelor de referinþã;
3. elaborarea conþinutului programului
de formare;
4. pregãtirea activitãþilor de învãþare;
5. alegerea modalitãþilor de formare;
6. elaborarea ofertei de formare.
Ansamblul acestor etape poate fi considerat
strategia de formare profesionalã pe
care un furnizor de formare profesionalã (centrele
de pregãtire ale armelor) o poate elabora
pentru a acoperi nevoile specifice în domeniul
formãrii profesionale.
Analizând procesul de formare profesionalã
continuã a adulþilor, reglementat de
normele naþionale în vigoare, constatãm cã în
mare parte etape structurale ale acestuia sunt
parcurse ºi în cadrul proceselor educaþionale din
cadrul centrelor de pregãtire ale armelor ºi ca
atare pentru creºterea eficienþei ºi a rezultatelor
este necesarã luarea în considerare a recomandãrilor
Consiliul Naþional de Formare
Profesionalã a Adulþilor privind asigurarea calitãþii
formãrii profesionale a adulþilor în
România.
Recomandãri privind proiectarea unui
program de formare profesionalã a adulþilor
Pentru proiectarea unui program de
formare profesionalã este necesarã redactarea
unei documentaþii clare, care sã permitã o
implementare eficientã a programului de for-
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
71
mare profesionalã. În cadrul acestei documentaþii
trebuie sã se precizeze ce se va învãþa la
locul de muncã ºi ce se va învãþa în cadrul sistemului
formal, de instruire în ºcoalã. Sistemul
de evaluare a formãrii profesionale va trebui sã
utilizeze nivelurile de competenþã stabilite în
urma analizei ocupaþionale, pentru a se realiza o
echivalenþã între cerinþele locului de muncã ºi
cele ale sistemului educaþional.
Recomandãri privind rolul ºi responsabilitãþile
furnizorilor de formare profesionalã
Trecerea de la modelul de formare bazat pe
transferarea informaþiilor ºi cunoºtinþelor de la profesor
la cursant, la cel bazat pe dezvoltarea competenþelor,
ceea ce presupune schimbarea statutului
cursantului, de la o dependenþã pasivã, la
o participare activã.
Renunþarea la metodele tradiþionale, valoroase
pentru vechiul model, ºi dezvoltarea ºi utilizarea
unor metode noi de formare profesionalã corespunzãtoare
noilor cerinþe (presupunând
conþinuturi, metode de predare ºi materiale
didactice noi).
Motivarea personalului didactic de calitate
pentru a rãmâne în sistemul de formare profesionalã
ºi de a nu fi tentaþi sã caute un alt loc de
muncã.
Pregãtirea continuã a personalului implicat
în formarea profesionalã pentru a-ºi asuma corect
rolul încredinþat, pe baza unui parteneriat între
guvern, patronate ºi furnizorii de formare profesionalã,
care sã stabileascã un sistem de asigurare
a calitãþii formãrii formatorilor.
Flexibilizarea modalitãþilor de participare la
formarea profesionalã continuã, prin orare flexibile
ºi introducerea învãþãmântului la distanþã.
Adaptarea metodelor de predare/
învãþare la specificul adulþilor ºi considerarea
acestora ca o resursã importantã în procesul de
instruire.
BIBLIOGRAFIE
1. Ramona PALOª, Educaþia adulþilor - baze teoretice ºi
repere practice, Editura Polirom, Iaºi 2007;
2. Ordonanþa Guvernului nr.129/2000 - privind formarea
profesionalã a adulþilor, repiblicatã cu modificãrile ulterioare;
3. C.N.F.P.A., Ghid de utilizare a standardelor ocupaþionale/de
pregãtire profesionalã în elaborarea programelor de
pregãtire profesionalã, Bucureºti 2004;
4. HOTÃRÂRE Nr. 875 din 28 iulie 2005 privind aprobarea
Strategiei pe termen scurt ºi mediu pentru formare profesionalã
continuã, 2005 - 2010.

Î n
APÃRAREA NBC 16/2008
contextul proliferãrii ºi diseminãrii
necontrolate a tehnologiilor ºi materialelor
nucleare, a mijloacelor de distrugere
în masã CBRN, a existenþei obiectivelor
industriale cu risc nuclear, biologic ºi chimic de pe
teritoriul naþional ºi din proximitatea acestuia, a
expansiunii reþelelor ºi activitãþilor teroriste ºi
deteriorãrii mediului ambiant, instrucþia pentru
apãrare CBRN, ca element de pregãtire pentru
misiune apare ca o necesitate, structurile implicate
în pachetul de forþe destinate NATO trebuind
sã-ºi însuºeascã capabilitãþi de acþiune în
condiþii/medii CBRN, care sã le asigure
supravieþuirea ºi îndeplinirea sarcinilor în cele
mai bune condiþii.
Procesul de modernizare ºi operaþionalizare
a structurilor de forþe din Forþele Terestre
conduce la necesitatea unor specialiºti bine
pregãtiþi pentru a acþiona în condiþii/medii CBRN.
În contextul formãrii personalului din arma
apãrare NBC, pentru fundamentarea modului de
instruire a viitorilor specialiºti din arma sus
menþionatã, au fost elaborate Programele de
instrucþie individualã (P.I.I.) pentru arma apãrare
NBC.
Colectivele de elaborare au desfãºurat un
volum mare de lucru în ceea ce priveºte, într-o
primã etapã, identificarea ºi studierea surselor de
informare naþionale ºi internaþionale. Datoritã
volumului extraordinar de muncã al colectivelor
de elaborare au putut lua naºtere aceste programe
de instrucþie, cu un profund caracter aplicativ,
care reuºesc prin forma ºi conþinutul lor sã-ºi
atingã obiectivele.
Colectivele de elaborare au desfãºurat
secvenþial urmãtoarele activitãþi:
¢ Identificarea surselor de informare
necesare pentru elaborarea PII;
¢ Studierea surselor de informare
naþionale necesare pentru elaborarea ASIE;
¢ Studierea surselor de informare avute la
dispoziþie, specifice armatelor altor state membre
NATO, cu care Armata României desfãºoarã misi-
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
PROGRAMELE DE INSTRUCÞIE INDIVIDUALÃ
FUNDAMENTUL FORMÃRII SPECIALISTULUI MILITAR
ÎN ARMA APÃRARE NBC
Maior Dumitru ION - Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
Sublocotenent Mihai GRAUR - Batalionul 49 Apãrare NBC
72
uni comune în teatre de operaþii;
¢ Pregãtirea ASIE corespunzând fiecãrei
cerinþe a instrucþiei individuale:
- identificarea cerinþelor;
- revederea specificaþiilor privind performanþele
fiecãrei cerinþe;
- stabilirea codului ASIE;
- redactarea ASIE.
¢ Pregãtirea proiectului PII:
- alocarea codului de identificare al PII;
- scrierea capitolelor;
- asamblarea proiectului;
- trimiterea exemplarului pilot la structurile
implicate pentru verificare ºi validare;
- trimiterea la tipãrire.
Pornind de la formarea modelului luptãtorului
s-au redactat cerinþele instrucþiei individuale,
care reprezintã totalitatea cunoºtinþelor,
deprinderilor pe care trebuie sã le dobândeascã un
individ pentru a îndeplini în totalitate obiectivele
unei discipline de instrucþie. Lista generalã a cerinþelor
instrucþiei individuale conþine lista cerinþelor
individuale de bazã ºi lista cerinþelor individuale
de specialitate.
Pentru formarea modelului specialistului
militar în arma Apãrare NBC s-au elaborat cerinþele
instrucþiei individuale de specialitate, care
reprezintã totalitatea cunoºtinþelor/deprinderilor
pe care trebuie sã le dobândeascã un individ pentru
a îndeplini obiectivele disciplinei de instrucþie.
Cerinþele instrucþiei individuale de specialitate au
ca scop însuºirea cunoºtinþelor de bazã, formarea/dezvoltarea
deprinderilor de acþiune pentru
îndeplinirea unor misiuni, individual ºi/sau în
echipã.
Instrucþia individualã de specialitate este
activitatea prin care se formeazã ºi se dezvoltã
capacitatea militarilor de a fi specialiºti, având
cunoºtinþele, trãsãturile psiho-morale ºi fizice,
precum ºi deprinderile individuale, necesare
îndeplinirii sarcinilor/misiunilor.
Instrucþia individualã de specialitate are ca

APÃRAREA NBC 16/2008
scop formarea specialiºtilor pentru îndeplinirea
cerinþelor specifice primei funcþii pe care aceºtia
vor fi încadraþi.
Principalele obiective ale instrucþiei individuale
de specialitate sunt:
� cunoaºterea domeniului profesional;
� formarea ºi dezvoltarea profesionalã a
specialistului;
� dezvoltarea capacitãþii fizice, psihomorale
ºi cognitive a individului, conform specificului
activitãþii în domeniul apãrãrii CBRN;
� creºterea încrederii în forþele proprii ºi
formarea spiritului de autodisciplinã, precum ºi a
abilitãþilor necesare lucrului în echipã.
Instrucþia individualã de specialitate a soldaþilor
voluntari are ca obiective specifice:
� însuºirea cunoºtinþelor de bazã de specialitate;
� formarea deprinderilor de bazã de specialitate;
� dezvoltarea rezistenþei fizice ºi psihomorale;
� dezvoltarea deprinderilor de acþiune
pentru îndeplinirea, individual ºi/sau în echipã, a
unor misiuni.
Prin tematica abordatã, acestea sunt în
concordanþã cu programele de profesionalizare ºi
instruire din Forþele Terestre asigurând compatibilitatea
cu tehnicile ºi procedurile de operare
NATO.
Aceste Programe de Instrucþie Individualã/
PII sunt un ghid care aratã specialistului CBRN
cum sã se instruiascã pentru cunoaºterea, operarea
ºi întreþinerea echipamentelor ºi tehnicii
militare de apãrare CBRN. Ele sunt totodatã un
ghid care aratã instructorului cum sã evalueze
modul de cunoaºtere ºi operare a echipamentelor
ºi tehnicii militare de apãrare CBRN de cãtre specialistul
CBRN.
Acestea reprezintã un produs de standardizare
a instrucþiei individuale de specialitate,
constituind un instrument de lucru care permite
concentrarea resurselor umane ºi materiale în
funcþie de prioritãþile stabilite, precum ºi planificarea
instrucþiei într-o manierã integratoare. Ele
se adreseazã instructorilor ºi sunt concepute pentru
a înlesni organizarea, desfãºurarea ºi evaluarea
instrucþiei. Programele conþin activitãþile de
instrucþie pe care trebuie sã le execute specialistul
din arma Apãrare NBC (cercetaº CBRN, deconta-
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
73
minator RBC sau servant pe autospeciala de
fumizare) pentru realizarea capacitãþii operaþionale
necesare îndeplinirii misiunilor specifice.
Instrucþia trebuie sã fie executatã pentru
formarea ºi perfecþionarea acelor deprinderi care
sunt de cea mai mare importanþã pentru
îndeplinirea misiunilor specifice.
Programele de Instrucþie Individualã/PII
sunt structurate pe 5 capitole, astfel:
� Capitolul I, Informaþii specifice privind
instrucþia individualã - în care se aratã care este
organizarea PII ºi se dau explicaþiile necesare
privind utilizarea sa în planificarea, desfãºurarea ºi
evaluarea eficientã a instrucþiei;
� Capitolul II, Cerinþele instrucþiei individuale
- în care este prezentatã relaþia dintre lista
cu cerinþele instrucþiei individuale specifice disciplinei
de instrucþie ºi activitãþile standard de
instrucþie ºi evaluare;
� Capitolul III, Activitãþi standard de
instrucþie ºi evaluare - care descriu cum trebuie
îndeplinitã o cerinþã de instrucþie individualã, în
ce condiþii ºi la ce standarde de performanþã;
� Capitolul IV, Evaluarea instrucþiei -
informaþii privind modul de evaluare a instrucþiei
individuale cu ajutorul activitãþilor standard de
instrucþie ºi evaluare/ASIE;
� Capitolul V, Dispoziþii finale - prezintã
unele precizãri privind aplicarea PII-ului;
� Anexe.
Aceste programe de instrucþie individualã
sunt extrem de utile ºi necesare ca bibliografie ºi
studiu pentru tot personalul Ministerului Apãrãrii
care prin natura funcþiei sau atribuþiilor
funcþionale sunt obligaþi sã cunoascã tehnica ºi
echipamentele de apãrare NBC, ºi ne referim în
primul rând la militarii instruiþi în a doua specialitate
din echipele de cercetare CBRN/decontaminare
ale subunitãþilor de arme.
BIBLIOGARAFIE
1. A.N.S. - 1 Regulamentul privind elaborarea
actelor normative specifice, doctrinelor ºi manualelor
militare în Ministerul Apãrãrii.
2. SMG-75 din 27.07.2007 - Ordinul ªefului
SMG pentru aprobarea ,,Ghidului elaborãrii
Programelor de Instrucþie Individualã".
3. Lista cerinþelor instrucþiei individuale de specialitate
- apãrare CBRN.

APÃRAREA NBC 16/2008
*În Dispoziþia privind instruirea forþelor se
prevede ca "Obiectivele ºi conþinutul instruirii, la
toate eºaloanele, vor fi elaborate în funcþie de lista
cu cerinþele esenþiale ale misiunilor (LCEM) ºi
nivelul de instruire al fiecãrei structuri.
Ce este LCEM ?
Este o cerinþã esenþialã a misiunii ºi reprezintã,
de fapt, sarcina colectivã a unei structuri ce trebuie
sã îndeplineascã o porþiune corespunzãtoare din
misiunea primitã. Structurile Forþelor Terestre nu
pot îndeplini, cu maximum de profesionalism, toate
cerinþele posibile de instruire. De aceea, comandantul
structurii trebuie sã identifice acele cerinþe
esenþiale pentru a îndeplini misiunile menþionate în
planurile de operaþii/ordinele de acþiune de rãzboi.
LCEM pentru luptã identificã acele cerinþe esenþiale
pentru îndeplinirea misiunii de luptã a structurii
(unitãþii) pe timp de rãzboi ºi furnizeazã baza planului
de instruire al acesteia.
În procesul de elaborare a LCEM se reduce
numãrul sarcinilor de instruire a structurii ºi se concentreazã
efortul subordonaþilor asupra celor mai
importante sarcini colective cerute de îndeplinirea
misiunii unitãþii. Procesul de elaborare a LCEM este
catalizatorul ce menþine instruirea orientatã spre
îndeplinirea misiunilor de rãzboi.
Aplicarea listei are ca rezultat:
� concentrarea eforturilor
de instruire a unitãþii
asupra cerinþelor esenþiale;
� asigurarea unui
cadru profesional de discuþii
ºi de ridicare a nivelului de
pregãtire a comandanþilor
de la toate nivelurile în ceea ce priveºte concordanþa
între misiune ºi instruire;
� angajarea comandanþilor subordonaþi în
realizarea planurilor de instruire ale structurii.
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
TOÞI LIDERII SUNT INSTRUCTORI !
Numai cerinþele esenþiale!
Plutonier Viorel PASCU
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
74
Lista se întocmeºte pe baza misiunilor ce revin
structurii din planurile de operaþii/ordinele de
acþiune, de mobilizare/completare sau de intervenþie,
în funcþie de mediul operaþional ºi de cea a
eºalonului superior. În Forþele Terestre, lista se
aprobã de cãtre comandantul/ºeful eºalonului imediat
superior. Lista structurilor din forþele dislocabile
se avizeazã de cãtre comandantul eºalonului imediat
superior ºi se aprobã ºi de cãtre comandantul
Comandamentului Forþelor Terestre. Dupã aprobare,
acestea sunt valabile pânã la modificarea misiunilor
structurii respective sau la apariþia unor
condiþionãri majore de naturã financiarã, materialã
sau umanã, ce schimbã datele iniþiale.
Care sunt sursele de informaþii necesare
elaborãrii LCEM?
În primul rând, planurile de operaþii/ordinele de
acþiune. Misiunile ºi informaþiile menþionate în
acestea sunt elemente cheie pentru determinarea
sarcinilor esenþiale de instruire.
Misiunile principale ale Forþelor Terestre, pe
care le gãsim enumerate în Dispoziþia privind instruirea
Forþelor Terestre, sunt participarea la:
� acþiuni militare pentru apãrarea þãrii, a spaþiului
integrat al Alianþei ºi pentru promovarea
intereselor României ºi ale aliaþilor, privind pacea ºi
stabilitatea regionalã;
� asigurarea securitãþii României, pe timp de
pace;
� promovarea stabilitãþii regionale ºi globale,
prin alte mijloace decât lupta armatã;
� sprijinirea instituþiilor statului ºi a
autoritãþilor locale, în caz de urgenþe civile.
Alte surse sunt legate de mediul operaþional, de
misiunile ordonate, altele decât cele stabilite în planurile
operaþionale curente. Aceste misiuni acoperã
întreg spectrul de operaþii, de la operaþii de luptã
majore la asigurarea asistenþei umanitare sau alte
misiuni de stabilitate sau sprijin. În structuri simi-

APÃRAREA NBC 16/2008
lare, lista poate varia semnificativ datoritã unor misiuni
diferite sau locaþii geografice diferite. De exemplu,
proiectarea unei structuri de forþe poate identifica
dislocarea strategicã drept o cerinþã criticã, în
timp ce o structurã de forþe înaintatã poate identifica
dislocarea tacticã (ce cuprinde gruparea într-un
raion ºi executarea marºului) drept cerinþã criticã.
Elementele geografice pot, de asemenea, sã
influenþeze cerinþele esenþiale ale misiunii, cum ar fi
desfãºurarea operaþiilor într-un mediu tropical,
extrem de rece sau deºert.
Care este rolul comandantului în acest proces?
Comandantul analizeazã enunþul misiunii ºi celelalte
surse primare de informaþii ºi identificã toate
cerinþele misiunii. Apoi, extrage cerinþele esenþiale
pentru îndeplinirea misiunii.
Aceste cerinþe
esenþiale devin
sarcinile de instruire
de bazã ale
structurii. Pentru
fiecare dintre acestea,
comandanþii
vor trebui sã stabileascã
sarcini de instruire colective ºi individuale,
astfel încât subordonaþii lor sã le poatã îndeplini cu
succes. Misiunile ordonate pot acoperi întregul spectru
de operaþii, de la operaþii de luptã majore, la
acordarea asistenþei umanitare sau alte tipuri de
operaþiuni de sprijin sau stabilitate. Folosind LCEM
de luptã ca o bazã de plecare, comandanþii care
primesc astfel de misiuni executã analiza, identificã
cerinþele ºi evalueazã nivelul de instruire pentru
misiunea ordonatã.
Analiza misiunii noi poate schimba LCEM de
bazã a unitãþii, prioritãþile de instruire ºi strategia de
atingere a nivelului de instruire necesar. În cazurile
unde cerinþele misiunii implicã reguli ºi proceduri
noi, non-standard, comandanþii stabilesc cerinþele,
condiþiile ºi standardele utilizând ordinul de misiune/acþiune,
dispoziþia eºalonului superior, lecþiile
învãþate din misiuni similare ºi, nu în ultimul rând,
judecata profesionalã. Dacã timpul permite, înainte
de dislocare, unitãþile trebuie sã execute antrenament
în condiþiile misiunii cu toþi participanþii.
Pregãtirea pentru luptã direcþioneazã planificarea,
pregãtirea, execuþia ºi evaluarea instruirii fiecãrei
structuri pentru a se asigura cã membrii sãi se vor
instrui aºa cum luptã.
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
75
Subordonaþii sunt implicaþi în elaborarea listei?
În primul rând, ei sunt aceia care o îndeplinesc.
O datã aprobatã, lista rãmâne stabilã ºi valabilã
pentru toþi subordonaþii. Comandantul structurii
este responsabil pentru elaborarea unei strategii de
instruire colectivã ºi individualã care va asigura
îndeplinirea cu profesionalism a cerinþelor esenþiale
ale misiunii. Acesta implicã subordonaþii în elaborarea
listei pentru a crea o echipã coezivã ce îºi
direcþioneazã eforturile asupra pregãtirii pentru
luptã.
Participarea subordonaþilor
asigurã o
înþelegere comunã a cerinþelor
de instruire ale
structurii, astfel încât
LCEM este acceptatã ºi
sprijinitã de comun
acord de toþi membrii.
Comandanþii de subunitãþi pot astfel aplica,
experienþa acumulatã, pe timpul elaborãrii LCEM
eºalonului superior la elaborarea propriei Liste.
Ei înþelegând mai bine sarcinile colective de
instruire ºi astfel putând integra sarcinile individuale
în cadrul acestora.
Dupã ce comandantul stabileºte sarcinile de
instruire esenþiale colective, comandanþii de subunitãþi
elaboreazã o listã cu sarcinile individuale
pentru fiecare cerinþã esenþialã a misiunii. Dupã
analiza ºi aprobarea LCEM pentru structura subordonatã,
comandantul care aprobã lista selecþioneazã
din aceasta cerinþa de bazã. Aceasta este atât de
importantã, încât îndeplinirea ei va determina
îndeplinirea cu succes a unei cerinþe esenþiale a misiunii
eºalonului superior.
PLANIFICAREA INSTRUIRII
Este evident ca orice activitate, pentru a avea
sorþi de reuºitã, trebuie sã aibã o proiecþie pe
termene mai scurte sau mai lungi.
Aºa se întâmplã
ºi în instruirea
forþelor?
Da! Instruirea se
planificã de fiecare
structurã militarã,
pentru a deveni aptã
sã-ºi îndeplineascã misiunile stabilite prin planul de
operaþii/ordinele de acþiune. Planificarea este o
extensie a concepþiei de pregãtire pentru luptã care
leagã LCEM cu pregãtirea, executarea ºi evaluarea

APÃRAREA NBC 16/2008
instrucþiei. Este un proces relativ centralizat, care
permite interconectarea instrucþiei pe baza listei la
toate eºaloanele structurii. Aceasta asigurã coordonarea
continuã atât pe termen lung cât ºi pe termen
scurt, iar în cele din urmã duce la executarea
instrucþiei.
Evaluarea comandantului asigurã principala
direcþie a procesului de planificare. Aceºtia comparã
nivelul actual cu nivelul vizat al pregãtirii pentru
luptã. Comandanþii determinã nivelul actual al
pregãtirii pentru luptã prin toate modalitãþile avute
la dispoziþie. În orice caz, fiecare metodã de evaluare
se aplicã numai unei porþiuni a evaluãrii totale a
organizaþiei la un anumit moment. De aceea, ei trebuie
sã foloseascã toate datele rezultate din evaluare,
pentru a menþine un control continuu asupra
capacitãþii organizaþiei de a îndeplini sarcinile
esenþiale ale fiecãrei misiuni.
Capacitatea de control este influenþatã, pe lângã
evaluãrile trecute, de caracteristicile activitãþilor
viitoare. De exemplu, restructurarea planificatã la
nivelul personalului sau introducerea în dotare de
noi echipamente vor afecta capacitatea de control a
comandantului pentru perioada urmãtoare.
Comandantul actualizeazã modalitãþile de control
ale instruirii la începutul fiecãrei etape (pe termen
lung sau scurt) sau dupã fiecare activitate principalã
executatã. Folosind experienþa acumulatã ºi
cunoºtinþele principalilor subordonaþi, comandantul
poate determina nivelul actual al instruirii pentru
luptã al structurii. Cu toate cã va lua în considerare
evaluãrile puse la dispoziþie de subordonaþi, numai
comandantul poate stabili nivelul pregãtirii pentru
luptã a unitãþii. Planurile de instruire corect elaborate
vor putea menþine o concentrare consistentã
asupra luptei/misiunii.
Ce rol are instruirea prin simulare?
Comandanþii folosesc o
combinaþie de instruire
realã, prin simulare ºi constructivã
pentru a atinge ºi
menþine nivelul de pregãtire
al unitãþii ºi statului major al
acesteia. Scopul principal
este acela de a îndeplini cerinþele standardelor ºi
menþinerea stãrii de operativitate. Astfel, unitãþile
de nivel batalion vor atinge nivelul de performanþã
ºi vor dezvolta deprinderile luptãtorului, îndeosebi
prin instruire realã.
În general, comandanþii la nivel batalion ºi mai
jos planificã ºi executã simulãri pe baza standardelor
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
76
instrucþiei prin simulare ºi constructive, astfel:
� pregãtirea realã în poligonul de armã;
� repetarea instruirii pentru îndeplinirea sarcinilor
de luptã ale unitãþii, grupei ºi echipei;
� reinstruirea în ceea ce priveºte sarcinile de
luptã ale unitãþii, grupei de sprijin, sarcinile critice
ale echipei ºi echipajului, sarcinile de leader ºi individuale
ale militarului.
Comandanþii de batalioane planificã instruirea
prin simulare pentru liderii de la eºaloanele mici la
un nivel care sã permitã dezvoltarea: componenþei
tactice, încrederea în forþele proprii ºi eficienþa în
vederea îndeplinirii obiectivelor din LCEM sau misiunilor
colective importante. Similar, aceºtia vor
proceda la fel ºi cu subofiþeri care îndeplinesc funcþii
pe linie de comandã sau luptãtori, cu scopul de a
ridica nivelul pregãtirii subunitãþilor de valoare micã
(nivel grupã ºi echipã).
Instruirea prin simulare ºi constructivã nu pot
înlocui, în totalitate, instruirea realã. Pot totuºi sã
suplimenteze, sã îmbunãtãþeascã ºi sã completeze
instruirea realã pentru menþinerea nivelului de performanþã.
Când planificã instruirea, comandantul
trebuie sã determine combinaþia care întruneºte cerinþele
de instruire ºi obiectivele unitãþii. Astfel, se
poate menþiona cã unitãþile pot folosi simultan douã
sau toate modalitãþile de instruire.
Cum se planificã instruirea instructorilor?
Instruirea instructorilor este un pas important al
planificãrii ºi pregãtirii pentru luptã. Comandanþii,
instructorii ºi evaluatorii implicaþi în oricare din
activitãþile de instruire trebuie sã cunoascã, înþeleagã
ºi sã aibã competenþa necesarã îndeplinirii
unei anumite sarcini, sã fie pregãtiþi conform standardului,
dacã activitatea de instruire trebuie sã aibã
loc la un anumit standard.
În plus, faþã de
instruirea comandanþilor,
trebuie
identificatã ºi planificatã
instruirea
specificã a structurilor.
Toþi comandanþii
sunt instructori
dar nu toþi instructorii sunt ºi comandanþi. Un
specialist sau un expert pe un domeniu poate fi
numit sã conducã pregãtirea pentru o anumitã problemã
de instruire individualã sau colectivã. Este
necesar în acest caz, sã se aloce suficient timp acestora
pentru a pregãti instruirea specificã.

APÃRAREA NBC 16/2008
Comandanþii instructorilor, instructorii ºi evaluatorii
se instruiesc înainte de activitãþile programate.
Comandanþii trebuie sã planifice ºi sã asigure
resursele (inclusiv cele de timp) necesare instruirii
instructorilor. Comandantul care organizeazã
instruirea stabileºte propriile politici pentru a reduce
posibilitatea de a efectua schimbãri ale programului
de instruire.
Procesul de instruire poate începe din momentul
în care programele de instruire sunt finalizate ºi
aprobate. Responsabilitatea de comandã la nivel de
batalion este stabilitã astfel:
� comandantul companiei elaboreazã un
proiect al programului de instruire;
� comandantul de batalion aprobã ºi semneazã
acest program ºi asigurã totodatã ºi sprijinul administrativ
necesar.
Totodatã, comandantul asigurã feedbakul necesar
subordonaþilor privind calitatea programelor de
instruire ºi participã la cât mai multe sesiuni de
instruire pentru a fi în mãsurã sã îndeplineascã misiunile
specifice la standardele cerute.
EXECUÞIA INSTRUIRII
Care sunt componentele instruirii în Forþele
Terestre?
Instruirea, nu numai în Forþele Terestre,
cuprinde:
� instruirea comandamentelor;
� instruirea forþelor.
La baza planificãrii ºi desfãºurãrii instruirii
trebuie sã stea principiul "instruieºte-te aºa cum
lupþi".
Instruirea comandamentelor cuprinde toate
activitãþile planificate, organizate ºi desfãºurate
într-o concepþie unitarã, la nivelul fiecãrei structuri
militare, prin care se realizeazã unitatea de gândire
ºi acþiune ºi antrenarea acestora pentru rezolvarea
situaþiilor ce pot sã aparã pe timpul acþiunilor reale
ºi eficientizarea actului de conducere a forþelor.
Scopul acesteia constã în realizarea unei capacitãþi
de acþiune compatibilã cu cea a armatelor statelor
membre NATO. Se executã diferenþiat pe categorii
de personal, în baza planurilor proprii ale fiecãrei
structuri.
Instruirea comandamentelor
are douã
componente: instruirea
teoretico-militarã ºi
instruirea practicaplicativã.
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
77
Instruirea teoretico-militarã se executã pe baza
de programe de pregãtire individualã ºi colectivã,
aprobate de comandanþii/ºefii nemijlociþi. Programul
de pregãtire individualã stabileºte tematica
studiului individual, conþinutul acestuia ºi repartiþia
pe zile ºi ore pentru tot anul de instruire. Instruirea
militarã generalã ºi de specialitate individualã se
executã de cãtre întregul personal al comandamentului,
individual ºi pe grupe de pregãtire, potrivit
specificului armei fiecãrei structuri. Fiecare ofiþer,
subofiþer, maistru militar ºi personal contractual civil
rãspunde pentru realizarea nivelului de pregãtire
stabilit.
Formele instruirii teoretico-militare sunt: informãri;
consultaþii; seminarii; convocãri; conferinþe;
simpozioane; instructaje; comunicãri ºtiinþifice;
prezentarea ordinelor/dispoziþiilor; studii de stat
major; elaborarea ºi publicarea de materiale în
domeniul ºtiinþei ºi artei militare; prezentarea de
lecþii învãþate, studiul individual.
Ofiþerii de la comanda plutoanelor/similare,
companiilor/similare, maiºtrii militari ºi subofiþerii
din cadrul subunitãþilor participã la instruirea
teoretico-militarã în sistem centralizat, împreunã cu
comanda batalionului. Comandanþii de plutoane/
similare ºi cadrele din compunerea acestora executã
ºedinþele de tragere ºi de educaþie fizicã militarã
odatã cu structurile din care fac parte, iar comandanþii
de companii/similare împreunã cu cei din
comanda batalionului.
Instruirea forþelor se executã
în scopul pregãtirii teoretice ºi
practice, la nivel performant, a personalului
militar pentru îndeplinirea
atribuþiilor funcþionale ºi a
misiunilor specifice unitãþilor ºi
formaþiunilor din compunerea
Forþelor Terestre,
în condiþiile impuse
de rãzboiul modern,
potrivit locului, rolului
pe care acestea îl au în
cadrul structurii operaþionale a forþelor pe timp de
pace, în situaþii de crizã ºi la rãzboi.
Instruirea forþelor are caracter predominant
practic-aplicativ, se planificã, organizeazã ºi
desfãºoarã având la bazã publicaþiile doctrinare ºi
procedurile standard de operare, prevederile regulamentelor
militare, manualelor pentru luptã,
instrucþiunilor de specialitate, normelor de înzestrare
ºi consum potrivit actelor normative în
vigoare, precum ºi tematica prevãzutã în programele

APÃRAREA NBC 16/2008
de instruire pentru luptã ale fiecãrei arme/
specialitãþi militare din compunerea Forþelor
Terestre.
Aceastã formã de instruire trebuie sã generalizeze
experienþa pozitivã acumulatã în cadrul exerciþiilor
de instruire în comun cu subunitãþi similare
din armatele altor state membre ale NATO, sau pe
timpul misiunilor internaþionale, în diferite teatre de
operaþii ºi prin participarea personalului la activitãþi
în cadrul unor comandamente multinaþionale.
Instruirea forþelor cuprinde: instruirea individualã
ºi instruirea colectivã.
Cum se executã instruirea colectivã?
Instruirea colectivã se realizeazã, în principal,
prin rezolvarea unor activitãþi standard de instruire
ºi prin exerciþii tactice începând cu eºalonul cel mai
mic, grupa/echipa, ºi cu situaþiile cele mai simple ºi
continuã cu eºaloanele superioare ºi situaþii din ce în
ce mai complexe.
Din punct de vedere al complexitãþii,
instruirea colectivã
cuprinde:
� instrucþia armei/specialitãþii,
care asigurã instruirea în
domeniu ºi este specificã nivelului
subunitate (grupã/pluton/companie
- similare);
� instruirea interarme, se executã în perioada
instruirii colective, de la structuri de tip batalion
(similarele acestuia) în sus, care asigurã instruirea
subunitãþilor ºi unitãþilor de diferite arme/specialitãþi
(infanterie, tancuri, vânãtori de munte,
paraºutiºti, apãrare NBC etc.) ºi integrarea acþiunii
acestora cu a celor primite ca întãrire sau în sprijin,
pentru îndeplinirea unor misiuni în comun, folosind
la maxim capacitãþile proprii fiecãrei componente
integrate.
Dupã acest crochiu teoretic privind execuþia
instruirii, totuºi, cum se desfãºoarã aceasta?
Fãrã a minimaliza importanþa celorlalte componente
ale procesului de execuþie, desfãºurarea
instruirii este elementul de bazã. Acesta are, în continuare,
un caracter practic-aplicativ, bazat pe standarde
ºi se caracterizã mai pregnant prin evoluþie de
la "simplu la complex".
O astfel de evoluþie este sugestiv exprimatã de
metafora folositã în literatura de specialitate americanã
"târ⺠- marº - alergare". Prin urmare, condiþiile
de execuþie a instruirii au o constantã creºtere de
ritm, complexitate ºi dificultate, beneficiind ºi de un
EDUCAÞIE ªI INSTRUCÞIE
78
aport substanþial al resurselor tehnico-materiale.
Desfãºurarea instruirii este caracterizatã
de:
� realism (desfãºurare conform
realitãþii câmpului de luptã);
� siguranþã (lipsa riscurilor);
* structurã corespunzãtoare;
* precizie;
* eficienþã.
Întreaga instruire trebuie apreciatã pentru a
mãsura nivelurile de performanþã conform standardelor
stabilite. Aprecierea generalã a instruirii nu
este un test, nu este utilizatã pentru a descoperi
motive de a pedepsi liderii ºi soldaþii - gradaþii voluntari,
ci pentru a determina eficienþa planului
general de instrucþie. Aceasta produce soldaþi -
gradaþi, lideri ºi unitãþi disciplinate.
Instruirea fãrã o apreciere corectã, bazatã pe
realitate, este o pierdere de timp ºi de resurse.
* *
*
Capacitatea deosebitã a instruirii este "piatra de
încercare" a pregãtirii în vederea îndeplinirii unei
misiuni de luptã. Numai atunci putem afirma cã:
Toþi liderii sunt instructori!
BIBLIOGRAFIE
1. Dispoziþia privind instruirea Forþelor Terestre
2. S.M.G./I.F.-7.5, Concepþia instrucþiei soldaþilor ºi
gradaþilor voluntari, nr. S.M.G.-21 din 26.02.2007;
3. Ordinul privind instrucþia si exerciþiile în Forþele Terestre
în perioada 2007-2010,nr. S.M.F.T.-43/15.09.2006;
4. Normele privind instrucþia in Forþele Terestre, nr.
S.M.F.T.-44/15.09.2006;
5. Modelul luptãtorului.

APÃRAREA NBC 16/2008
INTRODUCERE
În acest articol, voi încerca sã creionez imaginea
României începând de la Al Doilea
Rãzboi mondial pânã în 1989, anul revoluþiei
populare împotriva regimului comunist ºi
rolul þãrii ca parte a Tratatului de la Varºovia, altfel
spus ca parte integrantã a sistemul de protecþie sovietic
în centrul ºi de estul Europei.
O caracteristicã importantã a Rãzboiului Rece a
fost faptul cã Tratatul de la Varºovia pe o parte ºi
NATO pe de altã parte au fost douã blocuri militare
cu posibilitãþi nucleare care au fãcut ca diferenþele
politice sã nu degenereze întrun conflict fierbinte.
HEGEMONIA DE PACE
În timp ce pentru toate puterile minore din
lume, hegemonia de pace a constituit existenþa lor
curentã, pentru România de atunci, a fost o premierã
istoricã. De exemplu, în America de Sud,
echilibrul de putere a existat numai aproape un
deceniu, dupã proclamarea independenþei acelor
state. Dupã aceea, rapid, o hegemonie de pace a
Statelor Unite a fost instalatã pentru ºapte decenii pe
ambele continente americane, cu sprijinul de flotei
militare britanice.
Pentru o perioadã de timp scurtã, în timpul
rãzboiul civil american între 1861-1865, aceastã
dominaþie a fost opritã de intervenþia francezã în
Mexic. Dar îndatã ce afacerile interne au fost rezolvate,
dominaþia Statelor Unite a fost reinstalatã cu
uºurinþã, iar expulzarea Spaniei din Cuba în 1898 a
fost pasul final.
Elementul esenþial, prezent în toate aceste relaþii
de tip politic, este limitarea acþiunilor externe ale
unui stat. Opþiunile sale politice principale se
restrâng doar la statele aflate sub dominarea puterii
principale ºi mai ales cu statul dominant. Acest stat
va controla adesea relaþiile diplomatice ale naþiunilor
care încearcã sã scape de cercul sãu de influenþã,
uneori cu forþa militarã (vedeþi cazul Ungariei-
1956).
Statul conducãtor va controla de asemenea
deciziile puterilor minore în ceea ce priveºte tipul ºi
posibilitãþile organizaþiilor ºi structurilor lor militare.
În esenþã, anumite misiuni specifice vor fi stabilite
pentru armatele fiecãrei þãri aflate sub influenþa lui
MEMORIALISTICÃ
ROMÂNIA ªI PACTUL DE LA VARªOVIA
Locotenent Valentin NICOLAE
Batalionul 49 Apãrare NBC
79
pentru a apãra interesul general.
O altã tendinþã în exercitarea puterii de
guvernare, constã în modificarea structurii politice ºi
economice a statelor subordonate, în special la acele
state cu viziuni revoluþionare clare. Pe plan istoric,
existã trei revoluþii interne semnificative luate în
considerare pe scena internaþionalã: Revoluþia
francezã, Revoluþia comunistã ºi Revoluþia Naþional-
Socialistã. Toate au creat hegemonii subsistemice
care s-au bazat pe filozofii ce proclamau faptul cã
modelele lor politice ºi economice sunt cele mai
bune, cele mai justificate, ºi cel mai de dorit a fi
adoptate.
CARACTERISTICILE HEGEMONIEI SOVIETICE
Dominaþia sovieticã peste þãrile europene centrale
ºi de est, în special peste România, a avut caracteristici
speciale. Spre deosebire de Polonia sau
Czechoslovacia, România ºi Ungaria au fost considerate
înfrânte militar de cãtre armata rusã potrivit
capitulãrii politice din Convenþia de armistiþiu de la
13 septembrie 1944. În consecinþã, aceste state vor
suferi regimul unei ocupaþii militare, relativ lungã,
de 14 ani (de la 1944 pânã la 1958), pânã când
forþele sovietice vor pãrãsi în întregime România. Iar
în momentul pãrãsirii þãrii, sarcina lor generalã era
deja îndeplinitã: România era sub control sovietic.
Primul lucru pe care l-au dorit a fost controlul
instrumentului militar. Imediat dupã înfrângerea
ultimei rezistenþe a armatei germane, în septembrie
1944, Statul Major General înceteazã sã mai exercite
comanda forþelor. Pentru ultimele luni de rãzboi,
pânã în 1945, aceastã instituþie a jucat numai un rol
logistic. Toate forþele române ce luptau împotriva
armatelor germane au fost subordonate armatei
sovietice.
Dupã controlul forþelor militare, factorul politic
a fost urmãtorul vizat. Conducerea politicã românã
a fost schimbatã în trei faze. Mai întâi la 6 Martie
1945 când partidul de comunist a fost declarat ca cel
mai semnificativ partid în Parlament, apoi toamna
lui 1945, dupã tratativele miniºtrilor de externe ale
principalelor puteri mondiale ºi în cele din urmã în
30 Decembrie 1947 când monarhia a fost alungatã
de la putere. În toate aceste manevre politice, un rol
decisiv a fost jucat de ataºatul special al lui Josef

APÃRAREA NBC 16/2008
Stalin, al doilea ministru al afacerile externe, Andrei
Ianuarevici Vasinski. Dar sovieticii au fost departe de
a fi satisfãcuþi cu aceste schimbãri. Doar impunerea
unui partid comunist nu era suficient. Trebuiau sã
fie siguri cã vor câºtiga de asemenea lupta înãuntrul
partidului comunist, aºa cã alegerea secretarului
general al partidului, Gheorghiu Dej, a fost mai
degrabã menþionatã de cãtre Kremlin. Acesta a fost
începutul regimului Stalinist în România, în care
organismul militar nu a fost decât un instrument
folosit de factorul politic.
Dupã ce au reuºit controlul politic ºi militar al
þãrii, dominaþia economicã a devenit o necesitate.
Pentru a îndeplini acest scop, ei au creat "unitãþi
economice". Sarcina acestora era de a lega producþia
de marfã ºi exporturile cu Uniunea Sovieticã, dar în
realitate nu erau decât instrumente de exploatare a
noului stat satelit.
La baza controlului sovietic stãteau infiltrãrile de
persoane înãuntru instituþiilor de protecþie naþionalã:
armata ºi securitatea. Ultima a constituit timp
de câteva decenii un organism intern represiv
(poliþie politicã). Controlul acestor instituþii s-a fãcut
prin douã cãi principale: prin numirea unei mulþimi
de consilieri sovietici la toate nivele mai mari de
regiment (în armatã) sau birouri (în securitate), ºi o
altã cale educând un numãr semnificativ de ofiþeri
de armatã ºi de servicii secrete în centrele similare
sovietice.
ASPECTE GENERALE PRIVIND ROMÂNIA
ªI PACTUL DE LA VARªOVIA
Tratatul din capitala polonezã a fost în mod oficial
creat încã de la început ca un instrument de
apãrare ºi protecþie a imperiul socialist faþã de o
posibilã agresiune din partea alianþei imperialiste ºi
a "instrumentului sãu militar diabolic", reputaþie
ataºatã NATO, acþiunile care au devenit mai mult
decât suspicioase dupã reînarmarea Germaniei
Federale, în 1954 - 1955.
Întrun fel, Tratatul de la Varºovia a a avut oarecum
o structurã democraticã, foarte asemãnãtoare
cu NATO. Însãrcinat cu comanda a fost Comitetul
Politic Consultativ, compus din ºefii statelor principale.
Oricum, la ºedinþele obiþnuite au participat
numai prim-miniºtrii, miniºtrii afacerilor externe,
secretarii generali ai partidelor comuniste, ªeful
Forþelor Armate Întrunite ºi ªeful Marelui Stat
Major (dupã 1980, miniºtrii apãrãrii au fost de
asemenea invitaþi sã participe). Organismul militar
de execuþie era Comitetul Ministerelor Apãrãrii
(creat în 1969) ºi Comandamentul Forþelor Armate
MEMORIALISTICÃ
80
Întrunite (organism fãrã nici un aspect democratic
deoarece în aceastã organizaþie toþi ºefii erau numai
generalii sau mareºalii sovietici). În concluzie, scopul
creerii acestui tratat a fost pe de o parte
menþinerea regimurilor comuniste ºi pe de altã parte
furnizarea unei apãrãri comune, astfel cã liderii
comuniºti români au acþionat în consecinþã.
Strategic, este uºor de realizat faptul cã toate
preocupãrile se legau de miºcãrile adversarului cel
mai apropiat. Singura excepþia a constituit-o "problema
navalã" care a devenit dupã 1970 o problemã
strict operaþionalã americano-sovieticã. Dar interesul
principal a fost planificarea posibilelor operaþii
aeriane ºi terestre pe continentul central european.
Acesta a fost ºi motivul principal care a determinat
URSS sã-ºi manifeste interesul pentru aliaþii esteuropeni
cu posibilitãþi militare corespunzãtoare
într-un posibil rãzboi cu vestul. În 1955 analiºtii militari
vestici aveau deja o imagine despre cum ar
arãta un atac sovietic în Europa: operaþii ofensive în
adâncime împotriva grupului Armatelor Nordice
NATO susþinute cu forþele staþionare din Germania
de Est ºi o ofensivã secundarã împotriva grupului
Armatelor Centrale NATO susþinutã de asemenea
cu alte forþe din Germania de Est ºi Czechoslovacia.
Aceste ipoteze sunt susþinute în special dacã
socotim informaþiile noi oferite de "Planul de
Acþiune al Armatei Populare Cehoslovace în situaþie
de rãzboi", teorie care acum justificã clar temerile
cele mai rele ale Vestului în ceea ce priveºte un atac
decisiv în Europa Centralã, condus cu arme
nucleare ºi convenþionale.
De-a lungul întregii existenþe sovietice, toatã
lumea era convinsã cã un atac convenþional în
Europa va fi îndatã urmat de folosirea tacticii
nucleare ºi a armelor strategice. În 1960 planificatorii
militari NATO credeau cã primul asalt sovietic
ar putea fi oprit cu primele unitãþi de linie, dar acest
tip de efort ar fi diminuat posibilitãþile de apãrare
vestice într-o aºa mãsurã încât al doilea atac strategic
ar fi fost fatidic fãrã folosirea masivã a armelor
nucleare. Principalul manual doctrinal sovietic scris
de mareºalul Sokolovski (fost Comandant al
Armatei ºi în ultima vreme Comandant al Forþelor
Armate Sovietice din Germania de Est) a exprimat
clar faptul cã un rãzboi pur convenþional va duce la
un conflict general cu deflagraþii nucleare, perspectivã
suficientã pentru a justifica îngrijorãrile Vestului
în ceea ce priveºte statele probabile pentru a fi implicate
într-un conflict european: Germania de est,
Ungaria, Czechoslovakia (cel puþin pânã în 1968) ºi
Polonia (în special pentru sprijinul logistic). Pe teritoriul
Germaniei de Est a fost postat Grupul

APÃRAREA NBC 16/2008
Armatelor Sovietice de Nord ºi în Czechoslovacia,
Grupul Armatelor Sovietice Centrale. Acestea erau
forþele sovietice de efort principal în caz de nevoie.
În Ungaria a fost postat Grupul Armatelor Sovietice
de Sud, gata sã dezvolte operaþii ofensive spre partea
nordicã a Italiei. Pe pe de altã parte, restul membrilor
Pactului, România ºi Bulgaria, nu nu a avut o
semnificaþie militarã directã, decât protejarea flancului
sudic al forþelor tratatului, deoarece Bulgaria
era vecinã cu douã state membre NATO. Aºa cã în
acest context, înconjuratã de state "socialiste ºi prietene"
în anii 1947-1948, România s-a situat într-o
poziþie relativ favorabilã ºi sigurã în timpul
Rãzboiului Rece, cu douã sau trei posibile excepþii:
1948, când România condamnã cu toatã convingerea
separarea între Stalin ºi Tito, 1968 când
România a apãrat Czechoslovacia dupã invazia rusã
ºi în 1989 în timpul ºi dupã ce a avut loc revoluþia
anticomunistã românã. În concluzie, se pare cã pânã
în 1955, România a a avut un rol secundar militar,
bazat pe menþinerea comunicãrii între URSS ºi
armatele din Austria ºi Ungaria. Din punct de vedere
strategic, este clar cã România era aliatul cu cele mai
mici posibilitãþi militare dintre membrii Pactului de
la Varºovia.
PERSPECTIVE STRATEGICE
Concepþia strategica politico-militarã afirmã în
general importanþa poziþiei geografice a statului în
chestiune, a capacitãþilor sale militare în termeni de
unitãþi active ori de primã categorie, a cheltuielilor
militare, a relaþiilor cu aliaþii sãi, cu posibilii inamici
ºi a relaþiilor ierarhice în subsistemul sãu de relaþii
internaþionale. Dintr-o astfel de perspectivã,
împartãºitã de cãtre analiºtii politici ºi militari occidentali
în perioada Razboiului Rece, Romania figureazã
ca fiind un aliat destul de nesemnificativ al
sovieticilor.
Prestigioasa publicaþie a Institutului pentru
Studii Strategice - The Military Balance - prezintã
modestia forþelor armate române ce au rãmas limitate
chiar ºi dupã invazia Cehoslovaciei. Ar trebui sã
privim aceastã desfãºurare de forþe drept o dezvoltare
semnificativã a capacitãþilor existente la
sfârºitul celui de-al doilea razboi mondial.
Forþele române au început sã adopte organigramele,
gradele, manualele tactice ºi metodele de
instruire sovietice imediat dupã sfârºitul razboiului,
din motive politice acoperite de realitate, în definitiv
Armata Roºie înfrânsese aproape singurã forþele
continentale ale Germaniei naziste. Romania adoptã
regiunile militare ca formã de organizare teritorialã
MEMORIALISTICÃ
81
a armatei (eºalonul armatã se va reînfiinþa de-abia
în 1960), sistemul de propagandã politicã ºi locþiitorul
politic al comandantului unitãþii, toate tendinþe
instituþionale sovietice. Diviziile, corpurile de
armatã ºi regiunile militare au adoptat schemele de
organizare sovietice. Chiar dacã ulterior ºi-au schimbat
numele, devenind mari unitãþi de tancuri ºi de
mecanizate, cele doua divizii de voluntari romani
formate pe teritoriul Uniunii Sovietice în timpul
razboiului, "Tudor Vladimirescu-Debretin" ºi "Horia,
Cloºca ºi Criºan", au dus o acþiune de pionierat în
acest domeniu. O analizã a biografiilor tuturor
ºefilor de stat major ai armatei române, din 1951
pânã chiar în 1989, aratã cã aceºtia au activat în/sau
chiar au comandat aceste divizii sau urmaºele lor.
De-a lungul celor douã decade ce au urmat
invaziei Cehoslovaciei, deºi o modernizare normala
a echipamentelor era în desfãºurare, însã într-un
ritm lent, forþele armate române nu au crescut semnificativ.
În vara lui 1988, secretarul general al
Partidului Comunist Român stabilea structura
forþelor armate române la 18 mari unitãþi, din care
14 divizii. Dotarea militarã completã, niciodatã atinsã,
ar fi presupus existenþa a 450 de avioane, 380 de
elicoptere, 85 de instalaþii de rachete tactice, 4.500
de tancuri, 6.500 de instalaþii de artilerie ºi rachete
antitanc, 5.500 de maºini de luptã ale infanteriei etc.
Astfel, nu este o surprizã sã observãm cã analiºtii
occidentali, în general, nu luau în considerare
capacitãþile militare româneºti. Într-adevãr, dacã am
compara datele de mai sus cu celelalte forþe ale
Pactului de la Varºovia, rezultatul ar fi descurajant.
În acelaºi an, 1988, numai Uniunea Sovieticã avea
desfãºurate în Europa de Est circa 30 de divizii de
primã mânã, tancuri ºi infanterie mecanizatã,
susþinute de încã 20 staþionate pe teritoriul URSS,
cât ºi 10 brigãzi aeropurtate ºi Armata a 40-a complet
mobilizatã în Afganistan. Chiar ºi ceilalþi membri
ai Pactului de la Varºovia puteau desfãºura încã
din 1969 mai mult de 50 de divizii de tancuri ºi de
infanterie mecanizatã. S-ar putea argumenta pe
bunã dreptate cã, deºi numãrul diviziilor de primã
categorie ale armatei române nu este foarte impresionant,
mãcar acestea erau echipate cu unul dintre
cele mai grele ºi mai puternice tancuri din cadrul
Pactului de la Varºovia, M-77 (o versiune modificatã
a tancului sovietic T-55). În replicã, însã, se poate
spune cã numarul acestor tancuri era foarte mic, în
jur de 200, ºi cã efectivele unei divizii de tancuri încã
se bazau pe modelele depaºite T-34 ºi pe T-54. Mai
mult, implicarea tot mai mare a Armatei în cadrul
activitãþilor economice, în special în construcþii ºi
agriculturã, va diminua ºi mai puternic posibilitatea

APÃRAREA NBC 16/2008
de a avea o forþã armatã bine pregatitã. Cei mai
mulþi dintre ºoferii din cadrul armatei române erau
consideraþi calificaþi dupã numai 100 km de ºofat,
atât din cauza lipsei de combustibil ce a apãrut în
urma crizelor petrolului, cât ºi din cauza ca aceºtia
trebuie introduºi rapid în cadrul activitãþilor economice.
Degradarea nu putea sã scape oficialilor
români ºi comandanþilor militari. În vara lui 1989
erau sesizate lui Nicolae Ceauºescu scãderea
pregãtirii de lupta la tragerile cu armament de pe
tanc sau cu armamentul de infanterie, abateri grave
disciplinare ale trupelor de grãniceri (chiar treceri
frauduloase ale frontierei de cãtre comandanþii
pichetelor de grãniceri), insuficienta pregãtire a
cadrelor aviaþiei, acte de indisciplinã în activitãþile
de securizare a armamentului ºi muniþiilor de artilerie.
Doar în trupele de securitate erau raportate
rezultate ceva mai încurajatoare. În aceste condiþii,
reducerile de pânã la 50% propuse în cadrul
negocierilor de la Viena din 1989, privind reducerea
forþelor convenþionale în Europa, puneau
probleme ºi mai serioase forþelor armate române, ºi
aºa slãbite de nivelul redus al pregãtirii, moralului ºi
dotãrii cu armament.
Cheltuielile militare au fost sensibil reduse în
anii ºapte-zeci, atât luate separat, cât ºi comparate
cu cheltuielile guvernamentale sau cu produsul
naþional brut. Chiar dacã cheltuielile militare ale
anilor optzeci par a reprezenta o parte mai mare din
cheltuielile guvernamentale, acest fapt se datoreazã
reducerilor bugetare în cazul altor sectoare ale
economiei. Se estimeazã cã aceste cheltuieli militare
se ridicau la nivelul de 5,7-6% din PNB în perioada
1975-1985. În termeni de performanþã militarã, care
este în general corelatã cu capacitatea de a susþine
forþe pe câmpul de luptã, România se plasa, alãturi
de Ungaria, la periferia Pactului de la Varºovia.
Perceperea României din punct de vedere strategic
ca fiind unul dintre actorii militari de micã
importanþã în cadrul de ansamblu al confruntãrii
Est-Vest apare astfel a fi în întregime justificatã.
Analiºtii militari români nu au contrazis cu adevarat
aceastã poziþie. Deºi aceºtia au susþinut întotdeauna,
aºa cum încã o fac ºi azi, demodatul punct de vedere
geopolitic conform cãruia poziþia geograficã a
României este una de o importanþã particularã, nu
au considerat-o ca fiind un actor militar puternic în
Europa Centralã ºi de Est. România era destul de
puþin capabilã sã poarte un rãzboi în conformitate
cu cãile pe care doctrina oficialã sovieticã le considera
ca descriind rãzboiul viitorului: incluzând mari
lovituri nucleare, atât tactice cât ºi strategice, ºi
implicând un mare numãr de avioane ºi de tancuri.
MEMORIALISTICÃ
82
Eforturile de apãrare în faþa unui atac al fortelor
NATO împotriva teritoriului României impuneau
clar ajutorul forþelor Tratatului de la Varºovia ºi în
special al celor sovietice, în ambele ipoteze principale
de rãzboi: cea a atacului unor forþe americane ºi
germane dinspre Ungaria ºi cea a atacului unor
armate turceºti, greceºti ºi americane care ar fi forþat
Dunãrea ºi ar fi debarcat în Dobrogea. Generalii
români au susþinut în general cã o strategie defensivã
care sã implice un înalt grad de cooperare între
forþele militare regulate ºi organizaþiile paramilitare,
precum gãrzile patriotice ºi formaþiunile militare ale
tineretului, ar fi cea mai indicata cale de a apãra
þara. Doctrina "rãzboiului intregului popor" a dominat
planurile strategice româneºti de la adoptarea, în
1972, a Legii Apãrãrii Naþionale. Acest fapt aratã în
mod clar cã decidenþii români erau destul de
conºtienþi de posibilitatile lor de a susþine un rãzboi
ofensiv împotriva forþelor NATO, preferând astfel o
strategie defensivã, îndreptatã împotriva agresiunilor
venind atât din partea NATO, cât ºi din cea a
Pactului de la Varºovia.
RELANSAREA POLITICII EXTERNE
ROMÂNEªTI
Schimbarea rapidã din domeniul politicii
externe a Bucureºtiului apare dupã 1962-1964 cu
retragerea forþelor sovietice din România în 1958.
Unele surse române ºi occidentale pretind cã acest
lucru s-a petrecut la îndemn sovietic, axat pe ideea
de a demonstra cã sistemele comuniste pot
supravieþui ºi fãrã a fi susþinute de o prezenþã militarã
ruseascã, ori mãcar cã acest lucru este posibil
într-o þarã care aprobã pe deplin politicile ºi principiile
sovietice.
Începuturi timide de relansare a politicii externe
româneºti au fost fãcute încã din ultimii ani ai
prezenþei trupelor sovietice pe teritoriul þãrii.
Primele critici mai aspre la adresa Uniunii Sovietice
apar însã dupã ce trupele acesteia nu mai exercitau
un control atât de strâns asupra liderilor de la
Bucureºti. Astfel, primele divergenþe majore, perpetuate
ani buni în relaþiile sovieto-române, au fost
legate de propunerea specializãrii economiilor
þãrilor membre CAER, României ºi Bulgariei
revenindu-le roluri predominant agricole, lucru
totalmente incompatibil cu politica de industrializare
a þãrii, al cãrei al doilea val fusese iniþiat în
1956. În 1960, deºi timid, primele critici ale tendinþelor
de specializare ies la suprafaþã. O datã cu
trecerea anilor, poziþiile devin mai dure, uneori de
nerecunoscut pentru un fost aliat intim al Uniunii

APÃRAREA NBC 16/2008
Sovietice. În 1963, pe fond-ul debuºãrii pe scena
deschisã a conflictului sovieto-chinez, nemulþumirile
Bucureºtiului faþã de instrumentele de control
pe care sovieticii le foloseau direct pe teritoriul RPR
ies la ivealã, chiar dacã iniþial doar în cadre foarte
oficiale. Astfel, liderul comuniºtilor români criticã,
cu o virulenþã de neînchipuit în urmã cu câþiva ani,
prezenþa consilierilor sovietici, acuzându-i voalat de
spionaj. Aproape imediat apare în dezbaterile
interne ºi chestiunea conflictului chinezo-sovietic,
cu o abordare surprinzãtoare a liderilor de la
Bucureºti, care nu mai luau de la sine înþeleasã o
poziþie pro-sovieticã.
DECLARATIA DIN APRILIE '64
Declaraþia era afirmarea unui mod complet nou
în care li-derii români întelegeau sã-ºi reprezinte
relaþiile internaþionale. Pentru ei "partidele comuniste
ºi muncitoreºti din þãrile socialiste au aºezat la
baza acestor relaþii principiile independenþei ºi
suveranitãþii naþionale, egalitãþii în drepturi, avantajului
reciproc, întrajutorãrii tovãrãºeºti, neamestecului
în treburile interne, respectãrii integritãþii
teritoriale, principiile internaþio-nalismului socialist".
Prioritarã în Declaraþie rãmâne însa poziþia sa
economicã. În acest sens putem mai degraba vorbi
de o tentativã de autonomizare economicã a
României în interiorul subsistemului coordonat de
Uniunea Sovieticã. Astfel, Bucureºtiul afirmã rãspicat
cã ideea organului unic de planificare, comun
pentru toate þãrile din CAER, comportã implicaþii
economice ºi politice dintre cele mai serioase.
Conducerea planificatã a economiei naþionale era
unul din atributele fundamentale, esenþiale ºi
inalienabile ale suveranitãþii statului socialist, iar
planul de stat este unic ºi indivizibil, din el nu se pot
extrage parþi sau secþiuni care sã fie transferate în
afara statului. Conducerea economiei naþionale în
ansamblu nu este posibilã dacã problemele conducerii
unor ramuri sau intreprinderi sunt scoase din
competenþa partidului ºi guvernului þãrii respective
ºi trecute unor organe extrastatale. Teza dupã care
acest act de contestare, fie ºi teoreticã, a hegemoniei
sovietice este inspirat de adoptarea unei linii
naþionale de cãtre comuniºti este necontestatã pânã
în prezent. ªi dupã schimbarea conducerii de la
Bucureºti, în urma decesului lui Gheorghiu-Dej în
martie 1965, poziþia româneascã a rãmas pe linia
Declaraþiei. Nicolae Ceauºescu, tânãrul prim-secretar
român, admitea cã pot sã aparã deosebiri de vederi
ºi de interpretare cu privire la problemele
miºcãrii revoluþionare internaþionale sau la pro-
MEMORIALISTICÃ
83
blemele dezvoltãrii sociale contemporane. Cheia
acestor probleme trebuia sã fie gasitã în dezbateri
principiale, bazate pe respectarea normelor de bazã
ale raporturilor dintre popoare, a principiilor independenþei,
egalitãþii în drepturi ºi neamestecului în
treburile interne ale altor popoare. Astfel, românii
trebuie sã se bazeze pe sistemul de securitate al
Pactului de la Varºovia oricând ar apãrea ameninþãri
venite dinspre Vest ºi sã se distanþeze de Pact oricând
asemenea ameninþãri nu existã. Dupã 1964 ºi în anii
urmãtori, România a început a fi tot mai mult privitã
ca fiind un fel de nouã Iugoslavie. Atitudinea
titoistã pãrea sã aibã originea mai întâi în politicile
lui Gheorghiu-Dej, ce au dominat în mod indiscutabil
primii ºapte sau opt ani ai guvernarii
Ceauºescu. Aceastã stare de fapt putea aduce
României recunoaºterea internaþionalã a regimului,
foarte necesarul capital strãin, dar ºi, de ce nu, faima
pentru noul sãu lider.
CONDAMNAREA INVADÃRII CEHOSLOVA-
CIEI ªI "RÃZBOIUL ÎNTREGULUI POPOR"
Opoziþia româneascã la anumite tendinþe de
integrare din ce în ce mai strânsã a forþelor armate
româneºti în interiorul Tratatului a început sã fie
exprimatã dupã 1965 din ce în ce mai des. Actul
central al opoziþiei româneºti la acþiunile hegemonului
subsistemic rãmâne condamnarea
invadãrii Cehoslovaciei, act ce pãrea sã înaspreascã
radical relaþiile cu vecinul de la Rasarit. Intr-adevar,
în urma mult aclamatului discurs din 21 august
1968, România a pãrut, pentru câþiva ani, a se afla
pe o traiectorie ce conducea cãtre conflictul cu
URSS. Afirmând cu fermitate cã "intrarea trupelor a
cinci þãri socialiste în Cehoslovacia este o mare
greºeala ºi un mare pericol asupra pãcii în Europa ºi
asupra convingerilor socialiste în lume", Nicolae
Ceauºescu întelegea sã se situeze mai degrabã pe
poziþiile Vestului decât sã adere la acþiunile aliaþilor
sãi. În acelaºi discurs, el lanseazã bazele unei noi
doctrine militare care va ajunge mai târziu sã
domine politica de apãrare româneascã, aceea a
"rãzboiului întregului popor". Aceeaºi tendinþã se
poate spune cã a continuat, de-a lungul întregii
perioade de regim comunist în România. Întradevãr,
pânã în anii '80, inclusiv un numãr însemnat de
analiºti occidentali subliniau rolul pe care l-a avut
România în dinamizarea relaþiilor Est-Vest. Aceºtia
subliniau în general conflictele permanente existente
între conducerea de partid de la Bucureºti ºi
corespondenta sa de la Moscova, atât în cadrul
Pactului de la Varºovia, cât ºi în cadrul CAER, consi-

APÃRAREA NBC 16/2008
derându-le ca fiind dovezi ale autonomiei României
în inter-iorul blocului estic. Toate luãrile de poziþie
din documentele oficiale ºi propagandistice, inclusiv
din manualele influente în pregãtirea diplomaþilor
români din ultimele douã decenii ale socialismului
concurau în a acredita imaginea unei þãri independente,
a cãrei politicã externã se întemeiazã pe considerentele
realiste ale interesului naþional, pe
apãrarea suveranitãþii naþionale ºi a integritãþii teritoriale
a statului. Politica de pace ºi de angajament
internaþional pe care liderii români ai perioadei
pretindeau cã o duc capãtã proporþii continentale ºi
istorice în literatura propagandisticã a vremii. Astfel,
unii autori români au mers pânã la a susþine cã
Actul Final de la Helsinki îºi are ori-ginea în conceptul
de edificare a unui sistem de securitate ºi cooperare
în Europa edificat de Nicolae Ceauºescu în
1970.
Foºti lideri români, analiºtii ºi istoricii contemporani
tind sã considere cã poziþia României în interiorul
blocului estic de dupã 1964-1968 a fost una
de profundã autonomie ºi opoziþie faþã de Uniunea
Sovieticã. Aceastã abordare pune un accent puternic
pe legatura între politica externã de dupã 1964-'68
ºi puternicele sentimente antisovietice ce au avut
drept puncte maxime anul 1940 ºi perioada de dupã
înfrângerea din 1944. Sunt explorate în multe
lucrãri diferenþele ce au apãrut înãuntrul Pactului de
la Varºovia pânã la sfârºitul perioadei comuniste.
Când nu se scursese încã un an de la invadarea
Cehoslovaciei, conducerea de la Bucureºti declarã
deja tranºant cã: "Þara noastrã va dezvolta ºi în
viitor colaborarea cu armatele þãrilor membre ale
Tratatului de la Varºovia, cu armatele celorlalte þãri
socialiste, fiind gata sã-ºi îndeplineascã oricând obligaþiile
în cadrul unui atac imperialist". Afirmaþia era
cu atât mai tranºantã, cu cât în martie 1969, deci
foarte devreme dupã discursul din 1968, o delegaþie
românã condusã de Nicolae Ceauºescu participã la
Budapesta la reuniunea Tratatului de la Varºovia, în
care s-au adus cele mai însemnate modificari organizaþionale
din istoria de pânã atunci a Pactului,
fireºte þinând seama de sensibilitãþile partenerilor
minori ai URSS.
Însã, odatã cu trecerea anilor '80, perspectivele
occidentale pãreau a-ºi modifica opiniile vizând poziþia
diplomaticã a României comuniste. Dupã efortul
militar american de la începutul decadei, forþele
sovietice ºi aliatele lor din Europa Centrala pãreau a
fi din ce în ce mai depãºite, o ofensivã a acestora în
câmpiile germane fiind improbabilã sau uºor de
reþinut de forþele armate ale NATO. Regimul comunist
de la Bucureºti a început a fi perceput tot mai
MEMORIALISTICÃ
84
mult nu ca un potenþial disident în interiorul blocului,
ci mai degrabã ca un guvernãmânt brutal, care
nu se conforma cerinþelor Acordului de la Helsinki.
Mai mult, la sfârºitul decadei apãrea din ce în ce mai
evident cã regimul de la Bucureºti devenea tot mai
dependent, în privinþa politicilor sale economice, de
livrãrile sovietice de petrol ºi de piaþa oferitã de
CAER. Astfel, orice opoziþie faþã de reformele din
Uniunea Sovietica ori din celelalte state ale Pactului
de la Varºovia ar fi putut atrage dupã sine un
rãspuns economic ce ar fi avut un efect mult mai
devastator asupra economiei socialiste a României
decât o invazie de tipul celei din 1968. Acum este
bine cunoscut faptul cã, în cadrul ultimei întâlniri cu
Mihail Gorbaciov, dictatorul român era mult mai
axat pe discursul economic legat de livrãrile de gaze
naturale ºi de petrol decât pe promovarea "doctrinei
Brejnev" împotriva schimbãrilor democratice din
Europa de Est. În viziunea occidentalã nu pãrea sã
mai conteze nici faptul cã deja de aproape douã
decenii România susþinea consecvent cã cel mai bun
lucru pentru securitatea internaþionala ar fi lichidarea
simultana a blocurilor militare, NATO ºi
Tratatul de la Varºovia. La sfârºitul anilor 1980, perspectivele
occidentale deveniserã deja categorice:
România era un stat izolat în interiorul blocului
sovietic, cu o politicã externã ce se îndrepta din ce în
ce mai mult spre regimuri totalitare islamice care
susþineau terorismul internaþional ºi cu o politicã
internã care încãlca toate prevederile interne ºi
externe (semnate de liderii de la Bucureºti) legate de
respectarea drepturilor omului. Pare destul de sigur
a afirma cã perspectivele occidentale erau mult mai
puþin entuziaste în privinþa rolului României în
Pactul de la Varºovia decât erau în anii ºaizeci ºi
ºaptezeci ºi sensibil mai puþin entuziaste decât cele
mai multe surse româneºti pânã în acest moment.
BIBLIOGRAFIE
1. Calafeteanu Ion - Diplomaþia româneascã în
Sud-Est-ul Europei, Ed. Politicã, Bucureºti, 1980.
2. Ceachir Nicolae -Marile puteri ºi România,
Ed. Albatros, Bucureºti,1996.
3. Paul Niculescu Mizil - O istorie trãitã - Ed.
Enciclopedicã, Bucureºti, 1997.
4. Constantin Mostofoi - Consideraþii cu privire
la strategia militarã a României în perioada postbelicã,
Ed. Nummus, Bucureºti, 1999.