Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 1 5 august 2 0 0 8

Românialiterar\32editat\ cu sprijinulF u n d a ] i e i A N O N I M U L[ i c u s p r i j i n u lF u n d a ] i e i I N S T I T U T U LPENTRU LIBER| INI}IATIV|A p a r e s u b e g i d a U n i u n i i S c r i i t o r i l o r d i n R o m â n i a 1 5 a u g u s t 2 0 0 8 ( A n u l X L ) . 3 2 p a g i n i . 3 l e i

s u m a rDespre scris de Alex {tef\nescu - p. 3COMENTARII CRITICE de Nicolae Manolescu – p. 4O carte indecent\CRONICA PESIMISTEI de Ioana Pârvulescu – p. 5Bucure[ti - Bra[ov [i returCRONICA IDEILOR de Sorin Lavric – p. 6Binefacerile secretuluiCRONICA LITERAR| de Cosmin Ciotlo[ – p. 7Covorul lui SierpinskiPoeme de Ioana Diaconescu – p. 8TROPICE SURÂZ|TOARE de Mihai Zamfir – p. 9Brazilienii [i m`ncareaCER{ETORUL DE CAFEA de Emil Brumaru – p. 9~ntre crize [i profe]ii de Marian Victor Buciu – p. 10CARTEA ROMÂNEASC| de Daniel Cristea-Enache – p. 11Cum se scrie istoriaCel\lalt de Ilie Constantin – p. 12Antologia demnit\]ii scriitorului românde Ion Simu] – p. 13LECTURI LA ZI de Tudorel Urian – p. 14Dilemele omului (post)modernPREPELEAC de Constantin }oiu – p. 15România literar\ ®Director: NICOLAE MANOLESCURedac]ia:GABRIEL DIMISIANU – director-adjunctALEX. {TEF|NESCU – redactor-[efOANA MATEI – secretar general de redac]ieADRIANA BITTEL, CONSTAN}A BUZEA,MARINA CONSTANTINESCU, IOANA PÂRVULESCU – redactoriCorectur\:CONSTAN}A BUZEA (pag. 8, 18, 22, 24, 28, 29, 30, 31),SIMONA GALA}CHI, ECATERINA IONESCU (pag. 1, 2, 3, 11,12, 15, 16, 17, 19, 20, 21, 23, 25, 26, 27, 32),NINA PRUTEANU (pag. 4, 5, 6, 7, 9, 10, 13, 14).Grafica: MIHAELA ßCHIOPUFotoreporter: ION CUCUTema num\rului: Fiin]e care trec tiptilRomânia literar\ nr. 32 / 15 august 2008P|CATELE LIMBII de Rodica Zafiu – p. 15In memoriam Aleksandr Soljeni]`n – pp. 16-17de Carmen Br\garu, Radu Ciobanu, Piotr VailTe salut, mare Blaj! de Grete Tartler – p. 18L-a continuat Albala pe Mateiu Caragiale?de Liviu P. Dinu, Marius Popescu – p. 19Ioan Milea [i „suflul simplu“ al poeziei de Ion Pop – p. 20C\l\toria, ruptur\ [i `ntoarcere de Geo Vasile - p. 21Poeme de Alexandru Sfârlea - p. 21Festivalul de Muzic\ Veche de la Miercurea Ciucde Radu R\descu -p. 22La o aniversare de Liviu D\nceanu - p. 23CRONICA FILMULUI de Angelo Mitchievici – p. 24C`nd broa[tele ]estoase zboar\CRONIC| PLASTIC| de Pavel {u[ar\ – p. 25Singur\tatea lui Florin MitroiCamil Demetrescu:O lume apus\: Berlinul [i Parisul dup\ r\zboiPrezentare de Dumitru H`ncu - pp. 26-27Marino Piazzolla: Scrisoare lui Aleksandr Soljeni]`nPrezentare [i traducere de Geo Vasile - p. 27Mântuleasa [i Calcutta de Elisabeta L\sconi - p. 28MERIDIANE – p. 29POST-RESTANT de Constan]a Buzea – p. 30PRIN ANTICARIATE de Simona Vasilache – p. 30Iubind via]a MariilorLA MICROSCOP de Cristian Teodorescu – p. 31Tehnoredactare computerizat\:IONELA STANCIU, OANA MATEI, VALENTINA VL|DANIntroducere texte: GEORGETA GHEORGHIUCoresponden]i din str\in\tate: RODICA BINDER (Germania),GABRIELA MELINESCU (Suedia), LIBUŠE VALENTOVÁ(Cehia)Funda]ia România literar\, Calea Victoriei 133, sector 1,cod 010071, Bucure[ti.Director administrativ: VALENTINA VL|DANSecretariat: SOFIA VL|DAN, GHEORGHE VL|DANCont `n lei: BRD-GSG Agen]ia {incai,RO91BRDE441SV59488894410. Cont `n valut\: BRD-GSGAgen]ia {incai RO87BRDE441SV59488974410 (USD),RO37BRDE441SV59489004410 (EUR)e-mail: romania_literara@yahoo.com;revistaromanialiterara@gmail.com; http://www.romlit.ro;tel.: 021. 212.79.86; fax: 021.212.79.81Imprimat la FED PRINTConform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor dinRomânia nu este responsabil\ pentru politica editorial\ apublica]iei [i nici pentru con]inutul materialelor publicate.România literar\ este membr\ a Asocia]iei Revistelor,Imprimeriilor [i Editurilor Literare (A.R.I.E.L.), asocia]ie cu statutjuridic, recunoscut\ de c\tre Ministerul Culturii [i Cultelor.2DIN CARTEA CU FLEACURI de Livius Ciocârlie – p. 31Se aflau `n treab\Ochiul magic - p. 32ISSN 1220-6318

Monic\i Loinvescu [i lui Virgil Ierunca le-au fost al\turi `nultimii lor ani de via]\ mul]i prieteni adev\ra]i. I-a ajutatfiecare dup\ puterile lui. N-au fost abandona]i nici oclip\. {i nimeni n-a num\rat zilele...c o m e n t a r i i c r i t i c eRomânia literar\ nr. 32 / 15 august 20084LA TREI s\pt\mâni de la stingerea dinvia]\ a Monic\i Lovinescu, d-na DoinaJela d\ gata o carte de dou\ sute cincizecide pagini consacrat\ marii disp\rute.Editura Vremea o tip\re[te `n timp record,prezentând-o dup\ alte trei s\pt\mâni laBookfest. Pe coperta a patra, d-na SilviaColfescu, editoarea, opune de[ert\ciunii„trâmbi]elor na]iei“, care s-ar fi f\cutauzite cu ocazia funeraliilor, prezen]a„modest\ [i discret\“ a celor care „`[ipetrec ne[tiu]i mâhnirea“, de[i ei suntaceia care au iubit-o cu adev\rat pe Monica Lovinescu.O astfel de oportunist\ publicitate este, pe de oparte, o dovad\ de inconsecven]\ [i, a doua oar\,o dovad\ de lips\ de respect fa]\ de autorit\]ileromâne[ti care au tratat cum se cuvine tristuleveniment. ~n plus, primul lucru care te izbe[te`n cartea d-nei Jela sunt câteva fotografii ale Monic\iLovinescu din ultimele luni de via]\, absolutindecente. Asta ca s\ nu spun mai mult. ~n acestecondi]ii, cum poate fi vorba de modestie [i de iubire?Caracterul comercial al c\r]ii este cu atât maiscandalos, cu cât d-na Jela [tia foarte bine c\ MonicaLovinescu n-a vrut s\ se colporteze pe seamasuferin]ei ei [i cu atât mai mult s\ se mizeze peefectul unor fotografii precum acelea din carte.Abia citind cartea, mi-am dat seama cine r\spândise,cu ani `n urm\, `n Bucure[ti, `mpotriva dorin]eiexprimate foarte clar de Monica Lovinescu, informa]iidespre boala ei. D-na Jela nu se poate prevala deacordul Monic\i Lovinescu la publicarea fotografiilor,ele fiind f\cute `ntr-un moment `n care acordulcu pricina `i putea fi cel mult smuls, nicidecumacordat `n mod responsabil, dat\ fiind starea foartegrav\ `n care Monica Lovinescu se afla. Nici pentrulungul interviu din septembrie 2006 nu ni seofer\ vreo garan]ie c\ d-na Jela a avut acordulMonic\i Lovinescu. Interviul n-a fost f\cut publicdecât acum, dup\ dispari]ia ei, când e u[or s\ pretinzic\ a fost `ncuviin]at. Ca s\ nu spun [i c\ EdituraVremea n-avea voie s\ `ncredin]eze tiparului textulf\r\ aprobarea executorilor testamentari, care de]indrepturile de autor. ~nregistrat, cum afirm\ d-naJela, sau nu, datat pe `nregistrare sau nu, interviulare cel pu]in un pasaj (p. 141-142) care arunc\dubiul asupra validit\]ii lui: la 21 septembrie 2006,nici d-na Jela, care `ntreab\, nici Monica Lovinescu,care r\spunde, nu puteau cunoa[te „recomand\rile“care `ncheie Raportul Tism\neanu, pentru bunulmotiv c\ ele nu fuseser\ redactate. Cât prive[teRaportul `nsu[i, Monica Lovinescu l-a avut `n mân\cu dou\ sau trei s\pt\mâni `naintea prezent\riilui oficiale `n Parlament de c\tre Pre[edinteleB\sescu. Eram de fa]\ când dl Mihnea Berindei il-a adus. ~l vedeam eu `nsumi, `n forma final\ [iintegral\, `n acea `mprejurare. (Profit de ocaziespre a l\muri `n parantez\ un alt lucru: contribu]iaMonic\i Lovinescu [i a lui Virgil Ierunca la Raporta fost real\ [i substan]ial\; ei i-au indicat d-luiBerindei pasajele din c\r]ile lor pe care Raportulputea s\ le ia `n considerare; `n plus, abia aducându-iRaportul, dl Berindei i-a citit Monic\i recomand\rilela care se refer\ d-na Jela [i a notat dou\observa]ii pe care aceasta le-a f\cut.) Astfel deaproxima]ii [i de inexactit\]i nu se g\sesc doar`n interviu. A[ putea da numeroase exemple. D-naJela este ispitit\ s\ `nf\]i[eze lucrurile `ntr-o lumin\care o avantajeaz\, chiar dac\, `n realitate, ele austat altfel. Persoanele care s-au aflat `n preajmaMonic\i Lovinescu, din martie 2004 [i pân\ `naprilie 2008, sunt a[a-zicând selectate de memoriad-nei Jela `ntr-un mod tenden]ios. E destul delimpede c\ d-na Jela `[i caut\ alia]i `n sprijinulm\rturiilor ei din carte.Aceasta este chiar problema cea mai important\pe care o suscit\ „documentarul“ intitulat O sut\de zile cu Monica Lovinescu. D-na Jela `[i atribuie`n aceste o sut\ de zile din via]a Monic\i Lovinescu([i pân\ la un punct a lui Virgil Ierunca) un rolpe care ar fi dorit s\-l joace, dar nu l-a jucat cuO carteindecent\adev\rat. E `nduio[\tor felul `n care se plânge lasfâr[it, fiind vorba de „arhiva“ so]ilor Lovinescu-Ierunca, de faptul c\ autorit\]ile române[ti n-ausprijinit-o moral [i material, `ngrijorate c\ „va faceliteratur\ din bolile [i suferin]a lor“. ~n definitiv,nu chiar asta face `n carte? Nu pun la socoteal\faptul c\ autorit\]ile cu pricina (care sunt dou\persoane ]inute `n oroare de autoare) n-aveaunici o obliga]ie fa]\ de d-na Jela `n condi]iile `ncare Monica Lovinescu n-a numit-o executortestamentar, [tiind ea probabil de ce. Sup\raread-nei Jela de aici provine, iar cartea `ntreag\ pl\te[teo poli]\ celor pe care Monica Lovinescu i-a preferat`n locul ei. Scrie d-na Jela (p. 54): „{i totu[i, câtde bine ne-am fi putut `mp\r]i sarcinile: ei cuposteritatea Monic\i Lovinescu, cu mo[tenirea ei,cu statuile, decora]iile, eu, cu biata ei fiin]\ de carne[i sânge [...] Care are atâta nevoie de ocrotire.“Aceast\ `mp\r]ire a sarcinilor nu-i pune nici o clip\d-nei Jela problema c\ nimeni [i nimic nu-i daudreptul de proprietate exclusiv\ asupra bietei fiin]elume[ti a Monic\i Lovinescu [i nici c\ e imoral[i lezant s\-i acuzi pe „ei“ c\ nu i-au oferit Monic\iLovinescu iubirea lor, mâna]i fiind de interesulmeschin al „mo[tenirii“. „Apar aici ca s\ stricrânduielile, s-o r\sf\] pe Monica, `n loc s-o las s\se `mpace cu regimul spartan al oric\rei b\trâne]i“,mai scrie d-na Jela, f\cându-i implicit r\spunz\toripe „ei“ c\ au internat-o cu for]a `ntr-o „maisonde soins hospitalisée, un mouroir.“ Cu câ]iva ani`n urm\, eu `nsumi am primit informa]ia aceastade la o scriitoare român\ stabilit\ `n Fran]a, scandalizat\c\ „ei“ o duc la „azil“ pe Monica Lovinescu. Descop\racum, din nou, sursa. ~n realitate, nimeni nu ne-acerut niciunuia din noi, nici „lor“, [i cu atât maipu]in mie, s\ ne pronun]\m asupra locului undeurma s\ fie tratat\ boala Monic\i Lovinescu. Câtdespre revenirea ei acas\, `n ultimele luni, ea erade neconceput, Monica Lovinescu fiind dependent\de tratamente strict specializate [i de o supravegherepermanent\. D-na Jela las\ impresia c\ odat\ plecat\de la c\p\tâiul bolnavei (pe care preotul chemat deea s-o spovedeasc\ ar fi „`nseninat-o“, f\r\ totu[ia da Monica vreun semn c\ e con[tient\ de prezen]acuiva `n preajm\, sau cum, exact `n clipa desp\r]iriide d-na Jela, Monica ar fi `nceput s\ se plâng\ dedureri la piciorul anchilozat „care n-a durut-o decincisprezece zile de când sunt aici“!), Monica arfi fost pur [i simplu r\pit\ la interven]ia „lor“ [itransportat\ `n mouroir-ul populat cu „scene dinGoya“ care este spitalul Charles Richet. Inutil s\precizez c\ mutarea ne-a luat pe nea[teptate pe to]i[i c\ am ajuns `mpreun\ cu dl Berindei la CharlesRichet la câteva ore dup\ ce Monica Lovinescuse afla deja acolo, nu ca s\ moar\, cum sus]ineindirect d-na Jela, ci pentru a se face o ultim\ [idisperat\ `ncercare, imposibil\ la spitalul LaLariboisère, de a-i combate infec]ia pulmonar\.Atunci am [i v\zut-o ultima oar\ pe Monica Lovinescu.Era 13 aprilie 2008. Ne-am desp\r]it `ntr-un feloarecum firesc, de[i sfâ[ietor: a adormit pur [isimplu `n timp ce vorbeam, ea, cu imens\ greutate,noi, cu teama de a nu o obosi. Pe 21 aprilie, m-asunat le telefon dl Berindei la Bucure[ti, undeplecasem `ntre timp. Era pu]in dup\ ora unu (miezulnop]ii la Paris). Mi-a spus c\ Monica a adormit, dedata asta pentru totdeauna. N-am `ndr\znit s\-l`ntreb dac\ se trezise `n r\stimp sau era acela[isomn.Mi se pare inadmisibil s\ te folose[ti `n acestfel de [ansa de a-i fi cunoscut pe Monica Lovinescu[i pe Virgil Ierunca, pretinzând c\ numai tu i-aiiubit `n mod sincer [i dezinteresat, `n vreme ce to]iceilal]i s-ar fi dovedit ni[te profitori [i ni[te ingra]i.Monic\i Lovinescu [i lui Virgil Ierunca le-aufost al\turi `n ultimii lor ani de via]\ mul]i prieteniadev\ra]i. I-a ajutat fiecare dup\ puterile lui. N-aufost abandona]i nici o clip\. {i nimeni n-a num\ratzilele, care, `n cazul unora, au fost cu siguran]\mult mai multe decât cele o sut\ pe care lea[terne cu superbie d-na Jela pe coperta c\r]ii.N-ar fi neap\rat un r\u `n asta. Nici m\car `ndiscreditul pe care informa]iile false ori tenden]ioase`l arunc\ asupra m\rturiilor [i documentelor dincarte. R\u este s\-]i arogi titlul de unic legatar moralal marii doamne disp\rute.Am scris cele de mai sus fiindc\ „ei“, care auiubit de asemenea omul din Monica Lovinescu,f\r\ s\ se laude cu asta, nu pot s\-i r\spund\ ei`n[i[i d-nei Jela. I-am cunoscut pe Monica [i peVirgil `naintea tuturor celor, pomeni]i ori nu, ded-na Jela `n cartea ei. Prima dedica]ie, pe primamea carte, pe care le-am dat-o la Paris, dateaz\ din19 septembrie 1967. D-na Jela nu-mi face onoareanici unui neadev\r `n cartea ei. Am a[adar mâinilelibere ca s\ scriu ce am scris.Nicolae MANOLESCUC|R}Ip r i m i t e• Andrei Bodiu, Oameni obosi]i, poezii, Editura Paralela 45, Pite[ti, 2008, 84 p.• Vasile Gogea, Scene din via]a lui Anselmus, edi]ia a II-a corectat\ [i completat\ de autor, cu oprefa]\ de Ion Bogdan Lefter [i `nso]it\ de cinci lecturi critice. Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008, 192 p.• Ion Brad, Dincoace de mun]i, documente [i evoc\ri, Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj-Napoca, 2008, 524 p.• Marius Ghica, Derrida sau a gândi altfel. Derrida ou penser autrement. Eseu. Editura Paralela 45,Pite[ti, 2008,172 p.• Grigore Smeu, Istoria esteticii române[ti, vol.I, Editura Academiei Române, Bucure[ti, 2008, 214 p.• Daniel Dragomirescu, Cronica Teodore[tilor, roman, Editura Pim, Ia[i,2008, 688 p.• Victor Gh. Stan, Dic]ionar cultural. Destine, (mic\ enciclopedie), Editura Destine, Bucure[ti, 2007,208 p.• Victoria Milescu, Conspira]ii celeste, versuri, prefa]\ de Florentin Popescu. Editura Domino, 94 p.• Monica Mure[an, Ochiul nop]ii, poeme, edi]ie rev\zut\ [i ad\ugit\. Editura Via]a ar\dean\, Arad,2008, 72 p.• Moise M. Istoric\, Adev\ruri despre cre[tinism, „studii critice“. Editura Semne, Bucure[ti, 2007,partea `ntâi, 188 p., partea a doua, 178 p.• Monica Patriche, Ascultând plânsul ghitarei, eseu. Editura Re`ntregirea, Alba-Iulia, 2008, 126 p.• Simona Nistor, Incanta]ii, poezii. Editura Maiko, Bucure[ti, 2007, 66 p.• {tefan Ehling, Martha, roman, prefa]\ de Cornel Ungureanu. Editura Marineasa, Timi[oara, 2008,578 p.• Nicolae Iuga, Cauzalitatea emergent\ `n filosofia istoriei, studiu. Editura Limes, Cluj-Napoca,2008, 170 p.• Nicolae Turcan, Ciocan sau excesul ca filosofie, eseu. Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008, 304 p.

În lumea noastr\ româneasc\ ai [anse s\atingi u[or performan]a, excep]ionalul, întimp ce banalitatea este lucrul cel rar [i maigreu accesibil.a c t u a l i t a t e aAM PRIMIT un flutura[: de la Bra[ov, se pot facezboruri cu elicopterul deasupra Bucegilor. 30de minute – 300 de lei, un pre] rezonabil. Numi-am ascuns niciodat\ pasiunea pentru toateformele de zbor, a[adar am pus bine reclama:cine [tie, poate se va ivi prilejul...Dac\ problema celor aproximativ 2500 de metri, câtau Mun]ii Bucegi, a fost a[adar rezolvat\ pentruoricine dore[te c\l\torii pe în\l]ime, problema celor 175de micu]i kilometri care separ\ Bucure[tiul de Bra[ovnu pare s\ aib\ solu]ie, de ani de zile, pentru c\l\torulcare nu vrea decât obi[nuitele drumuri pe lungime. Nue prima oar\ c\ observ cum în lumea noastr\ româneasc\ai [anse s\ atingi u[or performan]a, excep]ionalul, întimp ce banalitatea este lucrul cel rar [i mai greu accesibil.O navet\ estival\ între cele dou\ ora[e atât de apropiatem-a f\cut s\ bifez, pe rând, toate op]iunile de voiaj. Pe[osea, exist\ varianta cu automobilul. Din cauza unuidrum na]ional care nu reu[e[te s\ fie, pe Valea Prahovei,mai lat de dou\ benzi [i din cauza unor lucr\ri care-[imut\ mereu locul (acum sunt lâng\ Ploie[ti) se creeaz\[i în mileniul nostru o form\ a cozii care ne chinuia pevremuri: acum e coada de ma[ini. Plicticoas\ [i plin\de noxe. Acela[i dezavantaj [i dac\ iei microbuzul. Înplus, [oferii microbuzelor pot participa oricând la olimpiadab\d\r\niei, cu bune [anse de câ[tig, în ciuda concuren]ilorredutabili din toate domeniile. Firmele cu pricina suntstat în stat, fac legea în toate privin]ele. În fine, dac\n-ai ma[in\ mic\, dac\ ]i-e sil\ de tirania [oferilor demicrobuz, iei trenul, care se scumpe[te aproape de la olun\ la alta. Aici, într-adev\r, ai parte de varia]ie la fiecaredrum. Am mai spus-o [i imediat dup\ 1990: pentrucine vrea s\ [tie cum evolueaz\ lucrurile în România [icum se întrevede viitorul, un drum cu trenul e suficient.Cât despre guvernan]i, o c\l\torie cu rapidul (cel cuvagoane cu etaj, f\r\ loc de bagaje) sau cu acceleratul,într-o duminic\ de var\ fierbinte, ar trebui s\ fie o minim\obliga]ie de serviciu.NeobarbariiÎn perioada de var\ trenurile sunt invadate de elevi[i studen]i. Prin natura meseriei [i mai ales prin fire sunttentat\ s\ fiu foarte în]eleg\toare cu sl\biciunile lor.Genele pedagogice ale familiei m-au f\cut întotdeaunaatent\ la romanelor de formare [i [tiu foarte bine c\„intriga“ e imprevizibil\. Cu toate astea apar episoadecare m\ nedumeresc pân\ la perplexitate. A[a, de pild\,a fost grupul de studen]i din Constan]a, care mergeaucu un profesor de geografie în Mun]ii F\g\ra[. În preajmamea erau vreo zece, într-un vagon f\r\ compartimente,dintre cele care asigur\ o nu întotdeauna binevenit\intimitate colectiv\. Profesorul venea când [i când, dinalt vagon. De la un punct încolo al c\l\toriei mi-a devenitclar un lucru: ace[ti tineri nu erau în stare s\ conversezeîntre ei. Ai fi zis c\, de[i cu darul vorbirii, în creierul© Ioana PârvulescuBucure[ti –Bra[ov[i returlor e blocat centrul nervos care asigur\ posibilitateadiscu]iei, la un nivel oricât de jos: nu tu amintiri din[coal\, nu tu comentarii despre facultate, nu tu plan deviitor. Nu tu bârf\, nu tu laud\. Nu tu întâmpl\ri din micalor comunitate, m\car metode de copiat. Nu tu pove[tide amor, nu tu comentariu politic, nu tu remarci despretren, oameni, locuri. Nu tu exprimarea vreunei mâhnirisau bucurii. Nu tu c\r]i, filme, teatru, fotbal, nu tu unminim subiect de care s\ te ag\]i. M-am gândit c\ suntvis\tori, interioriza]i. M-a contrazis un anume limbaj cuinterjec]ii care ie[ea abrupt la iveal\. B\, care ai mâncare,mi-e o foame! În genere mici observa]ii fiziologice primare(dintre cele care credeam c\ ]in de vârsta preadolescen]ei)sp\rgeau t\cerea. Am crezut c\ nu se cunosc `ntre ei: da’de unde, se strigau tare, f\r\ grij\ pentru urechile celorlal]ic\l\tori, pe nume [i porecle: Chelule, M\garu’, Porcu’etc., apoi „B\ga-te-a[“ etc. De ce se strigau, e mai greude zis, oricum, nu ca s\ converseze. La un moment dato jun\, altfel decorativ\, a fost deranjat\ de ceva [i aînjurat birj\re[te, cum se spunea pe vremuri. Nesim]ito,i-a spus cu v\dit\ admira]ie b\iatul de vizavi, te audelumea! Fata [i-a dus mâna la gur\ [i a râs încântat\ deea îns\[i. Mi-am amintit de o teribil\ observa]ie din cartealui Adrian Oprescu, V\rul Alexandru [i alte povestiri.Când s-a întors în România, fostul de]inut politic a constatatc\ limbajul care apar]inuse cândva numai tor]ionarilordin închisoare, categoria cea mai tic\loas\ [i mai joas\de oameni, se aude acum pe strad\, e cvasi-generalizat.La un moment dat au trecut surdo-mu]ii. Cine ac\l\torit cu trenul [tie despre ce vorbesc: oameni nec\ji]icare vând foarte ieftin diverse mici obiecte, agende [ipixuri, seturi de cusut, mascote, br\]\ru[e. Mi-amf\cut obiceiul s\ cump\r mereu câte ceva de la ei, de[iam epuizat toat\ gama [i încep s\ am colec]ii. Cândva,o femeie cu care c\l\toream, care avea un fiu surdomut[i [tia s\ converseze prin semne, a vorbit cu ei. S-auluminat la fa]\ [i au r\spuns: nu, nu erau impostori [i nicicer[etori, erau numai ni[te oameni cu dificult\]i decomunicare fa]\ de semenii lor privilegia]i, cu grai. Dedata asta privilegia]i mi s-au p\rut surdo-mu]ii.Neorusticii [i neofanaticiiAlt\ c\l\torie, alt rapid, alt context. Acelea[i vagoane.La fereastr\ o doamn\ cam trecut\. M\ refer strict lasuflet. Tuns\ scurt, blond\, citind cu râvn\ Libertatea.Lâng\ ea o mam\, iar pe scaunele de vizavi copiii, unb\iat [i o fat\. Tat\l în picioare. Doamna avea bilet culoc, familia bilet f\r\ loc. Eu, bilet cu loc, vizavi de femeiacu Libertatea. Când a v\zut c\ apar, blonda le-a spuscu acreal\ nesfâr[it\ celor care o înconjurau c\ artrebui s\ plece, c\ o s\ mai vin\ oameni cu bilet, de parc\s-ar fi adresat unor infractori. M-am uitat mai bine laei: nu erau infractori, erau ]igani – [i anume dintre ceiintegra]i. Drumul a fost un infern pentru mine, dar nudin cauza ]iganilor. F\r\ s\ exagerez, pot s\ spun c\ace[tia s-au purtat impecabil: mama [i-a ]inut în frâucopiii, de[i nu aveau mai mult de 10-12 ani, vârst\care-[i cere dreptul la zbân]uial\, le-a dat c\r]i, creioane,sandviciuri învelite cu grij\ în [erve]ele. Copiii, îmbr\ca]ifrumos [i curat, spuneau pardon dac\ se sculau, vorbeaucu glas potolit. Tat\l, un pic mai rustic decât mama,vorbind ceva mai tare, nu ie[ea totu[i în eviden]\. Înschimb, blonda de la fereastr\ – da. Pân\ la Bu[teni, undeam avut norocul s\ coboare, s-a strâmbat întruna, aruncândpriviri crâncene spre to]i membrii familiei de ]ig\nu[i.Când b\iatul a început s\ dea din picioare a pufnit penas. Când mama a scos sandviciurile a întors spatele,ostentativ. Am început s\ vorbesc cu copiii (ajutându-lpe b\iatul de altminteri foarte iste] la rezolvarea problemelordin cartea lui). Atunci m-am ales [i eu cu una din privirileacelea. M-a m\surat cu aten]ie rea. Brunet\ cum sunt, încreierul ei trebuie c\ s-a format convingerea c\, noi,to]i ceilal]i, eram de-un sânge.Eu, una, am fost reconfortat\ de întâlnirea cu aceast\familie [i mi-a fost limpede c\ genera]ia a doua, copiii,se vor putea a[eza normal în lume. R\sfoind ni[tevechi anuare ale Liceului {aguna, am dat peste un fragmentuimitor despre felul în care episcopul Ioan Popasu, unchiullui Maiorescu, i-a obligat pe preo]i s\ fac\ [coli întoate satele, sub amenin]area c\ altfel îi r\spope[te. Acestlucru se întâmpla la jum\tatea secolului 19. {i atunci aavut loc urm\toarea minune, dup\ cum se citeaz\ într-unnum\r jubiliar al anuarului [agunist: „În genere entuziasmulpentru [coale între Români [i coreligionarii lor din Bra[overa a[a de mare pe timpul acesta, încât chiar [i Neorusticii(]iganii) din Bra[ov cerur\ de la Popasu s\ le deschid\[i lor o [coal\ proprie. Bunul protopop nu trecu cu vedereacererea lor...“ Popasu însu[i a avut grij\ ca „]iganiimusican]i [i meseria[i“ s\ aib\ o [coal\, de[i ea nu a duratfoarte mult. Nu numai informa]ia istoric\ e formidabil\aici, dar [i felul în care e exprimat\. Nu din motive decorectitudine politic\, ci din simpl\ delicate]e, prof.AndreiBârseanu, care semneaz\ rândurile acestea, preluate înanuar din Istoria {coalelor Române[ti din Bra[ov, îinume[te foarte plastic pe ]igani Neorusticii. (Am avut [iam studen]i din acest\ etnie: unii m-au rugat s\ nu maispun rrom, c\ lor numele nou li s-a impus, iar cel de ]igannu li se pare jignitor, depinde numai cu ce intona]ie îlpronun]i!)Noi între noiC\l\torii pe care întâmplarea îi adun\ laolalt\ într-untren reprezint\ o felie din societatea în care tr\ie[ti, unmicrounivers. La cea mai recent\ întoarcere în Bucure[ti,într-un tren arhiplin, la care s-au vândut la fel de multebilete f\r\ loc câte cu loc, am constatat c\ „stofa“ societ\]iinoastre nu s-a îmbun\t\]it defel în ultimii ani. Tot maipu]ini citesc c\r]i, tot mai pu]ini discut\ (chiar când secunosc), tot mai mul]i au preten]ii, hachi]e, „jalnicenevroze“, gesturi agresive. Tot mai pu]ini sunt altrui[tisau, pur [i simplu, omeno[i. Tot mai mul]i par goli]i desuflet. {i, unde te ui]i, e tot mai pu]in\ veselie. Cum s\nu devii pesimist? •© Ioana Pârvulescu5România literar\ nr. 32 / 15 august 2008

România literar\ nr. 32 / 15 august 20086EUN PRILEJ de consternare s\ vezicum un autor avînd atîta geniu nu a[tiut s\ [i-l pun\ în lumin\. C\ci acestae cazul lui Georg Simmel: un gînditorînsufle]it de un duh al clarviziunii careparc\ [i-a ascuns intui]iile în spatele uneipînze de sufocant\ ieder\ lexical\. Numaia[a î]i po]i explica cum de atîtea ideiformidabile stau înecate în magmaunor texte de o baroc\ [i uneori exasperant\curgere sintactic\. Ca în cazul z\c\mintelor de aurr\spîndite în filoane aride, unde firele metalului pre]iosies la iveal\ numai dup\ o îndelungat\ cernere a pulberiim\runte, textele sociologului neam] cer o atent\prefirare. Altminteri, miezul genial al observa]iilorsale poate trece neb\gat în seam\, [i asta tocmai dincauza unor fraze terne [i interminabile, c\rora autorul,inspirat parc\ de cel mai malefic înger sf\tuitor pecare l-a avut vreodat\ un scriitor, le-a c\zut prad\împotriva voin]ei sale. Un spirit de ras\ c\ruia frazeologiai-a fost fatal\. Genul de intelectual cu natur\ amfoter\:jum\tate din el de o aciditate analitic\ de mareclas\, cealalt\ jum\tate de o serbezime de baz\ r\suflat\.Oricum, un autor al c\rui exterior livresc a lucratsistematic împotriva interiorului ideatic. De aceea,diluarea incorigibil\ de care-i sufer\ scrisul nu trebuies\ se r\sfrîng\ asupra judec\]ii de ansamblu. Cine arer\bdare s\-l citeasc\ va descoperi în masa prolix\ adivaga]iilor fulgura]ii uimitoare sau întors\turi dealeas\ t\ietur\ stilistic\.Volumul ap\rut la Editura Art, intitulat Despresecret [i societatea secret\, reprezint\ un capitol dinmasiva Sociologie pe care Simmel a publicat-o în1908. Pesemne c\ solu]ia editorial\ aleas\ de LauraAlbulescu [i Mircea Martin e singura apt\ a-l redapublicului contemporan pe acest întemeietor de [coal\sociologic\. C\ci, citit pe sec]iuni de lungime moderat\,Simmel devine uman. În plus, astfel de e[antioanereprezentative din opera lui reu[esc s\ fac\ ceea cegermanul n-a reu[it s\ fac\ singur: s\ se pun\ în valoare.Iar felul cum [tie Simmel s\ vorbeasc\ despresecret te face s\ regre]i înc\ o dat\ c\ sociologuluii-a lipsit un singur talent: acela de a [i le etala pecelelalte. Potrivit autorului, nici o societate nupoate tr\i f\r\ secrete. Nu, nu e vorba de secrete destat sau de cine [tie ce informa]ii clasificate a c\rordivulgare ar pune în primejdie securitatea planetar\,ci e vorba de micile, curentele [i totu[i atît de importanteletaine ce alc\tuiesc intimitatea fiec\ruia din noi.F\r\ astfel de inofensive [i domestice am\nunte, f\r\acele casnice mistere ]inute departe de ochii semenilor,via]a colectiv\ în cadrul unei comunit\]i ar deveni uniad. C\ci orice detaliu ajuns la urechile cui nu trebuiepoate provoca tragedii definitive. De aceea, dac\ îlascult\m pe Simmel, nu trebuie s\ vedem în secretun fleac dubios sau o chichi]\ vinovat\, cum nu trebuies\ privim grija oamenilor de a-[i ascunde intimitateadrept obiceiul morbid al unor con[tiin]e înc\rcate,care nu pot p\stra aparen]ele decît îmbr\]i[înd o optic\misterioas\.Pentru Simmel, secretul e vital pentru coexisten]aoamenilor. Prin urmare, sîntem secreto[i nu fiindc\]inem musai s\ ne ascundem unii de al]ii, ci fiindc\,f\r\ respectarea conven]iei secretelor intime, ne-amscoate ochii unii altora. {i astfel, secretul devinecondi]ia bunei convie]uiri, forma de atenuare a graduluide frecare dintre noi, pragul la care încercarea de aatenta la intimitatea celuilalt trebuie s\ se opreasc\.Mai mult, secretul e modul în care [tii s\ menajezicon[tiin]a celui de lîng\ tine, [i asta într-o dubl\ipostaz\: fie ferindu-te de ochii lui [i cru]îndu-isensibilitatea de aflarea unor am\nunte care, pe cîtde insignifiante par în ochii altora, pe atît de r\scolitoarepot fi în ochii lui, fie, în cazul în care ]i se întîmpl\s\ afli mai mult decît s-ar cuveni, nedîndu-i de în]elesc\ [tii ce n-ar fi trebuit s\ [tii. Ipocrizie? S\-i spunemmai degrab\ tact, discre]ie [i bun-sim].Conform acestei optici, discre]ia nu e atît o virtutemoral\, cît mai curînd o cerin]\ psihologic\. Ea î]i d\de în]eles c\ nu e bine s\-]i întinzi antenele curiozit\]iimai mult decît î]i cere instinctul de conservare, [i astafiindc\ cea mai mare pedeaps\ este s\ [tii totul desprec o m e n t a r i i c r i t i c ePentru Simmel, secretul e vital pentru coexisten]a oamenilor.Prin urmare, sîntem secreto[i nu fiindc\ ]inem musai s\ neascundem unii de al]ii, ci fiindc\, f\r\ respectareaconven]iei secretelor intime, ne-am scoate ochii unii altora.BinefacerilesecretuluiGeorg Simmel, Despre secret [i societateasecret\, trad. din german\ [i note de CristianCercel, Editura Art, 2008, 106 pag.cei apropia]i. „Suntem f\cu]i în a[a fel încît avemnevoie nu doar de o anumit\ propor]ie de adev\r [ide eroare ca temei al vie]ii noastre, ci [i de o anumit\propor]ie de limpezime [i confuzie în tabloul elementelornoastre existen]iale.“ (p. 35)Una din obi[nuin]ele metodologice ale lui Simmeleste st\ruin]a cu care, atunci cînd se apleac\ asupraunei teme, pune accentul pe propor]ia, pe dozajul, peamestecul elementelor din care este alc\tuit\ temarespectiv\. Cu alte cuvinte, nici un element nu ebun dac\ st\ singur, ci numai dac\ e ]inut în cump\n\de un altul menit a-i limita influen]a. De pild\, dac\totul ar fi de o claritate lucie, via]a ar fi fad\ [i monoton\,cum tot a[a, dac\ totul ar fi confuz [i încîlcit, senza]iade dezorientare ar fi surp\toare. În schimb, amesteculluminii cu întunericul na[te penumbra aduc\toare defarmec [i noutate. Tot astfel în cazul leg\turilor umanebazate pe secret: nu e bine s\-l vezi pe cel\lalt înlumina f\r\ rest a cunoa[terii totale, [tiindu-i ascunzi[urile[i apuc\turile delicate. {i-ar pierde dramul de surpriz\[i ar ajunge s\ te plictiseasc\, ba chiar ar sfîr[i prina te însp\imînta de-a dreptul. De aceea, idealulcunoa[terii complete e folositor în privin]a naturiifizice, dar nu în cazul naturii umane. {tiut pe din\untruîn toat\ goliciunea intimit\]ii lui, orice om apare înochii celorlal]i ca un monstru.În plus, secretul, în ciuda însu[irii sale de lucruascuns altora, are o latur\ manifest\, dezv\luit\, bachiar exhibat\, c\ci prin chiar faptul c\ cineva ascundeceva, el atrage aten]ia asupra sa. Atitudinea de a ]ineun secret sare în ochi [i astfel îl individualizeaz\pe cel care o adopt\. De aceea, cine posed\ un secretare un alt rang decît cel care spune totul primuluivenit. La limit\, chiar dac\ n-ai nimic de ascuns [inici o tain\ nu ]i-a poposit vreodat\ în cas\, e bines\ te prefaci c\ ai m\car una: vei c\p\ta o aur\enigmatic\, f\g\duind altora pl\cerea interzis\ adezv\luirii ei într-o bun\ zi. A[a se face c\, de[isecretul e ceva ascuns, gestul de a-l p\stra e un actemfatic: iese în eviden]\ [i insufl\ dorin]a descopeririilui. {i cum orice secret e rezultatul unei separ\ri demasa larg\ a oamenilor (secretum vine din latinesculsecretio = separare, delimitare, distingere), separareaîn cauz\ î]i schimb\ hramul social. P\strarea unuisecret î]i confer\ o putere simbolic\ asupra celor fa]\de care ai grij\ s\-l ascunzi. Simplul fapt c\ ai con[tiin]aposed\rii unui secret – indiferent de cît de m\runt [ianodin e el – te încarc\ cu o superioritate psihologic\în raport cu cei de care te fere[ti. Superioritatea aceastava da na[tere sentimentului de ini]iere, care larîndul lui se va prelungi în starea de spirit a ini]iatului,stare care e r\spunz\toare de coeziunea ce define[teîn genere orice societate secret\.Prin urmare, ceea ce face ca o societate s\ fiesecret\ nu e atît existen]a unui mesaj considerat a fisecret – asta se reduce în fond la conven]ia celor carehot\r\sc ce anume merit\ sau nu s\ fie separat derestul oamenilor – , ci actul ca atare de separare delume. Punerea unei bariere între cei care apar]ingrupului [i cei care sunt în afara lui este actul deîntemeiere a cadrului prielnic na[terii secretului. Dup\aceea, în interiorul acestui cadru ini]ial, orice poatefi considerat secret sau, dimpotriv\, public. Iar ceeace deosebe[te o societate secret\ de via]a intim\ aunui om este c\, în primul caz, con[tiin]a secretuluiprecede apari]ia secretului, în timp ce, în cazulvie]ii private, nevoia ascunderii unui fapt na[te con[tiin]aexisten]ei lui. Secretul se n\scoce[te în primul caz[i se ap\r\ în cel de-al doilea.„Secretul con]ine o tensiune care î[i g\se[te solu]iaîn momentul dezv\luirii sale. Aceasta constituie punctulculminant în dezvoltarea secretului, toate farmeceleacestuia se adun\ [i ajung la apogeu în acest moment– tot la fel cum momentul în care un obiect dispared\ seama cu cea mai mare acuitate de valoarea sa.Pentru sufletul risipitorului, sentimentul puteriicare înso]e[te posesia banilor se concentreaz\ în chipulcel mai deplin [i mai avid în momentul în care el d\aceast\ putere din propriile mîini. De asemenea,secretul este între]inut de con[tiin]a c\ el poate fitr\dat, astfel c\ acela care de]ine secretul are în propriilemîini puterea de a modifica destine, de a face surprize[i bucurii, de a distruge, de a se autodistruge. Prinurmare, posibilitatea [i ispita tr\d\rii înconjoar\secretul, iar pericolul intern al autodescoperirii esteechivalent cu cel al descoperirii de c\tre cel\lalt.Secretul pune o barier\ între oameni, dar invit\ înacela[i timp ispititor la dep\[irea acestei bariereprin bîrfe [i m\rturisiri, aceast\ tenta]ie înso]ind via]afizic\ a secretului ca o armonic\ superioar\. Dinaceast\ cauz\, semnifica]ia sociologic\ a secretuluiî[i g\se[te m\sura practic\ în capacitatea ori înclina]iasubiec]ilor de a p\stra secretul pentru ei în[i[i, respectivîn rezisten]a ori sl\biciunea acestora fa]\ de ispitatr\d\rii.“ (p. 43)Dozajul social al t\inuirii [i al descoperirii, aletal\rii [i al ascunderii secretelor, face ca societateas\ semene cu o scen\ a clivajelor r\spicate: ce-i publictinde s\ devin\ tot mai transparent [i ce-i privat tindes\ devin\ tot mai ascuns, pîn\ în momentul în care seatinge un prag de saturare psihologic\. Din acelmoment, se contureaz\ dou\ posibilit\]i: ori conven]iasocial\ se schimb\ [i, în consecin]\, no]iunile dedomeniu public [i domeniu privat vor fi redefinite,ori, p\strîndu-se aceea[i conven]ie, cele dou\ zonevor intra într-o osmoz\ de pe urma c\reia identitatealor se va [terge. În acest caz, partea sacrosanct\ aprivatului va deveni tot mai public\, iar felia mediatic\a afacerilor publice î[i va pierde tot mai mult transparen]a.S\ hot\rasc\ cititorul în ce stadiu se afl\ azi societatea.•

Din mocheta lui Klimt[i din covorul luiSierpinski evadareae imposibil\.OSINGUR| dat\ reg\se[te, întrepoemele care compun volumullui Sebastian Reichman,memorabila potrivire de cuvintedin titlu: „În Est e greu de [tiutpân\ unde/ se poate întindemocheta lui Klimt (subl. mea)//vinul ne treze[te vinul ne adoarme//îngera[ii de z\pad\ se exprim\doar pe ei/ obrajii poe]ilor seîngroa[\/ ca un zid crescutdin\untru în afar\/ în timp ceei se lichefiaz\/ într-o cad\ cu ap\ nepotrivit\// Kafkae vecin cu Freud în Bergstrasse 19/ e greu de [tiutpân\ când/ fermenta]ia va r\mâne un mister pentrucursul elementar// vinul ne adoarme vinul ne treze[te.“Poemul, datat [i localizat scrupulos – 5 martie 2006,în trenul Viena-Bucure[ti, vagonul 818 – e spectaculospentru amatorii de comparatistic\. Fiecare vers î[iemite propriul set de aluzii culturale. Simple locu]iuniromâne[ti – care trebuie s\-i fie tare dragi acestuiautor abia întors la limba debutului – î[i dau întâlnirecu sofisticate metafore livre[ti, puse nominal în lumin\sau doar abandonate în penumbra noti]elor de lectur\.Avem, a[adar, spa]iu de desf\[urare pe temedesprinse fie din tragismul încordat al lui Franz Kafka,fie din psihanaliza lui Sigmund Freud, fie din studiilelui Harold Bloom dedicate celor doi, fie – chiar – dinaproxima]iile de budoar ale lui Vladimir Nabokov(de du[ul s\u non-laodiceean, nici cald, nici rece, îmiaminte[te acea discret\ „ap\ nepotrivit\“ de la cap\tde vers). Între asemenea fertile promisiuni deglos\, imaginea legat\ de pictura lui Gustav Klimtpare s\ r\mân\ cel mai pu]in ofertant\. Ambiguitateade aici duce, pe de-o parte, la poezie în cea maipur\ dintre accep]ii, iar pe de alta, s\ admitem, laimpas filologic.Ne-am putea gândi, contextualizând, la celebramanta a lui Gogol. Dar [i, ca joc interpretativ, latot atât de celebrul covor apar]inându-i matematicianuluipolonez Waclaw Sierpinski. Adic\ la o imagine,datând, ca ecua]ie de generare, din 1916, în carefiecare pies\, oricât de minuscul\, red\ fidel fotografiaîntregului. Infinit de complex\ în segmentarea detaliilor,ea se bazeaz\ pe un algoritm, la urma urmelor, extremde intuitiv.Oricât de nefireasc\ ar p\rea, analogia sesus]ine în toate textele lui Sebastian Reichmann.{i, devansez pu]in argumenta]ia, în toate textele despreSebastian Reichmann. Pentru c\ omogenitatea special\a Mochetei lui Klimt e decompozabil\ la nesfâr[it.Iar variantele ob]inute sunt, de cele mai multe ori,incompatibile. Cu alte cuvinte, [i experien]a reveniriiîn ]ar\, [i stilistica numelor proprii, [i calculul nuan]atal rândurilor succesive, [i titlurile cu vagi inser]ii desuprarealism o sus]in. Îns\ nici una nu î[i atribuieexclusivit\]i orgolioase. Aparentul monopol e legiferatstrict. Ca în orice c\l\torie, feroviar\ – cum e aceeadeja invocat\ – sau numai imaginar\ – cum întâlnimnumeroase altele. Citind furtiv, cu ochii întredeschi[i,lucrul devine evident: „A cincea ]ar\ nu e fiicageografiei/ nici a istoriei/ o dimensiune mult maifebril\ o cuprinde// ea nefiind suma locurilor/ ce autrecut cu succes testul furtunilor de nisip/ este descris\de undele de eter/ care unesc punctele fertile alede[ertului// ca pe harta cu becule]e aprinse/ de o mân\gr\bit\/ din anii cincizeci/ a metroului parizian//undele de eter sunt fragmente de timp/ tremurândezitând cristaline [i capricioase/ ca [i înainte deevenimentele înscrise/ pentru eternitate/ în faldurileinflamabile ale creierului/ unui copil/ ai c\rui p\rin]isunt elefantul [i broasca ]estoas\.“Ceea ce se neag\, aici, e tocmai inerenta re]ea defire care înconjoar\ miezul dur al poeziei lui Reichmann.Aduse, cu consecven]\ prudent\, în discu]ie, conjuncturilesunt – simultan – eliminate din materia funciar\a versurilor. Gestul acesta necomplezent îl prindeîntru totul pe poet, dar nu i se potrive[te defel criticuluiliterar, care nu are voie s\ fac\ abstrac]ie nici deierarhiile istorice, nici de delimit\rile geografice, nicide sistematica celorlalte piste analitice. Mai alesatunci când în joc se afl\ cota valoric\ a unui scriitorîn jurul c\ruia s-a l\sat, din motive de obtuzitateideologic\, o t\cere întins\ pe câteva decenii. UnCovorul luiSierpinskiSebastian Reichmann, Mocheta lui Klimt, EdituraCartea Româneasc\, Bucure[ti, 2008, 70 pag.tragicomic – nu-i a[a? – silen]iu lugubru!Mai mult ca niciodat\ acum, Reichmann se dovede[tegreu de fixat în tabloul poeziei postbelice dela noi. De la volumele din 1969 (Geraldine) [iCovorul lui Sierpinskic o m e n t a r i i c r i t i c e1971 (Acceptarea ini]ial\), ap\rute într-o perioad\a exclusivismului estetic autoimpus, au trecut destuiani. În care verdictele lui Ion Negoi]escu sauFlorin Manolescu – ca s\-i numim pe comentatoriiexac]i – s-au dovedit valide, îns\, prin for]a evenimentelor,cu b\taie scurt\, specific\, de altfel, recenzieis\pt\mânale. Cu atât mai mult cu cât multe dintretreptele de evolu]ie vizibile acolo s-au opacizat, firesc,[i au fost înlocuite de altele. De pild\, cumva paradoxal,dup\ completa acomodare cu Fran]a, poezia luiSebastian Reichmann s-a americanizat. Cotidianul aînceput s\-[i fac\ loc în câte o strof\, banalitateaminimalist\ a câ[tigat teren în fa]a exploziei controlate,biograficul [i-a sedimentat o crust\ delicat\, darîntotdeauna palpabil\.{tiind acestea, l-am putea apropia pe Reichmanncel de ast\zi de – îmi m\sor bine cuvintele –AndreiCodrescu. Nu atât prin manier\, fiindc\ nu de la TedBerrygan pleac\ filonul yankeu al autorului Mocheteilui Klimt, cât printr-un artificiu de cazuistic\ delocstr\in, în fond, de problematica acut\ a genera]ionismelor.E adev\rat, cei doi nu au provizii egale deumor [i nici disponibilit\]i egale de a-l investi înscris. Dar uneori, nostalgiile lor temperate par s\coincid\: „firma OPTICA din pasagiul Vilacrosse/[i-a pierdut litera O/ fata care serve[te azi la BluesCafe/ a uitat s\ aduc\ laptele pentru cafeaua Mihaelei/astfel lan]ul catastrofelor se precizeaz\/ ca s\ nu maivorbim despre accidentele/ acordurilor gramaticale/din ce în ce mai frecvente/ pe drumul din Armeneasc\spre Universitate// doar peste dou\ mii de ani la radiova fi amintit\ din nou/ ora cinci [i cinci/ într-o zide mai din al cincilea an/ al unui mileniu oarecare/cei cinci heruvimi plini de praf/ f\r\ instrumentemuzicale/ f\r\ aripi f\r\ surâsuri/ vor r\mâne la felde indiferen]i la st\rile noastre/ înainte [i dup\ trecereaprin fa]a Bisericii Ruse/ dar toate astea se vor întâmpla/înainte de a c\lca viteje[te în b\ltoaca/ ingenioscamuflat\/ de perdeaua de frunzuli]e galbene/uitate de o toamn\ virtual\// apoi o vom porni dinnou pe strada noastr\.“E, iar\[i, adev\rat, Andrei Codrescu n-a avutghinionul de a debuta, în ]ar\, cu un volum care s\declan[eze valurile de antipatie aservit\ politiccare au înso]it volumul Geraldine. Nici pe acela dea fi asimilat obtuz unei grup\ri insulare la noi, defelul celei reprezentate de suprareali[ti. Nici pe acelade a se limita, elitist, la a fi un foarte bun poet. Înschimb, exact ca Reichmann, l-a avut, cu asupra dem\sur\ chiar, atunci când s-a adus în discu]ie criteriulapartenen]ei lingvistice.În aceast\ privin]\, ultimul poem din Mocheta luiKlimt încearc\ s\ salveze o oper\ întreag\. Metaforadeja nu mai func]ioneaz\ autonom, ci e pus\,brutal, în chingi retorice. {i împodobit\ cu imperfectemesaje subliminale: „nu degeaba/ v\ aduc [i ni[tesemne cuneiforme// m\ g\si]i acolo unde ceva mereune lipse[te// v\ g\sesc f\r\ s\ v\ caut/ unde sunte]if\r\ s\ [ti]i/ f\r\ s\ [tiu arunc zarurile cu paharulmeu/ de bachelit\ roz/ zaruri absolut negre punctealbe risipite/ ca o tencuial\ magic\// Ion Paradistriumf\ în umbra hazardului/ cu bra]ele pline detatuaje.“Iat\, în doar câteva zeci de cuvinte, începutulperfect pentru orice studiu serios – de istorie literar\– care i s-ar putea dedica lui Sebastian Reichmann.Orice deviere de la asemenea tonalit\]i mai degrab\rezervate ar conduce la erori de percep]ie critic\. Nicisupralicit\rile, nici subevalu\rile, nici încredereaoarb\, nici scepticismul de dragul scepticismuluinu au ce c\uta în grila de op]iuni conturat\ în jurulvolumelor celui pe care – cu empatie – GelluNaum îl numise, evghenisindu-l, Contele Sebastian.Din mocheta lui Klimt [i din covorul lui Sierpinskievadarea e imposibil\. Orice margine con]ine prezum]iacentrului, orice fragment livreaz\ – la pachet – întregul,orice pat\ alb\ se metamorfozeaz\ într-o matricede pete întunecate. Pân\ la urm\, pentru sintezeleample, necesitatea genului proxim se dovede[te afi mult mai mult decât un capriciu. Iar întrebareape care, în maligna Scânteie a anului 1966, o rostea– cu o dezarmant\ cacofonie intelectual\ – DanGrigorescu, e înc\, din alt\ perspectiv\, actual\.A[adar, ca cine scrii? •7România literar\ nr. 32 / 15 august 2008

p o e z i eÎn aprinsO scar\ luminiscent\ `n ieder\Ca orbii m\ urcam pe eaPas\rea nev\zut\ neagr\ `mi fluiera:„Nu e o scar\ e numai lumina“Nu c\deam `nc\ pe pietrele caldeMai p\stram `n aer o urm\ de pod pe careAm trecut apa cu mii de luminiCe mi-au aprins v\zulNu [tiu c`nd, foarte, foarte lent,~ncepuse c\derea.Auzeam pl`nsul pietrelor calde~n acest `nceput cobor`tPe scara luminiscent\Prins\, salvator, `n c\dere.Portret t\rziuPe ochii mei se a[eaz\O plas\ argintie; noaptea ]ese arcade de cea]\Pe r`uri de fum.Nu mai vreau altceva.Patetic, sun\ clopotele de aburi,T`rziu cobor`te peste auz.La r\d\cina p\ruluiArgintul greu al lunii ad`nc plecat\-n somnCu pleoapele l\sate ca [i lipite-n raze – splendori cem\ `mbrac\-n armura nemi[c\rii –Doar coiful cu viziera dantelat\ e semn al corpului meude demultDoar coiful adun`nd pletele risipite pe umerii str`n[i `nargintP`n\ la bra]ele l\sate `n greutatea spadei.România literar\ nr. 32 / 15 august 20088I o a n aDiaconescuNemuritoareCapul negru `mpodobit cu argintNu m\ cereNimeni nu-l vede pe `ntunericUnde mai r\zbim `mpreun\ la limita vie]ii~ntr-un `ntors carusel lent cu misterul opririi pierdut.Tu e[ti albConturele visului le `mbraci geometric `n crengi cenu se mai pot zbatePe v`ntul legat la o gur\ de spaima venirii tale.El intr\ pe geamul str\in cu pietre de r`u a[ezateCa bibelourile-n vitrina balconului.Adormit\ iedera se las\-n t\ria ierbiiNemuritoare.Orbirea e numai un codOrbii cu orbitele reci `n visul luminiiPe c`mp [erpuind splendorile ierbii- Ascun[i ochii lor – diamante `n natur\ -Pot vedea mult mai multe dec`t `n orbite –Dar orbirea e numai un cod:Pielea fe]ei acoperit\ cu aripi de fluturiPalpita v\z`nd nev\zutele.Ne fr`ngem vie]ile chiar de propriul v\z~neca]i `n priviriRisipi]i `n confuzia ochiului care~nspre lume deschis nu poate alegeDec`t h\ituiri de imaginiCe-acoper\ cerul{i mai orbi dec`t orbii r\m`nemCu `nghe]ul, cu gerul.O fereastr` princiar`A Tristei splendoare `ntre colinele reciPrivit\ cu ochii `ndr\gosti]i de ceea ce v\d pe fereastr\~ntr-un obraz de lucie lun\Aburind cu pleoapele l\sate peste plecarea mea.~napoi `n lumea cenu[ieSub cerul fetid~n lumea cenu[ie `n care m-am n\scut,Evitat\ de ai mei care [i azi se-ntreab\ dac\Mare lucru am f\cut,Steaua de deasupra ei n-o v\d,~n lumea cenu[ie au vie]uit ca [i mineUit`nd c\ `n urma lor se `ntindea pegra ro[ieCa [i cum nu li s-ar fi `nt`mplat niciodat\ nimic.Eu sunt rezultatul durerii meleA splendorii `n care am arsAcum sunt la fereastra princiar\ [i natura `miapar]ineF`nt`ni arteziene [i [ampanii bufante m\ s\rb\torescM`ine m\ `ntorc acas\Unde sigur voi reu[iUnde sigur va izbucniA Tristei splendoare.M\inile negre c`ut\ndc`i floraleCa [i culoarea petalelor, stins\, `n dep\rtata form\de reliefMisterul te-mpinge s\ fugi, s\ nu-l afliS\ nu [tii ce este, mu[uroi, deal, munte{i m`inile negre c\ut`nd c\i floraleS\ nu [tii de-s m`ini sau trecute imperii de crengi.~ncoronat, acolo nu [tii de este un cap ori o capcan\De prins felinele mari(~n r\nile lor te-ai pierde.Mireasma `ntunericului cu adieri de mu[chi verdeTe-ar duce spre lacrimi ce sap\ `n st`nci, nu spre-o ap\).R\m`i `n cetate, prins `n mrejele ce]ii eterne{i-n z\pada neagr\ a c`mpului ars.Iarba a fugit de mult din cenu[\,S-a ascuns `n p\m`nt [i a[teapt\ s\ creasc\ cu firul`n jos,Pe cealalt\ parte a lumii.O p\dure cu r\d\cinile-cerNu i se poate ar\ta dec`tCelui ce crede.O lun\ somnoroas\ abia sim]it\O lun\ de fum o lun\ aburind de melancolieM\ a[eaz\ pe mun]ii ei albi- Cavaler cu armura de ce]uri –PortretPosibil p\m`nt al nop]iiPe raiul nemi[c\rii,~ncremenit\ via]a din mine sta s\ tac\,{i zbor din mineSpre por]i de neg\sit altminteri,Mareea ierbii m\ cere:„S\ nu te vad\ nimeni“- Sila apei de p\m`nt –Ea r\m`ne `n frunzele ceruluiFugite din frunzarSorbite `n cer de-o gur\ viclean\Dar ele nu cad{i nu cad nici euDorin]a fierbinteCine m\ mai poate g\siSalvator \nceput~mi odihneam capul pe pieptul luiCa Ioan cel Mic,~i vedeam doar linia g`tului{i marginea b\rbiei.Lini[te `mprejur.Focurile roz ale amurgului~n\l]au cerurile de jur-`mprejurF\r\ flac\r\ [i f\r\ spaim\,Acum dormeamAcum sc\pam de insomniiCu obrazul lipit de pieptul Lui am sim]it adierea [isomnul.S\ m\ mai schimb nu potS\ mai revin la ce am fost nu potM\ ghemuiesc f\r\ [tiin]\Salvator `nceput.•

Timpul c`nd Europa se `mp\r]ea,culinar, `n cel pu]in dou\ zonedistincte, Nordul [i Sudul, atrecut f\r\ `ntoarcere.Brazilienii[i m`ncareaTROPICE SURÂZ|TOAREDAC| P~N| la urm\ s`ntem, fizic[i fiziologic, mai ales ceea cem`nc\m, principiul se verific\`n cazul brazilienilor cu prisosin]\- `n cazul lor, ca [i `n cazul altorpopoare `nc\ nu foarte dep\rtatede natur\. Timpul c`nd Europase `mp\r]ea, culinar, `n cel pu]indou\ zone distincte, Nordul [iSudul, a trecut f\r\ `ntoarcere;Uniunea European\ a [ters (`nmod salutar pentru s\n\tateaoamenilor) diferen]a dintre Sudul b\utor devin [i Nordul b\utor de bere, dintre Sudul amatorde legume preparate cu ulei de m\sline [i Nordulamator de carne. O s\n\toas\ uniformitatealimentar\ pare s\ se fi instalat ast\zi pe teritoriulVechiului Continent, unde deosebirile tran[antele g\sim refugiate doar `n memoria cultural\.~n schimb, brazilienii, prin ceea ce m\n`nc\,se afl\ `nc\ departe de mondializare. Anti-europeni[i anti-americani `n gastronomie, se hr\nescciudat de s\n\tos, ca [i str\mo[ii lor. Spontan,natural [i f\r\ s\ urmeze nici o diet\ savant\anti-colesterol, brazilianul exclude din alimenta]ialui carnea de porc [i sosurile complicate; ignor\br`nza fermentat\; exclude p`inea, f\inoasele,precum [i alcoolul de orice fel; m\n`nc\ legume[i fructe `n cantitate impresionant\, bea doar ap\[i sucuri de fructe. De altfel, c`nd spunem c\el „exclude“, comitem o inexactitate: tradi]ional,brazilianul nu cunoa[te asemenea feluri de m`ncare[i nici b\uturile spirtoase.Exist\ ce-i drept, [i alcooluri locale, ca deexemplu cachaça, un soi de rom alb provenit dindistilarea trestiei de zah\r; dar a te „cufunda `ncachaça“ [i a ajunge dependent de ea denume[te,`n Brazilia, ultima treapt\ a dec\derii umane.Nu vei vedea niciodat\ `n spa]iul public dinaceast\ ]ar\ un om beat, un individ cl\tin`ndusesub efectul alcoolului – sau dac\-l vezi, po]is\ juri c\ e un str\in `n trecere. Brazilia r\m`ne]ara unde vinul local practic nu exist\, `nciuda unei semnificative produc]ii de struguriexcelen]i, [i unde o sticl\ de vin bun, `ntotdeaunade import, cost\ mai mult dec`t o sticl\ de whisky.{i cu asta problema alcoolismului se afl\ rezolvat\`n chip radical.~ntre legume, orezul [i fasolea sunt celepreferate; `ntre fructe – mango, maracajá, ananasul,banana [i portocalele. Se g\sesc din abunden]\pe parcursul `ntregului an. De secole `ncoace,brazilienii m\n`nc\ ceea ce nutri]ioni[tii contemporaniau descoperit abia acum c\ reprezint\ hranaideal\ pentru s\n\tatea omului. }ara care a oferit`ntregii lumi, `ntre multe altele, legumele numitecartofi [i ro[ii poate `nv\]a oare de aiurea ce`nseamn\ m`ncarea gustoas\?Se contempl\ [i un rezultat estetic al acestuiregim culinar: `n Brazilia, persoanele obezereprezint\ mai degrab\ o raritate; `n schimb,trupurile armonioase [i taliile suple formeaz\regula. Frumuse]ea fizic\ a tinerilor de ambelesexe frapeaz\ pe orice vizitator neprevenit. Chiardac\ au fa]a banal\, mediocr\ ori ur`t\, brazilieniiau aproape totdeauna corpuri extraordinare,cu propor]iile descinse din num\rul de aur.Secole de legume [i fructe au avut drept rezultatperfec]iunile plastice pe care le admir\m ast\zi.Spontan, omul alege simplitatea [i refuz\ sofisticarea,mai ales `n m`ncare.Dar lumea se schimb\, uniformiz`ndu-se. ~nmarile ora[e braziliene au ap\rut magazineeuropene, restaurante europene, cofet\riieuropene, depozite de b\uturi europene. Laele are deocamdat\ acees doar o infim\ parte alocalnicilor, dar virusul s-a insinuat deja pecel\lalt ]\rm al Atlanticului. Tot ceea ce `i putemura bravului popor de la Tropice este s\-[ip\streze obiceiurile culinare mo[tenite [i s\ nuschimbe admirabila lui buc\t\rie a simplit\]ii pecine [tie ce amestecuri produc\toare de dezastre.E bine `ntotdeauna s\ crezi c\ le pire n^estjamais sûr. •{i iar e luni... Tu,`ngere, mai vii…{i iar e luni... Tu, `ngere, mai vii...S\-mi ocrote[ti o vreme spaima lung\?M\ v\d copil. Sufletul cald m\-mbiiS\ `l `mbrac. Lumina s\-mi ajung\~n marile-nc\peri cu\ad`nci dulapuriCe au cotloane, rafturi, [i-n crenele,Sub raze moi, miresme, calde prafuriApar [i-mi fac cu m`na semne z`ne rele,Mai ar\t`ndu-mi coapsele [i s`nii,Mai `ndemn`ndu-m\, cre]e-n guri]e,S\ m\ `ndop cu zah\r [i halvi]e,{i cu susan p`n’la sf`r[itul s\pt\m`nii;C`ntul s\-mi ]ii la pieptu-n fulgi, cu fric\De-a nu-]i m`nji str\lucitoarea ta arip\...•CarnetPictori `n var\AFAR|, vipia nu [i-a atenuat gradele, aici `ns\,`n Filarmonic\, gotica Notre-Dame de Sion,`nserarea e una de r\coroas\ ascultare.Anotimpurile lui Vivaldi sun\ princiar `ndensa lor `ntre]esere.Dinspre fotoliul de-al\turi, und\ de parfum scump,otr\vitor `n indicibila lui esen]\. E o Demi Moore, demn\`n majestuoasa-i cabrare. Armani? Dior? Lancôme?Chanel? S-o `ntreb?Donquijotul Bou[c\ `[i ap\ra ple[uvia cu o canotier\de culoarea vi]ei coapte, ]inut\ cam la o palm\ de ]east\,ritos, ca [i cum ar fi trecut `n revist\ o b\nuit\ companiede pifani. Erau anii cumpli]i c`nd, temerar, pictorul `i opreape cei ce tocmai ie[eau din cinematograf, apostrof`ndu-i:Trezi]i-v\! Nu picta... `n peisaj, cum o f\ceau confra]ii luiie[eni de genera]ie, p`nzele lui, cu cet\]ui b`ntuite de nourivine]ii, erau de o `ncordare vecin\ cu nebunia.C\m\ru] b\tea colinele unui Ia[i de plain-air molcom,capt`nd iriz\rile de la un deal la altul. Surprins `n fa]a[evaletului portabil, `]i oferea, `n loc de salut, z`mbetullui mare, de cal bl`nd.Craiu, precum Chardin, nu ie[ea din uli]a lui:c\ierii, n\du[i]i de focul amiezii, ciocneau c\ni de lut labirtul rezemat de unitatea de pompieri. Ciocnea cu ei.Popa, `nfrico[at de... dosarul lui parizian, aureolat,acesta, de capitalistul Lhote, `ntreba, candid: Ce se maipicteaz\, drag\?, dup\ care te lua la bra] ca Chevalier [ite invita la bodega de-al\turi, re`nviind onomatopeic scenede destr\b\lat french-cancan. Ca s\ fie totu[i pe linie, pictaun biet lac Ciric, aflat `n plin\ sistematizare de [antierpatriotic.Dincolo, `ntr-o Muntenie mult mai par[iv locvace,taciturnul boier Catargi, din rasa Pallady, `[i leg\na taliade urs cu [evalet `n spinare prin lumini[urile dinpreajma Sinaiei, retr\g`ndu-se, `n apus, la Pele[, unde `nc\mai exista un Peli[or ce-i g\zduia pe... tovar\[iicreatori. Asta p`n\ la obr\znicirea celor doi c\pc\uni,acaparatori ai domeniului, fug\rindu-i, evident, pe parazi]iisociet\]ii multilateral dezvoltate. Ani la r`nd m-am bucuratde privilegiul de a-i c\lca pragul atelierului din Pangrati.Acolo unde ebo[ele solare de pe Prahova `[i ordonauplanurile `n structuri de o picturalitate grandioas\. B\t`ndui,`ntr-o zi, la u[\, l-am auzit graseindu-mi: Gheorrrghiu,nu veni la mine; du-te la Pallady! Era vorba de retrospectivaPallady de la Palat. Modestia pl\cut jucat\ a personajului!Ebo[a prahovean\ ce-i poart\ semn\tura, d\ruit\ atuncide maestru, e pies\ orgolios emblematic\ pe pereteleatelierului din Armean\.Dedesubt, `n stricta bibliotec\ de lucru, micul set dealbume ce-mi resuscit\ euforice treceri prin muzee pariziene.R\sfoiesc, `n tem\. Monet: Maci ro[ii, magie a splendoriirevelate de magicienii impresiei; Van Gogh: Lan cugr`u, demen]\ transfigurat\; Cézanne: Casa sp`nzuratului,pandantul schizoid al olandezului. Dar [i... dar [i... scenaasudat\ a chefliilor picta]i de un Repin al mereu agresivei,pentru noi, rase valdaice.Din nou Monet: Copaci la Varengeville, doar pentrure`mprosp\tarea proprie-mi aventuri din vara `n care amdesenat, `n trans\, copaci din z\voaiele Ia[ilor, totul`ntrup`ndu-se `n expozi]ia de la C\minul Artei, `n careau vorbit dragii disp\ru]i Mihai Ursachi [i Dan Lauren]iu.O, tempora!Canotiera lui Bou[c\ [i apostrofa donquijotului ie[ean:Trezi]i-v\!Anul`nd s\rmana compozi]ie... patriotic\ a uitatuluimaestru Popa, Ciuperca de-acum, de la Ciric, e a elegan]eiopulente.Ce coinciden]\!: la una din mese, singur\, enigmaticaDemi Moore din fotoliul ultimului Vivaldi al stagiunii.– Ce parfum era? o `ntreb `n reveren]\.– Hypnôse.– De la Lancôme?– Da, de la Lancôme.Mai iese cineva, azi... la peisaj?– Pentru ce? `l aud pe vecinul de atelier, globetrotterulinstala]ionist.Val GHEORGHIU9România literar\ nr. 32 / 15 august 2008

România literar\ nr. 32 / 15 august 2008c o m e n t a r i i c r i t i c eC10RITICUL N. Balot\ calc\ mai cu seam\pe urmele str\ine ale lui T. S. Eliot,prin care (se) cite[te. În acest apropiat[i indefinibil volum – termeni ca antologieori sintez\ comport\ ghilimele –, De laHomer la Joyce, eseuri, Ed. Ideea European\,2007, pu]ini [i aproape întâmpl\torsunt criticii români cita]i: G. C\linescu,E. Papu, A. Marino.Când rolul îi este potrivit, criticuldeposedeaz\ autorul, ia el în posesie opera,devine un înso]itor al acesteia, pe tot parcursul vie]iiei. La acest transfer de proprietate, d\ruit\ cât maimultora, se refer\ D. H. Lawrence când „spune c\adev\ratul rol al unui critic este de a sc\pa romanulde artistul care l-a creat“ (364-5). În rela]ie autarhic\cu opera, criticul o „scap\“, o elibereaz\ de autor, îireveleaz\ acesteia autonomia. Faptul e posibil atuncicând artistul elibereaz\ singur crea]ia de sine, pentrua se asigura c\ o va comunica [i altora. Ca înso]itoral c\r]ii, spune N. Balot\ într-una din propensiunilesale spre religiozitate, „criticul se cuvine s\ fie ni]elprofet“ (404). Iar dac\ vede via]a c\r]ii, via]a din carte,el poate s\ prevad\ [i durabilitatea de via]\ prin lectur\a acesteia. Cum poate fi criticul profet, altfel decâtdescoperind metoda sincronismului lecturii, a ceeace opera men]ine para-contextual, deopotriv\ ca text[i subtext? S\ convenim c\ profe]iile, fie euforice, fiedisforice – sublime ori tragice – sunt oricum glorioase.Critica, se recunoa[te, este creatoare, dar crea]iaîns\[i nu se reduce la arta placat\ pe estetic, tehnic,formal. Critica propriu-zis\ accede la con[tiin]a integral\,în sensul c\ ea de]ine o con[tiin]\ a întregului.Critica deplin\ integreaz\ totul, îns\ totul e reductibilla existentul semnificat în gândire. Critica – în definitiv,arta – d\, ori se afl\ în, m\sura lucrurilor. Ele pot fialtfel, dar nu altceva decât configura]ii ontologice.Critica în care pare a crede acest comentatorsedus de dogme [i totu[i nedogmatic este, totu[i, unaclar (de)limitat\. E critica placat\ pe particular. „Nupretindea el [T. S. Eliot], vorbind despre func]ia criticii,un sim] foarte dezvoltat al faptului concret?“ (130)Ca urmare, mefient\ la abstract [i general, la idei, criticaî[i fixeaz\, într-un sens conservator, dar deschis,chiar [i o limitare filosofic\.Ideea revizuirii, ca sintax\ periodic transformat\a istoriei, este atras\ tot de la T. S. Eliot: „Din cândîn când, e necesar s\ apar\ câte un critic care s\ revizuiasc\trecutul literaturii [i s\ pun\ poe]ii [i poemele într-oordine nou\.“ (132). Ordinea aceasta este un infinitcritic. Ce face critica decât s\ ]in\ totul în criz\? Iat\,pân\ la o limit\, o atitudine modern\, dac\ nu chiaravangardist\. Dar ordine înseamn\ [i dep\[ire a criticii,a crizei. Încrez\tor în criticul citat, N. Balot\ î[i amplific\persuasiv reflec]ia. „Ordinea nu implic\ statuarea unorstructuri sau unor reguli de valabilitate peren\. Eatrebuie, iar\[i [i iar\[i, supus\ criticii. C\ci, s\ nu uit\m,critica este, în mod esen]ial, criz\. Dup\ Eliot,fiecare genera]ie, fiecare epoc\ trebuie s\-[i tr\iasc\propria criz\. Criz\ înseamn\ o inspec]ie neobosit\, cuochi proaspe]i, a tot ce exist\. Ordinea înseamn\ ie[ireadin criz\.“ (134)Dincolo de critic\? De ce nu? Critica na[te, darnu reproduce crize. Le a[az\ în paranteze imemorialesau amnezice. „Uneori e bine s\ uit\m critica literar\de dragul literaturii îns\[i.“ (136)Conceptele criticii au o laten]\ dogmatic\.Conceptualizarea comport\ m\sur\ [i echilibru, pruden]\,chiar suspiciune. Preferabile sunt ambiguitatea, intui]ia,misterul, (cvasi)mistica ori mistica direct\. De aceea,N. Balot\ remarc\, într-un fel implicat, filosofia [i„estetica (foarte pu]in conceptualizate)“ ale lui Th.Hardy (340).Grav cu viziunea ontic\, N. Balot\ e ironic cu tehnica,forma, pân\ la urm\ cu metoda. Îi cite[te în acestmod mai ales pe scriitorii cei mai admira]i. Iat\, în cazullui W. Faulkner: „Tot ce spunem în leg\tur\ cuvocile sale, cu monologul interior [i cu alte ab]ibilduritehnice (s. n.) ale prozei sale sunt futilit\]i pe lâng\abisul care se casc\ parc\ la tot pasul în proza sa.“ (432)Sufletul fizic [i metafizic disimuleaz\ [i totodat\simuleaz\ forma. „Sufletul meu – citim în Ulise –c\l\tore[te cu mine, form\ a formelor.“ (415).{i, totu[i, pentru N. Balot\, metoda nu doar c\ exist\,Între crize[i profe]iiea trebuie s\ existe, dar poate chiar prevala asupraoperei. E uimit c\ Jan Kott nu cite[te st\ruitor Timondin Atena de W. Shakespeare, „ce s-ar fi adaptat perfectmetodei sale de interpretare“ (103). Opera adecvat\la metod\, a[adar! F\r\ metod\ nu exist\ rela]ie,„cale de acces“. {i metoda exist\ întotdeauna,r\mâne s\ vedem dac\ este apropiat\ [i esen]ial\, simpl\[i revelatoare. La modul elementar, metoda e un felde regul\ iregular\, nedogmatic\, precum exigen]anatural\ [i totodat\ fundamental\ a lui Molière,aceea c\ opera trebuie s\ plac\, în sensul cel mai extins,de a atrage ori de a seduce. Într-un fel asem\n\tor,adoptând în]elegerea receptoare comun\, N. Balot\recunoa[te „metoda“ de „a dezlega“ inimile cititorilor,la Eric Segal, în Love Story (404). Schimbând grupulde receptare, urcând pe un alt cerc, metoda dezleg\riiinimilor nu e îndep\rtat\ de aceea eliotian\ a iubiriiconcretului.Compara]iile ini]iate între scriitori sunt insolite, deobicei la modul inteligent. Exist\ pun]i între Shakespeare[i Beckett ori între Taifunul de J. Conrad [i B\trânul[i marea de E. Hemingway. D. H. Lawrence descindedin Rousseau [i Sade. Ulise de J. Joyce este comparabilcu Muntele magic de T. Mann. Dar [i cu Poseda]ii deDostoievski. Prin Kirilov [i Ulise, romanele se întâlnescîntr-o categorie de personaj, nihilistul. Romanele luiKafka sunt citite prin referin]a la epoc\, textul e pus,deci, în context. Ca rela]ie istoric\, fabulatorul mitograficJoyce, [i nu parabolicul Kafka, îi apare ca fiind „celmai deta[at de timpul s\u“ (413). Compara]iile întrescriitori apar, rar, [i la modul frivol, dac\ nu e pur [isimplu constatativ: Erich Segal, cu micul [i uitatul s\uLove story, asemenea lui… Goethe, ajunge la inimaepocii.Pentru o dat\, criticul comparatist este [i descoperitorori cel pu]in produce ipoteze care dau de gândit. Personajullui E. Ionescu, cel care, spune criticul, cite[te plesc\inddin buze (introduc aici o rectificare: în Engleze[te f\r\profesor, el ia masa cu consoarta [i tace doar plesc\inddin buze…) fusese f\cut deja de Jerome K. Jerome,în Trei pe dou\ biciclete, unde manualul bilingv deconversa]ie este citit, fire[te, umoristic.Poate [i mai nea[teptat e faptul c\ un reflector alcon[tiin]ei este un adept al particularului [i concretului[i în teorie. N. Balot\ remarc\ faptul c\ Anthony Trollopeare „oroare de teorii abstracte“ (277). {i ideea este oform\ a concretului, nu o expresie a contempl\rii inaptes\ palpeze via]a. Analiz\, da, dar cu m\sur\, regenerând[i nu mortificând, trezind [i nu adormind interesul cu„analize fastidioase“, cum constat\ la lectura romanuluilui G. d’Annunzio, Triumful mor]ii.Absen]a predominant\ a atitudinii conduce laconjectura, deloc conjunctural\, c\ î[i reprim\ divergen]ele[i se „obiectiveaz\“. „La fel de sceptic ca [i fa]\ deregolistica, de preceptistica poetic\ veche, se arat\Benedetto Croce [i fa]\ de întreaga literatur\ modern\a programelor, a manifestelor.“ (127). Salveaz\ totulimpresia de flexibilitate, [i înc\ una foarte mare.Suspectarea principiilor de estetic\ ori de poetic\ nulopre[te s\ urm\reasc\ regulile romanului poli]ist (358).Iat\, a[ nota, un alt reflex c\linescian, dac\ nugeneral în „liberalismul“ eclectic [i baroc al artisticului,de reg\sit pe un spa]iu geografic mai mult decât na]ionaldin zona noastr\ european\.Marile opere, crede N. Balot\, refuz\ s\ se lasep\trunse prin metode exterioare, cu absent\ sau slab\rela]ionare. Cazul exemplar i se pare a fi acela al luiFaulkner, prozatorul-confesor, care cere un cititor aptde sinceritatea deplin\ a con[tiin]ei existen]iale. „Obi[nuitacritic\ participare, posibil\ [i ea, fire[te, este împiedicat\la tot pasul chiar de autor. Cât despre o lectur\ presupusPentru N. Balot\, metoda nudoar c\ exist\, ea trebuie s\existe, dar poate chiarprevala asupra operei.critic\, simplist\, a[a cum nu o dat\ a fost practicat\chiar de critici de meserie, aceasta este prea trivial\pentru ca rezultatele ei s\ merite a fi judecate. (…)Cu pu]ine excep]ii, critica american\ a lui Faulknerte dezam\ge[te, chiar dac\ nu te scandalizeaz\ (…).Dar nici critica european\ – îndeosebi cea francez\ –de[i mai subtil\, nu a ajuns s\ asimileze critic, fie [inumai pentru epoca noastr\, opera aceasta.“ (425).Critica de identificare, ca metod\ [i exerci]iu, îi esteafin\, Balot\ m\rturisind o „cvasimistic\ n\zuin]\ dea te uni cu opera în interioritatea presupus\, dup\ oimersiune în care treci prin imposibila încercare alep\d\rii de tine însu]i…“ (436). În consens cu Proust,el practic\ lectura ca autolectur\. Reflexia cititoruluicu adev\rat identificat cu opera – tot atât de însu[it\ pecât de apropiat\ – este confesiv\: „Nu po]i citi cu adev\ratc\r]ile acestui scriitor [W. Faulkner] altfel decât adoptândpozi]ia m\rturisitorului.“ (425). Identific\rile nu suntnelimitate, din contra. „Desigur, identific\rile pot s\ne în[ele“ (379). R\mâne îns\ riscul alter\rii în iluziacomuniunii. Identificarea este problematic\ – în fapt,exclus\ – în modernitatea care extinde alteritatea. „Ulise[personajul lui J. Joyce] nu poate fi identificat pentruc\ nu are identitate. El e aceast\ con[tiin]\ c\l\toare.(…) El preg\te[te calea acelui non-erou care va renun]ade bun\ voie la sine, la numele s\u, la identitatea sa[i, bineîn]eles, la orice aprecieri valorice, tr\ind întrolume care nu mai e, la fiin]a lui Beckett.“ (415-6).În acest caz (Ulise de Joyce), ca [i în atâtea altele similare,cunoa[terea decade, ajunge sau r\mâne „visceral\“(416). Creatorul exist\ când în\untrul, când în afaracrea]iei. Autorul literar apare fie ca mediator al uneitranscenden]e zeie[ti, inspiratoare – platonism –, fieimanent operei. F\c\torul nu se separ\ [i nici nu seidentific\ cu facerea. „Creatorul este o fiin]\ ambigu\,om-oper\, asem\n\tor cu centaurii, f\pturi duble.“(136).În lecturile [i referin]ele sale, N. Balot\ urm\re[teînceputul [i închiderea cercului de concep]ie artistic\,f\r\ op]iuni exclusiviste. Poate fi b\nuit c\ urmeaz\lucrul artistic într-o diacronie neutr\ sau ezitant\, uneoripân\ la autocenzur\ op]ional\. Critica aceasta nu estedecât aparent o critic\ de idei. Dar aparen]a îi substituiepân\ în adânc esen]a. Situa]ia este asem\n\toare cu unaremarcat\ indirect de criticul însu[i. „Despre Jabberwocky– capodoper\ a genului de nonsense-poetry – Alicedeclar\ c\: «el pare s\-]i umple capul (…) cu idei», darc\ ea nu [tie exact «care sunt acelea».“ (305). Faptule firesc pentru o critic\ nu a exactit\]ii, nici m\car aenigmelor, dar a miracolelor [i misterelor.Nicolae Balot\ este, prin adaptare la context [i nuprin op]iune liber\, mai pu]in [i totodat\ mai mult decâtun critic literar. Postura de refugiu [i pretextualitateestetic\ îl prinde bine, pentru c\ este o personalitatecuprinz\toare, aflat\ între – reiau o observa]ie a lui{t. Aug. Doina[ – râs [i sfin]enie.Marian Victor BUCIU

Devine vizibil\ acea diferen]\ specific\ aistoricului autentic, inteligent [i„întreprinz\tor“, fa]\ de simplul copist dedate, compilator [i glosator.c o m e n t a r i i c r i t i c eCOMENTÂND, acum o vreme, unvolum de studii semnat de MirceaAnghelescu, puneam în titlulcronicii ceea ce autorul reu[ea([i reu[e[te în continuare) s\eviden]ieze: farmecul istorieiliterare. Cercet\tori [i critici atâtde diferi]i ca Paul Cornea [i EugenSimion, Nicolae Manolescu [iEugen Negrici, George Gan\ [iMihai Zamfir, Virgil Nemoianu [i Mircea Anghelescu,fac din istoria literar\, dac\ nu o [tiin]\ inefabil\ [io sintez\ epic\, a[a cum [i-o imagina G. C\linescu,un domeniu multistratificat, extrem de complex [ide atr\g\tor. Suntem la ani lumin\ de pomelnicelecenu[ii cu date [i nume, de acumularea [i expunereainforma]iilor f\r\ o idee structurant\ [i o perspectiv\directoare; dup\ cum nu vedem în scrisul acestoristorici literari nimic din stilul lemnos-pozitivist,livrat de al]ii împreun\ cu „[tiin]a“ literaturii. Ceeace se vede este efortul de a studia obiectele culturaleale trecutului în toate contextele [i determin\rile lor,într-o lectur\ plural\ urm\rind nu numai realizareaartistic\, ci [i cadrul socio-politic, coordonatelefilozofice, structurile antropologice. Rezultatul,ob]inut printr-un uria[ efort de cercetare [i de creativitate,în acela[i timp, este c\ aceste c\r]i despre lucrurivechi sunt mai vii [i mai semnificative decât multevolume consacrate actualit\]ii literare.Cu volumul dedicat mistific]iunilor, MirceaAnghelescu a captat din start interesul cititorilor,f\când ca aria speciali[tilor [i cea a publicului largs\ se intersecteze. Aceasta nu înseamn\, desigur,c\ toat\ lumea va deveni expert\ în „falsuri, farse,apocrife, pasti[e, pseudonime [i alte mistifica]ii înliteratur\“, ci c\ un asemenea subiect de discu]ieva interesa mai mult [i pe mai mul]i decât, s\zicem, „echilibrul între antiteze“ al lui Heliade-R\dulescu. F\r\ s\ fac\ vreo concesie, p\strândrigoarea în documentare [i stilistica sobr\ a autorului,Mistific]iuni este cea mai comercial\ carte a lui MirceaAnghelescu, având toate datele pentru a deveni unbest-seller de istorie literar\. (Lucru remarcat de to]icomentatorii, printre care [i Cosmin Ciotlo[, înRomânia literar\.)Pare la prima vedere o contradic]ie în termeni; [ite a[tep]i ca mai-noul (de pild\, traducerea în române[tea romanului Amantul Doamnei Chatterley [i continuarearealizat\ de Felix Aderca, în 1934) s\ te prind\ maimult decât falsurile în documentele istorice, „cronicalui Huru“ [i alte mistifica]ii îng\lbenite de vreme.Surpriza, la acest punct, e total\. Tocmai episoadelemai-vechiului, care încearc\ s\ reconstituie, în epocaromantic\, istoria na]ional\ prin reinventarea ei, daucele mai incitante capitole. Afacerea Caion, senza]ionalaafirmare în Fran]a a lui Adrian Corbul devenit AdrienLe Corbeau, scandalul cu Al doilea amant al DoamneiChatterley de Aderca: iat\ subiecte în sine palpitante,mai u[or de narativizat [i exploatat, pe vectorulinsolitului lor. Dar cronica lui Huru, testamentullui {tefan cel Mare, Însemnare a c\l\toriei mele deDinicu Golescu ori Cântarea României scris\ de AlecuRusso [i tradus\ [i „precuvântat\“ de B\lcescusunt secven]e, aparent, f\r\ poten]ialul unui interesmai larg decât al speciali[tilor în domeniu. Aici devinevizibil\ acea diferen]\ specific\ a istoricului autentic,inteligent [i „întreprinz\tor“, fa]\ de simplul copistde date, compilator [i glosator.Aparte de plagiate (simple opera]iuni artizanale),falsific\rile de tablouri, traficul de influen]\ cu pretinsescrisori de recomandare din partea unor oameni celebri[i alte matrapazlâcuri [i g\in\rii din lumea cultural\,mistific]iunile servesc, uneori, construc]iei identitare.Se inventeaz\ [i se utilizeaz\ texte prin care seurm\re[te nu atât un avantaj personal, cât... o maibun\ imagine a României în lume. Sunt falsurilepatriotice, f\cute pentru a suplimenta istoria cunoscut\a patriei, prin aducerea de probe din trecutulincert. Nu se [tie mai nimic despre via]a [i administra]iastr\mo[ilor în mileniul obscur? „Cronica luiHuru“, ap\rut\ din senin [i publicat\ în 1856, împingeobserva]ia [i, implicit, m\rturia asupra vechimii [iCum se scrieistoriaMircea Anghelescu, Mistific]iuni. Falsuri,farse, apocrife, pasti[e, pseudonime [i altemistifica]ii în literatur\, Editura Compania,Bucure[ti, 2008, 208 p.continuit\]ii noastre pe aceste meleaguri pân\ foartedeparte în timp. Docomentul era, chipurile, o traducereromâneasc\ f\cut\ de sp\tarul Cl\n\u la 1495,dup\ un original latin al lui Huru, cancelar al luiDrago[-Vod\. Iar originalul ar fi fost un extras dinmai vechea cronic\ latin\ a lui Arbore Campodux.Perioada istoric\ e acoperit\ cum nu se poate maibine: din timpurile premerg\toare p\r\sirii Daciei dec\tre romani [i pân\ la moartea lui Drago[, dup\ odomnie în care fuseser\ stabilite „structurile am\nun]iteale statului, cu lista dreg\toriilor, a dreg\torilor ale[i,uniformele“...Aceast\ mirabil\ descoperire a testimoniului carene lipsea e înduio[\toare nu numai prin stâng\ciarealiz\rii artefactului, dar [i prin suprapunerea perfect\cu necesit\]ile istoriografiei na]ionale. MirceaAnghelescu nu se concentreaz\ pe demontarea [iridiculizarea manufacturii (lucru la îndemân\ [i f\cut,înc\ în epoc\, de spirite nu mai pu]in patriotice decâtfalsificatorii, dar critice), ci pe filozofia [i ideologiacon]inute în acest gest, exprimate de el. În discu]iadespre mistific]iuni, „problema paternit\]ii reale estesecundar\, cum este [i pentru istoria literaturii noastreîn general: textul exist\, este scris de un autor almomentului [i exprim\ nu numai viziunea [i personalitatealui, ci [i tendin]ele [i viziunea întregii genera]ii“ (pp.85-86). Inventând, „documentând“ un trecut, cronicalui Huru documenteaz\ de fapt epoca în care a fostpl\smuit\. R\spunde, indubitabil, unor a[tept\riale momentului respectiv [i materializeaz\ izbitoracea orientare general\, legitimatoare, c\tre stareade lucruri din trecutul înalt. În epoca romantic\,existen]a dovedit\ istoriografic [i lingvistic a unorinstitu]ii autohtone era izvor de drept. Tradi]ia, dreptulistoric deveneau hot\râtoare în negocierile [i tratativelepurtate pentru ca Principatele s\ constituie o unic\na]iune. Un precedent la ac]iunea [i mistific]iuneapatriotic\ a pa[opti[tilor poate fi înregistrat la a[anumitele„capitula]ii“ (ahidname): actele încheiatecu Poarta Otoman\. Raporturile noastre de vasalitate,cu anumite avantaje, fuseser\ men]inute în rela]ia cuotomanii pe baza unor acte intrate în tradi]ie, ba chiarîn folclor, dar inexistente. Mul]i le invoc\, nimeninu le-a v\zut: „Din aceste acte reie[eau îns\ [i drepturirefuzate altor ]\ri supuse cu for]a armelor: dac\Principatele se obligau la plata unui tribut [i lasanc]ionarea alegerii domnului de c\tre Poart\, depild\, otomanii nu puteau cl\di moschei [i nici cump\rap\mânt în ]ar\, nu puteau interveni în afacerile eiinterne etc. Or, aceste documente nu s-au g\sit niciodat\în forma lor material\ [i nu ele au stat la baza în]elegerilorconsemnate în tratatele oficiale de mai târziu, citradi]ia existen]ei lor. (...) Singurul text cunoscutde acest tip a fost publicat de Mihail Kog\lniceanu,în volumul II al Arhivei Române[ti din 1845 (Tractaturilevechi ce au avut Moldova cu Poarta otomaniceasc\etc.), dar istoricii care s-au ocupat de chestiune –în special C. Giurescu, în Capitula]iile Moldoveicu Poarta Otoman\, din 1908 – au ar\tat c\ este vorbade un fals. Fusese redactat, probabil, în anii dinainteaîncheierii tratatului de la Kuciuk-Kainargi din 1774,când li s-a cerut atât delega]ilor munteni, cât [i celormoldoveni s\ produc\ aceste acte, cunoscute dinauzite, care stabileau anumite raporturi între Poart\[i principatele vasale. Iar ei le-au «produs»,oferind un text compus ad-hoc, compilat dup\ Cantemir[i dup\ tradi]ii orale.“ (pp. 21-23).A[a se (re)scrie Istoria, prin cunsemn\ciuni [imistific]iuni trebuincioase... Revenind la cronica luiHuru [i la cadrul de politic\ na]ional\ aspira]ional\care o impunea, s\ not\m pendul\rile lui Heliade,care ba citeaz\ copios [i folose[te f\r\ rezervedocumentul încropit, ba îl trece sub o prudent\ t\cerebibliografic\. Într-un loc, el face un formidabil sofism,spulberând din condei importan]a tuturor acelorm\rturii imposibil de g\sit: „De unde le [tiiacestea, ne va întreba cineva, pe ce documente istoricete întemeiezi? (...) intui]ia, induc]ia, deduc]ia, analogia,fiziologia individelor [i a popolilor, studiul epocelor[i al doctrinelor [i credin]elor din acele epoce ce aumi[cat popolii, cuno[tin]a legilor aglomera]iunii suntni[te [tiin]e mai presus de ducumente [i de m\rturii,c\ci ca s\ poat\ învedera dac\ ducumentele [i m\rturielesunt adev\rate sau false, ni[te asemenea [tiin]e lejudic\“ (pp. 37-38).Amuzamentul ini]ial [i înduio[area ulterioar\ las\loc respectului, stimei reale (cu o important\ component\de gratitudine) fa]\ de ace[ti oameni ai timpuluilor, ac]ionând consecvent [i convergent pentru edificareaunui viitor na]ional. În virtutea acestui scop, eisuplimenteaz\ fic]ional istoria [i for]eaz\ logica,reinventeaz\ [i revalorific\ tradi]ia, o expunretoric [i persuasiv, ca pe o ram\ solid\ a noilordeziderate. „Împregiur\rile de acum“, revendic\rileconcrete ale muntenilor [i moldovenilor lumina]i, nutrebuie v\zute – arat\ cu aceea[i pruden]\ strategic\Heliade – ca o dinamitare revolu]ionar\ a societ\]ii.Revolu]ia echivaleaz\ pentru el cu o restaura]ie.Dorin]a poporului, pe care o exprim\, nu este s\r\stoarne, Doamne fere[te!, legile. Noi vrem doar s\revenim la legile [i institu]iile vechi, p\mântene,vechi dar bune, nedocumentabile dar [tiute, nedescoperitepe un suport material, [i atunci readuse în actualitateprin artificii [i fic]iuni istoriografice.Istoria este filtrat\ aici prin expertiz\ critic\,dar interpretat\ în spiritul în care a fost scris\ [i f\cut\.O carte substan]ial\ [i care se cite[te cu mare pl\cere,un prim [i sigur pas f\cut pe terenul alunecos (plinde f\ptuiri, s\rac în comentarii avizate) al mistific]iunilorautohtone. •România literar\ nr. 32 / 15 august 200811

12România literar\ nr. 32 / 15 august 2008` n s e m n \ r iU UN AN înainte de „a-mi lua lumea-ncap”, mi-a ap\rut la EdituraCCartea Româneasc\, în admirabilecondi]ii grafice, culegerea Cel\lalt.Nu m\ plâng, cartea a fost bine primit\de critic\, inclusiv de unii comentatoriîndeob[te severi cu mine! Fire[te,acest al 7-lea volum nu e scutit dep\catele mele dintotdeauna. Un nesuferitretorism compromite poemulPierdere; ca [i pe un altul, Tablounaiv – r\u construit, pe deasupra; ca [i pe o vociferant\Gelozie: „Voi, la[ilor, vându]ilor, n\paste / Dinne[tiut, de ce se ab\tur\ / Pe ]\rmul meu atâta spor deoaste / Atâta jaf [i mincinoas\ ur\?”În plus, am îngreunat [i aceast\ culegere cu un ciclude recuper\ri din anii 1956-1963, întitulat „Caiet”: niciuna din cele [ase piese de tinere]e nu merita transcrierea,totul se m\rginea la r\sf\]uri de vocabule [i versifica]ie,la limita anonimatului preten]ios. Moralia cheltuie 6catrene pentru a rosti senten]ios abstrac]iuni înrudite cunerozia! Unele poeme ratate nu reu[esc s\ capetevia]\, iar altele, ca Moralia, se nasc moarte! La fel cav\ic\reala din Altoi, la fel ca Ornic…Aspectuosul volum din 1972 cuprinde totu[i, [i celemai multe poeme definitorii ale înc\ tinerei mele maturit\]i!Cel dintâi, Fântâna d\ m\sura lirismului la care sperams\ ajung, fie [i din când în când; glasul îndârjit aleului liric domin\ visarea [i îi d\ via]\:Dus de vis ca v\lul miresei în joc,dus de vis peste goluri,pe unde talpa-i u[oar\ [i încrez\toare.{i o b\taie a inimii poate fi treapt\[i o zbatere a pleoapei, pe înalta spiral\!Din glezne porne[te abisulluminii, rugina sorilor mor]i,leg\narea de val a genezelor.Ci, dup\ multa suire, iat\ pere]ii fântânii,marile ghizduri [iroind de întuneric:e[ti în adânc, zidit pân\ la stele –atât de departe e timpul de afar\!Ciutura spânzur\ în ocheanul fântânii,[i nimeni nu s-a n\scut s-o coboare.Sintagma din Negu]\torul de s\bii: „Atunci fugi înalt popor” va fi continuat, oare, s\ m\ urm\reasc\ dinexteriorul st\rii mele con[tiente? La modul negativ, eipare s\-i dea r\spuns eul din poemul Desprinderea de]\rm:Niciodat\ nu vei porni cu adev\ratde aici, din hotarul etern,leg\nat [i [ters [i iar viu, undemareele cern pietre de hotar.Po]i fi un catarg solitarîn mijlocul m\rii,cu orizontul rotindu-se încetpe nisip, iar umbra e sufletul lucrurilordislocat de lumin\.Dar tu niciodat\ nu vei fiîn singur\tatea valurilor.Luna acolo î[i caut\locul din adâncul oceanului,rupt [i nevindecat.Tu vei r\mâne aici, la hotar,sim]ind în carnea ta cum doarenevindecata rupere a Lunii.Poemul ce d\ titlul culegerii, Cel\lalt, are modeleindirecte în nuvela lui E.T.A. Hoffmann Piticu], zis [iCinabru, în Nasul lui Gogol ori în Dublul luiDostoievski. Am zis „modele indirecte“ fiindc\, scriindpoemul, nu urmam pe nimeni altcineva decât propriamiinspira]ie – liber\ [i tiranic\, sub semnul unui dicteu,nu automat, ci ra]ional, oricât de departe m\ purta eaîn nelini[te. În cartea sa Scriitori contemporani (ap\rut\postum la Editura Dacia, 1994), Ion Negoi]escu î[i începestudiul mie consacrat (pp. 114-117) tocmai cuCel\lalt - textul a fost difuzat, în 1986, într-o emisiuneîn limba român\ a postului de radio BBC:„un poem în care n\zuin]a meditativ\ heraclitean\dureroas\ e dureros contrazis\ de sentimentul neputin]eiCel\laltnarcisice. M\ exprimîntr-o terminologie ceîmplete[te filosofia cumitul, deoarece poemullui Ilie Constantin pe carel-am ales mai întâiconfrunt\, prin imaginitrimi]ând chiar la aceafilosofie [i la acel mit,ideea curgerii eterne,imposibil\ f\r\ credin]aîn lumea obiectiv\; oconfrunt\ a[adar cusolipsismul cel mai dezn\d\jduit,adic\ destinats\ o anuleze. (…) Cel\laltse nume[te poemul, ac\rui neagr\ concluzie – cel\lalt sunt eu – caracterizeaz\o sensibilitate liric\, prin aceasta cât mai exact precizat\.“„Între versurile din Cel\lalt [i versurile dinOdihn\ (un alt poem ales de critic), care purced dintroidee [i o sensibilitate comune, distinc]ia este doargradual\, de la dezn\dejde la resemnare. Fundamentaleîn lirica lui Ilie Constantin, cele dou\ poeme, ambeledin 1972 (…), deschid prioritar c\ile spre în]elegereacuvenit\ [i adecvat\ a acestei opere lirice, în întregulei.“ Ion Negoi]escu al\tur\ celor dou\ texte un al treilea,Plante de ap\, în care ecourile narcisice se îmblânzesc:„Din palidul t\râm, Ahile tânjise dup\ lacrima desclav în soare“, c\ci tânjirea nu contravine resemn\rii.Ritmurile curgerii heraclitiene str\bat astfel prin p\relnicer\sfrângeri: „cum unduirea reflexelor prin coroana /blânzilor arbori ai amiezii“.Un poem total „despletit“ este Vârtejul, unde situa]iafiin]ei umane în univers pare la limita îndur\rii – eulfiind un condamnat, implacabil c\utat de universalefor]e de ordine. Iar evadarea din final este, poate, ajungereape nava ce-l va duce spre pedeaps\:(…) Tu stai la ]\rmul ierbii,f\r\ ap\rare,[i cerul te scruteaz\, [i-ai fugiacoperi[ de acoperi[ îngr\m\dindasupr\-]i, tot mai adânc pierind în pe[teri.R\mâi pierdut, [tiind c\ vei fi luat[i din pr\p\stii de beton, din cazematede mun]i stratifica]i: ca s\ fii prins,un continent întreg s-ar disloca!Obsesia ]\rmului nu e nic\ieri mai intens\ decât înPlaj\ (devenit\ Clip\ de nisip) – chiar dac\, aici, eulliric nu mai este h\ituit, jucând doar rolul de spectatoral unui peisaj halucinant care, negre[it, îl înglobeaz\,dar de sus [i de departe, ca pe to]i ceilal]i p\mânteni:(…) Cât de n\prasnic se dezl\n]uisenisipul: vast\, roata luicu fl\c\ri reci de platin\ mu[cadin mare [i uscat deopotriv\.El e mi[carea! am strigat,el - t\v\lugulce modeleaz\ fa]a lumii.Plaja e amintirea unui albpustiu, ori prevestirea lui.De sus, cu soarele, priveamcum oamenii erau purta]i ame]itorpe banda lat\ de nisipuri, f\r\ istovire,în genera]ii-fulgere, pe cândde o parte [i de alta, marea[i ]\rmul a[teptau în nemi[care.Mi[carea general\ este invers\ fa]\ de cea din Vârtejul,unde fuga în act sau ca inten]ie predomin\; în Clip\de nisip, st\pânitoare e privirea din „afar\“, fa]\ cu rotireanisipului cu oameni nenum\ra]i pe plaj\, martorulliric aflându-se la ad\post pe una din talgerelebalan]ei (]\rmul), cum la fel s-ar fi sim]it pe cel\lalttalger în nemi[care (marea). Într-un alt poem, Relief(devenit mai târziu Arca), apa [i ]\rmul devin stâlpiiexclusivi ai realului uman:Nu exist\ decât apa [i ]\rmul.Ele se-ntind pretutindeni ca o mirare,în vârful muntelui r\sun\ valuri,în pe[tera de tain\ plajele se n\pustesc.Omul desparte de la începuturiuscatul de ap\:p\mântul tare se întinde în fa]a lui,din spate vine îndurarea m\rii. (…)Nu exist\ decât apa [i ]\rmul,p\mântul prezentului mu[cat de uitare.Înaint\m împin[i din spate de valuri,când ne oprim e doar o p\rere.Ai [i nu vei mai avea - iat\ cuvântul,fructele trec prin gur\ ca visul,lumea e o plaj\cu scufund\tori gr\bi]i c\tre valuri. (…)În ultimele poezii aici copiate am pus atâta dingândirea [i sim]irea mea încât a mai spune una [i altaîmi pare, dac\ nu inutil, m\car abuziv. Este [i cazul unuiimn al insomniei ca Genez\ a lumilor, Cosmogonie:Iat\, oprit\ în eter, insomniaca o oglind\ pustie suind din infern;insomnia - cheag de timp adunatîn drum c\tre spasmele inimii.Oricare zi are o clip\ a eicând via]a [i-aduce aminte, cu insomnie,de frica na[terii mele. (…)Zeul cel singur umbl\ prin univers,se fecundeaz\ lacom pe sineînghi]indu-[i s\mân]a de constela]ii.Întâia pereche de zei explodeaz\din gura singur\t\]ii sale.Cuvintele-zei n\scute din Cuvântse arat\ prin stele,se scutur\ de na[terea lor –f\r\ s\ bage de seam\ c\ arunc\ în jurlumi f\r\ num\r, la-ntâmplare. (…)Din ne-multele poeme pentru mine «de seam\», celmai pu]in optimist este Uitare:Din albia fluviului se înal]\vârtejuri de praf.Nu privi, nu privicadavrul acestui fluviu!Noi nu [tiam c\ tr\im în ritmul apeic\ ornicele noastre au mersul apei,c\ totul e ap\-în-formepe aceast\ planet\ de ap\.Absen]\ a timpuluipe un ]\rm de fluviu oprit.[i praful tot cre[te, se spulber\cenu[\ a vie]ii purtat\ cândvade puternica und\.Ne scufund\m în uitare[i lacrimi de pulbere curgdin fo[tii no[tri ochipe fostele chipuri.Îi r\spunde (dac\ nu cumva îi [i adânce[te nem\suratdezolarea!), o întrebare adresat\ Divinit\]ii, De pestelacrimi:De peste lacrimi te c\utam,de prin memorie,Doamne, din amintire, [i-mi gâlgâiainima-n piept [i de-o n\praznic\trecere m\ istoveam.Cine se afl\ în lume de-a binelea?Cui îi r\spundebolta profund\ a norilor încuviin]ând?De peste lacrimi, de prin memorievia]a mea vine, via]a mea, via]a.CINE SE AFL| IN LUME DE-A BINELEA?Ilie CONSTANTIN

M-am gândit adesea din 1990 încoace c\s-ar cuveni s\ reflect\m într-un mod maisistematic [i mai frecvent la scriitoriicare nu s-au raliat regimului comunist.c o m e n t a r i i c r i t i c ePOATE C| sun\ pu]in prea patetic [i ciudatacest titlu, dar pentru a fi acceptat eltrebuie pus în rela]ie cu Antologia ru[inii,culegere de citate din scriitorii românicontemporani care au scris texte omagialeînchinate lui Ceau[escu sau regimuluicomunist, selec]ie realizat\ de VirgilIerunca în publica]iile exilului (de pild\în „Ethos“, nr. 2, 1975, p. 331-367, extrasea[ezate în ordinea alfabetic\ a autorilor).M-am gândit adesea din 1990 încoace c\ s-ar cuvenis\ reflect\m într-un mod mai sistematic [i mai frecventla scriitorii care nu s-au raliat regimului comunist, nuau devenit oportuni[ti, nu au profitat în nici un fel, nus-au prostituat vânzându-[i independen]a de spirit. Desigurc\ pân\ ast\zi, la aproape dou\zeci de ani de la Revolu]ie(sau evenimentele din decembrie 1989, cu o sintagm\mai evaziv\), s-au realizat adesea asemenea retrospective,întotdeauna îns\ par]iale. Nici eu nu voi putea alc\tuiaici o list\ complet\ a scriitorilor români care aur\mas demni, neatin[i în biografia [i în opera lor, de-alungul celor 45 de ani de comunism românesc.Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca au eviden]iatîn comentariile de la microfonul „Europei libere“, înpublicistica lor de exil, de câte ori au avut prilejul, actelede curaj [i de demnitate ale scriitorilor români care s-auopus într-un fel sau într-altul regimului comunist. Nuam avea decât s\ conspect\m c\r]ile lor pentru aculege o mul]ime de exemple de subversiune, disiden]\sau opozi]ie. Dup\ 1989, critica literar\ din ]ar\ a comentatalte asemenea exemple, care dovedesc c\ nu to]i scriitoriiromâni au fost oportuni[ti [i penibil supu[i regimuluicomunist. Unii doar au evitat colaborarea, al]ii s-au opus,au protestat [i au suferit ani grei de închisoare – situa]iilesunt foarte diferite. {tiu c\ Uniunea Scriitorilor preg\te[teun monument închinat scriitorilor care au fost victimeale comunismului [i vrea s\ alc\tuiasc\ o list\ cât maicuprinz\toare. Dar eu, când m\ gândesc la demnitateascriitorului în comunism, m\ gândesc nu numai la victime(adic\ la acei scriitori care au fost închi[i, persecuta]isau urm\ri]i de Securitate), ci [i la acei scriitori care s-au salvat evitând impactul ideologic, t\când [i scriindpentru sertar.Sunt tentat s\ extind investiga]ia [i pentru alte categoriide intelectuali, pentru a demonstra c\ demnitatea (adic\moralitatea, independen]a de gândire, atitudineacritic\ sau numai evazionist\) a fost mult mai r\spândit\decât suntem dispu[i a crede. Politicienii democra]i dinperioada antebelic\ (omorâ]i în închisori), filosofiira]ionali[ti sau spirituali[ti, dar antimarxi[ti, istoriciicare au evitat istoria oficial\, matematicieni, fizicieni,ingineri etc. etc. trebuie ad\uga]i scriitorilor, pentru avedea, a avea revela]ia coloanei vertebrale a acesteina]iuni.Fenomenul oportunismului [i al colabora]ionismuluinu poate fi negat [i nu trebuie ascuns sau relativizat, dare profund nociv s\ fie absolutizat. Acuze grave au fostaduse de c\tre Paul Goma întregii bresle a scriitorilor:din punctul s\u de vedere nimeni nu are con[tiin]a curat\,to]i sunt compromi[i. Vehemen]i f\r\ discern\mânt aufost îndeosebi doi publici[ti-scriitori: Ion Cristoiu [iCristian Tudor Popescu. Acesta din urm\ a publicateditorialul Mari scriitori, mari tic\lo[i, reluat în volumuls\u de publicistic\ Timp mort (Ed. Polirom, 1998, p.11-16), cu preten]ia de a discredita întreaga breasl\.Opinia lui Cristian Tudor Popescu î[i construia un insidioscaracter de generalitate, pornind de la trei cazuri notorii.Iat\ silogismul publicistului: „1. Sadoveanu, Arghezi,C\linescu sunt mari scriitori români. 2. Sadoveanu,Arghezi, C\linescu sunt mari tic\lo[i români. Iar tragediaacestei na]ii st\ în faptul c\ între aceste dou\ afirma]iinu exist\ contradic]ie“ (p. 11-12, în volumul lui CristianTudor Popescu Timp mort). Exist\ o singur\ mare gre[alaîn logica acestei demonstra]ii: în omologia celor dou\afirma]ii numerotate ca premisele unui ra]ionamentconst\ tragedia celor trei scriitori, nu tragedia unei na]iuni.E fals\ concluzia dedus\ din premisa c\ dac\ ona]iune are trei, zece sau o sut\ de tic\lo[i, acea na]iear fi în întregime corupt\ [i pierdut\. Iat\ de ce cred c\e absolut necesar s\ punem pe dou\ coloane antologiaru[inii [i antologia demnit\]ii: pentru a vedea cât e demare (sau de mic\) rezisten]a moral\, partea bun\,necorupt\, netic\lo[it\, a acestei na]iuni.Antologiademnit\]iiscriitoruluiromânVasile Voiculescu Lucian Blaga Mircea Vulc\nescuToat\ lumea [tie c\ lista oportuni[tilor recruta]i dinrândul scriitorilor interbelici e mult mai mare. Nu o maireconstitui, pentru c\ nu acesta e scopul meu. M\ intereseaz\cealalt\ list\, a scriitorilor demni. Voi pune în parantez\anul în care au murit, pentru a da o idee de supravie]uirealor în condi]iile regimului comunist. Dac\ ar fi s\sistematizez pe categorii, a[ distinge urm\toarele situa]ii:1. disiden]ii [i oponen]ii anticomuni[ti; 2. exila]ii; 3.evazioni[tii sau indiferen]ii; 4. victimele regimuluicomunist; 5. cei care nu au fost membri ai PCR. M\voi referi numai la câteva situa]ii.V. Voiculescu (1963) [i Lucian Blaga (1961) suntnumele mari care pot fi contrapuse imediat mariloroportuni[ti. L-a[ ad\uga pe Mircea Vulc\nescu (mortîn 1952 în închisoare), pentru a alc\tui o triad\ puternic\de contrapondere. Al\turi de ei sunt mul]i al]ii,ignora]i de regim, dar – aten]ie la acest aspect! – ignorândei în[i[i regimul, fie c\ au mai scris, fie c\ nu, fie c\ aufost reedita]i în timpul vie]ii lor, fie c\ au murit totaluita]i: Ion Barbu (1961), Ion Vinea (1964), Adrian Maniu(1968), Hortensia Papadat-Bengescu (1955), IonelTeodoreanu (1954), Dan Botta (1958), Ion MarinSadoveanu (1964), Radu Stanca (1962), Emil Botta(1977). Dintre criticii vechi, r\ma[i în umbr\, i-a[ amintipe D. Caracostea (1964), D. Popovici (1952). Am selectataici, într-o prim\ list\, numai scriitori importan]i carenu au nimic compromi]\tor în biografia lor de dup\ 1945[i nimic comunist în opera lor. Demnitatea biografieieste dublat\ de demnitatea operei. Dac\ nu m\ în[el,cu excep]ia lui V. Voiculescu [i a lui Mircea Vulc\nescu(cred c\, totu[i, [i a lui D. Caracostea), nici unul dintreace[ti scriitori demni nu a fost închis. Ar merita s\reflect\m la fiecare caz, dar nu e aici locul. Evazioni[tinotorii din genera]iile urm\toare sunt de notat celpu]in poe]ii Dimitrie Stelaru, Leonid Dimov, MirceaIv\nescu, Mihail Crama, Tudor George, Cezar Iv\nescu,Virgil Mazilescu, Constantin Ab\lu]\, Sorin M\rculescu,prozatorii Alexandru George, Radu Petrescu [i al]i câ]iva– a c\ror biografie [i a c\ror oper\ nu au nimic de-a facecu comunismul. Optzeci[tii au [i ei o decen]\ exemplar\în a nu se l\sa contamina]i de comunism în nici un fel.Nu dau decât câteva exemple: Mircea C\rt\rescu, FlorinIaru, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Gabriel Chifu,Ioan Gro[an, Nichita Danilov, Liviu Antonesei, IonMure[an, Marta Petreu, Mircea Nedelciu, GheorgheCr\ciun, Stelian T\nase, Alexandru Vlad, Horia Ursu,Dan Stanca, Petru Cimpoe[u etc. – adic\, nu întâmpl\tor,cei mai importan]i scriitori ai genera]iei.O alt\ list\ ar fi aceea a scriitorilor victime ale regimuluicomunist, prin persecu]ii politice. În lista anterioar\ amamestecat pu]in criteriile (voiam s\-i pun acolo numaipe evazioni[ti), atunci când i-am notat pe V. Voiculescu[i Mircea Vulc\nescu, care ar trebui s\ deschid\ aceast\a doua list\, a celor aresta]i, închi[i, persecuta]i,exila]i. Nu i-a[ include aici pe Radu Gyr, pentru primalui vin\ (mort în 1975, prima lui deten]ie se datoreaz\apartenen]ei la legionarism), [i Nichifor Crainic (1972),pentru c\ ei vin dinspre extrema dreapt\ interbelic\. Dar,dup\ V. Voiculescu [i Mircea Vulc\nescu, l-a[ a[ezape Petre Pandrea (1968), un caz interesant de disiden]\de stânga, critic acerb al comuni[tilor români. Am r\spunscu câteva s\pt\mâni în urm\, tot în aceast\ pagin\, laîntrebarea A existat disiden]\ înainte de Paul Goma?[i am invocat atunci cazurile unor scriitori condamna]ila moarte pentru literatura lor anticomunist\: VictorValeriu Martinescu, P\storel Teodoreanu [i Radu Gyr(închis a doua oar\ [i condamnat la moarte pentru poemulcare îndeamn\ la r\zvr\tire Ridic\-te, Gheorghe, ridic\-te, Ioane). Un caz exemplar îl reprezint\ poetul ConstantTonegaru (mort în 1952). Aproape toat\ lumea o uit\ peeseista Alice Voinescu (1885-1961), arestat\ în 1951pentru ceea ce s-a considerat a fi o mi[care de rezisten]\prin conferin]ele clandestine organizate de Petru Manoliu(1903-1976), ambii refugia]i într-un exil interior [i întraduceri. Alex {tef\nescu are în Istoria... sa osec]iune ampl\ dedicat\ scriitorilor aresta]i (p. 26-34),din care extrag urm\toarele nume: N. Carandino,Petru Caraman, Adrian Marino, Nicolae Balot\, IonCaraion, Anatolie Pani[, Romulus Dianu, George Iva[cu,Ovidiu Papadima, Ovidiu Cotru[, Al. Ivasiuc, I. D. Sîrbu,{tefan Aug. Doina[, Marcel Petri[or, Leonid Dimov,Petre }u]ea, Constantin Noica, N. Steinhardt, VladimirStreinu, Sergiu Al. George, Al. Paleologu, Valeriu Anania,Ernest Bernea, Olga Caba, Georgeta Cancicov, RaduCioculescu, C. Ciopraga, Cella Delavrancea, AntonDumitriu, Sergiu Filerot, Ion Frunzetti, MarcelGafton, Sergiu Grossu, Emil Gulian, Pan Halipa, Al.Marcu, Pericle Martinescu, Teohar Mihada[ etc. Undic]ionar cuprinz\tor este Victimele terorii comuniste,realizat de Cicerone Ioni]oiu, din care am putea extrageo list\ impresionant\ de scriitori, filosofi, istorici etc.Mergând pe firul disiden]ei spre ultimele dou\ deceniiale regimului comunist, trebuie s\-i not\m, între cazurilecele mai prestigioase pe Paul Goma, Dumitru }epeneag,Bujor Nedelcovici, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu,la care trebuie s\ ad\ug\m situa]iile celor dinafaraliteraturii (Gheorghe Ursu etc.).Exerci]iul merit\ f\cut, pentru o completare a listei[i documenta]iei concrete a fiec\rui caz, pentru c\ elar ar\ta conving\tor amploarea fenomenului de rezisten]\intelectual\, moral\ [i politic\ la comunism. Dou\ lumimorale paralele, ireductibile, coexist\: comunismul [irezisten]a la comunism, cu diferen]e de amplitudine,fluctua]ii de intensitate a vie]ii intelectuale [i investi]iiafective de semn contrariu. E o dovad\ de obtuzitate saude rea-voin]\ s\ o vezi numai pe una dintre ele. S-arp\rea c\ ast\zi persist\m în a vedea mai bine pe profitoriicomunismului decât pe cei care l-au subminat, aucreat o alternativ\, oricât de firav\ sau de discret\, p\strândo tradi]ie de profunzime a libert\]ii de crea]ie, a ra]ionalismului[i a spiritului critic. Exist\, în mod ciudat, o mai maresatisfac]ie în a negativiza integral un trecut mult maicomplex (o demonizare f\r\ exorcizare) decât în a distingep\r]ile lui pozitive, durabile, constructive, salvatoare.•(va urma)13România literar\ nr. 32 / 15 august 2008

Cum se integreaz\culturile na]ionale înnoul Turn Babel alUniunii Europene?c o m e n t a r i i c r i t i c eRomânia literar\ nr. 32 / 15 august 200814CE ROL mai poate juca religia înlumea contemporan\? Care suntavantajele [i dezavantajeleglobaliz\rii pentru cultur\? Ceimplica]ii culturale are masivulfenomen de migra]ie, specificlumii contemporane? Pân\ undepoate merge ecumenismul [idialogul între Biserici? Cât demare este influen]a bombardamentuluiinforma]ional al massmediaasupra modului în care cet\]eanul perceperealitatea? Cum se integreaz\ culturile na]ionale înnoul Turn Babel al Uniunii Europene? Pot fi descifratesemnifica]ii contemporane ale fenomenului depelerinaj? Care este limbajul artistic cel mai adecvatpentru dialogul cultural în secolul XXI? Exist\ c\ipentru adaptarea omului contemporan la nouaparadigm\ cultural\ a postmodernit\]ii menite s\evite sacrificarea valorilor tradi]ionale?Iat\ doar câteva întreb\ri care stau (ar trebui s\stea) pe buzele oric\rui intelectual responsabil înroepoc\ de muta]ii majore pe toate planurile, precumcea pe care o str\batem din anul 1989 încoace. Înmai pu]in de dou\zeci de ani, paradigma existen]ial\a românilor (fire[te, nu numai a românilor) a suferitmuta]ii inimaginabile. Înainte de 1989, românii tr\iauîntr-un sistem închis ermetic, în care accesul lainforma]ii era cvasi-prohibit (cele dou\ ore zilnicede „program“ tv [i „ziarele“ erau mai degrab\ parodiiale unor surse de informare), c\r]ile, filmele [ispectacolele de teatru sufereau amput\ri din parteacenzurii, când nu erau interzise de-a dreptul, m\rturisireacredin]ei devenea, pentru cel în cauz\,handicap social, ie[irile în str\in\tate erau doarprivilegiul unui grup foarte restrâns, iar contactelecu str\inii constituiau o infrac]iune pedepsit\ cu anibuni de închisoare. Cine [i-ar fi imaginat la începutullui decembrie 1989 c\ în mai pu]in de dou\ deceniiinternetul, telefonul mobil, cardurile bancare, muncasau studiile în str\in\tate, contactele cu str\inii,televiziunea digital\ vor face parte din existen]acotidian\? Ce a pierdut [i ce a câ[tigat omul actualîn urma acestei transform\ri a modului s\u de via]\?Aceasta este întrebarea pe care Horia-Roman Patapievici[i-a pus-o cu ceva vreme în urm\. O întrebare la careCristina Gavrilu]\ încearc\ s\ afle r\spunsul interogând,la rândul ei, câteva personalit\]i marcante alelumii contemporane, speciali[ti incontestabili ai unordomenii diverse, toate având îns\ leg\tur\ cu dezvoltareafiin]ei umane: istorie, sociologie, antropologie,religie, film [i arte vizuale.Marc Augé, antropolog social [i cultural estespecialist în probleme africane. Paul Barb\neagr\este un foarte cunoscut cineast, eseist, fost colaboratoral postului de radio „Europa liber\“ [i prieten apropiatal lui Mircea Eliade. Philippe Boutry activeaz\ laCentrul de Studii Antropologice Religioase Europene[i pred\ la Universitatea Paris XIII. Jean-Paul Colleyn, licen]iat în [tiin]e sociale [i-a dat undoctorat în antropologie [i a realizat mai multedocumentare. André Godin, doctor în litere [i [tiin]eumaniste, a fost directorul Centrului de AntropologieReligioas\ European\ de pe lâng\ École des HautesÉtudes en Sciences Sociales. Moshe Idel, profesorla Universitatea Ebraic\ din Ierusalim este consideratprincipalul specialist mondial al Kabbalei,Mitropolitul Iosif este mitropolit al Europei Occidentale[i Meridionale, ierarhul care p\store[te pe ceimai bine de dou\ milioane de români afla]i îndiaspora sau angaja]i temporar la munc\ în str\in\tate.Simpla în[iruire a numelor interlocutorilor CristineiGavrilu]\ vorbe[te de la sine despre nivelul ridicatde interes al acestei c\r]i în actualitate. Mai ales c\autoarea are orizontul cultural [i inteligen]a necesarepentru a pune întreb\rile cu adev\rat importante,în raport cu preocup\rile de c\p\tâi ale fiec\ruiadintre cei intervieva]i. De altfel, de cele mai multeori, discu]iile dintre autoare [i invita]ii s\i dep\[escsemnificativ cadrele unor interviuri publicistice. Setransform\ în mici dezbateri între speciali[ti, în careambele p\r]i aduc argumente [i deschid noi teme dediscu]ie. Aducând în prim plan cele dou\ viziuniDilemeleomului(post)modernCristina Gavrilu]\, Sacrul [i californizareaculturii. {apte interviuri despre religie [iglobalizare, Editura Paideia, Bucure[ti, 2008,208 pag.asupra rolului pe care îl poate juca ast\zi ecumenismul(adversarii lui cred c\ în final acesta duce la aplatizareacredin]elor, la [tergerea diferen]elor specifice dintreconfesiuni, în vreme ce partizanii consider\ c\,dimpotriv\, ofer\ [ansa unei îmbog\]iri spirituale,tocmai prin punerea în valoare a diferen]elor), autoareaîi ofer\ lui André Godin [ansa unui r\spunsfoarte nuan]at: „... avem aici cele dou\ extreme.Pe de o parte, este adev\rat c\ acest ecumenism, careeste la mod\ [i pe care l-am putea numi «desalon», ar putea duce la o aplatizare a specificit\]iidiferitelor religii, deci la o relativizare. Este adev\rat,[i avem numeroase exemple. În confuziaactual\, cu modernitatea [i cu secularizarea galopant\,trebuie ca dogmele fiec\rei religii s\ fie totu[imen]inute. Dac\ nu, atunci vom asista la un fel depseudo-dialog care constituie, de fapt, arta de atr\i împreun\ [i compromisurile care decurg de aici.{i, cu siguran]\, diferen]ele exist\. Îns\ trebuie s\încerc\m s\ dep\[im acest obstacol, c\ci dialogulinterreligios ne poate aduce multe beneficii“ (pp.30-31).Aproape fiecare întrebare [i fiecare r\spuns dinaceast\ carte l\muresc sau m\car pun în discu]ie câteo dilem\ fundamental\ a vremii noastre. S-arputea scrie o nou\ carte numai din comentarea acestorîntreb\ri [i r\spunsuri. Cum spa]iul unei cronicinu se preteaz\ la dezvolt\ri atât de ample, m\ m\rginescs\ spun c\, din punctul meu de vedere, interviulcel mai interesant mi s-a p\rut a fi cel în careautoarea l-a avut ca interlocutor pe Paul Barb\neagr\.Este cel care pune cel mai pregnant în eviden]\raportul dintre sacru [i lumea contemporan\ (de laPaul Barb\neagr\ împrumut\ autoarea formula„californizarea culturii“). În plus, cineastul ofer\ oextrem de intersant\ evocare a bunului s\u prietenMircea Eliade. Portretul savantului este foarte nuan-]at [i realist (edificatoare este crisparea produs\ înfamilia savantului în clipa în care cineastul a pus ocandid\ întrebare despre substan]a religioas\ a luiCorneliu Zelea Codreanu). Realmente citindrememor\rile lui Paul Barb\neagr\ cititorul aresentimentul c\ în]elege mai bine personalitateasavantului, cu tot ce a avut ea sublim (generozitatealui Eliade, despre care scrie la un moment dat [iVirgil Ierunca, ]ine deja de domeniul legendei),dar [i [ov\ielnic. Una peste alta, Paul Barb\neagr\îi face istoricului religiilor un portret luminos,admirativ, care corecteaz\ multe dintre locurilecomune care continu\ s\ circule pe seama sa. Astfel,în pofida a ceea ce se spune despre el, Eliadevenea la biseric\ [i era profund credincios. „Problemaera c\ el nu putea s\ pledeze public pentru religiacre[tin\, el se dorea un istoric [i un filosof al religiilor.Era mai preocupat s\-i conving\ pe oameni c\Dumnezeu exist\ [i c\ nu se poate tr\i f\r\ El. A[acum spunea [i în film, dac\ Dumnezeu n-ar fi,totul ar fi numai scrum. Sunt sigur c\ undeva Eliadeavea sentimentul unei misiuni. El nu tr\ia a[a ca noi,care încerc\m s\ în]elegem, s\ mergem mai departe.Eu îl v\d a[a, ca un profet care a trecut prin lumeaaceasta [tiind tot...“ (p.107) Fire[te, incomodulsubiect al apropierii lui Mircea Eliade de mi[carealegionar\ nu putea fi ocolit. Spune Paul Barb\neagr\:„Rela]iile lui Eliade cu mi[carea legionar\ au fost,repet, nu rela]ii de ordin politic, ci rela]ii de ordincultural, spiritual [i religios. Acuza]ia c\ ar fi antisemit,legionar sau rasist mi se pare lipsit\ de cinste [iinteligen]\. L-am cunoscut pe Eliade dac\ nu foartebine, atunci bine. Putea fi b\nuit de orice, dar, înnici un caz, de ur\ fa]\ de cel\lalt. El era animatde dorin]a de a fi folositor tuturor.“ (pp. 108-109)Invocând o confesiune a lui Mircea Eliade, PaulBarb\neagr\ sus]ine c\ acesta nu ar fi scris niciodat\articolul cel mai compromi]\tor pus pe seama sa.Ziarul ar fi apucat îns\ s\ anun]e c\ va publica unarticol scris de Eliade [i cum acesta nu l-a mai predat,i-a folosit semn\tura pentru a nu fi pus în situa]iajenant\ de a dezmin]i anun]ul ini]ial. Întrebat dece nu a denun]at un astfel de procedeu, Eliade ar fir\spuns: „Nu puteam, eram prieten cu redactorul-[ef [i l-a[ fi compromis. Putem fi sau nu de acordcu aceste afirma]ii. M\rturia îns\ trebuie re]inut\ cuatât mai mult cu cât ea vine din partea unui om aflatvreme de mul]i ani în anturajul savantului.Sacrul [i californizarea culturii. {apte interviuridespre religie [i globalizare de Cristina Gavrilu]\este mai mult decât o carte de interviuri. Autoareapropune o dezbatere actual\ [i necesar\ despreprezentul [i perspectivele omului contemporan. Odiscu]ie dezinhibat\, la care fiecare cititor poatecontribui cu propriile sale argumente [i intui]ii.Dincolo de r\spunsuri, ea ofer\ un set de întreb\ri,esen]iale pentru îne]elegerea lumii de azi. •ConcursInstitutul Limbii Române organizeaz\ concurspentru posturilor de lector de limba român\ de laUniversitatea Columbia din New York, S.U.A. [i Universitatea„Kiril [i Methodius“ din Skopje, Macedonia. Cursulde limba român\ va fi sus]inut începând cu anuluniversitar 2008-2009. Pot candida absolven]ii facult\]ilorde filologie titulari ai unei universit\]i acreditateromâne[ti. La cererea partenerilor str\ini, candida]iitrebuie s\ îndeplineasc\ urm\toarele condi]ii:– pentru postul de la New York – s\ fie buni cunosc\toriai limbii engleze;– pentru postul de la Skopje – s\ fie doctori înfilologie (limba sau literatura român\) cu grad universitarde lector, conferen]iar sau profesor.Termenul de depunere a dosarelor este 29 august2008. Informa]ii suplimentare pot fi ob]inute la num\rulde telefon 3110631, pe site-ul www.ilr.ro al InstitutuluiLimbii Române sau pe site-ul Ministerului Educa]iei,Cercet\rii [i Tineretului, www.edu.ro.

a c t u a l i t a t e aO discu]iepe bulevardIUNIE 1958. Orbul pe strad\, Ilie, mili]ianului pe24care mai mult `l sim]ise, dup\ glasul cu care `[i`ndemna cet\]enii s\ circule.- E[ti `n patrulare pe-aicea?...- Da,.. da,... sunt Ilie,... merg al\turi de matale.Suntem pe bulevard. {tii care...- {tiu,... [tiu, vai de mine [i de mine...- Ei, fii atent s\ nu te loveasc\ vreo ma[in\...- Sunt,...sunt... Da e ceva nori pe cer, ori s\ mise par\ mie... Parc\ e a ploaie...- E `ncolo, spre [osea... poate disear\ plou\...- Auzi, tov. Ilie... am citit `n ziar... adic\ n-am citit eu, zicea unuc\-a citit c\ o s\ avem o var\ ploioas\... O fi a[a?...- Mai [tii... S-ar putea.Orbul ridic\ pu]in bastonul s\u alb de nev\z\tor, - [i zice: O iau`ncoace, `n Amzei, s\ iau ni[te zarzavat, face nevast\-mea o sup\...- Bine face Ilie, atent la semafor, da, coana Evdochea ce face?...- Bine, bine, o cam dor [elele...- Ei, trece...- Eu m-a[ duce... Pân\ acilea m\ aduse nepotu-meu, Sile, care nu-[ ce umbl\ p-acilea, - m\ l\s\ singur-singurel...Ilie râse, apoi `ntreb\:- Vrei s\ te trec io strada?...- P\i, dac\ vrei... V\d c\ Sile nu mai vine...- Las-c\-i spun eu c\ te-am trecut, - p\ Sile `l [tiu...- Bine, atunci s\ trecem... {i orbul ridic\ bastonul.Mili]ianul interveni, - las-c\ nu merge a[a... te conduc io... [i`n\l]\ bra]ele `ncruci[ate.La ora aceia nu prea circulau ma[ini. Ilie se apropie de orb [i-i spuses\ mearg\ lini[tit [i s\ nu mai ridice bastonul, c\ mai mult `ncurc\. ~l lu\de bra], nu `nainte de a face un semn c\tre automobili[tii care treceaula ceasul acela pe bulevard. {oferii se oprir\, [i mili]ianul, ]inându-lde bra] pe orbul care mergea `n felul lui, dezordonat, p\[i `nainte prinfa]a ma[inilor ce sta]ionau.Rar, cu toat\ grija, mili]ianul `l conduse pe zebr\ lini[tindu-i peconduc\tori.Unul mai tân\r scoate capul pe geam [i `l `ntreb\ pe mili]ian cu unrespect pref\cut – ce-are, tovar\[e, nu vede deloc sau... mili]ianul f\cusemn c\ nu vede omul d\loc, d\loc, `l [tie, - a, dac\-l [ti]i, se schimb\situa]ia, - `ntrebam [i eu, a[a... nu zic nimica!~n fine, `ncet-`ncet, trecur\ pe partea ailalt\ a bulevardului, `n dreptul`n care se face strada ce duce spre Pia]a Amzei. Aici Ilie `[i terminamisiunea sa de om al legii ajutându-[i tovar\[ii cet\]eni `n dificultate.Dar sosi momentul s\ aprind\ [i o ]igar\, - dac\ trecea dincolo, reintra`n serviciul unde nu mai putea s\ fumeze, [i mai putea sta aici ni]el devorb\...St\tea [i privea aglomera]ia. {i atunci `i veni o idee. C\ tot `l trecuel pe orb bulevardul... S\-i povesteasc\ lui chestia aia cu r\]u[ca, carele-o spusese un ziarist de-al lor care fusese de fa]\ la... Londra, unul dinb\ie]ii \ia de[tep]i, cu [coal\, trimis acolo... Cic\ au ei `n mijlocul Londreiun... ele[teu cu ra]e, de-ale de care avem [i noi, ra]e!... [i nu [tiu cumse face c\ un pui de ra]\... o r\]u[c\, cum ar veni, trece strada aia carevine p\ lâng\ palatul lor...regal, c\ are ei unul, fir-ar s\ fie...Orbul asculta cu mâinile la piept...{i când colo... ca s\ vezi... trece garda c\lare, c\ au ei [i gard\ a[acu coifuri,... cu zale,... cu fel de fel, cu comandantul c\lare `n frunte.{i vede el r\]u[ca trecând strada – [i mili]ianul nostru o imit\ f\când`ncoace [i-ncolo, ca ra]ele, cum umbl\ ele, `n]elegi? – [i orbul cl\tin\din cap, - [i atunci, reia Ilie, - comandantul strig\ `nd\r\t, la solda]ii careveneau dup\ el... ST|I!... drep]i, adic\, s\ `nlemneasc\ acolo, s\ lases\ treac\ ra]a, [i r\]u[ca trecu strada ca o regin\,... fata unei regine,]an]o[\... uite-a[a... [i `[i bomb\ ni]el pieptul...Orbul b\tu o dat\ din palme, [i f\cu cu necaz, parc\: Ai draculuiengleji!... •TERMENUL corporatist eînregistrat în dic]ionarele noastregenerale doar cu sensuri maivechi, specializate, raportatela corporatism, la rândul s\udefinit ca „doctrin\ socialpolitic\...“;nu accep]ia teoretic\[i doctrinar\ (pentru care seface trimitere la etimoanelefranceze) este îns\ cea maifrecvent\ azi, când cuvintele familiei lexicaleau intrat în circula]ia larg\ prin calchiereaunor sensuri curente din engleza american\.Cuvîntul corpora]ie însu[i apare în DEX maiîntîi ca un sinonim pentru „isnaf, rufet“ [iabia apoi, cu paranteza prudent\ „în unele]\ri“, cu defini]ia „întreprindere mare“. ÎnThe Concise Oxford Dictionary (1999),corporation e „a large company or groupof companies“ (iar corporatism e definit ca„the control of a state or organization bylarge interest groups“). În Trésor de la languefrançaise informatisé (atilf.atilf.fr), se precizeaz\c\ termenul francez corporation este uneorifolosit, dup\ modelul lui corporation dinengleza american\, ca echivalent pentrucompagnie, firme, société. În româna actual\vorbit\ ([i înc\ necuprins\ în dic]ionare),corpora]ie e utilizat curent cu sensul de „firm\(mare)“ („dup\ ani de cre[tere, fosta afacerede familie se transform\ în corpora]ie“,Business Magazin, 31, 2008) [i mai alesde „mare companie interna]ional\“ (“Contabilii[i avoca]ii pl\ti]i ca într-o corpora]ie“, BusinessStandard Antreprenor“, 12.05.2008). Sintagmade corpora]ie sau adjectivul corporatist ajungs\ capete sensul „specific firmelor (mari)“:se vorbe[te de „m\r]i[oare de corpora]ie“(Cotidianul, 1.03.2007), de „folclorulcorporatist“ (blogoree.ro), de „culturacorporatist\“ (metropotam.ro) sau de limbajulde corpora]ie ori corporatist: „limbajul g\unosal PR-ului de corpora]ie“ (brandidentity.wordpress.ro),„locul era plin de oameniîmbr\ca]i fain la costum, business like, limbajcorporatist“ (jollyca.wordpress.com). Adjectivulapare [i substantivat, pentru a desemnapersoane care lucreaz\ în corpora]ii: „Memoriileunui corporatist“ (corporatistu.ablog.ro),„Corporatistul de Bucure[ti“ (resursadefun.ro),„corporatistele tomnatice“ (piticu.ro) etc.Cum se vede, referirile la un anume stil devia]\, comportament [i limbaj sînt adeseaironice.Sintagma limbaj corporatist nu e (înc\)folosit\ de lingvi[ti, dar are deja un în]elesdestul de clar pentru mul]i vorbitori. Eadesemneaz\ un anume jargon al activit\]iiîntr-o firm\, al conducerii [i al organiz\riimuncii, al gestion\rii proiectelor, al recrut\riide personal [i al form\rii echipelor de lucru.Îi sînt caracteristice împrumuturile [i calcurilemasive din englez\: „companiile gr\bescadaptarea oamenilor la schimb\ri prin form\ri(„training-uri“ în limbaj corporatist)“(dilemaveche.ro)“, „acesta este factoruldeterminant (in limbaj corporatist, ‘triggerul’ )“(corporatistu.ablog.ro). De multe ori – ca înexemplele de mai sus - împrumuturile parperfect traductibile; de fapt, în domeniul„Limbajcorporatist“organiz\rii muncii specializarea nu esteatît de evident\ ca în tehnologia informatic\,în finan]e etc.: cuvîntul nou exprim\ oidee destul de banal\, legat\ de via]a cotidian\.Folosirea termenului de specialitate (training,team-building, planning, target) nu e deciimpus\ de rigoarea [tiin]ific\ a domeniului,ci e mai curînd un simplu semn de recunoa[tere,element al unui cod care îi diferen]iaz\ pecunosc\tori de ceilal]i. În plus, acestlimbaj e foarte previzibil, cli[eizat. Nu oricecli[eizare e la fel de sup\r\toare: un limbaj[tiin]ific abund\ în termeni obscuri pentrunespeciali[ti [i care se repet\ insistent. Impresiairitant\ de cli[eizare provine aici, ca [i încazul limbii de lemn, din tratarea ideologic\a realit\]ii: constînd din valori obligatorii,nepuse în discu]ie: atitudine pozitiv\, „dedica]ie“,dinamism, flexibilitate, capacit\]i de comunicare,spirit de echip\, capacitate de a gestionasitua]ii de criz\ etc. Cine evoc\ aceste cli[eenu crede neap\rat în valorile pe care ele lepresupun, dar se supune ritualului de a lerosti; limbajul tinde s\ anuleze problemele,s\ suprime dezbaterea real\, s\ rezolve totulprintr-o formul\ magic\.Unul dintre cuvintele-cheie ale limbajuluicorporatist, despre care am mai vorbit(România literar\, 27, 2003), e provocare(traducerea lui challenge, cu o modificaredestul de marcat\ a sensului). Ideologia pecare o presupune, formulabil\ în termeni noi- c\ nu exist\ probleme, ci doar rezolv\ri –sau ai în]elepciunii b\trîne[ti (orice dificultatee o ocazie de a-]i forma caracterul, nu e bines\ te temi de încerc\rile vie]ii etc.) e corect\[i util\ în esen]\, dar devine iritant\ înmomentul în care ajunge s\ fie obligatorie,suprimînd libertatea [i gîndirea critic\. Prinreac]ie, se manifest\ tendin]a s\n\toas\ dea submina acest limbaj prin „traduceri“negativiste [i cinice (în internet, pe bloguri[i forumuri, exist\ o frumoas\ colec]ie detranspuneri ironice ale formulelor eufemisticesau de r\spunsuri sarcastice – unele,nereproductibile - la întreb\rile-tip dininterviurile de angajare: „Unde te vezi pestecinci ani?“). Între pseudo-termenii de specialitateai acestei limbi se num\r\ [i verbele a focusa[i a prioritiza. Despre primul, anglicismdublînd inutil pe a focaliza [i care, oricum,poate fi întotdeauna tradus prin „a se centra“,„a se concentra“, „a-[i fixa aten]ia“ etc.am mai vorbit (România literar\, 7,2007), de altfel, nu e limitat doar la limbajulmanagerilor. Mult mai specific e a prioritiza(cu infinitivul lung prioritizare) – „a ierarhiza(proiecte, scopuri) în ordinea priorit\]ii“ -,transpunere a verbului englezesc to prioritize:„cum s\-]i prioritizezi ac]iunile“; „abilit\]ilede prioritizare sunt metoda de a realiza caresarcini sunt mai importante într-un anumitmoment, [i s\ acorzi acelor sarcini mai mult\aten]ie, energie [i timp. Focuseaz\-te pe ceeace este important, în defavoarea activit\]ilorcu valoare sc\zut\“ (bloombiz.ro), „cândajungi într-o pozi]ie relativ important\,cert este c\ trebuie s\ prioritizezi“ (Evenimentulzilei, 16.07.2007). Ideea pare corect\, dartermenul r\mîne un barbarism iritant. •România literar\ nr. 32 / 15 august 20081 5

i n m e m o r i a mProfet al timpului s\uRomânia literar\ nr. 32 / 15 august 200816SOLJENI}ÎN. Un nume care a f\cut înconjurullumii. Un de]inut care a suferit persecu]iide tot felul, îns\ nu a cedat. Un om care aînfruntat [i a învins cancerul. Un matematiciandevenit celebru ca romancier [i istoric. Unscriitor care a avut curajul s\ denun]e ororiledin lag\rele comuniste sovietice. O con[tiin]\ mereutreaz\, angajat\ în slujba adev\rului. Un profet altimpului s\u.N\scut aproape concomitent cu revolu]ia bol[evic\,tr\itor al unui secol intrat sub t\v\lugul ro]ii ro[ii [imartor la senectute al amurgului odioasei utopiicomuniste, Soljeni]în a în]eles de timpuriu c\ trebuies\ se scuture de sentimentul p\gubos al fricii, al iner]iei,al supunerii în fa]a fatalit\]ii, [i c\ îi este dat, c\ nupoate altfel decât s\ m\rturiseasc\, s\ spun\ r\spicatadev\rul. A [tiut, precum to]i marii profe]i din vechime,c\ f\când aceasta se va expune torturilor [i persecu]iilortrupe[ti, îns\ î[i va salva ceva mult mai de pre]: sufletul.Nu numai al s\u, ci al unui întreg popor.Aleksandr Soljeni]în s-a n\scut la 11 decembrie1918, în plin r\zboi civil, în Kislovodsk, un or\[el dinCaucazul de nord. Tat\l îi murise într-un accident devân\toare cu [ase luni înainte de venirea sa pe lume,o lume care se schimba la fa]\ din r\u în mai r\u pem\sur\ ce copilul cre[tea. Între 1938 [i 1941 urmeaz\cursurile Facult\]ii de Matematic\ [i Fizic\ a Universit\]iidin Rostov de pe Don, în acela[i timp absolvind [icursurile MIFLI, Institutul de Filosofie, Literatur\ [iIstorie din Moscova. În cel de-al Doilea R\zboi Mondiala luptat în trupele de artilerie, primind distinc]ii pentrufapte de eroism [i ajungând la gradul de c\pitan.M\rturisirea adev\rului – o critic\ la adresa luiStalin descoperit\ de KGB într-o scrisoare c\tre unprieten – îl arunc\ în lumea închisorilor [i a lag\relorsovietice, o lume aflat\ parc\ pe alt\ planet\ [i denumit\metaforic mai târziu Arhipelagul Gulag. Cernereagrâului de neghin\. Teroare. Frig. Foamete. Zdren]e.Umilin]e. B\t\i. Cancer la stomac.Eliberat dup\ opt ani de lag\r în prim\vara lui1953, la moartea lui Stalin, tr\ie[te înc\ trei ani exilatîn diferite p\r]i ale Siberiei, pred\ matematica [i învingecancerul în urma unei cure de radioterapie într-un spitaldin Ta[kent. Istoria îi acord\ o perioad\ de gra]ie. Estereabilitat în 1956, se stabile[te în Riazan ca profesorde matematic\ [i î[i poate relua vechea pasiune de ascrie. Dezvolt\ [i definitiveaz\ schi]e mai vechi [i scrieo serie de nuvele [i povestiri, pe care le poatepublica pe fondul general al procesului de destalinizaresus]inut de Nikita Hru[ciov, cel care se pare c\ a aprobatpersonal publicarea nuvelei de debut O zi din via]a luiIvan Denisovici (1962). Este primit în Uniunea Scriitorilor[i chiar nominalizat pentru Premiul Lenin. O parte dinscrierile sale încep s\ circule în samizdat [i s\ ajung\,f\r\ [tirea sau acceptul s\u, în Occident. Redevineincomod prin felul frust de a vorbi [i de a scrie [i, înconsecin]\, i se confisc\ în 1965 toate manuscrisele,iar din 1966 nu i se mai permite s\ publice. Demersurisuficiente pentru a speria pe oricine, nu îns\ [i peSoljeni]în, care în anul urm\tor trimite c\tre CongresulAleksandrSoljeni]înIV al Scriitorilor din U.R.S.S. o scrisoare deschis\prin care denun]a dictatura ideologic\ responsabil\pentru confiscarea manuscriselor sale [i cerea dreptulla libertatea cuvântului. Adev\rul strigat de pe acoperi[urilecaselor, nu [optit la ureche în od\i]e ascunse.Tocmai pentru aceast\ for]\ moral\ izvorât\ dinmarea tradi]ie a literaturii ruse [i impregnat\ în scrierilesale, prime[te în 1970 Premiul Nobel pentru Literatur\pe care nu se duce s\ îl ridice personal, de team\ c\nu va mai putea reveni în ]ar\. În 1971 KGB-ul încearc\s\ îl reduc\ la t\cere, f\r\ rezultat. Dimpotriv\, glasuls\u începe s\ se aud\ din ce în ce mai clar [i mair\spicat, dup\ 1972 [i dincolo de grani]ele ]\rii,când încep s\ i se publice oficial scrierile, tot maiamendate [i mai ostracizate în U.R.S.S. Cum nimeninu este profet în ]ara sa, când situa]ia a sc\pat desub controlul oficialit\]ilor sovietice, în februarie 1974,este arestat din nou, acuzat de tr\dare, i se retragecet\]enia [i este deportat în Germania. Dup\ doi aniîn care locuie[te la Zürich, se hot\r\[te s\ se mute înStatele Unite, în Vermont, unde lucreaz\ febril laArhipelagul Gulag [i la Roata ro[ie, fiindu-i team\ c\nu va avea timp s\ î[i duc\ amplele proiecte la bunsfâr[it. Recunosc\tor pentru [ansa de a crea [i gândiîn libertate, Soljeni]în, sincer cu sine [i cu istoria pân\la cap\t, nu a încetat s\ priveasc\ cu ochi critic nicisocialismul utopic din dep\rtata ]ar\ mam\, nicicapitalismul materialist din ]ara de adop]ie, ceea cei-a atras, fire[te, acuze din ambele p\r]i.Perestroika anilor ’90 îi red\ cet\]enia rus\ confiscat\abuziv cu ani în urm\ [i îi ofer\ posibilitatea întoarceriiacas\ (1994). La revenirea în Rusia, dup\ dou\zeci deani de exil, Soljeni]în face o c\l\torie de 55 de zile, încare str\bate ]ara de la un cap\t la altul, în dorin]a dea lua contact cu realitatea [i de a ajunge astfel la esen]aneamului. În aceast\ mult discutat\ [i pu]in în]eleas\c\l\torie a cules din popor strig\te [i lacrimi, cu altecuvinte, a adunat crâmpeie din sufletul rus pe careîl credea nimicit. A[a a în]eles c\ nu era chiar totulpierdut. Mai avea pentru cine lupta, pentru cine scrie,pentru cine rosti adev\rul. Pentru Rusia profund\,pentru cei ce au urechi de auzit, a scris Rusia subavalan[\, un disperat [i poate ultim semnal dealarm\ înainte de stingerea unui neam.Soljeni]în. Un nume. Mai mult decât un scriitor.O vertical\. Un exemplu de curaj. O con[tiin]\ treaz\.Un profet al timpului s\u.Înainte de orice, s\ g\sim calea spre îns\n\to[ireanoastr\ l\untric\. Deoarece criza noastr\ spiritual\este mai dureroas\ [i mai periculoas\ decât haosulnostru economic. Dac\ se submineaz\ sufletul poporului,înseamn\ c\ s-a terminat cu el.(...) Nu, nu vasteleteritorii pierdute constituie principalul nostru prejudiciu.Via]a spiritual\ a poporului este mai important\ decâtîntinderea teritoriului s\u [i chiar decât nivelul deînflorire economic\. M\re]ia unui popor st\ îngradul înalt al dezvolt\rii sale interioare, nu al celeiexterioare.(...) Da. Spiritul poate s\ schimbe direc]iaoric\rui proces, fie el cât de dezastruos. S\ trag\ înl\turi chiar de pe marginea pr\pastiei. (Rusia subavalan[\)Carmen BR|GARUMesajulbobului de grâuBOBUL de grâu între pietrele de moar\ e metaforaprin care Aleksandr Soljeni]în [i-a definitpropria condi]ie: captiv între dou\ sisteme pecare le-a perceput la fel de strivitoare. De acolo,dintre cele dou\ pietre de moar\, [i-a clamatconvingerile, n\dejdiile [i dezn\dejdiile, mâniile[i profe]iile.Ne place s\-l evoc\m mai mult în ipostaza sa dedisident inflexibil care a contribuit decisiv la disolu]iasistemului comunist. E adev\rat: dintre to]i cei careau pus um\rul la aceast\ pr\bu[ire pe care nimeni n-omai credea posibil\, doar P\rintele Ioan Paul al II-leaa mai avut charisma [i puterea sa de convingere.Fa]\ de Sfântul P\rinte îns\, Aleksandr Soljeni]în aveaplusul de credibilitate al celui ce vorbe[te din interior.El a fost ofi]erul competent [i loial care a luptat în„Marele R\zboi Pentru Ap\rarea Patriei” – tem\ sacr\pentru orice rus, indiferent de convingerile sale. El atr\it acolo nemijlocit revela]ia incompeten]ei, tic\lo[iei[i ororilor staliniste. El a vorbit [i a devenit IvanDenisovici, supravie]uitor dup\ opt ani de lag\r. Dup\care a scris, iar într-un moment de relaxare hru[ciovist\,a reu[it s\ [i publice.Recitit\ azi, dup\ ce am luat cuno[tin]\ deororile din propriile noastre lag\re [i închisori, O zidin via]a lui Ivan Denisovici ne apare ca o relatare softa unei zile oarecare dintr-un lag\r sovietic. Atunciîns\, povestirea aceasta a avut efectul unei racheteformidabile prin înc\rc\tura ei insolit\. În primul rândîn Uniunea Sovietic\, fire[te. Era prima dat\ când

i n m e m o r i a masemenea teribile adev\ruri erau rostite public [ir\spândite în zeci de mii de exemplare. În m\icu]a Rusiese porni un fream\t nepermis. Sistemul reac]ion\ prompt,regretându-[i îng\duin]a. Era îns\ prea târziu. Celelaltedou\ rachete – Pavilionul... [i Arhipelagul Gulag –înfierbântau deja samizdatul [i ]â[nir\ peste hotare.Obstinata intelighen]ie occidental\ de stânga,corupt\ ori sedus\ de propaganda comunist\, primeao grea (dar nu mortal\!) lovitur\, iar întreg Occidentulde bun\-credin]\ tr\ia revela]ia unor orori desprecare se vorbise pân\ atunci doar sotto voce, dar care,iat\, se dovedeau cu nimic mai prejos decât cele naziste.Pentru ca, dup\ aceea, Nobelul s\-l proiecteze pefirmamentul marilor con[tiin]e ale veacului 20.Ei, [i ce bine ar fi fost, nu-i a[a, ca lucrurile s\ sefi oprit aici! Dar el era una dintre acele con[tiin]e care,în orice împrejur\ri, î[i r\mân credincioase sie[i. Ajunsîn exil, a sim]it dintr-odat\ povara celeilalte pietre: ceaa consumismului paroxistic, degradant, umilitor, pustiitoral oric\rei în\l]\ri deasupra teluricului cotidian. {inu [i-a îng\duit s\ tac\ nici acum, când se aflaap\rat, îndestulat [i adulat. La ce i-a trebuit?! zic filistinii.Uite c\ i-a trebuit. Fiindc\ a[a era el, omul rostiriiadev\rului, a[a cum însu[i îl percepea, oricât dezdruncin\tor ar fi fost. {i astfel a urmat momentulmemorabil Harvard 1978, când, în fa]a a 25.000 deamericani care l-au ascultat nemi[ca]i în ploaie, [i-af\cut cunoscut crezul: „Via]a nu poate fi m\rginit\ lac\utarea celor mai convenabile moduri de a ob]inebunuri [...] Trebuie s\ existe o dorin]\ permanent\ dea transforma aceast\ c\l\torie care este via]a în experien]amaturiz\rii spirituale, astfel încât, atunci când p\r\se[tiDesen de Levinvia]a acesta, s\ fii o fiin]\ mai bun\ decât când ai început-o.”Valorile umane, zicea, au fost [i continu\ s\ fieînc\lcate uluitor. {i înc\, mai concret: „Con[tiin]ar\spunderii omului în fa]a lui Dumnezeu [i a societ\]iis-a estompat. Drepturile omului au fost în\l]ate atât denes\buit, încât distrug drepturile societ\]ii [i îns\[isocietatea. Presa, îndeosebi, î[i închipuie c\ totul îi estepermis, ea, pe care nimeni n-o mandateaz\ prin alegerilibere [i care totu[i a dobândit o for]\ care dep\[e[teputerile legislativ\, executiv\ [i judec\toreasc\ [...]Ideologia dominant\, care pune pe primul plan acumulareade bunuri materiale, confortul atât de apreciat, aducecu sine în Occident o mole[eal\ a caracterului, un declinmasiv al curajului...”Era prea mult [i prea nea[teptat. America, aceaAmeric\ suficient\, satisf\cut\ de bun\starea [i hegemoniaei, l-a dezavuat; presa, bineîn]eles, cu obi[nuitele-in\ravuri, manipulându-[i cititorii, r\st\lm\cind, trunchiind,sco]ându-l din context, l-a lapidat; Occidentul european,consternat, l-a clasat printre marii problematici. Acontribuit el însu[i din plin la asta, mai ales dup\ ce arevenit în patria care din nou l-a contrariat [i l-a nelini[tit,dar pe care n-a încetat s-o adore, c\utând cauze [i solu]iiîntr-un na]ionalism ancestral, în nostalgia imperial\care a frisonat întotdeauna Europa, într-un antisemitismde netolerat în noul veac.Unul dintre colegii no[tri, scriitor, afirma ritos:„Soljeni]în a disp\rut odat\ cu r\zboiul rece.” E adev\rat.Dar nu [i pentru cei ce au urechi de auzit. Fiindc\adev\rurile sale au o pondere mult mai mare decâterorile [i am\girile senectu]ii. Cu fiecare nou\ zi aacestei lumi care [i-a pierdut reperele, plutind în deriv\pe un soi de terifiant\ [i imprevizibil\ mare a sargasselor,adev\rurile lui Aleksandr Soljeni]în î[i v\descactualitatea. El ne vorbe[te tuturor. El e de acum uncet\]ean al lumii [i o con[tiin]\ exponen]ial\ a veaculuitrecut, purtând totodat\ însemnele grandorii [i tragismuluineamului s\u.Chipul s\u ascetic, prelung, din anii de pe urm\,purtând în ochi o expresie de o trist\ gravitate, sem\natot mai mult cu al acelui Sfânt Grigore înso]ind-o peMaica Domnului, zugr\vit de Rubliov. Îi lipsea doaraura. Pentru c\ n-a fost un sfânt. A fost doar un lupt\torînzestrat cu credin]\ tare [i cu singura dar redutabilaarm\ la care e îndrept\]it un scriitor: Cuvântul.Radu CIOBANUTimpul scriitoruluiÎN SECOLUL al 19-lea au existat dou\ c\r]i careau influen]at via]a a milioane de oameni: Colibaunchiului Tom a Harrietei Beecher Stowe, care ajucat un rol uria[ în abolirea sclaviei în StateleUnite, [i Ce-i de f\cut? a lui N. Cernî[evski, datorit\c\reia, în Rusia, mii de oameni au îmbr\]i[at ideilerevolu]ionare.În secolul 20 a fost una singur\, [i aceasta a fostArhipelagul Gulag a lui Aleksandr Soljeni]în.Dup\ ce au citit-o, unii au spus: „Gata, e timpuls\ plec\m din ]ara asta”. Al]ii au spus: „A[a ceva nutrebuie s\ se repete. }ara aceasta trebuie reformat\”.Cei din a treia categorie au decis: „Aici e oribil [ipericulos de tr\it. Vom sta piti]i [i vom a[tepta vremurimai bune”.Asta era în Rusia.Chiar dac\ nu la fel de dramatic, oamenii dinafara grani]elor Rusiei au suferit [i ei un [oc puternic:lovitura dat\ convingerilor idealiste de sorginte socialist\a fost dur\.Adic\, citind Arhipelagul Gulag, oamenii [i-auschimat via]a, dac\ avem în vedere [i faptul c\ dup\Hitler [i Stalin toate ideologiile au început s\ pârâie pela cus\turi. {i, deodat\, apare CARTEA. Era un triumfal literaturii, f\r\ egal în toat\ istoria literelor mondiale.Aleksandr Soljeni]în este, înainte de toate, (lucrulacesta se uit\ adesea din cauza rolului lui social) scriitor.Un mare prozator rus.Mai mult, e cert c\ a ajuns la rolul lui de publicistprofettocmai prin c\ut\rile sale literare. Se uit\ c\Soljeni]în a încercat, vreme îndelungat\, multegenuri [i stiluri. E suficient s\ recite[ti scrierile luitimpurii: O zi din via]a lui Ivan Denisovici, Zahar-Kalita, O întâmplare în gara Krecetovka, Gospod\riaMatrionei, În folosul cauzei, ca s\ vezi ce stiluri [imaniere diferite a abordat. Abia atunci când Soljeni]îna g\sit stilul arhaic [i l-a considerat potrivit pentru sine,a ajuns el la rolul s\u de profet aproape biblic. A[a,[i în nici un caz invers, s-au petrecut lucrurile.E clar cum a fost el perceput ini]ial - ca un adev\rpe fondul minciunii. Acuma îns\, a început o alt\ via]\[i, vai, Soljeni]în a început s\ fie folosit în interesulstatului. Anul trecut, la decernarea Premiului de Stat,printre meritele autorului, Arhipelagul Gulag nici m\carn-a fost pomenit. Iar dac\ anterioarele lui considera]iidespre revolu]ia din februarie 1917 s-au editat înmilioane de exemplare a fost pentru a se subliniaimportan]a unei mâini forte în conducerea statului.Asemenea gesturi sunt incorecte [i - nu neap\rat dinpunct de vedere social-politic – stilistic abuzive, fiindc\Soljeni]în nu e un instrument. În m\re]ia sa, el îi esteegal Rusiei.Faptul c\ a devenit o imagine, mai degrab\un portret decât un autor real, e trist. Trist nu pentruel, ci pentru Rusia, care nu vrea nici s\-[i în]eleag\prezentul, nici s\ se c\iasc\ pentru trecut. Iar cât prive[tetimpul lui ca scriitor, timpul prozatorului Soljeni]în,acesta va veni, se va întoarce. În literatur\, m\estria nudispare cu anii, ci spore[te în str\lucire. Ca acestfinal al faimoasei nuvele O zi din via]a lui Ivan Denisovici:„Asemenea zile au fost în perioada lui de deten]ie, dela prima pân\ la ultima, trei mii [ase sute cincizeci [itrei. Din cauza anilor bisec]i, i s-au ad\ugat înc\ trei”.Piotr VAILText rostit la Radio „Libertatea”, din Pragala 4 august 2008.Traducere din limba rus\ de Tamara TinuCu so]ia sa, Natalia Dimitreevna, iulie 2007România literar\ nr. 32 / 15 august 200817

p e s t e o p t m \ r i [ i ] \ r iEi bine, port acum acestesimbolice sandale, suntgata de start [i m\ simtîn largul meu....S-AR SPUNE la prima vedere c\ titlulacestei pagini – „Peste opt m\ri [i ]\ri”– nu se potrive[te cu apropiata noastr\Italie [i mai ales cu Roma, pe care, lafiecare venire, o salut cu inversul vorbeiardelene[ti adresate Blajului: „Te salut,mic\ Rom\!”. Într-adev\r, Italia nu seafl\, din punct de vedere al românilor,peste m\ri [i ]\ri, îns\ Roma, marelenostru Blaj, pare desp\r]it\ de vremeacând era capitala imperiului roman prin adev\rateoceane. Sau poate numai Tibrul e cel care îmi d\senza]ia de trecere a Styxului? Sau poate imagineamea despre Roma se datoreaz\ poemului lui Quevedope care l-am tradus cândva: „În Roma, tu, pribege,Roma c\utând, /vedea-vei: Roma n-o g\se[ti în ea./cadavre-s zidurile-n care faima-i sta,/ [i Aventinu-ipropriul s\u mormânt./ Ea zace unde Palatinu-a fostne-nfrânt, /medalii roase i-s de vreme grea, /v\dinddistrugerea din a lupta /în epoci vechi, latin blazonpurtând. /Doar Tibrul a r\mas, al c\rui val/ uda cetatea,azi o cript\ vie, /[i o boce[te-ndurerat [i pal./ O, Roma!Din frumoasa-]i m\re]ie / s-a dus tot ce fusesetrainic mal,/ doar fugitivul a r\mas [i o s\ ]ie”. (C\treRoma în ruine).Culmea e c\ acest poem destre Roma, pe care îlconsider cel mai bine definitoriu, a fost scris în spaniol\,ca o presim]ire a unit\]ii problemelor romanice dinsecolul în care tr\im. Astfel, murmur pe malurileTibrului „solamente / lo fugitivo permanece ydura”, gândindu-m\ câte au de împ\r]it ast\zi româniicu italienii [i spaniolii... [i invers. {i c\, probabil,„fugitivii” migran]i sunt tocmai ceea ce dureaz\ înruinata, sl\bita ([i din punct de vedere politic) cetate.Pe Ponte Milvio, care ducea cândva spre Via Flaminia,pe Ponte Sant Angelus (anticul Pons Aelius) mai po]isim]i pulsul acelei urbs aeterna, iar pe Palatin [i MonteCelio, unde m-au dus pa[ii în prima zi a [ederii mele,pe Aventinul cândva sclipind de temple, pe MonteEsquilino, unde se întindeau cândva gr\dinile luiMecena, am poposit cugetând asupra celor trec\toare.Dar - Ducunt volentem fata, nolentem trahunt!M-am aflat în aceast\ var\ la Roma datorit\particip\rii la festivalurile de poezie din Floren]a [iArezzo, al\turi de Daniela Cr\snaru, Mircea Dinescu[i Ruxandra Cesereanu, a[a încât [ederea în cetateaetern\, datorat\ integral Danielei, n-a fost decât otrecere. Dar, cum bine [tim, nu este pu]in timpul ce-lavem, ci ne împu]ineaz\ timpul pierderea lui. A[aîncât îi mul]umesc înc\ odat\ Danielei pentru momentelede clarificare pe care le-am avut privind apele Tibrului.Am cugetat c\, da, lo fugitivo permanece y dura,dar fericirea poate fi atins\ lucrând pentru ceilal]i,pentru binele semenilor, alternând însingurareameditativ\ cu via]a social\, prietenia fa]\ de sine cuprietenia fa]\ de ceilal]i; c\ lupta cu obstacolele eun pl\cut spectacol pentru zei [i din ea ie[imînt\ri]i. ({i dac\ tot pomenesc de mul]umiri, a[ maiTe salut,mare Blaj!adresa unele doamnei Luisa Valmarin, care mi-a tradusun mic volum, tip\rit la Accademia di Romania cao raritate bibliofil\ datorit\ talentului lui DanPineta; domnului Vittorio Biagini, organizatorulfestivalului de la Floren]a, actri]ei Elena d’Anna,datorit\ c\reia poemele noastre au sunat atât de bineîn italian\, [i desigur doamnei Giuseppina Nibbi, carene-a invitat s\ citim la Arezzo. Nu în ultimul rând,Institutului Cultural Român, care a f\cut posibil acestperiplu, fiindc\ – îmi amintesc aici de un poem al luiAdrian Popescu, dar parc\ are [i Goethe tema astaîn Xenii – altminteri în buzunarele poe]ilor nu g\se[tidecât manuscrise. Festivalurile au avut public,presa italian\ a relatat pe larg despre ele, diver[i editorine-au f\cut propuneri, un reprezentant al P.E.N. mi-ascris c\ vrea s\ fac\ o antologie româneasc\ ([i i-amtransmis adresele de mail ale celor care îl interesau);în general, dup\ aceast\ expedi]ie, c\su]a mea de mails-a umplut de scrisori de la tot soiul de italieni. Iat\ce înseamn\ un lucru bine f\cut.Dar s\ spun câteva cuvinte despre Arezzo. Afost ora[ul pe care visam s\-l v\d când, student\ laConservator, înv\]am pe dinafar\ rândurile lui Guidod’Arezzo, datorit\ c\rora au fost denumite notelemuzicale (ut queant laxis, resonare fibris, mira gestorum,famula tuorum, solve pollutis, labireatum...). A[ fivrut s\ caut urmele c\lug\rului, dar un c\lug\r rareorilas\ urme pe p\mânt. În schimb, am privit în catedral\picturile murale ale lui Piero della Francesca, Legendaadev\ratei cruci, suit\ de capodopere ale franciscanului,am degustat, la sugestia lui Mircea [i a Ma[ei, tagliatellicon funghi, am privit Tibrul din alt unghi, amtrecut pe lâng\ casa lui Petrarca, [i mai ales la ruineleromane din secolul al II-lea, unde a avut loc lecturanoastr\, am f\cut fotografii pentru viitoareacopert\ a lui Stelian (mai nou, de când toat\ lumeacere copy-righturi, e bine s\-[i fac\ omul propriile luicoper]i).La Floren]a am discutat cu ni[te scriitori interesan]i(Tatiana Daniliyantis, o rusoaic\ pe jum\tate armeanc\– multe lucruri de comentat despre problemele Armenieide ast\zi, [i palestinianul Ibrahim Nasrallah, carelocuie[te la Amman...; ore întregi despre situa]iadin Orient). Nu cred c\ Europa mai poate fi v\zut\f\r\ o perspectiv\ clar\ asupra meandrelor din OrientulApropiat. Floren]a îns\[i e o dovad\ a acestei împletiri.Recuno[team urmele în picturile medievale [i renascentistede la Uffizi, în arhitectura de pe malul Tibrului, înstilul de via]\ de pe Ponte Vecchio. (]\ranul laParis, vorba lui Marin Preda, ]\ran caut\, iar orientalistulîn Italia, r\d\cini orientale). Sunt, de altfel, nu numaiorientali[ti, ci [i romani[ti importan]i care sus]in teoriar\d\cinilor orientale ale Europei, al\turi de cele cre[tine[i antic grece[ti. Influen]ele pluteau în aer; fascina]ide ritmic\ [i melodie, de formele atât de dezvoltateale culturii islamice (cl\diri, vestimenta]ie, covoare,jocuri), europenii vor fi fost curio[i [i de con]inutulcântecelor pe care le ascultau chiar f\r\ s\ le în]eleag\[i care le-a fost povestit; a[a c\ preluarea formelor,motivelor [i chiar a termenilor arabi a fost „nu neap\ratun proces c\rtur\resc, ci mai degrab\ ceva ce pluteaîn atmosfer\”. În drumurile lor c\tre Africa deNord, beduinii ar fi transmis înc\ în preislam forme[i melodii, dar [i pove[ti [i legende c\tre Spania [iItalia (prin Sicilia). Cât despre Italia, nu e o întâmplarec\ Rena[terea s-a ivit în aceast\ ]ar\ cu frontieremaritime, care a avut parte de toate deschiderile [itoate z\rile cucerite de cavaleri. Multe dintre acesteelemente, mai ales gustul pentru descrieri, în spiritminiatural, pot fi reg\site [i în Bizan]; cât desprecli[eele poetice transmise Europei prin vest, pecale hispano-arab\, ele sunt asem\n\toare celor transmiseprin est, pe cale bizantin\, [i au aceea[i baz\ anticgreceasc\. Îns\ elementele tipice pentru OrientulApropiat au fost la provensali, germani [i italieni doarun fenomen trec\tor, o mod\.La Uffizi i-am cump\rat Anei o carte despre gr\diniîn art\, dup\ ce m-am consultat telefonic cu ea (sosisela Berlin de la Bamberg [i se preg\tea s\ plece laGeneva), iar lui Stelian, tot la telefon, i-am povestitcum arat\ ceea ce v\zusem împreun\ în urm\ cu câ]ivaani (turnul Giotto, piazza della Signoria, piazza SantaCroce, Ponte Vecchio – al c\rui aer fantomatic, îmidau acum seama, trebuie s\-l fi inspirat pe Süskindpentru modelul casei parfumeurului Baldini). Ceînseamn\ s\ po]i fi tot timpul în leg\tur\ cu cei dragi!Aproape c\ e[ti pretutindeni acas\.Cu Ma[a [i Mircea ne vom revedea în curând, lapescuit. Mircea a pus la punct un centru interculturalla Cetate, unde poate face lucruri importante pentrucultura român\. El e într-adev\r poet, se emo]ioneaz\(ca [i Daniela) citindu-[i propriile poeme; cred c\ preamult accent a pus în ultimii ani, ca orice scorpion,pe cele politice [i mai ales pe cele gospod\re[ti. Acum,la Floren]a [i Arezzo, grupul nostru a plutit într-oatmosfer\ neobi[nuit\; chiar c\utând sandale, c\utamde fapt momentul „leg\rii sandalei”, cel de popas întredou\ etape, de r\gaz înaintea unei noi alerg\ri. Ei bine,port acum aceste simbolice sandale, sunt gata de start[i m\ simt în largul meu....Grete TARTLERRomânia literar\ nr. 32 / 15 august 200818 Grete, Mircea, Daniela la Accademia di Romania, iunie 2008 Daniela Cr\snaru citind la Floren]a

o p i n i iL-a continuat Albalape Mateiu Caragiale?DUP| ce conu’ Rache tocmai reu[ise s\ oconving\ pe Lena Ceptureanu s\-l lase s\se ascund\ în canatul u[ii dup\ perdele,[i imediat dup\ ce acesta refuz\ invita]iala mas\ a Lenei pentru a se al\tura, înschimb, lui Mielu[ic\ [i baronului Flaimucla „Leul [i cârnatul„, se p\rea c\ lucrurilevor r\mâne pentru totdeauna „subt pecetea tainei” [inu vom afla niciodat\ ce s-a intâmplat în timpul tainiceivizite de sear\. „O perdea neagr\” se l\sa peste toateintrigile începute [i „regina” p\rea pierdut\ pe veci.{ansele ca o continuare a manuscrisului lui MateiuCaragiale s\ mai fie descoperit\ erau ([i sunt)aproape nule. Nu este de mirare c\ o emo]ie vie a cuprinslumea jum\t\]ii de secol trecut când a început s\ circulezvonul conform c\ruia Radu Albala ar fi g\sit continuareacelebrei nuvele r\mas\ neterminat\. O întâmplare maifericit\ nici c\ ar fi putut ap\rea, fiindc\, dintre to]iscriitorii ce au succes lui Mateiu Caragiale niciunul nus-a apropiat atât de mult de el pe cât s-a apropiatRadu Albala. De-ar fi [i numai s\-l cit\m pe RaduCosa[u, „domnul Albala a f\cut din numele sãu un verbseme], un stil, ultimul stil clasic la Bucure[ti, proprietatea ultimului exemplar descins din paradisul matein.”~n orice caz, zvonul este destul de neclar [i greude confirmat; se spune c\ nu pu]ini au fost cei care ausalutat descoperirea manuscrisului, ba chiar ca Albalaa fost invitat de institu]ii serioase s\ ]in\ prelegeri peseama uria[ei descoperiri. Când lucrurile au ajunsatât de departe, Albala însu[i a pus cap\t jocului [i aspus c\ nici vorb\ de g\sirea vreunui nou manuscris,continuarea a fost scris\ pur [i simplu de el. Dac\ [io mic\ parte a acestei pove[ti ar fi adev\rat\, o întrebaretot r\mâne: ar fi putut fi atribuit\ continuarea nuvelei(publicat\ ulterior cu titlul „~n deal, pe militari” ) luiMateiu Caragiale? Cât de mult s-a apropiat Albala destilul predecesorului s\u?~ntreb\rile de acest gen fac parte din inventarulcotidian al celor care investigheaz\ identificarea autoruluiunui text cu paternitate incert\. Nu este locul aici s\facem o istorie am\nun]it\ a problemelor legate depaternitatea textelor (trimitem pentru date suplimentarela articolul nostru din „Idei `n Dialog“, ianuarie2007, Liviu P. Dinu [i Marius Popescu, Despre identificareaautorului unor texte cu paternitate incert\), ci amintimun singur lucru, [i anume controversa care dureaz\de secole generat\ de îndoielile legate de autorul operelorcare în mod tradi]ional sunt atribuite lui Shakespeare.Au fost acestea scrise de un anume William Shakspearedin Stratford-upon-Avon asupra c\ruia planeaz\ multesemne de întrebare având în vedere referin]ele istoricelegate de via]a [i educa]ia acestuia, sau au fost ele scrisede unul din mult mai cunoscu]ii [i educa]ii s\i contemporanica: Christopher Marlowe, Sir Francis Bacon, Edwardde Vere, William Stanley? Pentru a crea o imagineasupra dimensiunii acestei controverse ajunge s\ amintimc\ o bibliografie din 1947 referitoare la lucr\ri privindaceast\ disput\ num\ra 1500 de pagini (bibliografia!),c\ exist\ un site web dedicat problemei(http://www.shakespeareauthorship.org), un institut decercetare (The Shakespeare authorship research centre- Concordia University) [i un premiu de un milionde lire sterline (Premiul Calvin Hoffman) pentrurezolvarea definitiv\ a controversei. Asta în afar\ depersonalit\]ile care au ]inut s\-[i exprime p\rerea înaceast\ privin]\ (Sigmund Freud, Henry James, CharlesDickens, Mark Twain etc.). Pentru a-[i face o ideedespre varietatea cazurilor de paternitate controversat\abordate, cititorul este `ndemnat s\ r\sfoiasc\ cuprinsulrevistelor Literary and Linguistic Computing (Oxfordpress) , „Journal of Quantitative Linguistics“ (Taylorand Francis) sau fosta Computers and the Humanities.~n fine, pentru a r\spunde `ntreb\rilor de mai sus [ialtora asem\n\toare, am purces la urm\toarea investiga]ie.Am considerat dou\ corpusuri distincte de lucr\ri, unulce corespunde operelor sigur scrise de Mateiu Caragiale[i care cuprinde, pe lâng\ Crai, nuvelele publicate deel, iar al doilea corpus corespunzând nuvelelor scrisede Albala [i republicate recent de Editura Humanitas(„Cartea de pe noptier\“) în volumul Femeia de lamiezul nop]ii. Cele dou\ corpusuri reprezint\ categoriisigure [i nu sufer\ nicio îndoial\ asupra autorului.Tehnica folosit\ `n continuare de noi este cea a filogenieiarborescente, tehnic\ unanim acceptat\ în biologiaevolu]ionist\ [i recent importat\ cu bune rezultate dec\tre lingvistica matematic\ [i computa]ional\. Conformacestei tehnici, obiecte asem\n\toare tind s\ se situezepe aceea[i ramur\ a unui arbore, în timp ce obiectediferite se situeaz\ pe ramuri cu atât mai îndep\rtatecu cât obiectele respective au mai pu]ine propriet\]i`n comun.Pe lâng\ cele dou\ corpusuri am luat ca obiectevariabile c\rora le c\ut\m locul în arborele respectivcele dou\ nuvele, prima apar]inând lui Mateiu [i a douafiind continuarea lui Albala. Cum s-au situat ele?Sub pecetea tainei nu a avut nicio problem\ [i s-asituat din primul moment în ramura corespunz\toarelui Mateiu. Evident c\ problemele erau cu cea de-adoua nuvel\.~ntr-o prim\ analiz\ am renun]at complet la semnelede punctua]ie; nuvela a fost atribuit\ lui Albala, dar cuo precizie un pic peste 50%, chestiune completFoto: Ion Cucuneconcludent\.~n a doua etap\ am reintrodus semnele de punctua]ie[i am ref\cut experimentele. Lucrurile au fost de dataaceasta zdrobitoare: nuvela a fost atribuit\ f\r\niciun dubiu lui Albala. Ce a `nclinat balan]a?Virgula [i punct [i virgula au fost (pe lâng\ secven]elede litere „fi”, „ca”, „ce”, „ntru“) principalii discriminan]i.Faptul c\ în lipsa semnelor de punctua]ie paternitatear\mânea neclar\ totu[i, ne-a f\cut s\ continu\m investiga]ia[i s\ vedem dac\ Albala a vrut `ntr-adev\r s\ continuenuvela respectiv\. Nu e greu s\ î]i dai seama c\ dac\vrei s\ continui un mesaj o condi]ie mai mult decâtnecesar\ cere ca `n primul rând s\ fii foarte atent laultima parte a mesajului respectiv [i s\ te concentreziintens pe prima parte a mesajului t\u pe care `l construie[ti.Apoi am format ad-hoc un text alipind prima jum\tatea nuvelei lui Albala la ultima jum\tate a nuvelei luiMateiu [i am ref\cut experimentul. ~n aceste condi]ii,textul nou construit (atât cu virgule, cât [i f\r\ virgule)a fost atribuit f\r\ drept de apel lui Mateiu! Prin urmare,Albala s-a apropiat indiscernabil de Mateiu în primaparte, [i a scris exact ca el în prima parte a mesajuluis\u, dar toat\ aceast\ concentrare l-a obosit, probabil,[i ulterior nu a mai putut ]ine pasul [i stilomul s\u aputut fi detectat.Acest lucru este confirmat f\r\ niciun dubiu [i deurm\torul rezultat care a avut succes `ntr-un demerslogic analiza noastr\ de pân\ acum: dac\ analiz\mtextul `n totalitate (format din alipirea nuvelei lui Albalala nuvela scris\ de Mateiu), acesta stric\ totalarborele [i informa]ia pe care o extragem de aici estec\ textul apar]ine unui autor straniu, care nu e niciMateiu, nici Albala. Prin urmare, nuvela întreag\ nueste unitar\ din punct de vedere al stilului, chestiunecare nu se întâmpl\ cu nicio alt\ nuvel\ de-a lui Mateiusau Albala.Concluzia este una singur\: ~n deal pe Militari s-avrut o continuare fireasc\ a nuvelei Sub pecetea tainei,[i, la o privire sumar\ a reu[it. Totu[i, în ciuda talentuluiincontestabil [i a aerului matein, Albala r\mâne unautor cu un stil propriu care este diferen]iabil de multmai cunoscutul s\u predecesor fie [i numai de o alternativ\respira]ie a virgulelor.Liviu P. DINU, Marius POPESCUFacultatea de Matematic\-Informatic\/Centrul de Lingvistic\ Computa]ional\Fototeca României literareGeorge B\l\i]\ [i Nicolae Dabija, 1989România literar\ nr. 32 / 15 august 200819

p r o f i lIoan Milea[i „suflul simplu“al poezieiUn discurs ce se fere[te programatic deretorism, alegând mai degrab\ caleaunui soi de minimalism exersat la [coalastan]elor bacoviene.România literar\ nr. 32 / 15 august 200820DUP| dublul debut de acum mai binede un deceniu, cu o plachet\ de versuri(Sear\ cu Dante [i alte poeme) [i o cartede critic\ (Lecturi bacoviene) ambeledin 1996, Ioan Milea repet\ gestuleditorial, tip\rind tot dou\ mici volume,de data aceasta numai de poezie: Recviemîn mai [i Despre Brâncu[i (publicatesimultan la Editura clujean\ Limes).O a treia plachet\, în care se reiau [icâteva texte din Recviem..., le-a urmat la scurt timp(Florilegiu, Casa C\r]ii de {tiin]\, 2008).Nu foarte productiv, cum se vede, poetul formatla „Echinox” în anii ’80 se arat\ înc\ o dat\ exigentcu sine, c\ci e vorba, cum remarcam de la primaie[ire în lume a scrisului s\u, de o poezie de calitate, ac\rei substan]\ livresc\ e benefic concurat\ de o fin\sensibilitate „impresionist\”, foarte adecvat\ sentimentuluidominant al fragilit\]ii fiin]ei prinse în brutalul zgomotal lumii [i în furia ei. Un discurs ce se fere[te programaticde retorism, alegând mai degrab\ calea unui soi deminimalism exersat la [coala stan]elor bacoviene (gloselesale la aceast\ liric\ „s\rac\”, citat\ mai sus, au f\cutoper\ de pionierat în materie, de[i nu sunt mai niciodat\citate de confra]ii critici). Numai c\ nu e deloc „minimalismul”ca semn al oboselii de a fi a Maestrului, ori al nota]ieide tip „biografist” al celei mai recente promo]ii lirice,ci unul care contribuie, prin concentrare, la medierisugestive ale st\rilor lirice, apropiindu-se, cum f\cusedeja în versurile de debut, de rafinamentul haiku-ului[i, în genere, de caligrafia manierist\ a imaginii. Dac\e s\ c\ut\m alte înrudiri, am putea face trimiteri laacel soi de smerenie în fa]a naturii [i lucrurilor de fiecarezi a lui Umberto Saba. Iar în spa]iul echinoxist,primul reper ar fi Adrian Popescu (c\ruia îi [i dedic\un prim poem, dintre cele câteva „reg\site”, din anii’80), de care îl apropie sentimentul comuniunii franciscanecu universul aparent modest [i insignifiant, care ni secomunic\ prin semnale discrete, în lucrurile umile dinpreajm\, în gesturi fugitive, în vorbe aproape [optite.Asemenea vecin\t\]i nu afecteaz\, îns\, deloc fragedul[i fragilul timbru popriu al acestei poezii programaticnezgomotoase, lirismul de penumbr\ [i de senin\, aproapeoptimist\ melancolie, a c\rui autenticitate se impunede la prima lectur\. E un discurs (dar cuvântul e aicidestul de impropriu, c\ci îi lipse[te componenta „retoric\”,în sensul de oratorie, emfaz\, exaltare verbal\) construitfoarte atent, din nota]ii ale unor elemente de peisaj [ide ambian]\ obiectual\ cotidian\ – în Recviem în mai[i în Florilegiu – subtil asociate cu st\ri de spirit provocatede orientarea tocmai asupra a ceea ce nu sare în ochi,a ceea ce risc\ s\ treac\ neobservat de vederea superficial\,prea înclinat\ s\ înregistreze doar spectaculosul [i[ocantul. Ioan Milea caut\, dimpotriv\, momentele degra]ie oferite de o bun\ [i generoas\ dirijare a sensibilit\]iic\tre „calea, adev\rul [i via]a”, pierdute adesea „întrecuvintele prea numeroase / [i t\cerile prea lungi”. A[adar,nici retoric\, nici tenta]ie ermetizant\, ci expresieechilibrat\ pentru a sugera o anume calitate a privirii[i a auzului: cea în stare s\ sesizeze ceva din inefabilulf\pturii, s\ fac\ din obiectul [i faptul comune o revela]ie.Exist\ ceva discret exclamativ în aceste poeme celaud\, de fapt, frumuse]ile vulnerabile ale universului[i prezen]ele lor modest solidare cu omul [i cuomenia lui – „darnica s\r\cie demn\”, „muzica f\r\instrumente a vie]ii simple / [i singuratice”, f\cut\ pentru„cine are urechi de auzit” – cum ni se spune înpoemul ce d\ titlul volumului. Ea eman\ dintre prezen]eleumile – „o p\s\ruic\ simpl\ de tot / care continu\ s\-[i cânte cântecul / în plopii de curând t\ia]i”, „brazdelenegre (care) se deschid [i vibreaz\ [i cânt\ / [i tocmaidispar sub verde”, „ritmul s\rii” surprins întâmpl\torîntr-un peisaj, egal cu „pacea din toate” [i cu „transparen]aaceasta plin\”; e „cealalt\ muzic\”, ce „nu e în top”, nu„distreaz\ extrem”, ci „se ascult\ pe sine cuminte”, „nusfideaz\ t\cerea, / ci o face s\ cânte”.Cât despre privire, ea înregistreaz\ de asemeneaprezen]ele discrete sau prea obi[nuite, ce se ivescsemnificative în fa]a noastr\ doar dac\ le consider\mcu o particular\ luare-aminte. Ele pot fi elemente depeisaj – coline transilvane printre care „când te pierzi/ în alb, frumosul e bine” [i „Nici nu sim]i [fichiuirea/ [oselei”; „ni[te copaci ce par [i ei netermina]i, / îndecorul iernii, dar nu-s”, a[teptând prim\vara [i margineafireasc\ spre care îi mân\ „avântul lin ce împline[tecoroana”; ori, în alt poem, „încrusta]i în linii fine [iferme, de gravur\ / din alte vremuri, tr\ind / dup\ aceea[im\sur\” . {i înc\, altundeva, arborele care, împ\r]induseîn ramuri se reg\se[te totu[i „întreg, neîncetat, / înorice anotimp”... Sau o tuia b\trân\, p\strat\ „s\ salvezeaparen]ele” în fa]a unui bloc de unde „au t\iat (cumaltfel?) plopii înal]i”. Ori fructele, supuse, în cre[terealor, aceleia[i ordini supreme: „Au vremea lor. Imita]ii/ fructele nu sunt nicicând. / Cresc dintr-o alt\ lumin\,/ a[a: geometric [i blând”. Dac\ not\m imaginea uneicopile „care sare coarda”, îns\ învârtind voioas\„linia p\mântului, pur\, / peste care [i eu m\ strecor /pentru o clip\ s\ltând / privirea atât de precar\”, cucon[tiin]a, totu[i, c\ „pe sub t\lpile noastre / nu treceorizontul”; sau dac\ mai înregistr\m „porumbeii sedentaridin g\ri”, care „cu bravur\ / î[i duc via]a lor feroviar\”,„voioasele vr\bii / care se scald\ în colb”, ori un fluturecare „[chioap\t\, se poticne[te în aer” [i „nu se d\ b\tut,efemerul!”, ni[te [iraguri de cocoare nev\zute,„micile g\lbenele de metropol\ / uitate lâng\ ungard”, alte câteva flori – o cal\, crizanteme, narciselepoe]ilor, cicoarea de la marginea drumului, blagianap\p\die, citata\ ca „ecumenic\ floare”, un trandafir,ni[te zorele, - aproape c\ am epuizat „lumea obiectelor”ce populeaz\ micul spa]iu al poeziei lui Ioan Milea.NUMAI c\ aceast\ lume extrem demodest\ cap\t\ mereu o aur\ particular\,se încarc\ de o emo]ie special\, transmitesentimentul c\ tr\im o clip\ de miracolîn fa]a fiec\rei realit\]i m\runte,reîmprosp\tate de privirea nou\ [i pur\a celui care-o contempl\, „privirea(care) rena[te v\zând”. Este fulgerareamomentan\ de lumin\ semnalândcomuniunea cu întregul mundan –„flori ale clipei în care / ochiul inimasuna”. Nu e nevoie de complica]ii stilistice, de fiorituriartificioase, - sunt suficiente câteva linii [i tu[e de penelpuse, îns\, într-o inspirat\ rela]ie cu subiectul careprive[te, ca în aceast\ secven]\ de Peisaj: „De sus, depe deal, se deschide / valea s\rac\ / de un verde salin.// Ochiul se pleac\ [i crede. // Oricât încerc / s\ m\ facnev\zut, / priveli[tea m\ vede”... Ori, la începutul aceluia[iciclu: „B\l]ile aproape uscate, / s\r\tura [i trestia-n vânt/ [i n\molul adânc alb\strui / î]i ofer\ toate, pe rând, //[i împreun\ î]i d\ruie toate / geografia aceasta, subit /reg\sit\: un strop de obâr[ie / [i poate [i de sfâr[it”...Mai este [i muzica, de melodie abia murmurat\, a fiec\ruipoem...Un complement al acestei viziuni de studiat\ naturale]e[i fr\gezime îl reprezint\ poemele inspirate de cunoscuteopere de art\ plastic\, în plachetele Despre Brâncu[i[i ciclul De art\, din Florilegiu. Acest gen de comentariupoetic nu e, cum se [tie, foarte u[or de realizat,riscând s\ cad\ în elogiul fad [i conven]ional. Dac\,desigur, se r\mâne în exterioritatea formelor contemplatecumva de la distan]\. Or, în cazul lui Ioan Milea, nu emai nimic „parnasian” în aceste versuri în care ec\utat mai ales ecoul interior a ceea ce se vede, dedata asta în marmur\ sau metal, în culorile de pe pânz\.Lectura operei devine astfel [i lectur\ de sine. Un modelar putea fi aici Blaga, cel ce-i dedica lui Brâncu[i Pas\reasfânt\ ori care se l\sa inspirat de cutare sculptur\ a luiRomul Ladea. În expresia lui concentrat\, versul re]inelinii [i reliefuri definitorii, încât le-ar sta bine ca „legende”lirice sub imagini dintr-un album de art\. Iat\ un elocventînceput de Rug\ciune: „Doamne, Te rog, ascult\ cespune / trupul meu slab, înclinat, / cu linia frânt\, aidomafulgerului, / de fulgerul negru adânc luminat. // {i iart\,îng\duie, Doamne, genunchiul / ce o ia f\r\ voie un picînainte, / prea îndr\zne], cutezând s\ m-apropie, / deTine, în loc de orice alte cuvinte”. Sau Leda: „Rareoricade lumina / întocmai cum se cuvine. / Atunci / seapleac\ spre sine / sie[i s\-[i semene / Leda”. Ori Pe[tele,unde trecerea dinspre materie spre spiritual e cu fine]esuprins\: „ Ceea ce vedem nu va fi prins / de nimeni,niciodat\. / Înoat\ mult prea agil, / lunec\ în voie prinap\, // prin propriile-i ape de lustru adânc, / de piatr\[lefuit\ pân\ / î[i pierde aproape de tot greutatea / [ipoate într-adev\r s\ r\mân\ // liber\ în spa]iul unde n-o mai atinge / decât v\lurita constela]ie / de luciri aluminii care preschimb\ / melancolia în bucurie, / rigoareaîn gra]ie”. {i finalul P\s\rii în v\zduh: „Zvelte]ea-isublim\ / adev\r aminte[te: / etern\ e numai / mi[careadeplin\ / a st\rii pe loc”...Acea „alt\ lumin\”, în care toate cresc „geometric[i blând”, transgresarea viului [i întâmpl\torului spreesen]ial, sunt reg\site simetric în tematica brâncu[ian\,asociindu-se organic cu starea lirico-ideatic\ din Recviemîn mai ori din Florilegiu, unde se poate citi, de pild\aceast\ sugestiv\ strof\: „Calm dac\ st\rui / în clipaaceea / pare c\ lucrul / întâlne[te ideea”... Mai „epigramatice”,micile poeme din ciclul De art\ al acestui ultimvolum au, multe dintre ele, expresivitatea unor crochiurirapide sau a unor ecua]ii între privirea contemplatorului[i obiectul ei: „Vise care povestesc realul” la Paul Klee,„O pal\ de lumin\ (care) întretaie brusc / momentul. {iimai mult decât se vede” – la Caravaggio; un Ribera,din rama c\ruia „Niciodat\ nu a fost mai fericit / unb\iat descul] ce ne prive[te”... Comuniune, a[adar, cuarta [i cu lumea din ea, în clipe privilegiate în caresubiectul se poate reg\si în deplin\, recuperat\ armoniecu tot ce exist\. Ioan Milea o sugereaz\ cu discre]ie [itandre]e, f\când not\ aparte în peisajul marcat preaadesea de gustul derizoriului, al poeziei ce se scrie acumla noi.Ion POP

l i t e r a t u r \C\l\toria,ruptur\[i `ntoarcereCINE vrea s\ [tie ce-a mai scris [i ce face atunci când nu scrie Virgil Podoab\, autorulacestei c\r]i Mircea Zaciu. Ultimul latin (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2005, 184p.), n-are cum a afla, c\ci nici cea mai mic\ not\ biobibliografic\ tip „de acela[iautor” nu o înso]e[te. Nu în]elegem de ce atâta modestie [i discre]ie din partea unuiintelectual din elita ardelean\, a unui critic [i eseist tob\ de carte, care se livreaz\premeditat izol\rii, ruperii de centru [i implicit de cititorii din fostul regat. Mul]umindunedoar cu excelentul portret spiritual pe care i-l face pe Internet Al. Cistelecan,definitoriu pentru stil [i om, s\ purcedem deci la comentarea acestui eseu, alc\rui obiectiv este Mircea Zaciu ( 27 august 1928, Oradea - 2000, Cluj), maiexact o lucrare a acestuia, Teritorii (1976), un memorial de c\l\torie înGermania, cu vizite în Fran]a, Olanda, Elve]ia, Anglia. De ce s-a oprit fostul student [i discipoltocmai la aceast\ carte a profesorului [i mentorului s\u, autor al unei prodigioase opereeseistice, critice, diaristice, neîntrecut monograf al vie]ii [i operei lui Agârbiceanu, coordonatoral unui dic]ionar de scriitori români (1995- 2000, 4 vol.), fondator al unei adev\rate [coli de critic\[i istorie literar\ la Cluj. Dedicându-se mai ales literaturii scrise în Ardeal (Ca o imens\ scen\,Transilvania…, 1996), Mircea Zaciu a tulburat apele inclusiv cu al s\u Jurnal intim ( 4 vol.)care surprinde perioada sfâr[itului deceniului nou\, anii cei mai crun]i ai dictaturii ceau[iste,dar [i ai alegerii apelor de uscat, în sensul rezisten]ei sau defec]iunii caracterelor intelighen]ieinoastre.Ca s\ revenim totu[i la întrebarea pe care singuri ne-am pus-o, r\spundem ajuta]i de citatuldin Cioran adus în cauz\ de Virgil Podoab\: „Les seuls événements notables d’une vie sont lesruptures”. Teritorii ar reprezenta în opinia distinsului critic o astfel de ruptur\ produc\toare deevenimente notabile. De ce ultimul latin? Datorit\ stilului tacitian al prozatorului Mircea Zaciu,revelat în acest studiu mai ales ca artist, portretist, moralist. Prima reac]ie a c\l\torului careabia împlinise 39 de ani fa]\ de Germania (pe-atunci RFG) este una de refuz al latinului fa]\ defirea [i psihicul germanilor, impregnat cu un strat „selvatic, tenebros, nelatin”, cum spune V.P.,atra[i fiind de goticul nocturn [i ira]ional, un reper ancestral sesizat la vremea sa chiar deTacitus. Participând la un carnaval renan, profesorul are ocazia s\ vitupereze climatul delibertate excesiv\, folosind expresii tari pe adresa acelei dizgra]ioase, obstinate petreceri colectiveîn care risipa [i ostenta]ia î[i dau mâna cu grotescul [i luxuria. Mircea Zaciu ofer\ adev\rategravuri, „insectizând” comportamente [i m\[ti transformiste, ceea ce nu exclude momentele dereverie [i reprezentare oniric\ a acelui „paese innocente ungarettian al locurilor [i miturilorcopil\riei(…) întoarcere deopotriv\ arheologic\ [i sentimental\ în memoria spa]iului culturalautohton”. Prozatorul satiric, neîndur\tor [i lapidar, se dovede[te a fi în contrapartid\ un paseistal reîntoarcerii cfr. celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabilfenomenolog al originilor, dar [i al propriului eu proiectat cosmic, un vis\tor bachelardian alarhetipului copil\riei, dar [i un peisagist blagian [i senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase,dezmin]ind imaginea aparent aseptic\ [i monocord\ a istoricului literar abstras din contingent,devreme ce stilul s\u cap\t\ valen]e policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dac\ marcat de aceaneasfin]it\ mâhnire a finitudinii: „Nic\ieri nu e z\d\rnicie, numai în mine se risipesc spicele-zilele.Un rost suprem întoarce ]\rânii datoria“.Virgil Podoab\ are sagacitatea de a defini arta narativ\ zacian\ ca pe un „mixt psihologicmemorie-imagina]ie”. Din repertoriul c\ruia face parte [i „oniro-patria”, patria din vis redobândit\,maramure[ean\ [i deopotriv\ sibian\, balsam sufletesc generator de reminiscen]e livre[ti, dar [ide dor de un loc f\r\ nume, de un timp ireversibil, „spre zona intemporal\ sau imemorial\ a fiin]ei”.(V.P. face trimitere spre Kant, dar mai ales spre Starobinski cu al s\u „Concept de nostalgie”.)Abordând personalitatea marelui s\u mentor, eseistul reu[e[te s\ se comporte ca un hermeneutpostmodern tip Vattimo sau Rorty ce cultiv\ critica de identificare , simpatetic\, reperând parspro toto structura tare, stabil\ [i incoruptibil\, structura metafizic\ de rezisten]\ a operei, dragostealui Mircea Zaciu pentru teritoriile „detemporalizate”, pentru secven]ele de eternitate temporar\.Cu toate acestea, sursa principal\ a autorului Bivuacului r\mâne ceea ce îl pune în criz\ cu lumea:„Surs\, fire[te negativ\, îns\ nu mai pu]in surs\. Atrabila, umoarea neagr\, se transform\ , ca laCharles d’Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneal\”. Iat\ un citat prin care se poatedefini arta eseistic\ a lui Virgil Podoab\, de o altitudine [i o probitate intelectual\ ie[ite din comun.{tiutor de elin\ [i latin\, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilorfilosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, f\când dincartea sa un exemplar exerci]iu de admira]ie, analiz\ [i interpretare. Castalian cultivator aletimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoab\ se ap\r\ prin c\r]ile sale de recenteleagresiuni [i destr\m\ri, alienante [i haotice, presim]ite înc\ de profesorul s\u. Un uomo salvato,a[adar.Geo VASILEAlexandru SFÂRLEAPunctul fixDe amintit [i limitele prodigios de simple [i scunde- dintre Atunci [i Acum –despre care nu [tii mai multdecât despre inima aceea alb\extirpat\ din c\p\]âna de varz\,iar dac\ auzi, ca-n trans\, zvâcnete neutre [i calme`n jur se ciocnesc cartilagii de clarv\z\tori[i cocoloa[e de manuscrise –de n-a[ vedea, dinspre margini,ponosita pre]iozitate a cuvintelor[i ce hran\ sunt elepentru perdan]ii de memorie afectiv\[i cum sunt asmu]ite apoica `ntr-o `nc\ierare de ultime ore [i clipe;`mi sunt atâtea pricini neprietenoase [i abuzivefotogenice din profil, totu[i –`ntrucât limitele acelea (dintre Atunci [i Acum)prodigios de simple [i scundedezvolt\ o form\ rar\ de magnetism celest:pân\ ce se contopesc`ntr-o singur\ linie, prea sidefie, parc\,[i care, la rândul ei se-nchirce[te [i tremur\- de parc\ ar implora „fie-v\ mil\ [i fric\!„ –luând pe nesim]ite forma punctului fix –de-acuma, nu `mi voi mai cunoa[te limitele,punctual vorbind, mai mult pe [optite...ßansa homeric`~ncepusem s\ fug de lume`nc\ din clipa când m\-nvrednicisem s-o detest,s\-mi convertescaceast\ palid\ [i nevolnic\ impostur\`ntr-o orbire de sine`nvârto[ind echivocuri –`ncepusem s\ dezghioc o infim\ descurajare,presentiment salin c\ dinspre oricinereciprocitatea vreunui râs `nfundat- f\r\ cruzimea vreunei `ndoieli –are rarisima [ans\ de-a izbucni homeric.Tr`itor ascunsVedeam capul strivit al unui [arpeatârnând pe-o fer\struic\ rotund\,f\când parc\ m\t\nii `n asfin]it[i m\ g\sisem eu, tr\itorul `n lume ascuns,s\-i sorb mi[ele[teultimul sclip\t din ochi...Muzica sferelorSviatoslav cânt\, la trei noaptea,pe „R.R.C.“ din Bach [i Chopinstrivind `ntre clape o bezn\ sângerie,intens melodioas\;doar c\ greierii depresivi nu mai cânt\la un pas r\t\cit sub ferestre:vor fi – ascultând dân[ii muzica sferelor?Poate...Ru[inea lichefiat`Mar[ afar\ din via]\-mi strigscrijelind pe cuvinteardoarea de-a fi fost nes\buin]elor reazim:s\-mi `ncropesc un ascunzi[ de fiar\`mi e ultimul gând agonizând `n groazade-a m\ târ` `n asfin]it pe-afar\ –cu rigoare de chirurg `ncep s\-mi extirptumoarea de pe-amnezii,cu o `ncetineal\ de melc,prost ascu]it scrâ[ne[te bisturiul`n r\d\cinile ca ni[te cartilagiilucios argintii ca pieli]\ de stea –mi se lichefia ru[inea-n ochiul dinl\untrupe care-o beam apoi cu-nghi]ituri tiptile;mar[ afar\ din via]\-mi strigscrijelind pe cuvintenimfa de[ert\ciunii,n\scând, prin cezarian\,acest poem. •România literar\ nr. 32 / 15 august 200821

Dirijorul nu numai c\ atribuie[i distribuie vocile, ci estetotodat\ [i întemeietorulmuzicii, eliberatorul ei.a r t ePOATE mai mult decât, s\ zicem, o fac]iunepolitic\ ansamblul coral este o comuniunede interese. În nici un caz îns\ criptice,oculte, dar îndeajuns de elevate încât s\ nufie la îndemâna oricui pentru a fi sesizate.Dac\ în politic\ dezideratul unei fac]iunieste s\ preia puterea pentru a-[i impuneapoi propriile mesaje, în muzic\ obiectivul coruluieste s\ transmit\ cât mai fidel mesajele altora, recteale compozitorilor, întru impunerea puterii de seduc]iea crea]iilor acestora. Voicu En\chescu ar fi putut s\ fieun iscusit om politic. A devenit îns\ un destoinicdirijor de cor. Unul dintre acei extrem de pu]ini [efi deansamblu vocal în stare s\-]i lungeasc\ urechile dup\eufonii dospite undeva în dep\rtare. Într-un fel tot politic\face, îmbr\]i[ând [i servind o anume ideologie. Într-altfel are chiar veleit\]i de traseist, fluctuând între programe[i proiecte doctrinare în func]ie de particularit\]ile stilisticeale partiturilor pe care le abordeaz\. Nimic ostentativ,de parad\ în conduita sa. Ca [i cum vanitatea nu s-arîmbr\ca niciodat\ în haine de s\rb\toare, ci în zdren]emenite s\ alunge insolen]a ori pe acel uzurpatorbarbar, care pretinde totul, ne iertând nimic, b\nuindîntotdeauna, pedepsind f\r\ limit\ [i care nu vrea s\ vad\decât captivi în jurul lui [i s\ pronun]e numai sentin]e.Nici m\car acum, la [aizeci [i cinci de ani Voicu En\chescunu se las\ corupt de virtu]ile [i calit\]ile care fac din elun muzician perfectibil. L-am urm\rit în concertulaniversar din ultima zi a lunii mai. Pe podiumul de concertal Studioului „Mihail Jora” mi s-a p\rut a fi mai sobru[i mai st\pânit ca niciodat\, semn al esen]ializ\riiexperien]elor personale [i al sublim\rii datelor înn\scuteale temperamentului s\u. Cu fiecare lucrare restituit\ aîn\l]at o cas\ care, imediat dup\ ce a fost construit\ [iîmpodobit\ a necesitat o munc\ mai mult sau maipu]in energic\, dar asidu\, de între]inere. Este un procespe care Voicu En\chescu îl perpetueaz\ de peste patrudecenii, timp în care a în]eles c\ edificiile sonore la unmoment dat nu numai c\ reclam\ s\ le repari [i s\ lepropte[ti, ci trebuie chiar s\ le d\râmi [i s\ le reconstruie[ti.{i nu numai edificiile, ci [i locatarii acestora, c\ci cealtceva este Preludiu dac\ nu un cor alc\tuit exclusivdin tineri, iar tinere]ea, se [tie, o fi o stare a spiritului,un efect al voin]ei, o calitate a imagina]iei, o intensitateCalendar27.07.1881 - a murit Al. Pelimon (n. 1822)27.07.1907 - s-a n\scut Lucian Predescu (m. 1983)27.07.1921 - s-a n\scut Eugen Co[eriu (m. 1995)27.07.1925 - s-a n\scut Marcel Gafton (m. 1987)27.07.1930 - s-a n\scut Costache Anton27.07.1937 - s-a n\scut Pan Izverna27.07.1938 - s-a n\scut Eugen Zehan27.07.1944 - s-a n\scut Costache Adrian27.07.1966 - a murit Ion Mu[lea (n. 1899)27.07.1983 - a murit Teodor Bal[ (n. 1924)28.07.1904 - s-a n\scut Mary Polihroniade-L\z\rescu (m. 1984)28.07.1932 - s-a n\scut Ioan {erb (m. 2007)28.07.1940 - s-a n\scut Ion Chiric28.07.1947 - s-a n\scut Corneliu Vasile28.07.1966 - s-a n\scut Silviu Lupa[cu28.07.1970 - a murit Aurel P.B\nu] (n. 1881)28.07.1985 - a murit Valeria Sadoveanu (n. 1907)28.07.1991 - a murit Oltea Alexandru-Epureanu (n. 1930)28.07.2004 - a murit Valeriu Filimon (n. 1931)29.07.1851 - a murit Ion Catina (n. 1827)29.07.1895 - s-a n\scut Victor Ion Popa (m. 1946)29.07.1897 - a murit {tefan G.Vîrgolici (n. 1843)La o aniversareemotiv\, o victorie a curajului asupra timidit\]ii, a gustuluiaventurii asupra dorin]ei de confort etc., dar mai este [i,vorba lui Shakespeare, o stof\ care nu dureaz\ ori,cum spunea Goethe, un n\rav de care te debaraseziatât de curând. Hot\rât lucru, lui Voicu En\chescu nuiplac torentele care treptat devin fluvii ce se vars\ înlini[tita mare, preferând virtutea izvorului de aprimeni [i a crea st\ruitor: crea]ie plin\ de bucurie chiar[i atunci când pare chinuitoare. În definitiv, tinerii cori[tidin Preludiu sunt aidoma fructelor ce se consum\ înaintede a se coace, alc\tuind o dulcea]\ fin\ ca ceara careprime[te toate amprentele puternice [i nu p\streaz\ niciuna. Sunt cu to]ii un Proteu ce se metamorfozeaz\ înorice, un cameleon care ia orice înf\]i[are. De aici gradulînalt de adaptabilitate la solicit\rile ridicate de fiecarelucrare supus\ actualiz\rii. A[a se face c\ repertoriul acappella al corului ad\poste[te peste trei sute cincizecide opusuri apar]inând perioadei renascentiste, preclasice,clasice, romantice [i moderne, totodat\ genului colindei,cântecului religios [i, ceea ce este mai important, variilororient\ri din componistica româneasc\ actual\. În ceitreizeci [i cinci de ani de activitate Preludiu a schimbato sum\ de garnituri cât vagoanele unui tren impozantde marf\. Au venit [i au plecat în special studen]i deconservator ce [i-au dres vocile în vederea unor prestigioasecariere artistice. A fost o permanent\ perioad\ defebr\, un perpetuu anotimp al credulit\]ii ca o diminea]\a vie]ii sau a zilei: plin\ de candoare, de imagina]ie [iarmonii. Un cor de crisalide cânt\toare care, o dat\transformate în fluturi, [i-au întins aripile [i au zburatîn c\utarea nectarului altor flori. Înc\ din copil\rie mi-aur\mas întip\rite în memorie acordurile c\rnoase, mustindde armonice ale corului Mitropoliei de la Roman, condusde P\rintele Teof\nescu (un vestit pedalist ce aveacapacitatea s\-]i scurme timpanul cu gravele lui). Maitârziu m-am delectat cu sonorit\]ile angelice, cu sclipiride ambr\ [i cle[tar ale Corului de copii Radio îndrumatde Elena Vicic\ [i Ion Vanica ori de Corul Operei Românedin Bucure[ti dirijat de infatigabilul Stelian Olariu. Camtot pe atunci venise vremea Madrigalului lui MarinConstantin, cu a sa inimitabil\ org\ de culori de undeau r\sunat atâtea [i atâtea prime audi]ii române[ti cu care[coala noastr\ de compozi]ie se mândre[te [i ast\zi.Cu toate sunt coruri înc\ în activitate. Parc\ nici unul29.07.1912 - s-a n\scut N. Steinhardt (m. 1989)29.07.1933 - s-a n\scut Paulina Corbu29.07.1951 - s-a n\scut Vasile Nedolescu29.07.1976 - a murit Octav Dessila (n. 1895)29.07.1992 - a murit Lucia Demetrius (n. 1910)29.07.1993 - a murit Nicolae Costenco (n. 1913)29.07.1993 - a murit Paula Diaconescu (n. 1929)30.07.1887 - s-a n\scut Franyó Zoltán (m. 1978)30.07.1893 - s-a n\scut Mihail Celarianu (m. 1985)30.07.1894 - s-a n\scut P\storel (Al.O.) Teodoreanu (m. 1964)30.07.1918 - s-a n\scut Ursula {chiopu30.07.1934 - s-a n\scut Tita Chiper (m. 2002)30.07.1935 - s-a n\scut Traian Dorgo[an30.07.2007 – a murit Victor Frunz\ (n. 1935)31.07.1910 - s-a n\scut Grigore Popa (m. 1994)1.08.1883 - s-a n\scut Pan Halippa (m. 1979)1.08.1884 - s-a n\scut Florian Cristescu (m. 1949)1.08.1895 - s-a n\scut I. Valerian (m. 1980)1.08.1913 - s-a n\scut Coca Farago (m. 1974)1.08.1921 - s-a n\scut Izsák József1.08.1927 - s-a n\scut Ioan Mei]oiu1.08.1933 - s-a n\scut Constantin Turturic\1.08.1939 - s-a n\scut Al. Covaci1.08.1939 - s-a n\scut Gheorghe Suciu (m. 1995)1.08.1943 - s-a n\scut Radu Cangeîns\ nu ostene[te (cel pu]in pe estradele de concert) caPreludiu lui Voicu En\chescu, ceea ce înseamn\ c\tinere]ea se înva]\ [i, prin urmare, str\lucit\ este aceatinere]e la care ai ajuns prin maturitate. L-am privit peconduc\torul corului de la „Tinerimea Român\” cu ochiicelui ce [tie cât de anevoios este s\ ]ii în mân\ câtevazeci de personalit\]i diferite, dincolo de diligen]e, [tiin]\,talent. Ochi ce au fost martorii unui inedit ritual de na[terea muzicii: stabilind cu corul o leg\tur\ reciproc\ [iducând-o pân\ la un anumit nivel de încordare, dirijorulface un mic gest de ridicare a bra]elor, ]inându-le înaceast\ pozi]ie 2-3 secunde [i f\când o mi[care lin\ însus sau lateral; e-atâta lini[te încât auzim cum prin totcorul trece un fream\t abia perceptibil; totodat\ intuimîncordarea pe figurile cânt\re]ilor; apoi momentulpreg\titor ia sfâr[it; odat\ cu mi[carea urm\toare corulîncepe s\ cânte unitar [i armonios; la un moment datdirijorul face un gest amplu c\tre partida de alto, iaraceast\ partid\, care a atras aten]ia printr-un sunetprea proeminent, se contope[te, iat\, cu întregul ansamblu,ameliorându-i emisia ce seam\n\ acum cu un produsscalar demn de aritmetica cea mai subtil\. Cu cât vomfi mai aten]i, cu atât mai mult vom constata c\ dirijorulnu numai c\ atribuie [i distribuie vocile, ci este totodat\[i întemeietorul muzicii, eliberatorul ei, îngrijindu-se destabilirea tempoului [i schimb\rilor lui pe parcursullucr\rii, de mobilitatea nuan]elor în func]ie de anumitelegi acustice ori indica]ii ale compozitorului, de prezervarearigorii ritmice, de stabilirea perspectivei sonore, precum[i de însufle]irea partiturii printr-o dic]ie subliniat\ [iprin crearea unei anvelope timbrale turnat\ dup\ norme[i cutume stilistice clar definite. Din gesturile, grima[i, mai ales, harul lui Voicu En\chescu s-au întrupat atâtnestematele renascentiste precum O, primavera de ClaudioMonteverdi, Sotto l’ombra de Luca Marenzio, Now isthe Month of Maying de Thomas Morley, [i CantateDomino de Hans Leo Hassler ori cele romantice de tipulAve Maria Stella de Grieg, Humoresque de Dvorak,Abendlied [i Am Donaustrande de Brahms, cât [i bijuteriileromâne[ti semnate de Vasile Sp\t\relu (Floare albastr\),{tefan Popescu (Fluturele), Dan Buciu (Visare), FeliciaDonceanu (Între p\s\ri), Nelu Ionescu (Cuc, cucule]) [iGheorghe Cucu (Haz de necaz) sau cele cu v\dit\ trimiterela lumea psaltic-bizantin\ (Sl\vi]i numele Domnului deDimitar Hristov [i Axionul Învierii de NicolaeLungu). Stranie, afi[ând o anume patologie a originalit\]ii,mi s-a p\rut a fi piesa Die Launige Forelle de FranzSchöggl: unei binecunoscute teme schubertiene i sefac succesiv transfuzii de sânge mozartian, beethovenien,wagnerian, mai, mai c\ va prinde o nou\ vlag\ întrusupravie]uire, dar tratamentul nu duce decât la un polistilismcronic, cu manifest\ri acute, violente [i cu caracterendemic. Una peste alta croiala programului a fost unade lux, numai bun\ pentru un moment aniversar. Nu alabilului politician (care ar fi putut s\ fie) Voicu En\chescu,ci al dirijorului care [tie c\ tinere]ea se îndreapt\ c\trelume, c\tre încredere, iar în]elepciunea tocmai deacolo vine.Liviu D|NCEANU1.08.1948 - s-a n\scut Titus Vîjeu1.08.1949 - s-a n\scut Baki Ymeri2.08.1864 - a murit Ioan Maiorescu (n. 1811)2.08.1915 - s-a n\scut Gellu Naum (m. 2001)2.08.1927 - s-a n\scut Gertrud Gregor-Chiri]\2.08.1928 - s-a n\scut Veronica {uteu2.08.1928 - s-a n\scut Cornel Bozbici2.08.1937 - a murit Pavel Dan (n. 1907)2.08.1948 - s-a n\scut Alexandru V\duva (m. 2006)2.08.1950 - s-a n\scut Val Condurache2.08.2005 - a murit Lia Cri[an (n. 1923)3.08.1927 - s-a n\scut Beke Gyorgy3.08.1932 - s-a n\scut Ion Pascadi (m. 1979)3.08.1943 - s-a n\scut Aurel Turcu[3.08.1943 - s-a n\scut Cornel Ungureanu4.08.1889 - a murit Veronica Micle (n. 1850)4.08.1908 - s-a n\scut Sidonia Dr\gu[anu (m. 1971)4.08.1915 - s-a n\scut C.S.Anderco (m. 1975)4.08.1931 - s-a n\scut Nicolae Ciobanu (m. 1987)4.08.1941 - s-a n\scut Cezar Iv\nescu (m. 2008)4.08.1941 - s-a n\scut Constantin Lupeanu4.08.1954 - s-a n\scut Paul Daian4.08.1947 - s-a n\scut Anca-Gabriela SârbuRomânia literar\ nr. 32 / 15 august 200823

a r t eLumea lui Ghobadi este luminoas\ într-un felunic, aproape f\r\ speran]\, ca un ceas care vabate numai anumite ore ale unei copil\rii blocateîntr-un limb al ororii.Cînd broa[tele ]estoase zboar\SUNT foarte pu]ini regizori care sunt capabilis\ sondeze universul copil\riei, poate [ipentru c\ adultul pierde ireversibil acelcontact cu miracolul, o anume disponibilitate[i curiozitate în fa]a lumii. Îns\, lumeacopil\riei la Ghobadi este murdar\ den\mol [i are lips\ un picior, o mîn\ sauchiar dou\, poart\ ochelari uneori [i ]ineîn miezul ei o covîr[itoare triste]e. Înaintede declan[area r\zboiului între SUA [i Irak, întab\ra de refugia]i kurzi, la grani]a cu Turcia [i Irakulcea mai bun\ profesie este cea de genist, meserie încare te formezi direct pe terenul minat. Copiii s-auspecializat în deminarea zonelor pline de mine detot felul, - cele americane au reputa]ia de a fi de calitateaîntîi -, mine antipersonal destinate mai pu]in s\ omoare,cît s\ mutileze. Este singura lor marf\ vandabil\ peorice pia]\ [i o meserie care are viitor cu venireaamericanilor. Întreaga suflare sub 10 ani îl are ca liderpe Kak Satellite (Soran Ebrahim), ochelaristul inteligent,imaginativ, carismatic care [tie s\-[i conserve autoritateaasemeni unui lider de sindicat. Singurul care [tie s\instaleze o anten\ de satelit, pentru ca toat\ comunitateade refugia]i a[teptînd provinden]iala venire a americanilors\ poat\ afla [tirile despre r\zboi, evitînd totodat\canalele interzise de Islam, Kak Satellite este sufletulîntregului sat. A[eza]i în semicerc ca într-o poz\ deepoc\ de pe vremea cînd colonelul Lawrencecircula de la un trib la altul pe drumuri de de[ert [iprin ueduri, vechii [eici cu c\nile de cafea în mîn\,de o sobrietate aproape hieratic\ a[teapt\ ca b\iatuls\ g\seasc\ un canal de [tiri. Kak Satellite serve[tedrept translator pentru c\ [eicii nu în]eleg o boab\englez\, [i numai apari]ia la televizor a lui SaddamHussein îi conecteaz\ la propria limb\. Kak Satellite,liderul absolut î[i vede o clip\ subminat\ autoritateade un „str\in”, Hengov (Hiresh Feysal Rahman), unb\iat lipsit de bra]e care demineaz\ cu gura, de a c\ruisor\, Agrin (Avaz Latif), se îndr\goste[te pe loc.Iubirea este [i ea un miracol, atunci cînd este inocent\,numai c\ inocen]a î[i face greu loc într-o lume ca aceeape care ne-o înf\]i[eaz\ Ghobadi, iar fata, hieroglif\dureroas\ a violen]ei r\zboiului ascunde un secretcumplit. Cei doi poart\ cu ei un copil, al fetei, careeste totu[i prea tîn\r\ pentru a fi mam\, copil decare nu o leag\ decît o amintire cumplit\, violulsolda]ilor irakieni. Fratele ei de]ine [i el un dar încredin]atde obicei celor blestema]i, o capacitate de predic]iepe care Kak Satellite o utilizeaz\ în momente cheie.Paranormalul nu este un subiect senza]ional, nimicnu este mai puternic decît imaginea copiilor culegîndmine a[a cum în practic\ pe vremea epocii de aur,pionierii cutez\tori culegeau ro[ii [i prune. Între ceipatru se creeaz\ o rela]ie special\, Kak Satellite estecel care se apropie de ace[ti copii f\r\ copil\rie,retractili, înf\[ura]i în tragedia lor ca în giulgiul decea]\ care cuprinde stîncile înalte ale peisajului muntosde o frumuse]e s\lbatic\. Agrin vrea s\ scape de acestcopil devenit pecete a infamiei, chemarea imperioas\a mor]ii se afl\ pretutindeni, ecranat\ de voio[iacopil\reasc\, îns\ ea atinge o intensitate insuportabil\cu aceast\ fat\ pe care ve[tmîntul stacojiu o scoate îneviden]\ ca [i privirea de o enigmatic\ for]\ a personajelorde tragedie. Ghobadi a ales pentru filmul s\u înmajoritate actori neprofesioni[ti care trec din realitateacare i-a ciuntit, în film, cu naturale]e, povestea estetoat\ acolo, vie, regizorul doar o direc]ioneaz\ sprenoi. Tentativele lui Agrin de a sc\pa de bastard, revoltaîmpotriva propriului instinct matern, instinctul paternal fratelui mai mare care î[i protejeaz\ „nepotul” detentativele uciga[e ale „mamei” ne situeaz\ în dimensiuneaincomensurabil\ a tragicului grec deplasat înaceast\ zon\ periferic\ a teatrului de r\zboi. Într-unfel, tocmai capacitatea de predic]ie a lui Hengov careaduce nenorocire, cum precizeaz\ sora lui, ne ancoreaz\[i mai bine pe acest teren al tragediei unde traseuldestinal este înscris indelebil. Remarcabil este Ghobadiîn a surprinde o serie de instantanee ale copil\rieicu acel ineluctabil surîs al tragicului filtrat prin mimicaunui copil, prin privirea lui, prin gesturile sale. Lumearefugia]ilor kurzi este privit\ cu afec]iune [i ironie,o ironie cald\, în care se strecoar\ inten]ionat [i o und\de candoare; scena în care Kak Satellite conduce pedealuri întreaga comunitate pus\ s\ ridice bra]ele„precum arborii” pentru a-i întîmpina pe americanivorbe[te de la sine. Adul]ii se afl\ în puterea lui, aunui copil, care f\r\ a deveni adult asum\ destinultribului s\u intermediind contactul cu o alt\ lume carepromite paradisul identificat prin soporifice precumTitanic, Washington, San Francisco, Bruce Lee, etc.care definesc spectrul seduc\tor al consumerismului.R\zboiul nu aduce o schimbare de substan]\, copiiifiind avertiza]i s\ demineze orice altceva numai mineleamericane, „calitatea întîi”, nu. Kak Satellite prime[tecadou de la unul dintre „locotenen]ii” s\i de opt saunou\ ani, Sherko (Ajil Zibari), mîna unei statui a luiSaddam Hussein, mîna sub care s-a a[ezat temporar[i soarta poporului Kurd, care a f\cut obiectul unuigenocid sub privirile inten]ionat opace ale Occidentului[i Orientului. Ghobadi nu idealizeaz\ aceast\ lume,[i este departe de a face propagand\, de a ideologiza,de aceea libertatea punctului s\u de vedere se transmiteinstantaneu, cuceritor. Filmul iranian este sensibil laaceast\ lume a copil\riei, relevat\ prin filme ca alelui Majid Majidi Les enfants du ciel (1997) sau alelui Ghobadi precum Les chants du pays de ma mère(2002), Un temps pour l’ivresse des chevaux (2000)cu care a adus un nou suflu cinematografiei iraniene.R\zboiul, cealat\ tem\ a regizorului, ne aduce maiaproape de o umanitate chinuit\, dar [i de una ignorat\într-un fel în care inocen]a [i cruzimea se reg\sescîn momente de o frumuse]e inexplicabil\. Lumealui Ghobadi este luminoas\ într-un fel unic, aproapef\r\ speran]\, ca un ceas care va bate numai anumiteore ale unei copil\rii blocate într-un limb al ororii.•Les tortues volent aussi (2004) Regia: BahmanGhobadi; În rolurile principale:Avaz Latif, SoranEbrahim; Gen: Dram\, R\zboi; Durata: 98 minute.România literar\ nr. 32 / 15 august 200824

Posteritatea lui Mitroi continu\s\ aib\ dou\ caracteristiciindiscutabile: este precoce [ivirgin\.a r t eÎN timpul vie]ii, Florin Mitroi a avut o singur\expozi]ie personal\, cea de la Catacomba, pe ceade-a doua, împreun\ cu Marin Gherasim [i DupDarie, la Palatul Brâncovenesc de la Mogo[oaia,n-a mai apucat s\ o vad\ deschis\, [i a mai expus,din cînd în cînd, la saloane [i pe la alte expozi]iide grup. Postum, i s-a organizat o expozi]ie laGaleria H’Art, iar acum, o alt\ expozi]ie poatefi vizitat\ în galeria de la subsolul Libr\riei C\rture[ti.Opera sa, vast\ [i profund\ în acela[i timp, este realmentenecunoscut\. Cele cîteva zeci de lucr\ri care aucirculat pîn\ acum, de cele mai multe ori solitare, pot s\identifice doar prezen]a [i stilul pictorului, dar nu pot,în nici un caz, aproxima anvergura întregului [i traseeleatît de complexe ale gîndirii sale plastice.Cercet\tor allimbajului, îns\ f\r\ gesticula]ii avangardiste, cu opregnant\ component\ afectiv\ în expresie, dar lipsit deorice sentimentalism, artist cu un puternic mesaj spiritual,în absen]a oric\rui dezm\] retoric sau a vreunei iconografiidenotativ-ecleziale, Florin Mitroi a l\sat totul peseama posterit\]ii. A unei posterit\]i pe care nimeni nuo poate înc\ evalua sub raportul generozit\]ii, dar carenu las\ nici un dubiu în ceea ce prive[te ingenuitatea.Posteritatea lui Mitroi continu\ s\ aib\ dou\ caracteristiciindiscutabile: este precoce [i virgin\. Celei dintîi nu i sepoate nimeni împotrivi, iar pe cea de-a doua nu [tiu dac\sîntem destul de preg\ti]i s\ o administr\m cum se cuvine.Mult\ vreme, mai exact pîn\ în 1990, FlorinMitroi a func]ionat ca profesor de tehnici la Facultateade Istoria [i Teoria Artei, pe atunci Muzeologie, aAcademiei de Arte Frumoase. Neavînd o catedr\ depictur\ propriu-zis\, prezen]a lui în sistemul înv\]\mîntuluiartistic era, oarecum, marginal\. Obligat s\ educeteoreticieni, [i nu s\ formeze arti[ti, el era, chiar [iAutoportretSingur\tatea luiFlorin Mitroiadministrativ, decontextualizat, constrîns la însingurare[i fatalmente ]inut la distan]\ de acel privilegiu unic aloric\rui profesor de specialit\]i de a-[i replica personalitatea,de a se prelungi în discipoli, de a face, cu alte cuvinte,[coal\. Exilat între viitorii muzeografi, istorici [icritici ai artei, el f\cea mai curînd educa]ie unor amatori,în sensul etimologic al cuvîntului, decît participa laconstruc]ia unor creatori, a[a cum orice artist [i-ar fidorit-o [i ar fi meritat-o. Avîndu-l eu însumi profesor,nu mi-am dat seama nici în perioada studen]iei, dup\cum nu pot realiza nici ast\zi, retroactiv, dac\ Mitroi [iafi dorit în acea perioad\, în secret, o catedr\ depictur\ [i dac\, în sinea lui, ipostaza de simpluini]iator în tehnicile artistice era resim]it\ ca insuficient\[i limitativ\. În orice caz, dup\ 1990, ca profesor la Sec]iade pictur\ a f\cut [coal\. Cî]iva dintre cei mai dinamicipictori de ast\zi, printre care Alexandru R\dvan, SuzanaDan etc., i-au fost studen]i [i îl continu\ într-o direc]iespectaculoas\ [i surprinz\toare.Îns\ indiferent de faptul c\ existau sau nu anumiteaspira]ii nem\rturisite, prezen]a sa printre studen]ii dela teorie a fost una providen]ial\. {i asta pentru c\ Mitroinu era un simplu profesor, un pedagog aplicat, con[tiincios[i atît, ci un adev\rat ghid în lumea vizibil\, un indiscutabilini]iat în complexul de forme, de volume, de culori, delinii [i de accente la care se reduce, în ultim\ instan]\,întregul nostru univers. Cu o cultur\ plastic\ impresionant\[i cu o cultur\ general\ profund\ [i discret\, el recompunea,asemenea unui paleontolog, întregul unei imagini pornindde la un singur element ori, dimpotriv\, era în m\sur\s\ surpe, dintr-o singur\ privire, ceea ce p\rea a fi unîntreg, doar pentru a salva un solitar accent autenticpierdut sub avalan[a atîtor stimuli parazitari. Uscat [iauster ca un contabil, de o timiditate pe care doar lentilelereu[eau, oarecum, s\ i-o mai atenueze, el vorbea pu]in[i în fraze scurte, comunicînd esen]ialul precipitat, ca[i cînd ar fi vrut s\ scape rapid de o corvoad\ ce i-aAutoportret Vfost impus\ printr-un act de voin]\ str\in. Vizibil jenatîn grupuri mari [i excesiv de precaut în prezen]a celornecunoscu]i, el l\sa permanent impresia unui singuraticultragiat, a unui solitar scos abuziv în pia]a public\. Daro dat\ trecut pragul primului contact [i apoi dizolvat\crusta aceea fragil\ care mai mult mima protec]ia decîto oferea de fapt, Florin Mitroi se transforma aproapeneverosimil. Frazele scurte se preschimbau, pe nesim]ite,în epic\ [optit\, sentin]ele în judec\]i morale, iar informa]iarece în observa]ii profunde [i, nu o dat\, pline deumor, uneori chiar de un umor trist [i u[or resemnat.În mod cert, Florin Mitroi suferea; suferea prin naturalui, suferea fizic, suferea moral în calitatea sa demartor involuntar la evenimentele unei lumi absurde,suferea cu o voluptate secret\ în disputele interminabilecu pictura, cu ordinea ei ascuns\, cu iner]iile [i cu revoltelemateriei [i ale limbajului.Amestec ciudat de lumi contradictorii, cu voca]iasolitudinii [i, în acela[i timp, însetat de comunicare,înfrico[at de experien]ele trecutului, cu prec\dere deevenimentele absurde din anii ’50 -’60, la care fusesemartor, dar [i neînduplecat în op]iunile sale morale,sobru pîn\ la austeritate, dar [i comunicativ [i ironiccu mult rafinament, aparent abstras, dar cu o rar\ acuitatea observa]iei, el s-a raportat la tot ceea ce-l înconjura, lapropria sa existen]\ [i la întreaga istorie perceptibil\, înacela[i dublu registru: printr-o privire necru]\toare [i cuun infailibil sim] etic. Dup\ 1990, a luat o clas\ de pictur\,ceea ce poate constitui un r\spuns implicit la întrebareaprivind dorin]a sa intim\ de a avea elevi, elevi adev\ra]i[i, eventual, continuatori. •(va urma)România literar\ nr. 32 / 15 august 200825Cu]itClepsidra

m e r i d i a n eRomânia literar\ nr. 32 / 15 august 200826 Paris,~n mai noi popasuri prin biblioteci [i arhive, amdat, pe nea[teptate, de un manuscris pe carenimeni nu-l cercetase pân\ atunci [i care m-afascinat realmente. Este vorba despre memoriile luiCamil Demetrescu `n perioada 1933-1985.{i le-a intitulat Note [i relat\ri, narând cele maisemnificative momente ale unei lungi [itumultuoase cariere diplomatice, sfâr[it\, dup\instaurarea regimului comunist, prin trei arest\ri [iun total de [aptesprezece ani de pu[c\rie (Gala]i,Sighet, Malmaison, Jilava, Pite[ti, Dej).A `nceput s\ [i le a[tearn\ `n 1980 [i le-acatalogat `n mai multe capitole intitulate:Primii ani de carier\;Note despre organizarea Cabinetului Ministrului[i Cifrului (misiuni `n care a func]ionat, rând pe rând,ca [ef de cabinet, director-adjunct [i [ef alServiciului Cifrului);Preg\tirea armisti]iului;Semnarea armisti]iului;Guvernele pân\ la 6 martie 1945;Greva regal\;Conferin]a ambasadorilor [i dialogulambasadorilor str\ini de la Bucure[ti;Procesul Antonescu [i prima lui arestare;Procesul Maniu;Al doilea proces al naratoruluiDar [i multe alte episoade dintr-o existen]\ carei-a `ng\duit s\ cunoasc\ cele mai t\inuitededesubturi ale vie]ii politice [i interna]ionale [i s\str\bat\ Europa `ntr-o vreme când prea pu]ini eraucei ce puteau s-o fac\.Omul nu era un literat [i, dup\ câte `ndurase [ila o b\trâne]e avansat\, e evident c\ nu-i era u[ors\ scrie.Prea multe sunt, totu[i, tablourile dintr-o lumeapus\ [i pu]in cunoscut\ care m-au ispitit s\reproduc m\car pe cele ce zugr\vesc Berlinul [iParisul v\zute de Camil Demetrescu `n aniir\zboiului.Dumitru H~NCU„~n ultimele treceri prin Berlin se locuia prin pivni]e.Str\zile pe care aveau loc, pu]ini ani mai `nainte, marilepar\zi imperiale [i triumfale erau pline cu multe d\râm\turi,dar ordonat a[ezate [i miraculos de curat ]inute! Disp\ruse,ca [ters, camuflajul de joac\ de mai `nainte [i cre[teauimense bunkere de beton armat unde `[i puteau g\sirefugiul mii de automobile, mii de oameni [i care,moderne cet\]i medievale, erau `nzestrate cu artilerieantiaerian\. Puteau suporta bombe de tone de exploziv.Oamenii nu mai aveau s\pun [i nici ap\ la dispozi]ieu[oar\. Nu mai aveau ce face cu m\rcile, care nu maierau bune nici de bac[i[. Falsa impresie a bel[ugului,cu vitrine unde nu se putea cump\ra [i cu flacoaneumplute cu ap\, disp\ruse [i ea. Nu mai erau nici vitrine.}ig\rile, ciocolata, mezelurile erau aurul cel nou, ca[i zah\rul, gr\simea [i ciorapii. Mi s-a oferit, la uncelebru anticar – care sc\pase pân\ atunci chiar [i dinBerlin, 1944Camil DemetrescuO lume apus\:Berlinul [i Parisul `n r\zboicelebra bombardare de noapte a Tiergartenului cu bombecu substan]e incendiare care f\cea [i din oamenii cefugeau aprin[i tor]e `n fug\ sub covoarele de bombe– un nu mai pu]in celebru volum cu gravuri de epoc\al ambasadorului Fran]ei la Constantinopol pe vremealui Brâncoveanu, de Foriol, pe un salam. Nu mare. „Toto s\ ard\! M\car s\ mai mânc\m o dat\ salam“.La Hotelul Adlon, care avea cel mai bun ad\post,la opt metri adâncime, apartamente adev\rate [i muzeusau expozi]ie de tot felul de instrumente [i treptat cuincendiul [i pr\bu[irea, serviciul de alarmare sef\cea, ca [i restul serviciilor, cu calm. Treceau jupânesele[i loveau din gong. Unii locatari nici nu scoborau.Nu eram printre ace[tia decât dac\, prea ostenit, nu maiauzeam nimic `n somnul adânc. Pân\ la ultima meatrecere `n capitala german\ Adlonul sc\pase. M-ambucurat rev\zându-l. ~mi devenise o veche cuno[tin]\.Mai cu seam\ c\ soseam cu o mare `ntârziere de laPraga, unde fusese re]inut avionul `n care m\ g\seampentru c\ Berlinul se afla sub bombardament. Când amajuns acolo, spre sfâr[itul dup\-amiezei, am zburat peste`ntinsul ora[ care ardea. Aceasta mi-a fost impresia,zburând tocmai `n zonele bombardate. Spectacol maitare decât cel neronian, `nfior\tor [i splendid, cum poatefi `ntotdeauna focul v\zut `n largi perspective. Nevoileoamenilor r\mâneau neexprimate. }inuta [i-o p\strau,vorbeau `ns\ ochii. Un vame[ b\trân – b\trânii [icopilandrii asigurau serviciul `n interior – a r\mas ]int\cu ochii la s\punul mare [i gras care ap\rea din trusamea când am deschis-o. Mi-a fost [i mil\ când i l-amdat, de[i aveam necaz pe nem]i. Copiii mai cereau câteceva.Cei b\trâni nu cereau decât din priviri, copiii maicereau s\racii. A[a, un b\ie]andru blondiu, de[irat, cupete ro[ii `n obraz, hamal la Tempelhof (aeroportulberlinez – n.n.) care ajunsese s\ m\ cunoasc\ dup\atâtea treceri pe acolo, sfios, a `ndr\znit, totu[i, s\-micear\, `ntrebându-m\ dac\ m\ duc la Lisabona s\-i aduc[i lui un pache]el de ciocolat\. Mi-a p\rut r\u c\, de[iv\zusem câte le v\zusem [i „valoarea“ m\rcilor, nu m\gândisem s\ procedez a[a de mai `nainte. Când m-am`ntors din Portugalia i-am adus ni[te ciocolat\ [i unpachet de ]ig\ri „Camel“, dar când s\ m\ `ntorc `nautomobilul cu care un vice-consul, Marin NicolaeGolfin, venise s\ m\ ia la Lega]ie, acesta nu m-av\zut când i-am `nmânat ciocolata,dar m-a surprins – e chiar cuvântul– când `i strecuram „Camel“-ul [ii-a dat `n schimb un pachet de ]ig\riromâne[ti - „Pentru el [i astea suntfoarte bune“. M-am ab]inut `n fa]aacestei atât de caracteristice judec\]ide care are `n lume parte omul slab[i, f\r\ filosofie, i-am strecurat,nev\zut de ast\ dat\ de du[man,un alt pachet de „Camel“ [i amfost bucuros ca un [mecher care adat o lovitur\. Nu intr\ `n obiceiulmeu s\ `nghit asemenea lucruri,dar m-am gândit c\ omul venisecu ma[ina, c\ benzin\ nu prea era,nici ]ig\ri „Camel“, de[i membriioficiilor diplomatice aveau ra]iiasigurate, cel pu]in a[a cred. {i,desigur, prea multe „Camel“-urinu g\seau ei acolo. ~n epoca aceea am apucat tezadep\[it\ a lui Goering care anun]ase „`n loc de unttunuri“, dar acum nu mai aveau nici unt, nici tunuri.Francezii spun, când p\]esc r\u, „j^ai vu de toutes lescouleurs“. Chiar din toate culorile am v\zut tot felul depreparate alimentare-gastronomice, tot la Adlon,minuscule [i multicolore erzatz-uri, cu cartele, servite,`ns\, frumos ca la un mare restaurant interna]ional, `nt\cere.Am circulat `n Berlin [i nop]ile, sub camuflajul total[i `n stare permanent\ cel pu]in de prealarm\. Aceast\situa]ie era, ai fi spus, indestructibil legat\ deBerlinul acelor ani. Se ajunsese [i mai departe. Seajunsese s\ nu se mai dea alarma dac\ veneauforma]ii mici de avioane care bombardau, deci,numai por]iuni mici `ntr-o anume regiune a Berlinului.Berlinul avea peste [aizeci de kilometri lungime traversatde calea ferat\ [i când m-am dus la Lisabona l-amstr\b\tut cu trenul ziua. Peste o or\, la dreapta [i lastânga, numai ruine, ruine chiar `n relief. Casele dincartierele reziden]iale, toate f\r\ excep]ie, toate zidurileinterioare `nchizând un spa]iu gol, ca o cutie de chibriturigoal\. Am v\zut asta [i din avion. Eram ca vr\jit [itreceam de la o fereastr\ la alta. Vagonul era gol, preapu]in\ lume c\l\torea. Orice c\l\tor intra `n Germaniaprimea la punctul de intrare un num\r fix de cartelede tot felul. Care erau [i ele foarte c\utate“.Sau `n alt\ pagin\:„Mersul progresiv al mizeriei l-am putut vedea cuprilejul celor nou\ opriri la Berlin. Odat\, `n 1941, `ndrum spre Moscova. Ora[ul calm, victorios, impresionantcamuflat ca `ntr-o joac\, la care participam [i eu f\r\voie, cu plase imense [i frumos, artificial, `ntinse pedeasupra vestitelor mari artere de circula]ie, Siegersalle[i Unter den Linden, menite s\ le schimbe `nf\]i[areacu alta, nepl\cut\. Popula]ia, `nc\ ne`nfricat\,datorit\ celebrei asigur\ri a lui Goering autorizând peoricine s\-i schimbe numele dac\ intangibilitatea ora[elorReichului al III-lea n-ar fi asigurat\.Lipsurile erau evidente `ns\. Dominau ra]ii reduse`n alimenta]ie [i erzatz-uri de diferite culori. Ultimeledeveniser\ quasi intangibile, bune numai de decor. ~nflacoane [i sticle, prezentate acolo, era ap\. Am vrut s\1944

m e r i d i a n eHitler la Parism\ conving [i am cerut un flacon de lavand\. Vânz\torulb\trân m-a refuzat cu un mirat: „Ce, d-ta nu [tii?“. ~n timpulcelorlalte opt opriri, patru din toamna 1943, spre Lisabonadus-`ntors, tot patru spre Stockholm-Helsinki `n prim\verile1943 [i 1944, au disp\rut camuflajele de joac\ [i auap\rut `ntâi str\zi distruse [i incendiate, pe urm\ cartiere`ntregi. Am plecat azi de la Tempelhof [i dup\ câteva zilenumai l-am g\sit distrus [i `nlocuit cu o barac\. ~nc\ `mimai aduc aminte, mai mult sau mai pu]in, teoria senza]iilorauditive [i senza]iilor `n general; odat\ dep\[it\ o frecven]\maxim\, ele nu se mai percep distinct, ba chiar uneori deloc.A[a m-am gândit `n decursul celor nou\ treceri prin Berlin[i, mai cu seam\, am realizat. Din februarie 1941, prinmartie, mai, septembrie, decembrie (ultimele trei luni decâte dou\ ori) [i mai-iunie 1944, sensibilitatea mea `mip\rea c\ `ncepuse s\ refuze groaza fa]\ de efectele, progresive,ale bombardamentelor de zi [i de noapte“.Capitala Fran]ei ocupate l-a impresionat prin alte aspecte– [i ele nea[teptate.„Parisul `ntotdeauna incomparabil, c\p\tase un farmecsurprinz\tor fa]\ de el `nsu[i, acela din trecut. Lipsa aproapetotal\ a benzinei a f\cut s\ dispar\ aproape cu totul circula]iaautomobilelor. Pe str\zi, pietoni mai pu]ini [i numai bicicletesau triciclete, mai rare acestea, pentru transporturi de persoane[i de m\rfuri. Alimentele [i ele pu]ine, ra]ionalizate, `ntr-unora[ unde mâncarea avusese un loc artistic. Ap\ruser\ `nconsum ni[te vegetale ignorate `n trecut de toat\ lumea.~nc\lzitul, s\punul, aproape de limita zero.{i totu[i, `n marile localuri, la pre]uri astronomice, semânca, la fel ca `nainte, tot ce doreai. Cu o pl\cere `nzecit\.A[a cum trebuie s\ fi fost când se ie[ea din pustiu. Amsim]it asta, dup\ Berlin, la „Maxim^s“, când m-au invitatPaul Z\rescu [i Radu Ple[a, `mpreun\ cu Alice Cocea, `ntr-osear\. Pân\ [i gustul mi s-ar fi schimbat. N-am mai pututf\r\ vreo dou\-trei duzini de stridii, dup\ care niciodat\ num\ d\dusem `n vânt. Prietenii mei veniser\ s\ m\ vad\de la Vichy, noaptea, cu trenul. Chiar cu o sear\ `naintes\riser\ ni[te vagoane, conform obiceiului, care era respectat[i ziua chiar.Cu ei am circulat `n acel Paris care se `nf\]i[a, cu o nou\melancolie, pe str\zile goale, cu palatele [i casele vechi,frumoase acum prin ele `nsele `n izolarea la care le reducealipsa de circula]ie. Ca [i ele, copacii b\trâni `[i rec\p\tauparc\ vechimea. Aceast\ nou\ melancolie parizian\ nu aputut fi perceput\ decât `n Parisul ocupat. Ea se ad\ugasentimentului nostalgic dintotdeauna degajat de cheiuri, deinsule [i de cartierele de totdeauna. Ora[ul era ca adormit[i se ar\ta `ntr-o nou\ frumuse]e unor ochi [i urechi carenu se mai pierdeau `n forfota circula]iei [i `n zgomotul ei.R\zboiul adusese `nfrângerea [i mizeria cu o contribu]ie,la `nceput, de cinci sute de milioane de franci pentru`ntre]inerea armatei de ocupa]ie. Topinambulul trecusede la hrana porcilor la cea a oamenilor.Din farmecul acesta nespus al frumuse]ii noi [i nea[teptatenu rareori erai trezit noaptea de focuri de arm\ [i de `mpu[careaunor militari germani. {i iar\[i, nu numai noaptea, ci [iziua. Din fericire, n-am avut parte s\ v\d ceva“. •Marino PiazzollaMarino Pasquale Piazzolla se na[te la San Ferdinandodi Puglia (Foggia) la 16 aprilie 1910.Prima parte a vie]ii luieste marcat\ de moartea p\rin]ilor [i de plecarea în 1931în Fran]a. La Paris intr\ în leg\tur\ cu litera]i, arti[ti, poe]i(Marinetti, Fiumi, Claudel, Méjean [.a.). Este pasionat delirica simbolist\ a lui Mallarmé [i Valéry.În 1938 ob]ine Diploma de Studii Superioare înFilosofie cu o tez\ despre Artele poetice de la Aristotel laabatele Brémond; colaboreaz\ la revista „L’âge nouveau“ alui Marcel Fevre, îi frecventeaz\ pe suprareali[tii Breton [iEluard, î[i public\ în limba francez\ dou\ culegeri deversuri: Horizons Perdus [i Caravanes. Gide îi accept\ înrevista sa „Arts et Idées“ textele critice. Întorcându-se înItalia în 1940, se stabile[te din 1945 la Roma. Pred\ istorie[i filosofie la diverse licee. Între timp îl cunoa[te peVincenzo Cardarelli, pe atunci directorul revistei „La Fieraletteraria“ ce-i încredin]eaz\ o rubric\ de critic\ a c\r]ii depoezie. Fondeaz\ [i conduce revista „Narciso“ (1946–1947).Volumul s\u Elegie doriche este distins în 1951 cuPremiul Etna–Taormina. În 1952 public\ Lettere dellasposa demente (Scrisorile miresei nebune) un reper alpoeziei italiene de dragoste [i moarte. Urmeaz\ ani demunc\ intens\ atât în plan literar, poetic, critic, cât [i în celal picturii.Scrie mult, diversificându-[i talentul prin abordareascriiturii satirice, grote[ti, lirice, filosofice, aforistice: L’amatanon c’è più, I fiori ci insegnano a sorridere, Paraboledell’angelo di cenere, Un saio nell’infinito. Între anii 1983 [i1984 apar volumele: Dolore greco Sinfonie, Amore greco,Agalmata, Lo strappo ( Sfâ[iere) etc. Se stinge la Roma în1985 nu înainte de a-[i vedea primul exemplar din ultimasa carte Il pianeta Nero (Planet\ în doliu),editat deFermenti Editrice. Las\ Funda]iei omonime sarcina de a-iaminti numele, c\r]ile [i de a r\spândi operele valoroasede cultur\. Lista complet\ a operelor, a bibliografieiprecum [i alte detalii: www.fondazionemarinopiazzolla.it.O edi]ie bilingv\, româno-italian\, ce va reuni sub titlul„Florilegiul durerii” trei c\r]i ale lui Piazzolla, va ap\rea laRoma în prima parte a acestui an, în traducereasubsemnatului..Scrisoare lui Aleksandr Soljeni]înPe planet\ exist\ un c\l\u.{i un c\l\u, tu [tii bine, când nu ucide,îl învinuie[te pe om – prieten al Fiului omului –de o crim\ închipuit\.A iubi omul, a[adar, este azi o crim\.S\ auzi sufletul urcând sau gr\indcu glasul de-atuncial zeului ce-a fost pedepsit[i n-a-ncetat s-aprind\ cu Crucea dou\ mii de animânji]i de sânge [i bezn\,e o tic\lo[ie [i negre[it îl def\imeaz\ pe asasin.{i-n orice loc s-ar afla, c\l\ul ce-[i facedin istorie idol, rafineaz\ me[te[ugul anchetei, spioneaz\urze[te din genunea sa i]ele neantului.Astfel dreseaz\ moartea:cum face biciul îmblânzitorului la circîn contra tigrului f\r\ de arme smuls de lâng\odrasle.Neobosit î[i ascute privirileia sufletul drept trup, ascundeadev\rul în minciun\:sau consfin]e[te crima drept justi]ie-nalt\.Iar tu ce nu încetezi s\ ascul]i p\mântul [i cerul[i por]i în ochi zodia unei pedepseob[te[ti înc\ v\rs\toare de sânge[tii cât de-amar\ e soarta celui obligat s\ tac\ pentrutotdeauna,între moarte [i Dumnezeu.Dincolo de mâhnita lumin\ a zorilor;Dincolo de t\cerea ta de pribeag e o zarv\de jivine. Sunt fantome; [i, unde cre[ti sau cresco dat\ cu soarele cel nou,arboreaz\ groaza, b\tând la u[\f\r\ a se face auzite.Astfel tu vezi lumina logodit\ cu durerea[i o mânie ce se face strig\t pân’ la cer:tu urli în contra zilelor întemni]ate:tu umpli timpul, v\zduhul cu cuvinte,adev\rate precum galopul inimii prin vine.De-acum e[ti stejar [i arunci cu stoluri nesfâr[ite dep\s\riîmpotriva bastioanelor absurde precum ura,gonind întunecimea a[a cum fac zoriiivindu-se din ochiul lui Dumnezeu în cereascapetrecere nocturn\.{i iat\-]i glasul:o arm\ singur\,iubire plus columb\:mesteac\n aprins de ecoul pa[ilor lui Isus,scutul [i plaga taîntr-o singur\ pic\tur\: sânge [i-apoiz\pad\ [i pietate pân’ la durerea ve[nic\.De mult e[ti p\mântuldac\-l superi pe omul ce frânge pâine amar\[i totul r\mâne la feldoar s\r\cie plus spaim\pe fragilele paralele.Dar cine te acuz\ are un alibi de fantom\:cu suflarea de ap\-mpu]it\ [i departe de-aicisugrum\, spânzur\, ucide, deporteaz\, pustie[tepân\ [i palida sear\ a mor]ii.Chinuite zile [i vise asemeni genunilornu mai e umbr\ care s\ nu-nsemne team\;[i nici m\dular p\truns de un cald înveli[de via]\ dornic\ de speran]\.{i tu e[ti acoloîntre ger [i Dumnezeu ca s\ consfin]e[ti a omuluifrumuse]e– privighetoare r\nit\ într-o coliviepe care soarele, cu fiecare volt\ în cer, o mâhne[tespre a fi auzit[i mai aproape cântecul de urechile lumii. –Dar fa]a supt\ a satrapilor [i brutelor,ieri înc\ uciga[i de dumnezeu:azi uciga[i de om,este ca un pumnal la pând\sau tenebroas\ capcan\ în contra inocen]ilor.Va sosi pentru tineva sosi pentru noio Arip\ din genuni[i se va lumina pentru to]i:pâine [i cer pentru to]i.Iubire nem\rginit\ pe planet\[i pace peste spice [i s\rb\toareîn inima unei lumini,ast\zi zidit\ în locul inimii.Rapallo, 3 septembrie 1973Prezentare [i traducereGeo VASILERomânia literar\ nr. 32 / 15 august 200827

România literar\ nr. 32 / 15 august 2008m e r i d i a n e„Scriitori r\t\citori“DUP| V.S. Naipaul [i Salman Rushdie, AmitavGhosh este al treilea scriitor indian binecunoscutîn toat\ lumea. S-a n\scut la Calcutta, în1956, a studiat la Dehra Dun, New Delhi,Alexandria [i la Oxford, preocup\rile deantropologie îl duc în Egipt, pasiunea pentruliteratur\ spre o carier\ academic\: profesor de literatur\comparat\ din 1999 la Queens College (UniversitateaOra[ului New-York), iar din 2005 – visiting profesor laHarvard.Scriitorul duce o existen]\– pendul între Kolkata,Brooklyn, unde tr\ie[te familia(so]ia [i cei doi copii) [i Goaunde a devenit proprietar.Apar]ine Indiei sau diasporeiindiene? Singur se recunoa[tedrept un caz straniu pentruc\ a crescut în India, locuie[tede 20 de ani în America [irevine periodic în ]ara natal\– „scriitor r\t\citor“ carepoate scruta chiar microscopiccele dou\ lumi. A scris pân\acum [ase romane [i patruc\r]i de eseuri.Primul roman, The circle of reason (1986) a primit„Prix Médicis étranger“ în 1990 (cu titlul Les Feux duBengale), al doilea – The Shadow Lines (1990) estedistins cu „Sahitya Akademi Award & the AnandaPuraskar“, premiul cel mai prestigios din India; al treilea– The Calcutta Chromosome (1995) este recompensatcu „Arthur C. Clarke Award“ în 1997. Premiile indic\originalitatea romanelor, greu de încadrat într-un anumegen.Celui de-al patrulea roman – The Glass Palace (2000),i se decerneaz\ Marele Premiu pentru Fic]iune la Târgulinterna]ional de la Frankfurt din 2001, The Hungry Tide(2004) este r\spl\tit cu „Hutch Crossword Book Prize“în 2006. Anul 2007 îi aduce scriitorului dou\ distinc]ii:Premiul italian „Grinzane Cavour“ [i Medalia „PalmaShri“ oferit\ de guvernul indian. Romanul recent, Seaof Poppies deschide Ibis Trilogy.Primul roman al lui Amitav Ghosh publicat la noieste Cromozomul Calcutta (traducere de MihneaColumbeanu, Editura Taj Books & Media, 2008) [i,citindu-l, mi-a fost limpede c\ are deja „perechea“ într-ocapodoper\ a lui Mircea Eliade, Pe Strada Mântuleasa,ce are propria poveste: scris\ în 1955, este încheiat\dup\ 12 ani, apare în 1968, la Paris [i tradus\ laedituri prestigioase în 12 limbi. Devine accesibil\ cititorilorromâni în 1981, în volumul În curte la Dionis, [i afost reeditat\ de Cartex (2006) [i Humanitas (2007).Pe Strada Mântuleasa se dovede[te text-cheie pentruto]i comentatorii, de la întâmpinarea critic\ a lui EugenSimion în „Postfa]a“ edi]iei din 1981(reluat\ înMircea Eliade, spirit al amplitudinii, 1995), la SorinAlexandrescu (Privind înapoi, modernitatea, 1999),de la observa]iile lui Matei C\linescu (Despre Ioan P.Culianu, 2002), la analiza întreprins\ de {tefan Borbély(Proza fantastic\ a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic...,2003), de la sinteza lui Gheorghe Glodeanu (Coordonateleimaginarului în opera lui Mircea Eliade, 2001) ladecriptarea Elenei Dan (Mircea Eliade. Codul nuvelelorfantastice, 2008)Fic]iuni cu trei paliereCE au în comun cei doi autori? Multe: leg\turacu lumea indian\, pasiunea c\l\toriei [i a aventurii,dorin]a de cunoa[tere a altor culturi [i civiliza]ii,a diferitelor credin]e, condi]ia de r\t\citoriprin lumea larg\, persisten]a Indiei în traseulbiografic, exterior sau interior, voca]ia de aconstrui geografii mitice [i de a explora strat cu stratistoria în toate formele ei, vizibil\ ori secret\. Întâlnireacelor dou\ romane o demonstreaz\ din plin.Ele au aceea[i construc]ie: un personaj, Zaharia28Mântuleasa[iCalcuttaF\râm\, poveste[te istorii pe care le ascult\ [i le decodific\mai mul]i oameni importan]i din ierarhia Securit\]ii; unfunc]ionar dintr-un Consiliu Interna]ional al Apelor,Antar, ajunge s\ parcurg\ un [ir de m\rturii, scrise [iorale, toate legate de un cercet\tor bizar, Murugan.Prezentul narativ îi fixeaz\ într-un timp semnificativ:anii ’50 ai României în proza lui Eliade, un viitor plasatîn secolul XXI `n cea a lui Amitav Ghosh.Un obiect sau un fapt perturb\ existen]a stereotip\a celor doi: Zaharia F\râm\ î[i caut\ un fost elev, mutatpe Strada Mântuleasa, Antar z\re[te pe monitorulcomputerului numit Ava un card [i un lan]. C\utareacelor doi se petrece atât în spa]iul memoriei proprii,cât [i în biografiile altora. De la prezentul propriu, coboar\în trecutul mai apropiat sau foarte dep\rtat, iar arhitecturanarativ\ î[i configureaz\, la nivelul diegezei, trei palieredistincte.Întâmpl\rile tr\ite de Zaharia F\râm\ sunt doar actediscursive: spune ori scrie istorii, se supune ancheteif\cute de in[i din ce în ce mai importan]i: Borza,Dumitrescu, Economu, Anca Vogel, „num\rul 1“ [i„num\rul 3“. Pove[tile lui au ca personaje un grup deadolescen]i care la începutul secolului caut\ într-unperimetru anumit (Strada Mântuleasa, Popa Soare [i Bd.Pache Protopopescu), coborând în pivni]e, poarta sprealt t\râm; ei refac o c\utare început\ în urm\ cusecole de boierul Iorgu Calomfir.Ascult\torilor din prezent le corespunde grupulelevilor lui F\râm\: Lixandru, Darvari, Aldea [i Ionescu,apoi Oana, mai târziu apar Dragomir [i Marina. Al]i doi,t\tarul Abdul, [i Iozi, fiul rabinului, sunt figuri exterioarecercului. Într-un alt timp, la 1700, apar Iorgu Calomfir[i preafrumoasa Arghira, vindec\toarea ei, Zamfira,m\ritat\ cu Mântuleasa, cel ce prime[te p\mânturile pecare se ridic\ str\zile ce delimiteaz\ o zon\ magic\.F\râm\ spune mai multe istorii ce se întind pe durataa o sut\ ori dou\ sute de ani: istoria cuplului Arghira[i Iorgu, ce are ca tem\ central\ c\utarea: un leac cares\ redea Arghirei vederea [i o tain\ a lumii subp\mântenepe care pivni]ele nu i-o dezv\luie lui Calomfir. Iar b\ie]iicaut\ peste dou\ secole tot în pivni]e semnele care s\ leîng\duie accesul într-o pe[ter\. Dispar pe rând: Iozi în1915, Darvari pilotând un avion în 1930, Lixandru însu[idup\ 1932. În fond, ce semnifica]ii are locul c\utat:trec\toare spre alt t\râm, acolo unde se afl\ Blajinii,poart\ spre alt\ dimensiune coexistând cu a realit\]ii?[i ce miz\ are dup\ dou\zeci de ani interesul anchetatorilor:tezaurul polonez ascuns în p\durea de la Paserea saudepistarea identit\]ii noi a lui Lixandru.Pe Strada Mântuleasa combin\ intriga detectivist\cu basmul (Sorin Alexandrescu), face un exerci]iu decritic\ implicit\ la „hermeneutica suspiciunii“, îi opuneîncrederea în for]a pove[tii [i a mitiz\rii (Matei C\linescu),întorcând epica spre origini; cartea lui Amitav Ghoshproiecteaz\ formule noi ale fic]iunii (SF [i thriller medical,nara]iune fantastic\ [i istorie mitic\), cu o virtuozitateremarcabil\.Povestea lui Antar sus]ine prezentul narativ, cu obiografie reconstituit\ pas cu pas, plin\ de enigme ascunseabil. El reface pe diferite c\i povestea lui Murugan,om de [tiin]\ cu o preocupare transformat\ în obsesie:descoperirea f\cut\ de medicul Ross despre calea detransmitere a malariei prin ]ân]ari. În trecutul imediatse situeaz\ aventura lui Murugan la Calcutta, chiar înziua de 20 august 1995, când popose[te în locurile undese petrecuser\ în urm\ cu un secol experimentele ce l-aughidat pe Ronald Ross pe un traseu [tiin]ific. {i înromanul indian se observ\ o perfect\ simetrie întrepersonajele angrenate în [irul de întâmpl\ri (lui AntarAtât Pe Strada Mântuleasa cât [i CromozomulCalcutta dovedesc c\ proza fantastic\ a rezistattuturor presiunilor [i inova]iilor, a asimilatofertele aduse de alte genuri în folosul ei.îi corespunde într-un trecut imediat Murugan, în altuldep\rtat Ross) [i centrul de greutate îl reprezint\evenimentele din timpul intermediar, nu lipsesc nicide aici dispari]iile misterioase, iar miza este pe m\sur\:trecerea fiin]ei umane la o condi]ie superioar\, un soide nemurire generat\ de „cromozomul Calcutta“.Colportori sau mae[tri ai jocului?ßI romanul lui Eliade [i cel al lui Amitav Ghoshau nevoie de lecturi subtile, pretind maimulte asocieri între istorioarele care compun„pachetele narative“ mari. Cititorul trebuies\ lege faptele [i durata lor, ca s\ poat\ etalatoate ramifica]iile misterelor ce se succed,amestecul de lumi [i de tradi]ii: fondul oriental (prinAbdul [i Selim), cel iudaic (Iozi), sau mitologia autohton\(Pa[tele Blajinilor), cel grecesc în Pe Strada Mântuleasasau istoria medicinei, tradi]ia indian\ [i teosofia înCromozomul Calcutta.Ambele scrieri secompun din nara]iuniîncadrate cu logic\ diabolic\,din istorii împletite [idespletite. Mircea Eliaderecurge la conven]iaoralit\]ii: F\râm\ relateaz\,anchetatorii descifreaz\istoriile într-un cod politic[i la rândul lor, reiau celepovestite de el în diversegrile de interpretare. Antarîns\ are mult mai multestrategii: dialog rememorat,m\rturiile aduse deMurugan, mediate decomputer, una mai neobi[nuit\ decât alta.În centrul fiec\rei istorii se afl\ femei, cu atributede zei]e: Oana din neam de uria[i, statuar\ [i croit\ parc\pe m\sura altui timp [i Marina, care î[i schimb\nume, înf\]i[are [i vârst\ (Pe Strada Mântuleasa), Malagac\reia îi corespund în cele dou\ timpuri Sonali [i Urmilla(în 1995), iar în viitor, cele dou\ cuno[tin]e ale lui Antar,Maria [i Tara. Ele [tiu semnele, au aflat secretul de atrece dintr-o identitate în alta.Cine sunt F\râm\ [i Antar, ce rol au ei în nara]iune?La nivelul discursului, par colportori ai diferitelor istorii,pe care le-au aflat de la al]ii: naratori necreditabili, einu deconspir\ tot ce [tiu. Recitind cele dou\ proze, seivesc detalii frapante, ce deschid alte piste: ei î[iasum\ aceste experien]e – o anamnez\ în cazul luiF\râm\, o stare febril\ [i delir produse de malarie, pentruAntar.Dialogul cu ultimii doi anchetatori cuprinde insinuareaunei leg\turi foarte puternice între Zaharia F\râm\ [izona magic\, ducând la supozi]ia c\ el ar fi veritabilulst\pân, adic\ mo[tenitorul neamului Mântuleasa, iarstrategia lui are ca ]int\ s\ p\trund\ în sistemul în cares-au strecurat anterior elevii s\i pe care îi urm\re[te.El este maestrul jocului, care a declan[at c\utarea, iarcondi]ia de înv\]\tor func]ioneaz\ aici cu toate sensurileposibile.Antar însu[i pare un ales copil fiind a supravie]uitunei epidemii de malarie ce a decimat pe to]i locuitoriisatului s\u, are prilejul s\ cunoasc\ ce ascund experimentelef\cute în India la sfâr[it de secol XIX [i XX, s\ legeîntre ele faptele petrecute la Calcutta [i Egipt, s\ pun\în rela]ie povestirile unui Phulboni (o splendid\istorie fantastic\) [i [edin]a de spiritism relatat\ decontesa maghiar\ Pongraz.Atât Pe Strada Mântuleasa cât [i Cromozomul Calcuttadovedesc c\ proza fantastic\ a rezistat tuturor presiunilor[i inova]iilor, a asimilat ofertele aduse de alte genuriîn folosul ei, r\mânând nu doar singura literatur\ cuadev\rat important\, dup\ o celebr\ formul\ borgesian\devenit\ cli[eu, ci una dintre pu]inele în care cititorulare [ans\ uria[\ de a se sim]i [i, uneori, chiar de a fiegalul scriitorului: „seamn\nul s\u“ [i „frate“ în deslu[ireamisterelor.Elisabeta L|SCONI

m e r i d i a n eVerlaine - o biografie• La Gallimard, `n colec]ia „Folio biographies“, aap\rut volumul Verlaine de Jean-Baptiste Baronian. Cuo scriitur\ precis\ [i vie, biograful urm\re[te `ntortocherileexisten]ei poetului [i `i lumineaz\ contradic]iile: `ntreur`]enia sa [leamp\t\ [i versurile suave; `ntre iubire pentruso]ia lui, Mathilde, pe care o cuno[tea de c`nd avea 6ani, [i cea pentru Rimbaud, „so]ul infernal“; `ntrecatolicismul la care va reveni `n `nchisoare [i `nclina]iilespre depravare... Baronian relateaz\ pentru publicul largaceast\ traiectorie agitat\, f\r\ s\ cad\ `n capcana„roman]\rii“.Unica dragoste a lui Pessoa• Ofélia Queiroz (`n imagine) avea 19 ani [i eradactilograf\ c`nd a devenit coleg\ de birou cu FernandoPessoa, care avea 31. T`n\ra a fost singura leg\tur\ deiubire cunoscut\ a scriitorului, at`t de absorbit de febracreatoare a diferitelor heteronime, `nc`t a sacrificat pentruoper\ totul, inclusiv dragostea pentru Ofélia. La 27noiembrie 1920, ea `i trimitea o scrisoare de desp\r]ire`nso]it\ de un acrostih`n care se scuza pentrust`ng\cia versurilor,dar `i vorbea despredragostea ei, f\c`ndapel la bunelesentimente ale iubitului.Care a luat de bun\doar dorin]a ei deruptur\. C`]iva animai t`rziu au reluatrela]ia. Dac\ Ofélia`i purta un interesspecial lui A. Crosse– unul dinheteronimele pasagereale lui Pessoa, e fiindc\voia ca sub acest nume poetul s\ participe la unconcurs de [arade organizat de un ziar englez [i dotat cuun premiu important. Banii c`[tiga]i astfel le-ar fi permiss\ se c\s\toreasc\. S-au desp\r]it definitiv `n 1931. Patruani mai t`rziu, la 30 noiembrie 1935, Pessoa murea la 47de ani, distrus de nesomn [i de alcool. Ofélia a tr\it p`n\la 90 de ani. Scrisorile de dragoste ale lui Pessoa c\treea au fost publicate `n 1996 la Ed. da Assirio & Alvim[i fiindc\, din 2005, drepturile de editare a scriitoruluiau intrat `n domeniul public, ele au fost traduse `n maimulte ]\ri.Plec\ri anticipate• „Christopher Buckley este unul din scriitorii delimb\ englez\ cei mai comici cu putin]\“ – spune TomWolfe despre celebrul cronicar de la „New Yorker“, alc\rui roman Plec\ri anticipate e pe c`t de ilariant, peat`t de subversiv. ~n America lui Buckley, oamenii`ntre 30 [i 40 de ani s-au s\turat s\ finan]eze leneapensionarilor [i le devasteaz\ terenurile de golf, `nchisorilegem de jurnali[ti care au refuzat s\-[i dezv\luiesursele, prietenii animalelor dau drumul la vizoni `nfometa]i`n b\ile cronicarelor de mod\... Satira mu[c\toare nuiart\ nimic: politic\, mass-media, conflicte `ntre genera]ii,corup]ie, cu o fantezie [i o verv\ cuceritoare.Polar nordic• Exist\ o adev\rat\ [coal\ a romanului poli]istscandinav, cu nume de succes mondial precum HenningMankell sau Jo Nesbo. Acesta din urm\, de[i scrie `nnorvegian\, e considerat pe plan mondial un maestrual genului. Noul lui roman, Omul de z\pad\ (tradus laGallimard - „Serie noir“) e o bijuterie de construc]ienarativ\ exploziv\, cu capcane, piste false, reveniri,suspense. Harry Hole, un detectiv dezabuzat, porne[tepe urmele unui uciga[ `n serie, iar ancheta `l conducela limitele imaginabilului. Arta lui Nesbo const\ `norchestrarea unui v`rtej romanesc `n care totul e minciun\[i aparen]\, dar din care se `ntrevede portretul uneilumi ce ne trimite ecouri nelini[titoare.Céline [i asistenta lui• Marie Canavaggia (1896-1976) n-a fost o simpl\secretar\ a lui Louis-Ferdinand Céline, ci un foarte devotat ajutor.Ea era cea care dicta textele manuscrise unei dactilografe,punea la punct `mpreun\ cu scriitorul dactilogramele, f\ceacorectura [paltelor, `i supunea spre aten]ie eventuale modific\ri.Céline era un fanatic al literaturii, asistenta lui – o fanatic\ ascrisului lui Céline. ~nainte de 1944 [i dup\ 1951, au schimbatpu]ine scrisori, fiindc\ se vedeau frecvent, iar acestea s`nt „tehnice“:Céline o consulta, perfec]ionist, `n probleme de punctua]ie, `iindica anumite modific\ri („la pag. 4, r`ndul 9 de sus, `n loc de...,pune...), ie[ind rar din perimetrul ortografic [i gramatical, cuopinii antisemite. Grosul volumului Louis-Ferdinand Céline –Scrisori c\tre Marie Canavaggia, 1930-1960 (Ed. Gallimard) `lformeaz\ coresponden]a trimis\ din Danemarca, din exil [iapoi din `nchisoare. Departe de ]ar\ [i opera sa, `[i face griji `nleg\tur\ cu drepturile de autor, cu contractele, cu viitorul, se pl`ngede starea lui („54 de ani [i s`nt f\r`mat“; „nu mai tr\iesc dec`tpentru a-i enerva pe cei ce m-au enervat“). Acre [i posomor`tes`nt [i scrisorile de la Meudon, `n care consider\ c\ toat\ lumeae `mpotriva lui [i nu vorbe[te niciodat\ de gre[elile proprii ci doarde ale altora fa]\ de el. Ultimii ani s`nt marca]i de obsesiaedit\rii lui `n Pléiade, pe care o revendic\ [i o reclam\, trimi]`nd-o pe Marie la Gaston Gallimard „s\-ltrezeasc\“. Edi]ia Céline `n Pléiade a ap\rut dup\ moartea lui, survenit\ `n 1961.Blitcons• ~n Anglia are loc de c`tva timp o polemic\ `nver[unat\, `n mijlocul c\reia se afl\ trei scriitori importan]i:Ian McEwan, Salman Rushdie [i mai ales Martin Amis. Scandalul a fost declan[at `n decembrie 2006, `n s\pt\m`nalulde st`nga „New Stateman“, de jurnalistul Ziauddin Sardar care scria: „~n stilurile lor diferite, demersurile [i opiniilelor definesc o pozi]ie coerent\. Ace[ti trei scriitori s`nt avangarda neoconservatorismului britanic, sau, dac\prefera]i, ni[te Blitcons.“ Proiectul Blitcon, continu\ jurnalistul, se sprijin\ pe trei concepte unidimensionale.Primul reia tradi]ia orientalist\ a sec. al XIX-lea, a superiorit\]ii occidentale [i, adapt`nd-o la epoca noastr\, „afirm\absoluta suprema]ie a culturii [i idealurilor americane [...] Cel deal doilea e c\ Islamul e cea mai mare amenin]are pentruciviliza]ie /.../ iar al treilea, c\ idealurile americane de libertate [idemocra]ie nu s`nt doar juste, ci trebuie s\ fie impuse [i restuluilumii.“ Faptul c\ aceste idei s`nt `mp\rt\[ite de McEwan,Rushdie [i Amis e demonstrat de Sardar cu fapte discutabile. Deexemplu, c`nd Amis laud\ autori talenta]i, de ce nu citeaz\ dec`tnume ale canonului occidental, cu to]ii albi [i b\rba]i, ca Updike,Nabokov sau Gore Vidal?“ Mai mult, c`nd acela[i Martin Amisscrie o nuvel\ despre Mohammed Atta (liderul atentatelor din 11Septembrie), „`ndr\zne[te s\ fac\ umor pe tema Islamului“, ca s\nu mai vorbim de Rushdie ale c\rui referin]e „pot fi citite ca deliberatinsult\toare“. Iar McEwan, `n romanul S`mb\t\ pune `n scen\ unb\rbat, a c\rui fiic\ „pentru a-l convinge s\ citeasc\, nu g\se[tenimic mai bun dec`t s\-i dea romane de Tolstoi [i Flaubert“ (totalbi [i b\rba]i din canonul occidental!). Dar lumea nu e o fic]iune– conclude scandalizat Ziauddin Sardar, care pred\ studii islamicela universitatea public\ din Londra: „Cei trei scriitori `nchi[i `nconceptele lor, `n sarcasmele [i arogan]a lor intelectual\, s`ntincapabili s\-[i imagineze realitatea musulmanilor obi[nui]i, oamenicare cred `n ceva diferit de ceea ce ace[ti Blitcons `n]eleg prinIslam“. Marc Weitzmann, care analizeaz\ cazul `n nr. 477 (iulieaugust)din „Magazine littéraire“, atrage aten]ia c\ cei trei scriitoris-au pronun]at `mpotriva r\zboiului din Irak, lucru pe careSardar se fere[te s\-l men]ioneze, dar `n schimb nu uit\ s\ accentueze„influen]a evident\“ pe care doi evrei americani, Allan Bloom [i Saul Bellow, au avut-o asupra g`ndirii [i scriituriilor. E drept c\ articolul lui Sardar de „The New Stateman“ venea ca reac]ie la ni[te declara]ii provocatoaref\cute de Martin Amis `ntr-un interviu din „The Times“ `mpotriva islami[tilor.Acele declara]ii, f\cute sub impulsul furiei (tocmai fusese dejucatplanul unei re]ele teroriste de a arunca `n aer mai multe avioane de peruta Londra-New York), au fost aspru criticate de pe pozi]ii de st`nga,un an mai t`rziu, `n toamna 2007 de Terry Eagleton, profesor de teoriiculturale la universitatea din Manchester, unde Martin Amis acceptases\ ]in\ un curs. Au intrat `n discu]ie [i al]i intelectuali, `n „TheGuardian“ [i blamul `mpotriva „romancierului neoconservator islamofob“continu\ [i cu ocazia lans\rii recente, `n Marea Britanie [i SUA, a culegeriilui de eseuri The Second Plane (titlul face referire la cel de al doilea avioncare a lovit turnurile gemene). ~n SUA cartea a fost prost primit\ - nupentru subiectul articolelor [i reportajelor politice, ci pentru stilul lor.„Mil\ pentru scriitorul care ar fi vrut s\ fie Saul Bellow [i nu-i dec`t NormanMailer“ – scrie Leon Wieseltier `ntr-un supliment literar al revistei „TheNew Republic“. Lu`ndu-i `ntr-un fel ap\rarea lui Amis, Marc Weitzmann`l citeaz\ pe Ian McEwan care, cu ocazia festivalului literar organizat dePEN Club la New York a spus: „Unii oameni de st`nga au o nostalgiepentru regimurile autoritare. Ei nu pot s\ reziste seduc]iei islamismului,tot a[a cum odinioar\ au fost sedu[i de stalinism. Cred c\ acesta e unuldin elementele care au provocat violen]a reac]iilor `mpotriva lui Amis.Cel\lalt element e situa]ia particular\ a Angliei `n acest moment – exist\o team\ difuz\ de terorism, iar frica are drept consecin]\ c\ te legi de celce o exprim\.“29România literar\ nr. 32 / 15 august 2008

a c t u a l i t a t e a-ACUM câteva zile am primit la redac]ie o scrisoaresemnat\ Valeriu Cu[ner, despre un eveniment editorialpetrecut `n luna martie a acestui an `n sala mare aBibliotecii Centrale din Gala]i. Ni se aduce lacuno[tin]\ c\ „un tân\r de]inut, Valeriu D. G. Barbu,[i-a lansat `n prim\var\ primul s\u volum de versuriintitulat Din cioburi. Editorul s\u, (Ed. „ Nelini[tici metafizice“din Constan]a) sociologul C-tin L\mureanu, l-a prezentat [i`n cadrul Cenaclului Literar «Mihail Sadoveanu» din Constan]a,`ntrunind aprecierile unanime pentru talentul acestui debutant“.Afl\m c\ `n aceea[i [edin]\ a cenaclului s-a hot\rât s\ se trimit\câte un exemplar din acest volum c\tre redac]iile marilorreviste de cultur\ din capital\, printre care [i Românialiterar\. La rug\mintea tân\rului poet, dl Cu[ner `i face ocronic\ la carte. Mobilul scrisorii de acum ar fi s\ ne invites\ ne pronun]\m [i noi asupra valorii acestui tân\r. ~ntre timp,pe 17 iulie, de data aceasta la Constan]a, a avut loc lansareacelui de al doilea volum de poeme, intitulat Arlechinul cufesul pe dos. Acest eveniment, petrecut `n prezen]a autorului,`nso]it de un comisar al Penitenciarului din Gala]i, a fostlarg mediatizat prin Internet, precum [i `n presa local\ [icea din capital\. Jurnalul Na]ional i-a consacrat cu promptitudineo pagin\ `ntreag\. ~ntocmai ca la prima lansare, continu\ dlV. C. `n scrisoarea c\tre noi, repet\ gestul de a ne expedia [ivolumul recent ap\rut, cu aceea[i rug\minte de a ne pronun]aasupra valorii autorului [i eventual asupra viitorului s\u capoet. Titlul unui text de sus]inere a poeziei tân\rului ValeriuD. G. Barbu, Poetul proto-cuvintelor fosforescente, recunoa[temc\ ne-a derutat pu]in, punând sub semnul `ndoielii profesionalismulpostfa]atoarei, d-na Mariana Fulger [i a prefa]atorului, acela[idomn entuziast V. Cu[ner, care citeaz\ abundent din Arlechinulcu fesul pe dos, decupând o mul]ime de versuri, de cele maimulte ori reu[ite, scoase `ns\ dintr-un context masiv, vizibilinegal artistic. Textele de prezentare ni se pare c\ nu i-arface poetului [i c\r]ii sale serviciul scontat. „Nu sunt criticliterar – citim `n Postfa]\ - [i nu pot spune din punctul devedere al specialistului cât de bine scrie Valeriu (Barbu).Criticii vor spune ceea ce va trebui spus sau poate c\ nu. Credc\ fiercare cititor e un receptor destul de bun al operei citite,dac\ o `n]elege, [i poate exprima puncte de vedere favorabilesau dimpotriv\“. {i tocmai aici, `n aceast\ `ndoial\ exprimat\,se afl\ [i p\rerea cititorului onest, parcurgând poemele inegalevaloric ale c\r]ii tân\rului Valeriu D. G. Barbu. El are momentede autentic\ inspira]ie, când atinge un nivel artistic uimitor,dar [i zone precare, de regretabil gust `ndoielnic. Dac\ amda un exemplu, poemul Un apoi, am vedea clar [i binele [imai pu]in binele: „trec dansând/ pe sârma aceasta violet-aurie,am tânjit la aplauze, la nume// nu [tiam/ c\ fiecare clip\ esteun cap\t/ - [i c\ nu-s egale.../ ]\rân\ oarb\ mai poart\, a[ade pu]in cânt\resc,/ `ncât firul/ mi-a dat iluzia r\d\cinii!//Confesiunea aceasta despre fiindul meu nu v\/ tulbure: nici/pietate dar nici s\ v\ `ncânte, p\stra]i mirare lin\/ gest/ caun ridicat banal din sprâncene.../ trec/ sperând tainic la unapoi, unde eu/ s\ fiu sârma violet-aurie... m\car vi]ei dinvia/ altui mâine“. La talentul evident al acestui tân\r poet,ca dar natural, ca disponibilitate energic\ spre `nnoire verbal\[i altruism, uneori felul `ngro[at, neglijent, de a vedea lucrurile[ocheaz\. Citindu-l, imaginea lui care r\mâne este aceea aomului cu dou\ umbre. Totu-i o ran\ - spune poetul, `n poemulNu, - m\ mi[c `n ea [i nu-i sunt vindecare. Poate c\ ar fifost necesare [i câteva date biografice? Nici grafica volumuluinu e prea fericit\. V. Cu[ner `i face un portret prea sub]iatde discre]ie: „Valeriu Barbu va r\mâne `n con[tiin]a cititorilorca un magister ludi dotat cu r\suciri arlechine[ti, dând impresiac\ tr\ie[te `n euforie, n\cl\it `n poezie [i-ntr-o mistic\ splendoarede iure[ pe cai verzi, dup\ care, obosit [i resemnat `n stareaide umbr\, pune pamper[i muzelor [i speran]elor, reu[indastfel s\ mearg\ `nainte cu privirea `napoi, persiflând mereu«Tabelul» lui Medeleev al suferin]elor. (Valeriu D. G. Barbu) Nu e un p\cat prea mare c\ `mi place s\ transcriu laPost-restant rânduri din scrisorile frumoase ale poe]ilorcare `l urm\resc cu interes. Omul care scrie versuri se `ntrege[te`n ochii cititorilor lui cu ve[nicele suferin]e ale cârcota[uluial c\rui spirit arde s\ te aduc\ la ordine, s\-]i aminteasc\ devia]a lui când plin\ de iluzii, când golit\ de indiferen]a celorlal]i.A[a [i-a g\sit locul `n pagin\ rubrica Poemul [i scrisoarea, cumul]i ani `n urm\. Ce spunea la un moment dat,[i ce sim]eaun ins tân\r scriind poeme amestecate, nepre]uindu-se suficient,ca gânditor asupra lui `nsu[i poate s\ r\mân\ interesant. {idac\ `[i [i dateaz\ epistola, (Ziua de Sf. Ilie, 2008), e cu atâtmai bine. Ce bine poate suna [i adev\rat, peste timp, am\nuntele,m\rturisirile aruncate pe coal\: „M-am `mprietenit cu venerabilulfost profesor de literatur\ dintr-o `ntâmplare, pe care, poateodat\ o voi a[terne... I-am d\ruit, fire[te, o carte. Ne-amre`ntâlnit dup\ vreo dou\ s\pt\mâni. «Am citit [i recitit demai multe ori poeziile dumitale. A[ putea spune c\ ai devenitunul din poe]ii mei prefera]i. Cred, de altfel, c\ ~nger de prisosmerit\ cu prisosin]\ un premiu! ~ns\ mata nu cred c\ aif\cut tot ce trebuia spre a afla [i al]ii ce scrii.» Am t\cut, a[acum se cuvine, gândindu-m\ c\ vârsta `naintat\ `i joac\profesorului o fest\...~ntre noi fie vorba, nici m\car nu [tiuce-ar fi trebuit s\ fac cu volumul meu dup\ ce l-am publicat.Pe de alt\ parte, domnia sa habar n-avea c\ eu luasem dejaun premiu: atunci când cineva `mi scrisese c\ ~nger deprisos e o carte important\. Cutez\tor cum n-am fost nicicând,v\ trimit al\turat un grupaj de poezii, pe care m-am `nvrednicits\ le scriu `n ultimele luni [i pe care mi-a[ dori s\ le adun `naceast\ toamn\ `ntr-o carte. Despre prefa]\ nici o `ndr\zneal\...“Sfiala dvs. e bine apreciat\, `ntr-atâta amar de oboseal\ cât\ducem f\r\ nici un entuziasm. A[a c\, cel mai bine ar fi s\ar\t\m ce ne place mai mult [i mai mult, pe alese, dintextele `ncredin]ate. S\ vedem dac\ pân\ la malul de sud alrubricii `ncap unul dup\ altul Iarn\, Mormântul meu va geme[i ~ntreb\ri. „Mormântul meu va geme de secrete/ {i-o s\ seumfle-n pene ca p\unul,/ Eu sunt bufonul, el este nebunul,/G\ti]i `n rochii strâmte de subrete/ Vom ]op\i pe arii de rachete/{i-om trage dup\ lilieci cu tunul.// Gropari medievali deviceregi/ Ne vor privi cu cugetul sa[iu/ Pe sub ofrandadintr-un gând pustiu/ {i-nfip]i cu târn\copul `n cârligi/ S-orminuna de-a[a f\r\delegi/ V\zute-ntr-un mileniu fistichiu.“;„M\ tem c\ n-am s\ m\ `ntorc vreodat\/ Busola mea nu maiindic\ nordul/ Cu limba ei uitat\-n beregat\/ Mi-arat\ doar`nghe]ul [i fiordul,// {i viscolul `mi va ascunde pa[ii/Printre n\me]ii c\l\rind pe reni,/ Banchizele-mi vor vomitaluntra[ii/ Cerându-mi dumnezei [i amundseni// Vor respiradoar iarn\ scandinav\,/ iar Grieg `mi va cânta ca l\utarul/Roman]a aiurit\ [i gângav\/ La care plânge, ca nerodul, farul.“;„Când voi t\cea cu totul/ Cin s\ ridice potu?/ Acarul, matelotul/Drezina/ pachebotul, / De[teptul, idiotul,/ Ori poate ca[alotul/Care-mi arat\ cotul/ {i ]ip\ ca fagotul?/ Când voi trânti destinul/Cin s\-mi s\rute spinul?/ Prea^ naltul, babuinul,/ Cucuta,rozmarinul,/ Sentimental rechinul/ Sau `nsu[i hâtru chinul/Boit ca arlechinul/ Ce-mi urineaz\-n vinul/ Cu care-mi facprea plinul?“ (Mihail Soare) •România literar\ nr. 32 / 15 august 200830Prin anticariateIubindvia]a MariilorJURNALUL e o team\. De prea mult, sau de preapu]in, de farsa conven]ional\ ori, dimpotriv\, defirile care i se vars\ oricui. Cînd cea care-l ]ine eo femeie, în anii coborîtori ai vie]ii ei, teama cre[te.Cînd e regin\, [i timpul, c\ruia-i concede totul,nu-i iart\ nimic, singurul leac de fric\ e stilul. Care deosebe[teînsemn\ri trudite cu strîngere de inim\ [i înfrînare de mîn\,cu care lumea ta hr\ne[te gura lumii, de o carte sincer\ [iliber\: Povestea vie]ii mele, de Maria, Regina României,ap\rut\, în ’34-’36, la S.C. Adeverul S.A., în traducerea,din englez\, a M\rg\ritei Miller-Verghi. O carte pe care ampurtat-o cu mine, în capitala altei Marii, Tereza, ca pe veri[oaratîn\r\ a romanelor în cîteva volume, cu copert\ satinat\, decare ne-am dezis definitiv. Dac\ farmecul literaturii de samovar,anglo-ruse[ti, cu [uete tîrzii, nesfîr[ite, drumuri lungi, patimimari, str\luciri c\z\toare [i nemîngîiate dureri va s\-nvievreodat\, a[a un jurnal i-ar fi floarea presat\ între pagini.Delicat\, str\vezie, p\strînd, chiar [i în moarte, miresmeleamestecate ale istoriei. Care cru]\, cîteodat\, vie]i [i amintiri,îng\duind fericirea, ca pe un depozit la termen: „Noi nucercetam adâncimile [i nu ne b\team capul cu întreb\ri, lumease întindea larg\ în fa]a noastr\, iar viitorul era departe...”.E orizontul primului volum, via]a de pîn\ la cas\toriacu Ferdinand. Copil\ria în Anglia [i Malta, vizitele înRusia, din care recupereaz\ imagini aburoase, încadrate deun lux orbitor, convivialitatea dintr-o Europ\ a familiilor.Portrete, nu pu]ine, de doamne sigure pe ele [i cochete careprimesc, dînd credit sufletului mic, cu ochii mari, curio[i, [igusturi bune, emo]ionante plec\ciuni in memoriam. Între ele,sobr\, îns\ cald\, obosit\, cîteodat\, de exerci]iul regalit\]iiei, [i modern-complice, bunica-regin\, Victoria. Bunicaîmp\r\teas\,mama Mariei Alexandrovna, mare duces\ aRusiei, înger slav cu vederi spartane [i tandre]uri foartedr\muite, e mult mai [tears\, împu]inat\, f\r\ s\ poat\vorbi, de infidelit\]ile ]arului. Secolul XIX, dincolo detrandafiriile lui decoruri. Secolul de roman.Adolescen]a, în Germania, mai auster\, [i primeleîncuno[tiin]\ri ale minciunilor dulcege, cu miezul otr\vit.Logodna cu Ferdinand, Nando, [i întîlnirea cu der Onkel,Carol I, pe care viziunile min]ii l-au costat, pare-se, tres\ririleinimii. Istoriei nu-i pas\, dimpotriv\, fiindc\ gloriile cele maiomene[ti au înghi]it eforturi inumane. Vie]ii, în schimb, da.Vie]ii care, temîndu-se de necunoscut, tînje[te dup\prietenie. Întreg volumul doi e m\rturisirea acestor prieteniic\utate. Pe care o curte mic\, departe [i de elegan]a Apusului,[i de fastul R\s\ritului, unde eticheta nu are chipul stilat albon-ton-ului, ci masca sumbr\ a ad\postirii de conspira]ii, nule poate oferi. Zîmbete f\r\ d\rnicie, bun\tate de soare cudin]i – nici Carmen Sylva, intrat\ în rol, mîngîindu-se cufantasme, nu scap\ de ghicirea sensibil\ a fiin]ei ei adev\rate,pe care noua regin\, trecut\ de cincizeci de ani, [i-o confirm\,culegînd-o din intui]iile tinere]ii. Atît de mult femeie, [i atîtde pu]in regin\-mam\, bucurie care i s-a refuzat, Aunty î[iap\r\ locul cu îndîrjirea doamnelor de totdeauna, „cînd eu,f\r\ s\-mi dau seama de ce însemnam în ochii ei, n\v\lisemîn singuraticul ei sanctuar cu neînfrînta mea tinere]e.” [i cula fel de neînfrînt\ sinceritate, care poate p\rea cruzime,fa]\ de desf\t\rile false [i enorme, nestatorniciile unuisuflet care a cunoscut constant admira]ia cea mai fad\,protocolar\, [i tr\darea cea mai ascu]it\: „Am v\zut-o [peCarmen Sylva, n.m.] p\c\lit\ [i în[elat\ în chipul cel maijosnic; am v\zut oameni acoperi]i de ea cu tot felul de bun\t\]i,întorcându-se împotriva ei [i bârfind-o, iar regele era mereunevoit s\ o scape din mâinile impostorilor [i s-o smulg\ dinnemaipomenitele greut\]i în care se b\ga.” Române[te-a[aa fost...România regal\ e ]ara potrivit\ pentru ie[irea din copil\rie,pentru ascu]irea auzului [i pentru cultivarea unui anumit soide aten]ie. „Educa]ia mea [i convingerile mele fuseser\ atîtde regale, într-o atmosfer\ a[a de net\g\duit regal\ [i ea, încâtnu-mi trecea prin gând c\ o ]ar\ nou\ trebuia câ[tigat\ treptatprin grea str\duin]\ [i multe renun]\ri.” O lupt\ care reu[e[te.Lupta de voin]\, cu Carol, în primul rînd, „aspru [i sincer”,de care o va lega „o dragoste adev\rat\”. Lupta pentru prieteni,[i cu prietenii prietenilor, cu clanul, pentru „inima femeii pecare o chinui]i”. Inim\ care se va îmblînzi cu încetul, cu cît„p\[eam spre inima lucrurilor”. R\zboiul, moartea luiCarol, [i inscrip]ia Mariei pe cupa pentru so]ul ei, de-acumrege: „Ziua de mâine poate va fi a ta, dac\ î]i va fi mâna destulde puternic\ pentru a o cuprinde.” Împ\carea: „Acesta afost ceasul meu, un ceas ce n-a fost dat multor fiin]e pelume, c\ci în acel ceas scumpii mei români nu aclamau numaio idee, o tradi]ie sau un simbol, ci aclamau [i o fiin]\ pecare ajunseser\ s-o în]eleag\.” Ea.Menirea de mam\ a unui popor, [i Rug\ciunea unei regine:„[i de î[i va aminti cineva de mine pe p\mânt, o Doamne,s\ m\ vad\ cu un zâmbet pe buze, cu un dar în mân\ [i culumina credin]ei în ochi, acea credin]\ care mut\ mun]ii dinloc.” Biruin]e [i desp\r]iri, ora Unirii, un happy end care os\ ]in\ prea pu]in, c\ci „acesta nu e un basm, ci povestea vie]iimele.” O poveste de dragoste abrupt\, singura adev\rat\ [imare, f\cînd, printre nume pe care nu le-am în[irat aici, cîtpentru dou\ c\r]i de istorie, jur\mîntul care leag\ suflete, f\r\alian]e, f\r\ politic\, f\r\ tr\d\ri, f\r\ uitare: „Via]a, caorice lucru, are nevoie s\ fie iubit\; cei ce nu pot iubi via]asunt învin[i chiar de la început.”Fericirea dorit\?, e-o întrebare din Chestionarul lui Proust.Una la care regina pesemne c\ n-ar r\spunde. Lumilemutate din loc, oamenii smul[i din îndoial\, nuan]a vie]ii încarna]ia unei istorii care trece au r\spuns pentru ea.Simona VASILACHE

a c t u a l i t a t e aSemnde bel[ugPARCÅnumai cîrciumi ar fi avut F\nic\ pîn\atunci, a[a îi dobzea pe chelneri [i le spuneabuc\t\reselor ce s\ g\teasc\! Coana Virginicaamu]ise de admira]ie. Înc\ nu-i venea s\ cread\c\ restaurantul g\rii din Medgidia era al lor. Fuseseca un vîrtej. În ziua cînd cî[tigase licita]ia, F\nic\d\duse un banchet cu [ampanie, ba[ca [per]urigrase [i licita]ia propiu-zis\. Se ambi]ionase dlStelian cel care ]inea restaurantul, pîn\ a început F\nic\s\ rîd\ spre el, cum f\cea la pocher. Se duseser\p\mîntul din balt\, casa, juma din brut\rie [i pentru restaurantnu cump\raser\ nici m\car o lingur\. Înainte de banchetF\nic\ îi trimisese o telegram\ lui Pascu, b\canul dinFete[ti [i se pusese pe b\ut. Dl Stelian, ciocnise unpahar cu el [i d\duse s\ plece: „De-aia am f\cut noi RomâniaMare, b\i ]\rane, ca s-o lua]i voi!” F\nic\ îl luase debra]. Cu cît voia s\ vînd\ mobilierul restaurantului? S\[tie c\-i d\ foc [i nu i-l vinde lui! zice dl Stelian. „]i-lcump\r eu, nene Steliene, [i-i d\m foc împreun\! Eu aducmese [i scaune de la Bucure[ti!” Cu asta îl înmuiase cîts\-i cumpere sifoanele [i tejgheaua de tabl\ zincat\, careera comand\ special\ [i avea [i tr\g\tor de bere. Cînd auajuns ei a treia zi la Medgidia, me[terii tocmi]i de Pascuîncepuser\ s\ f\]uiasc\ restaurantul, s\ arate mai ca laBucure[ti [i între clasa I [i clasa a II-a s\ nu fie decîtdeosebirea de pre], plus la clasa I, cîteva dichisuri, s\ vin\aici [i lumea bun\ din ora[, s\ discute la un pahar. {i peperon, la trenurile care opreau doar cît s\ ia locomotiveleap\, b\ie]i cu covrigi, turt\ dulce [i limonad\. Printremeseria[i se fî]îia omul cel mai bine pl\tit dintre ei, carenu f\cea nimic, Era, las\-l în pace, Virginio, dl Seruziarhitectul, care i-a pus s\ strice ferestrele, ca s\ le l\rgeasc\.F\nic\ nu se b\ga peste el, o singur\ dat\ i-a spus c\ elnu voia s\ fac\ aici chiar un restaurant de lux. Italianull-a amenin]at c\-l las\ balt\, încît ca s\-l îmbuneze F\nic\l-a înv\]at cîteva secrete ale pocherului. Impresionat, dlSeruzi, cartofor ghinionist, i-a împins de la spate pe me[teri[i, în aceia[i bani i-a pus s\ înr\meze în pere]i oglinzilecare aveau s\ fac\ din restaurantul g\rii cel mai mare localdin Medgidia. Cu o s\pt\mîn\ înainte de redeschidere,F\nic\ se dusese la Constan]a, dup\ chelneri [i o buc\t\reas\.Într-o cîrcium\ din port l-a descoperit pe Ionic\, cel careîi servise sub numele de Jaques pe c\l\torii din OrientExpress pîn\ s-a plîns de el o fran]uzoaic\ c\ ii f\cuse opropunere incalificabil\. Ionic\ a acceptat s\ lucreze cîtevaluni în restaurantul lui, dar cu condi]ia ca el s\-i aleag\pe ceilal]i chelneri. Iar în ziua de dinaintea inaugur\rii i-aspus lui F\nic\ care erau regulile de pe Orient Expressca s\ [tie [i el ce s\ cear\ personalului. Buc\t\reasa erao ardeleanc\ rotunjoar\ care g\tea dumnezeie[te, c\nd nuse îmb\ta cri]\. Inaugurarea ar fi trebuit s\ fie pe 9 noiembrie,dar coana Victori]a nu fusese de acord. F\nic\, 9 e cughinion. Preg\tiser\ mesele, puseser\ sticlele de vin [ide [ampanie pe rafturile din spatele tejghelei [i se culcaser\pe saltele în camera din spate împreun\ cu chelnerii [icu buc\t\reasa. La 3 noaptea buc\t\reasa a început s\ ]ipec\ se mi[c\ p\mîntul. Iar `n restaurant au început s\explodeze sticlele de [ampanie. F\nic\ a s\rit din somn [ia tras-o n\uc pe Virginica de mîna în restaurant. C\zuser\sticlele de pe rafturi, iar una dintre oglinzile de pe pere]ise f\cuse ]\nd\ri. „M\ omule, ne-a lovit Dumnezeu c\deschidem cîrcium\!” „Fugi, f\, de-aici. Asta e semn debel[ug!” Diminea]\, telegraful g\rii anun]a c\ la Bucure[tise pr\bu[ise hotelul Carlton. •Z|P|CITULde V., care inventa aproape totul,m\ vedea în cârd\[ie cu singurul om dinconducerea Universit\]ii care-mi purta sâmbetele(e adev\rat c\, ulterior, pe baz\ de întâlnireîntâmpl\toare la munte, s-a muiat). Împu[cadoi iepuri: [i pe acesta îl ura.Încep s\-i spun cuiva situabil întrebun amic [i prieten ceva ce m\ preocup\.În mijlocul unei fraze zice „m\ scuzi pu]in“[i se duce s\ vorbeasc\ cu altcineva. Nu mai revine.E ceea ce în]eleg prin românul natural, adic\ necivilizat.Î[i urmeaz\ f\r\ s\ stea pe gânduri primul impuls.Discu]ie cu B.H. Îl intereseaz\ mai mult omul Ciorandecât scriitorul, adic\ mai mult caietele decât c\r]ile.Îi spun c\ numai complementar m\ intereseaz\ omuldintr-un scriitor. {tiu dinainte ce pot s\ g\sesc:histrionism, încrâncenare, invidie, egocentrism. Cunoscanonimi mai interesan]i. La ace[tia e drama [i tragicul.Ei n-au supap\, nu se pot exprima. C\dem de acordc\ Matei C\linescu, în M, a reu[it paradoxul ca,f\r\ spectacol scriitoricesc, s\ se comporte ca un om,exprimând îns\ ceea ce nu se poate exprima. (Acum,dup\ mult\ vreme, g\sesc la Hrabal ce voiam s\ spun:„Dintotdeauna am avut impresia c\ oamenii obi[nui]iau o via]\ mult mai intens\: oamenii care cresc iepuride cas\, care [tiu s\ cultive cartofi, care merg în fiecarezi la cârciuma lor preferat\. Ei se bucur\ de via]\ maimult decât intelectualii. În ceea ce scriu, încerc s\reprim ideea c\ intelectualul ar fi mai presus decâtceilal]i. Dimpotriv\, omul aflat pe treapta cea mai dejos a ierarhiei sociale reprezint\ pentru mine o culme,fiindc\ îmi spune despre via]\ mult mai mult decâtun intelectual. În general, intelectualul [tie ceva, întimp ce omul de rând tr\ie[te ceva, iar cele tr\ite leabsoarbe în profunzime.“ El pune accentul pe bucurie,eu pe suferin]\, numai prin asta m\ deosebesc.Ceea ce nu vrea s\ spun\ c\ am devenit correct, c\am început – [i eu – s\ confund elitismul cu elita,de care orice societate are disperat\ nevoie.)Acum observ: sunt f\cut din cele dou\ tr\s\turi dincare atribui numai câte una – sau, sau – necredincio[ilor:[i nelini[tit [i nep\s\tor.Mai aveau un mobil, în afara politicii de prevenire[i a prostiei. Se aflau în treab\, „dovedeau“ c\ suntutili.Nietzsche despre sinuciderea lui Kirilov (îmi iaucitatul din cartea lui Iano[i Dostoievski. Tragediasubteranei): „Niciodat\ n-a[ putea ac]iona astfel.Niciodat\ nu a[ putea crede atât de pasionat într-oidee... (...) Niciodat\, niciodat\ nu m-a[ putea împu[ca.“Cât de b\rb\teasc\ este aceast\ recunoa[tere a uneineputin]e, fa]\ de ce clameaz\, adolescent b\trân,„sinuciga[ul“ Cioran!Tot Nietzsche: „Nu exist\ art\ pesimist\... Artaafirm\, Iov afirm\.“ Formulare gr\bit\. A[a e, artaafirm\, dar Iov nu e art\. E numai component al uneic\r]i care poate s\ treac\ [i drept oper\ de art\; epersonaj. Neag\, cum neag\ unele personaje ale luiDostoievski. Sau nu, [i asta e o formulare abrupt\.Se revolt\, nu neag\, Iov.{estov: „Moartea r\mâne st\pânul lumii.“ Nust\pânul, ci partenerul lumii. Moartea face ca via]as\ fie suportabil\. Exclusiv\, Via]a ar omorî atât demult încât, pân\ la urm\, Moartea ar deveni într-adev\rst\pân. Sau nu, nu e bine spus. În absen]a Vie]ii,Moarte nu poate fi. Atunci numai Nimic ar fi. Nu ebine spus nici „ar fi“.Ion Iano[i: „...via]a ra]ional\ veste[te moartea, via]aira]ional\ este moartea!“ A[ spune altfel: via]a ra]ional\cuprinde moartea, via]a ira]ional\ omoar\ via]a.Ce-i drept, „via]a este moartea“ e mai pregnant.Ieri, în marele hotel Marriott, simbioz\ de Ceau[escuSe aflau`n treab\- proiectantul cl\dirii - [i de unchiul Sam - beneficiarulei. Un kitsch monumental.În coresponden]a fotocopiat\ am reg\sit [i toateepigramele anonime al c\ror autor m-a acuzat dup\decembrie – discret, e adev\rat, într-o scrisoarepersonal\ – c\ le-a[ fi trimis Securit\]ii. Am aflatacum c\ nu-l descoperiser\ înc\ atunci când m-auinterogat. Sper c\ nu le-a[ fi spus nici dac\ l-a[ fi [tiut,dar adev\rul e c\ habar nu aveam cine era. Tot cas\-l descopere, au montat [i o diversiune. I-au datpatru epigrame lui Pegas, pentru ca el s\ poat\ deschidediscu]ia [i s\ m\ trag\ de limb\, spunând c\ prime[te[i el, dar cine o fi? Iar eu, fazan, dup\ discu]ia cusecuristul m-am dus glon] acas\ la Pegas, s\-l previn.Ne-a trimis Christina o fotografie a locului undee p\strat\ urna cu cenu[a lui Roman. O cl\dire numare, cu zid din piatr\ de râu, la cap\tul uneipaji[ti. Dincolo de ea, tufi[uri [i copaci. M\car o dat\a avut [i Roman noroc.„-Câ]i ani s\ fie de când a murit Pl\vanu? –Vreocincisprezece, nu mai [tiu exact.“ {i m\ gândesc: ams\-l întreb pe Mihai. Îmi dau seama brusc: înc\ n-aminteriorizat, sau cum s\ zic, c\ a murit [i Mihai.Suntem la Timi[oara. La muzeu e o mare expozi]iedespre ora[. Ne ducem s-o vedem. Intr\m într-osal\ întunecat\. Ie[im, umbl\m pe coridoare [i iarintr\m. E o sal\ lung\ [i larg\, dinspre cap\tul îndep\rtatal c\reia vin c\tre noi vizitatori. Lumin\, voio[ie.Pe peretele din fund, aproape de u[a prin care amintrat, o mare hart\ a României, desenat\ stângaci[i lipit\ pe scândur\ decupat\, în fa]a c\reia, pe unpodium, trec, desena]i stângaci [i lipi]i pe scândur\decupat\, voievozi. Ajun[i la mijloc, fac o reveren]\,dup\ aceea ies. La urm\, se adun\ to]i [i, ]inându-sede mân\, fac, ca la oper\, plec\ciuni.Î[i pritoceau rapoartele. Numai indirect, din cele-am spus unor amici informatori, se afl\ c\ auvrut s\ m\ racoleze pentru a informa despre lectorulfrancez. Dup\ ce unuia, venit de la Bucure[ti, i-amspus c\ nu [tiam de scrisoarea preg\tit\ de MirceaDinescu, a doua zi a venit acas\ Radu Tinu. Dinconvorbirea cu el, reprodus\ în dosar, lipse[te îndemnullui s\ nu mai sus]in c\ n-am aflat de scrisoare fiindc\ei [tiu ce am vorbit cu Nicolae. Iar din aceea cubucure[teanul lipse[te fraza ciudat\ de la sfâr[it: „Ve]ivedea, când ne vom mai întâlni peste câteva luni,c\ nu era nevoie de ce vre]i s\ face]i.“ Era, cred, numai verific, sfâr[itul lui 1988. Voia s\ m\ demobilizeze(nu era nevoie!), avea ceva de spus?Pe Calea Mo[ilor, un ins m\ întreab\, într-o francez\aproximativ\, unde e hotelul Intercontinental. Îi spun.Este acolo o banc\ libanez\? Asta nu [tiu. Ce bani sefolosesc la noi, euroii merg? Nu, deocamdat\numai leii. Scoate o bancnot\ de o sut\, expirat\, [im\ întreab\ dac\ e bun\. Nu, nu e bun\. Pot s\-iar\t una bun\ ? N-am. Cum nu-i u[or s\ smulgi obancnot\ din mâna omului, presupun c\ am evitat unpumn în nas. Sau poate m-ar fi rugat, politicos, s\ i-oînmânez, ca s-o verifice. S\ nu fie vreun fals.Asist la dezbateri de idei [i-mi vine s\ spun [i tuai dreptate ambelor p\r]i. Decât c\ diavolul nu st\pe pace. M\ împinge s\ spun nici tu nu ai dreptate [is\ m\ amestec unde nu-mi fierbe oala, ca [i pân\ acum.Îmi merge în cer[etori originali. Ast\zi, un zdrahon,în fa]\ la Scala. Cere doi lei. Cum n-am încredereîn urechile mele [i doi lei nu înseamn\ nimic,întreb: „-Cât? –Doi lei, repet\. Sunt modest. Nu cermarea cu sarea.“ {i pleac\, ai fi zis satisf\cut.Am rezistat bine în comunism – bine [i pasiv –pentru c\ nu-mi doream mai mult decât aveam. Deunele chiar nu sim]eam nevoie, pe altele [tiam c\degeaba mi le-a[ fi dorit. • 31România literar\ nr. 32 / 15 august 2008

a c t u a l i t a t e aochiul magicAnglomania„«Get Smart» e ultimul new entry din seria atât deobositoare a produc]iilor care pornesc de la un serialamerican“, „pelicul\ inspirat\ dintr-un serial obscur (pentrumine) care n-avea alt appeal decât amplasarea central\a s\lii“, „...dup\ apocalipticul blockbusterul cre[tin «EvanAlmighty», îi mai d\deau pu]ine [anse...“, „descop\run filmule] perfect escapist, o distrac]ie de var\ r\coroas\“,„în versiunea updatat\, Smart e interpretat de ...“,„demonstrându-[i înc\ odat\ deliciosul timing comic...“,„«Get Smart» e deliberat silly, îns\ are inteligen]a de anu l\sa [tacheta prea jos...“, „...erau luate în r\sp\r filmeleJames Bond, gadget\ria aiuritor-sofisticat\ [i agen]iir\zboiului rece“, „a se lupta cu tot felul de b\ie]i r\i, cuajutorul unui telefon pre-Iphone...“, „...în timp ce-[im\nânc\ sacul cu popcorn sau î[i smseaz\ prietenii despreultimele reduceri...“. A „smsa“?! Probabil a adresa SMSuri.Dar ce e aceasta? E p\s\reasca româno-englez\ folosit\de d-na Anca Gr\dinaru, cronicarul de film al prestigioaseireviste ADEV|RUL LITERAR {I ARTISTIC (v. înnr. 930,2008, p. 16). Anglomania face azi ravagii precumodinioar\ fran]uzomania unui cunoscut personaj femininal lui Alecsandri.Citi]i neap\rat!Din nr. 6-7 al revistei VIA}A ROMÂNEASC| arfi p\cat s\ v\ scape dialogul dintre Dan C. Mih\ilescu[i colegul nostru Daniel Cristea-Enache. Cronicarul s-aîntrebat adesea cum o fi reu[ind cel dintâi s\ prezinte câteo carte pe zi, de atâ]ia ani, la televiziune. Nu plictisit [i,mai ales, nu plicticos, ci cu mare verv\, f\cându-]ipoft\ s\ cite[ti. Dan C. Mih\ilescu e în stare s\-i fac\ [ipe anorexicii lecturii s\ se îngra[e frumos cu lectura,redescoperind pofta de via]\. Întrebat despre televiziune,despre prima carte a copil\riei [i figura mamei, desprepozi]ia lui ideologic\, despre cum arat\ o zi din via]a sa[i despre regrete, Dan C. Mih\ilescu r\spunde, dar nu cuverva lui obi[nuit\, ci cu una de zile mari. De[i nu e chiarproasp\t intrat în via]a literar\, Cronicarul a r\mas surprinsde câte nu [tia despre unul dintre marii iubitori ai Bucure[tiului,„aproapele” lui. Iat\ un exemplu din secretele form\riicriticului: „Nimic nu mi-am dorit mai mult în copil\riedecât o bibliotec\. Am tr\it cu bani pu]ini, numai cu maic\-mea (dactilograf\) [i bunicii, la mahala, între Ferentari [i[oseaua Giurgiului, cu WC în curte, [obolani în pivni]\[i ci[mea la col]ul str\zii, patru oameni într-o camer\cu antreu-buc\t\rie. Primele c\r]i [tiu sigur c\ au fostbasme din colec]ia de doi lei, Traista cu pove[ti, precisIspirescu”. (În parantez\ fie spus, [obolanii exist\ [iazi, nu la mahala, ci în centru, nu în pivni]e, ci în cur]ileinterioare. Curând vor urca [i la etaj). Dar s\ revenim laamintirile criticului: „Pe la 11-12 ani vindeam ore-n [irla nea Mitic\, în sta]ia de tramvai G. Bacovia de peGiurgiului [i câ[tigam un stilou Flaro la un concurs dereportaje al Scânteii tineretului, unde relatam tacticile deatac ale g\[tilor din jurul Cinematografului Flamura”.Fire[te, cu un asemenea trecut, nu e de mirare c\ DanC. Mih\ilescu a fost întrebat – cu propria formulare – „deunde anticomunismul \sta cvasirabiat”. Dar Cronicarulnu vrea s\ v\ dezv\luie chiar totul, v\ invit\ numai s\citi]i interviul. {i ca s\ nu c\uta]i prea mult în consistentarevist\, afla]i c\ se afl\ la pagina 85.Comunism pornograficAbsolut savuroas\ rubrica lui R\zvan Petrescu dinDILEMATECA, intitulat\ Cartea de noapte! De la unnum\r la altul al revistei lunare, Cronicarul se întreab\,unu, ce carte va mai avea ghinionul s\ intre pe mâinileacestui cititor devorator [i, doi, ce-i va mai trece acestuiadin cap în pix.În num\rul 27, pe august, al Dilematecii, victima esteAlain Robbe-Grillet, de curând trecut la cele sfinte, nuîns\ înainte de a finaliza un teribil roman sentimental. Lafinele obositoarei lecturi, R\zvan Petrescu se r\zbun\ peacest pap\ [ocant al Noului Roman; [i r\zbunarea e chiarcronica lui acid\, scris\ cu o verv\ diabolic\ [i o ironieucig\toare. Citate, citate: „Fascinant cum, în pornografie,to]i scriitorii, de la cei mai cretini pân\ la cei mari,ajung s\ scrie identic, se dezindividualizeaz\ de bun\voie,de unde se desprinde ideea de comunism. (...) «fantasmarea»atinge cote montane: sodomizare cu un v\trai înro[it înfoc, smulgerea cu încetinitorul a picioarelor condamnateîn timp ce sunt violate cu m\dulare artificiale din ce înce mai monstruoase care le sfâ[ie vaginul pân\ la uter,[i numai dup\ aceea li se smulg [i bra]ele, desprindereacu un cle[te fin a clitorisului, care este oferit spre degustareunei domni[oare, crucificarea clasic\ la care se adaug\un piron înfipt în pubis sau anus, dup\ caz, ferfeni]ireasexului cu fer\straie, cu]ite de vân\toare, smoal\ topit\,scalparea p\rului pubian, arderea aceluia[i p\r cu olumânare, sf\râmarea genunchilor cu dalta, la petreceri,împunsul sânilor [i a altor locuri dureros de fragede cuace fierbin]i [i lungi, arderea de vie, jupuitul esteamintit doar în treac\t...”Finalul cade ca o ghilotin\ peste aceast\ lectur\ „devacan]\”: „Voi spune un singur lucru despre Alain Robbe-Grillet: bine c-a murit”.Iar Cronicarul aduce lucrurile în fierbintea actualitate:oricâte va fi f\cut Robbe-Grillet, el nu va avea niciodat\,în spa]iul publicistic românesc, impactul poneiului roz.Festivalul Anonimul,la a V-a edi]ieLuni, 11 august, la ora 22, a avut loc Gala de deschiderea celei de-a cincea edi]ii a Festivalului Interna]ional deFilm Independent ANONIMUL. Desf\[urat `n SatulFilmului din Sfântu Gheorghe, Delta Dun\rii, evenimentuls-a bucurat de prezenta unui public numeros, iar gazdaacestuia a fost actorul Marius St\nescu, câ[tig\tor alPremiului de Interpretare `n cadrul primei edi]ii a festivaluluipentru rolul din filmul Examen, `n regia lui Titus Muntean.Pe scena din Satul Filmului au urcat Miruna Berescu,directoarea Festivalului de Film ANONIMUL, LudmilaCvikova - selectorul edi]iei din acest an [i Irina MargaretaNistor - care a realizat, al\turi de Ludmila Cvikova,selec]ia scurtmetrajelor din competitie, precum [i membriicelor dou\ jurii ale festivalului:Juriul de scurtmetraj:- David Casals-Roma - regizor, Spania - pre[edintelejuriului [i câ[tig\tor al Premiul Publicului pentruscurtmetrajul Save the World, `n cadrul celei de-a IV-aedi]ii a Festivalului de Film ANONIMUL;- Adina Pintilie - regizor, România- Constantin Fuga[in - distribuitor, RomâniaJuriul de lungmetraj:- Laura Vasiliu- actri]\, România- Joachim von Vietinghoff - produc\tor, Germania- Bojidar Manov - critic de film, Bulgaria- Lucian Georgescu - scenarist, RomâniaPre[edintele juriului de lungmetraj, regizorul polonezKrzysztof Zanussi, va sosi la Sfântu Gheorghe miercuri,13 august.Dup\ un scurt concert oferit de corul din SfântuGheorghe, publicul prezent la deschidere a putut vizionadou\ scurtmetraje din programul paralel al festivalului„Actori `n spatele camerei" / „Actors behind Camera",produc]ii regizate de Gwyneth Paltrow (Dealbreaker) [iJennifer Aniston (Room 10), urmate de Green Porno -comedia ecologic\ a Isabellei Rossellini [i de filmulde debut `n lungmetraj al lui Ben Affleck - Disp\rut\f\r\ urm\ / Gone Baby Gone.De asemenea, au fost proiectate [i primele filme dinSec]iunea competi]ie scurtmetraj, precum [i filme dinSec]iunea ecologic\: Inima mea biodegradabil\ / MyBiodegradable Heart (regia Dana Adam Shapiro, 4minute) [i Flow: Din dragoste pentru ap\ / For Loveof Water (regie Irena Salina, 2008).Compania Na]ional\„Loteria Român\“S.Asprijin\ financiarprogramele U.S.R dedicateCentenarului Societ\]iiScriitorilor RomâniCristina B\rbulescuconsilier de pres\ANONIMUL IFFBdul. Prim\verii, nr.12, sector 1Tel.: 004021 230. 16. 93 / 95Fax: 004021 230. 12. 98e-mail: cristinab@anonimul.rowebsite: www.festival-anonimul.roTalon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .abonament trei luni (13 numere) - 40 leiabonament [ase luni (26 numere) - 70 leiabonament un an (52 numere) - 140 leiAbonamente 2008Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .România literar\~ncep`nd cu 1 ianuarie 2008 abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. PictorHârlescu nr 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\complet\.Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamentedirect la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Corneliu Ionescu, Funda]ia Românialiterar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.