atelier de editare

Imensa oper\ a lui Vieira s-a cl\dit dealungul unei existen]e pasionante, cusui[uri [i cobor`[uri, cu victorii [i`nfr`ngeri spectaculoase.TROPICE SURÂZ|TOAREPrivind `napoi spreBraziliaCEL CARE a privit pentru prima oar\ cuinsisten]\ dinspre Portugalia spre Braziliaa fost un iezuit `nzestrat cu talent literarcov`r[itor, figur\ baroc\ de prim plan aEuropei – Padre António Vieira. S-au`mplinit de cur`nd 400 de ani de la na[tereacelui numit de contemporani „Principe aloratorilor evanghelici“, „Predicatorulincomparabil“, „Maestrul luminat `n literedivine [i umane“, `n fine, apoteotic [isintetic, „Dom António cel Mare“; `ncep`nd cu primeleedi]ii din secolul al XVIII-lea ale Predicilor (Sermões)sale, titlurile de mai sus figurau `n mod natural pecopert\. Dup\ Camões, el a ajuns `n epoc\ scriitorulportughez cel mai `nc\rcat de elogii; numai c\ (deosebirecapital\!), elogiile l-au cople[it pe Vieira `nc\ din timpulvie]ii, nu doar dup\ moarte, a[a cum s-a `nt`mplat cuautorul Lusiadei.Care s\ fie sursa acestui encomion? A fost un mareorator, f\r\ `ndoial\, Padre António Vieira, `ns\ utilizareaextrem de inspirat\ a limbii portugheze n-ar fi fostpoate suficient\ pentru construirea unui asemenearenume: scriitorii retra[i `n cabinetul lor de lucru au `ngeneral voca]ia de a fi repede uita]i. Meritelor literatuluitrebuie s\ le mai ad\ug\m ceva.Imensa oper\ a lui Vieira s-a cl\dit de-a lungul uneiexisten]e pasionante, cu sui[uri [i cobor`[uri, cu victorii[i `nfr`ngeri spectaculoase. Circul`nd `ntre Brazilia [iEuropa, `ntre locul unde era misionar [i locul undese afla Curtea Regal\ portughez\, precum [i sediulcentral al puterii iezuite, Vieira [i-a compus [i o statur\distinct\ de cea a scriitorului, statura unui diplomatabil, a unui filozof [i teolog de prim\ m`n\. Contactullui, `n Brazilia, cu indienii nativi pe care `i catehiza,cunoa[terea imensei lumi a Noului Continent i-audeschis oratorului orizonturi neb\nuite. Spre deosebirede colegii s\i care buchiseau de diminea]a p`n\seara, f\r\ s\ ias\ dintre zidurile Colegiului ori alem`n\stirii. Padre António Vieira a cunoscut Lumea,adic\ nesf`r[itele spa]ii aflate departe de Europa, dezeci de ori mai `ntinse dec`t aceasta. Cum a circulatP\rintele `ntre dou\ lumi at`t de diferite [i cum a reu[itel s\ se impun\ `n am`ndou\ – iat\ materia unui adev\ratroman-foileton!Fiu de portughez, sosit `mpreun\ cu familia sa `nBrazilia la v`rsta de numai 6 ani, a studiat teologia `nnoua sa ]ar\, la Colegiul din abia-`ntemeiatul ora[Salvador; a studiat aici, nu la Universitatea din Coimbra,astfel `nc`t unul dintre primii licen]ia]i de Colegiubrazilian ajunge apoi unul dintre marii scriitori europeni,f\r\ ca locul studiilor s\ aib\ prea mare importan]\.Proiectele sale intelectuale [i existen]iale au avut dela `nceput dimensiune universal\, de[i luaser\na[tere `n dep\rtata colonie portughez\ numit\ Brazilia.C`nd, `n 1641, t`n\rul iezuit face prima lui c\l\toriela Lisabona, Portugalia abia `[i redob`ndise independen]ade sub domina]ia Spaniei: regele portughez João IVtocmai ajunsese rege [i totul `n ]ar\ respira fericirea`nceputului. Vieira sesizeaz\ promi]\torul moment. LaLisabona, `l farmec\ pe regele portughez cu arta elocin]ei,`n fa]a c\reia nimeni nu putea r\m`ne indiferent; observ`ndmultiplele talente ale predicatorului, proasp\tul rege,`n c\utare de oameni de `ncredere, `l trimite peVieira `n misiuni diplomatice de-a lungul [i de-alatul Europei, `n Fran]a, Olanda, Germania [i Italia; `n1648, iezuitul reprezint\ Portugalia la tratativele depace din Münster, care puneau cap\t R\zboiului de 30de ani.Cu toate succesele avute `n calitate de diplomat,Vieira se `ntorcea de c`te ori putea `n Brazilia, acolounde `l a[tepta „turma“ sa, pe care n-ar fi vrut s-olase mult\ vreme f\r\ p\stor. Brazilianul prin adop]ie[i prin convingere a privit mereu `napoi, spre ]ara luiadev\rat\, adic\ spre Brazilia.Totul era s\ se termine `ns\ tragic pentru str\lucitulorator, deoarece succesele sale st`rniser\ [i invidiimortale. ~n urma unor denun]uri, este `nchis `n 1663la Coimbra [i supus, timp de 5 ani, unui proces inchizitorialsub acuza]ia de erezie, proces din care reu[e[te totu[is\ scape cu o sentin]\ relativ u[oar\. Oratorul `nn\scutnu se d\ b\tut nici dup\ asta. Pleac\ la Roma [i, `n fa]aPapei [i a Curiei Romane, utilizeaz\ singura lui arm\personal\, divin\ [i eficace, oratoria, pe care o exercit\de data asta `n limba italian\ `n fa]a tuturor prin]ilorbisericii catolice, `nc`nt`ndu-i [i pe ei. De la amvon,Vieira fermeca lumea. Dup\ 6 ani petrecu]i la Roma,reu[e[te s\-i smulg\ Papei un Breve (decizie papal\)care `l disculp\ definitiv de toate acuza]iile formulatecontra lui de Inchizi]ie; se `ntoarce astfel victorios laLisabona. Du[manii lui scr`[neau probabil din din]i,dar nu mai aveau ce face.Vieira se apropia de 70 de ani [i trecuse cam printot ceea ce un om poate trece `ntr-o singur\ via]\.A[a c\ se hot\r\[te s\ revin\ `n Brazilia ca s\ sf`r[easc\printre ai s\i, departe de cur]ile regale europene [i deRoma; c`nd ajunge `n fine din nou la Bahia, pentru anu o mai p\r\si niciodat\, avea 73 de ani.Abia de acum `ncolo, p`n\ la moartea survenit\ `n1697, la aproape 90 de ani, scriitorul va a[terne peh`rtie, sub form\ definitiv\, Predicile care vorap\rea `n 12 volume, precum [i una dintre principalelesale scrieri filozofice, Clavis Prophetarum. A[a cum aajuns p`n\ la noi, marea oper\ a lui Padre AntónioVieira, Predicile, poart\ marca stilului epurat [i apropiatde perfec]iune al prozatorului ce [i-a construit propriulmonument abia dup\ `mplinirea v`rstei de 70 de ani.•(va urma)S\ te iubesc, s\m\ iube[ti, [is\ m\ ier]i...S\ te iubesc, s\ m\ iube[ti, [i s\m\ ier]i,Îmi spui, [i prin p\duri s\ nu m\la[i,Fiindc\ m\ pierd, mi-s sînii mici[i la[i,Oh, cracii [lefui]i devin iner]i,Voin]a-mi se tope[te lîng-un[arpe,M\ scurg întreag\-n spume caizvorulCe-n treac\t îl atinge cu piciorulVreun zmeu plin de blazoane [ie[arfeFin adiate-n limbile lui ro[ii,Zmulse-n amoruri fragede cuzîne;Din trupul meu c\ldu] nu mair\mîneDecît o cea]\ bîjbîit\ de botgro[iiAscun[i dup\ ciuperci otr\vitoare,Doar scorburi care r\spîndescduhoare...{i-un singur suflet, rupt, înnoi doi moare... •Fototeca României literareFoto Ion CUCUConstan]a Buzea, Adrian P\unescu – 20009România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009