atelier de editare

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


c o m e n t a r i i c r i t i c eDiaristul prefer\ s\ adopte oatitudine atipic\: opticabenign\ a unei polite]icavalere[ti.România literar\ nr. 5 / 6 februarie 20096ÎN LUMEA intelectualilor, forma obi[nui\ derevolt\ împotriva ireversibilit\]ii vie]ii estejurnalul. Cum s-ar spune, singura revan[\pe care o po]i lua în fa]a timpului este s\-iconsemnezi trecerea. Dar, dincolo de reac]iainstinctiv\ de a compensa disolu]ia cronologic\a vie]ii, dificultatea de care te love[ti vine dinfelul cum î]i selectezi temele. Care este a[adarregula întocmirii unui jurnal? La prima vedere,e[ti înclinat s\ spui c\ regula st\ în sentimentulintim al importan]ei unei întîmpl\ri. Notezi ceea ce]ie ]i se pare important, [i asta ajunge. Am\nuntul c\altuia episodul cu pricina i se poate p\rea insignifiante secundar. Unic demiurg al istoriei tale afective, nuai de dat socoteal\ nim\nui.Dac\ aceasta ar fi re]eta psihologic\ a jurnalului,atunci orice caiet memorialistic ar fi o selec]ie capricioas\de peripe]ii alese din vanitate, din amor propriu sau dindorin]\ de r\zbunare postum\. În realitate, faptele pecare le notezi nu ]i le alegi tu, ci ]i se impun. Exist\ otiranie a întîmpl\rilor cotidiene c\reia i se supune oriceautor de jurnale. Tirania aceasta, departe de a fi oconstrîngere dureroas\ sau agasant\, se exercit\ învirtutea unei afinit\]i ce leag\ fapta consemnat\ denatura sufleteasc\ a diaristului. Straniu este c\ afinitateaîn cauz\ memorialistul nu [i-o poate alege, ci îi estedat\ prin chiar tr\s\turile de baz\ ale sensibilit\]iisale. De aceea, doar am\nuntele care dezv\luie ocoresponden]\ între structura autorului [i contextulîntîmpl\rii au dreptul s\ fie trecute în jurnal.{i chiar acesta este criteriul care separ\ detaliulcaduc de evenimentul semnificativ. Nu tot ce este efemere perisabil, ci doar întîmplarea golit\ de o concordan]\interioar\. Exist\ a[adar un domeniu al lucrurilormemorabile, un t\rîm al c\rui miez dep\[e[te pragulîntîmpl\rilor neînsemnate. Acest prag poate fi descrisastfel: nu oricui i se poate întîmpla orice. A[a cum suntoameni pe care nu ni-i putem închipui decît înanumite situa]ii, tot a[a sunt întîmpl\ri de care nu potavea parte decît anumite firi. Ceea ce e totuna cu a spunec\ evenimentele memorabile din via]a cuiva sunt atrasede fibra lui l\untric\.Marele paradox este c\, de[i întîmpl\rile vie]ii ascult\de temperamentul nostru, ele se desf\[oar\ peste voin]anoastr\. Numai o supersti]ie de tip vanitos ne face s\credem c\, prin voin]\, putem s\ ne alegem episoadelevie]ii. În realitate, nu facem decît s\ reac]ion\m la ni[tesitua]ii a c\ror cauz\ nu depinde de noi, ci de parametriiepocii, de imprevizibilitatea semenilor sau de puzderiade necunoscute din jur. Sunt atît de numeroase variabilelecare ne guverneaz\ via]a, încît a pretinde c\ eleascult\ docil de tres\ririle noastre volitive e semn deemfaz\ ridicol\. Voin]a nu ne-a fost dat\ pentru a nehot\rî destinul, ci doar pentru a face fa]\ unor împrejur\ricare vin peste noi. Nimeni nu-[i tr\ie[te via]a în calitatede creator, ci doar în calitate de martor care reac]ioneaz\la ce i se întîmpl\. Cine vrea s\ scrie un jurnal l\sîndimpresia c\ este inspiratorul fiec\rei întîmpl\ri s\vîr[e[teo trunchiere biografic\. El substituie un context transpersonalcu o voin]\ personal\ [i astfel î[i m\sluie[te via]a.Tocmai de aceea autentiticitatea unui jurnal sem\soar\ dup\ cît de dispus este autorul s\ consemnezeacele fapte la care, de[i a fost martor f\r\ voia lui, i sepotrivesc suflete[te întru totul. C\ci, dac\ fiec\ruia i seîntîmpl\ dup\ temperamentul pe care îl are, [i asta învirtutea acelei secrete legi a afinit\]ii biografice, atunciorice jurnal trebuie s\ fie expresia acestei inefabile legi.În aceast\ privin]\, Oameni [i c\r]i este un jurnalautentic. Cine îl cunoa[te pe Gabriel Dimisianu [tiec\ aceast\ carte nu putea fi scris\ decît de el. Cu altecuvinte, structura autorului cere un anumit context alîntîmpl\rilor înso]itoare. Cartea este expresia potriviriidintre sensibilitatea onest\ a unui martor care atrecut, la propriu, prin mai bine de jum\tate de secol deliteratur\ vie, [i evenimentele epocii respective. Faptulc\, în ecua]ia interioar\ a c\r]ii, criticul literar este trecutîn umbr\, pentru a l\sa în prim-plan pe martorul biografic,acesta este un detaliu care ]ine numai de conven]iagenului memorialistic. În realitate, criticul literar e dela început prezent, atîta doar c\ terenul predilect pe carese mi[c\ de-o via]\ – literatura – îi d\ acum putin]a uneiLegeainefabil\ ajurnaluluiGabriel Dimisianu, Oameni [i c\r]i, Ed. CarteaRomâneasc\, Bucure[ti, 2008, 380 pag.r\sturn\ri subiective. Cu alte cuvinte, stranietateavolumului vine din aceea c\, pe m\sur\ ce episoadelese deap\n\, raportul dintre ponderea dat\ judec\]iicriticului [i greutatea acordat\ p\rerii omului înclin\ înfavoarea celui din urm\. E ca [i cum, scriindu-[i volumul,Gabriel Dimisianu parcurge un drum de-a lungul c\ruiaomul din el îl ajunge din urm\ pe critic, pentru ca înfinal, substitu]ia des\vîr[indu-se, omul s\ ia loculcriticului. Tocmai aceasta e ra]iunea împ\r]irii volumuluiîn dou\ p\r]i: mutarea accentului de pe personaje [iîntîmpl\ri pe fiin]a intim\ a autorului. A[adar 1) „Amintiri[i portrete literare“ [i 2) „Jurnal reluat (fragmente)“.Cum spuneam, cine îl cunoa[te pe autor simte c\numai el ar fi putut scrie volumul. C\ci între omulGabriel Dimisianu [i semnatarul volumului nu e nicio deosebire. Ai senza]ia c\, trecînd prin luciuloglinzii care separ\ universul real de cel al epiciimemorialistice, autorul a ajuns în cealalt\ parte f\r\ asuferi vreo modificare vizibil\. E acela[i spirit cu aceea[iculoare afectiv\. {i nu e vorba doar de modera]ia [iumorul fin al autorului, ci de o frecven]\ aparte a vibra]ieisuflete[ti. E frecven]a nebelicoas\ a unui intelectualcare nu poate s\ scrie cu r\utate despre nimeni. În lumealiteraturii contemporane, calitatea aceasta a început s\fie perceput\ ca un defect. Tocmai elementul care, pentrual]ii, reprezint\ principiul vital de între]inere a motiva]ieiculturale, [i anume toxinele ostilit\]ii competitive, tocmaiel lipse[te din compozi]ia interioar\ a autorului.Oricît ai c\uta vreo urm\ de venin descriptiv sau deotrav\ pamfletar\, nu vei g\si. {i astfel, scutit de spinulagresiv al unei mali]iozit\]i cu care ar fi putut s\ încondeiezeportretul scriitorilor pe care i-a cunoscut, diaristul prefer\s\ adopte o atitudine atipic\: optica benign\ a uneipolite]i cavalere[ti.Rezultatul este radiografierea unei epoci ai c\reimartori vii au disp\rut în cea mai mare parte. Dar,mai ales, rezultatul este c\ cititorul care nu i-a prinsîn via]\ pe protagoni[tii acestor pagini îi poate acumvedea în chip nealterat. Ba îi poate chiar în]elege într-unmod cum, dac\ s-ar lua dup\ judecata psihologieicolective, nu ar fi înclinat s-o fac\. A[a se explic\ dece figuri pe care le considera iremediabil mediocre, genNicolae Velea, F\nu[ Neagu sau Tiberiu Utan, cap\t\acum un contur mult mai pronun]at. {i ]ine numai debun\tatea irepresibil\ a autorului ca pîn\ [i odio[iiliteraturii române s\ beneficieze de circumstan]e atenuante.De pild\, chiar [i atunci cînd scrie despre scriitorii c\roraposteritatea le-a pus stigmatul oportunismului ideologic– Paul Georgescu, Sami Damian, Crohm\lniceanu,autorul are discern\mîntul de a le separa meritele degre[eli.Gabriel Dimisianu nu e genul de scriitor pe cares\-l cite[ti ca s\-]i satisfaci o meschin\ poft\ de bîrf\colegial\. Cînd e vorba de intimit\]i sau am\nuntedelicate, Gabriel Dimisianu nu flageleaz\, ci menajeaz\.{i fiindc\ nu are nimic vindicativ în tonul cu care resuscit\amintirea trecutului, autorul e credibil. Structuralice[te,pare un sceptic necalofil c\ruia spectacolul literaturiii-a oferit atîtea exemple de triumfuri aparente [i depr\bu[iri definitive, încît î[i poate îng\dui luxul de afi neîncrez\tor [i deta[at.Stoic în r\bdarea cu care consemneaz\ tr\s\turileepocii sumbre din anii ’50-’60, autorul nu-i cru]\ peSadoveanu, C\linescu sau Ralea. Cum nu pierde prilejuls\ elogieze presta]ia din acei ani a lui Victor Eftimiusau Tudor Arghezi: „Îmi amintesc ce succes a repurtatVictor Eftimiu la o întîlnire cu studen]ii filologi cînd,vorbindu-le acestora despre piesele sale noi, se lamentapref\cut c\ nu [tie cum s\-[i st\pîneasc\ personajele.Eu vreau s\ le ]in pe linie, spunea, dar ele, personajele,de cum le scap din ochi, o iau la dreapta. În sal\ rumoare,rîsete, iar Eftimiu c\tre adunare, cu o mirare imens\pe fa]\: eu nu [tiu la ce v\ gîndi]i voi, dar faptul efapt, cum nu sunt atent, personajele mele o iau la dreapta.“(p. 11)Dintre cei apropia]i sufletului autorului, simpatia seîndreapt\ spre un Tudor Vianu sau Gala Galaction, spreun Nicolae Manolescu sau Mircea Iorgulescu. Iat\ depild\ un succint portret al celui din urm\: „Este într-adev\run critic de temut Mircea Iorgulescu, dar s\ nuspun doar critic, pentru c\ este [i un comentatorpolitic temut, [i asta pentru c\ în luptele în care seangajeaz\ nu cred vreodat\ s\ se fi jucat. Nu spun c\nu pune [i umor în polemicile sale, de[i umorul presupunebun\voin]\ [i mai potrivit este s\ spun c\ el punecausticitate, sarcasm, dar fapt este c\, deschizînd odisput\, el ]inte[te totdeauna la organele vitale aleadversarului, îi caut\ inima, ce mai încoace [i-ncolo,neurm\rind niciodat\ mai pu]in decît r\punerea acestuia.R\punere intelectual\, de bun\ seam\, dar cî]isuport\ b\rb\te[te, loial, realitatea unei înfrîngeri, fieea [i «numai» intelectual\. Abia acestea, se pare, suntsuportate mai greu sau nu sunt deloc suportate, stîrninduri de nestins, grele, compacte, r\v\[itoare, emana]iiale senza]iei de neputin]\.“ (p. 274)În partea a doua, cititorul nu are cum s\ nu sereg\seasc\ în tonul tribula]iilor lui Gabriel Dimisianu,toate nuan]ele gravitînd în jurul unui sentiment dominant:sentimentul de z\d\rnicie pe care i-l inspir\ ]inerea unuijurnal, sentiment de care nimeni din cei care au avutvreodat\ o inten]ie asem\ntoare nu au fost scuti]i. Lasfîr[itul c\r]ii, dup\ un periplu de jum\tate de secol prinliteratur\ român\, cititorul r\mîne cu impresia uneilecturi reconfortante [i lini[titoare. {i cu senza]ia c\trecutul e mai frumos decît prezentul. Cel pu]in cînde vorba de literatur\. •
Dac\ Urbancolia îmi pl\cea – cum scriam, acumcâteva luni, în cronica dedicat\ romanului – pân\la urm\, Nevoile speciale îmi plac, ca s\ p\strezformula, numai la urm\.S-A SPUS despre Urbancolia c\ arreprezenta, între volumele lui DanSociu, cea mai flagrant\ cacealma.C\, în promovarea ei, Pascal Bruckner– [i nu mai pu]in Andrei Codrescu– joac\ rolurile unor accidentalemâini moarte. {i c\, în sfâr[it,cronicarii care i-au g\sit merite,ar fi luat, a[a zicând, o plas\ grozav\.Am întors pe toate p\r]ile, întretimp, ipotetica partid\, cu rezultat, din punctulmeu de vedere, incert [i n-am reu[it s\ m\ dumirescde ce, numaidecât, ipocritul cartofor Sociu acâ[tigat-o în dauna atât de naivilor s\i comentatori.Nefiind sensibil la metaforele inspirate de jocurilede c\r]i – fie [i numai pentru c\ exploateaz\ oomonimie destul de facil\ – încerc s\ le în]eleganalogic, de fiecare dat\, resorturile. Într-adev\r,Urbancolia îndeplinea toate condi]iile unui spectacolde iluzionism narativ. Existau acolo [i deconstruc]iaimaginii publice a protagonistului, [i înc\p\]ânareaunui autor tân\r de a-[i lua scrisul de la început,[i o dimensionare calofil\ a textului, [i, în fine,o retoric\ a exager\rii care men]ine civilizat, f\r\întrerupere, necesara distan]\ analitic\. (Un articolfoarte inteligent despre aceast\ din urm\ calitatea publicat de curând Radu Nedelcu] în Noualiteratur\). Nici una îns\ nu se preteaz\, în absolut,unei valoriz\ri negative. Mai mult, sunt, toate,no]iuni elementare de teorie literar\ care se preteaz\,dac\ vrem neap\rat, unei formaliz\ri mai accentuate,dar nicidecum unei populariz\ri – plastice, e drept– pe în]elesul tri[orilor. Masa tratativelor estetice,c\ci despre ea vorbim cu atâta vetust\ insisten]\,nu e, totu[i, capitonat\ cu postav verde.Oricum, din perspectiva unor asemenea capetede acuzare, Nevoi speciale devine imposibil deincriminat. Ceea ce atrage, în optica mea, unnou – [i serios de data aceasta – cap de acuzare.Dan Sociu pare, din nefericire, s\-[i fi revizuitscrisul dup\ calapodul revizionist al recenziilornegative cu care primul lui roman a fost întâmpinat.Evident, altele vor fi fost, în ordine literar\, ra]iunilesale, dar, de la dep\rtare, a[a se v\d lucrurile. Ologic\ exist\, totu[i, de vreme ce Nevoile specialeexploateaz\ singurul episod din Urbancolia ignoratconsecvent – sub presiunea celorlalte dezv\luiri– de presa cultural\. Ironizat\ aproape unanim,mul]umirea de sine din prezentarea editorial\ ac\r]ii anterioare a obturat, pe nedrept, adev\ratelemul]umiri îndreptate onest c\tre ceilal]i. Iat\ cumsun\, demodat ceremonios, ultimul paragraf alblamatului – dar atât de subtilului – volum: „nuîn ultimul rând, doctorului Dan Grigore, f\r\ alec\rui skilluri de diagnostician [i chirurg aceast\carte ]i-ar fi disp\rut deodat\, drag\ cititorule,chiar în aceast\ clip\, din mâini.“ Nimeni n-asesizat-o, din câte am putut verifica, pân\ acum.Biografia lui Sociu se rezuma, corporatist, la câtevapremii de poezie [i la câteva rela]ii de dragoste.Eventualul final tragic al ei aluneca sistematic –ca [i lui Cioculescu, avid de documente olografe,altcândva – printre degete.Dac\ formal Nevoi speciale respect\ mult maistrict cerin]ele prozei, fraza fiind impecabil a[ezat\pentru a permite respira]ia adânc\, somatic, avemde-a face cu un poem enorm, alimentat, pe maimulte c\i, de [ocul unor severe restric]ii medicale,de dramatismul unei însingur\ri iremediabile,de administrarea cerebral\ a setului instabil dedependen]e. Faptele ]in, pe aceste considerente,de domeniul vast al anodinului. Câteva secven]eies, emo]ional, în relief. Întâmpl\tor sau nu, elenu se petrec decât în mintea personajului –poate acela[i din Urbancolia – [i transcriu, în plin\Germanie a solitudinii, evenimente provincialeromâne[ti. O astfel de enclav\ imaginar\ e domesticulBoto[ani:{ah mat !Dan Sociu, Nevoi speciale, Editura Polirom,Ia[i, 2008, 256 pag.„În cele dou\ zile cât [i-a vizitat ora[ul, una[i-a petrecut-o cu Ioana. Avea emo]ii când a intratîn blocul de pe strada Împ\rat Traian, exact caînaintea unei întâlniri cu o fat\ sau cum î[i închipuiac\ se întâmpl\ înaintea unei întâlniri cu o fat\,pentru c\ nu trecuse prin a[a ceva niciodat\. Î[idorea ca toate contactele lui cu femeile s\ fiedirijate de o for]\ misterioas\, nu de planning [ide ra]iune. O singur\ dat\ acceptase, mai multîmpins, [i anecdota se sfâr[ise penibil: s-a îmb\tatr\u înainte [i a r\mas din toat\ povestea doar cuun sfert de tatuaj albastru pe gamba picioruluidrept, un fel de papirus, spunea el, mai degrab\altceva, spuneau al]ii. Ioana îl a[tepta îmbr\cat\de bunica ei, se uita la televizor, la desene animatedublate în român\ din care Dan, în cele dou\zecide minute cât a trebuit s\ a[tepte pân\ la sfâr[itulepisodului, nu a în]eles mai nimic. I-a explicat c\e vorba despre o feti]\ vr\jitoare, dar nu seputea concentra, se uita pe furi[ la camera ei, s\vad\ ce se schimbase între timp. I se p\rea c\ vocileactorilor sunt perverse. Camera nu se schimbasemult, acela[i verde mohorât pe pere]i, acelea[iicoane triste. Fosta lui soacr\ era timid\ ca deobicei [i la fel de t\cut\, dar zâmbea destul de des[i, când zâmbea, i se vedeau din]ii de metal. {iasta îl lini[tea pe Dan, sim]ea o familiaritate culocul.“ (pag. 79)c o m e n t a r i i c r i t i c eAlteori fanteziile acestea îl arunc\ pe Sociuîn mijlocul grupului de clubopti[t ie[eni. Andriescu,Nimigean [i Acosmei beneficiaz\ de lungi [ipesimiste epistole niciodat\ expediate. Ultimul e,de altfel, modelul unei simpatice nuvele ata[ateîn continuarea Nevoilor speciale. (Interesant\ e,în Otrav\ de [oareci, indiferen]a fa]\ de identitateareal\ a actan]ilor. F\r\ alte complica]ii, ele suntdesemnate, elementar, prin pronume. Uneorihazardul e maxim, atunci când, bun\oar\, tat\l[i fratele mai mic sunt portretiza]i succesiv. Transferulde informa]ie genetic\ e, astfel, catalizat suplimentarde seria de ambiguit\]i gramaticale).Într-un poem mai vechi, extrem de neted lasuprafa]\, Sociu vorbe[te, destul de neclar c\ci nurecurge la cheia simplist\ a sintagmei déjà-vu,despre un gest tandru petrecut simultan în dou\realit\]i temporale distincte: „[i a fost atât de bine,/ca [i cum m-ai fi atins prima oar\ –// Ca [i cumm-ai fi atins în var\/ când ratasem ceva/ [i te-aia[ezat lâng\ mine/ [i ai încercat s\ m\ consolezi,f\r\ s\ [tii c\ te plac,/ a fost bine, ca [i cum m-ai fi atins atunci –/ Când aveam nevoie, lamuzeu dar, de fapt, în var\, e greu de explicat/[i data viitoare, poate chiar mâine,/ când î]i veilipi urechea de bra]ul meu/ o s\ fie ca [i cum aiface-o acum.“O dat\ cu Nevoi speciale, sensurile difuzeale fragmentului acestuia se unific\. Întregul romanrezult\ din alipirea laborioas\ a unor întâmpl\rinu numai terne, dar lipsite de con[tiin]\ cronologic\proprie. Puse cap la cap [i mimându-[i coeren]afactual\, ele demonstreaz\, un pic prea ferm, pentruc\ a[teptarea e îndelungat\, existen]a unui tip deexpresivitate subiacent\. Finalul abund\ de asemeneamostre de virtuozitate matriceal\: „{i, în fa]acatedralei {tefan, când ceilal]i voiau s\ urcesus, în vârf, [i asta costa patru euro, [i îi era ru[ines\ cear\, a b\gat mâna în buzunarul de la blugi[i i-a g\sit, erau acolo, fix patru euro. Nimeninu l-a crezut când a povestit [i a început [i el s\se îndoiasc\. Dar pe Ioana atunci o f\cuse, [tiaasta sigur, calculase: cu o noapte înainte de a plecaîn Austria. Fusese convins mul]i ani c\ a[a e, pân\când, într-o zi, dup\ ce se trezise de tot, a descoperitc\ gre[ise data cu un an.“ (pag. 223) Iar, maijos, explicitarea are, f\r\ fisur\, loc:„Pare o rotunjire for]at\ a pove[tii, dar chiara[a s-a întâmplat, ca [i celelalte lucruri din aceast\confesiune, pentru c\ Dan se hot\râse, când aînceput s\ o scrie, s\ mint\ cât mai pu]in: cânteculs-a sfâr[it exact când a ajuns lâng\ sc\ri, acolounde nu se mai putea merge mai departe. Chiardac\ asta a fost alt\ dat\, în alt\ dup\-amiaz\.“(pag.226) Pân\ s\ ajung\ aici, îns\, cartea colec]ioneaz\un inventar copios de nume, implicate, tangen]ial,în pove[ti nu o dat\ fade. Viviana î[i cump\r\un laptop nou ca dovad\ de independen]\ [i caprefa]\ a apropiatei desp\r]iri. Costea teoretizeaz\capacit\]ile de comunicare în func]ie de tipul deadic]ie. Ivan descoper\ c\ e, de mult\ vreme, prietencu Nu]u, fratele personajului principal. Poetulbucure[tean rival îi trimite mesaje legate de invizibilecoinciden]e de destin. {i a[a mai departe.Dac\ Urbancolia îmi pl\cea – cum scriam, acumcâteva luni, în cronica dedicat\ romanului –pân\ la urm\, adic\ la a doua parcurgere, Nevoilespeciale îmi plac, ca s\ p\strez formula, numaila urm\, adic\ pe m\sur\ ce se apropie de final.Ca [i scrisul, lectura î[i con]ine inevitabil sumade determin\ri cronologice. Sub raport compozi]ional,volumul r\mâne un splendid joc al min]ii. În privin]aputerii de sugestie în schimb, regret s\ o afirm,e f\r\ îndoial\ lipsit de str\lucire. Cu alte cuvinte,mat. •7România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009
Page 3 and 4: S\-l red\m pe Caragiale „liber-sc
Page 5: Nu-i a[a c\ vacarmul cumplit zi [i
Page 9 and 10: Imensa oper\ a lui Vieira s-a cl\di
Page 11 and 12: În pofida aparen]elor de vitalitat
Page 13 and 14: Cîteva gînduridespreGrigore Vieru
Page 15 and 16: a c t u a l i t a t e aUn roman rat
Page 17 and 18: ` n c u l i s e l e c \ r ] i i- p.
Page 19 and 20: Orafinat\ specula]ie lingvistic\ [i
Page 21: l e c t u r iPROFESOR din 2002 la F
Page 24 and 25: a r t ePrivit în lumina cel pu]in
Page 26 and 27: m e r i d i a n eCarlos Drummond de
Page 30 and 31: a c t u a l i t a t e a-ileanaprelu
Page 32: a c t u a l i t a t e aCardiogrameN

atelier de editare

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?