atelier de editare

S\-l red\m pe Caragiale „liber-schimbismului“ s\u funciar,naturii sale proteice [i nelini[tite, [i s\ nu-i mai substituimacesteia propriile noastre construc]ii ingenioase, `n\l]atetemerar pe fraze smulse din context.Caragiale „liber-schimbist“a c t u a l i t a t e aNTRE marii clasici ai literaturii române,Îcel mai pu]in „clasic“ se dovede[te Caragiale.Pentru adev\ratul clasic, oamenii s`nt mereuegali cu ei `n[i[i, iar artistul e [i el om...Opera lui se dezvolt\ concentric, `ntr-osuveran\ consecven]\ [i armonie. O pagin\desprins\ de oriunde ne edific\ f\r\ dubiuasupra celui care a scris-o; e cu neputin]\ s\ atingiun fir al p`nzei f\r\ a o face s\ vibreze `n `ntregime.„Dac\ soarta ar voi ca `n noianul vremurilor viitoare`ntreaga oper\ poetic\ a lui Eminescu s\ se piard\,dup\ cum lucrul s-a `nt`mplat cu at`tea opere aleAntichit\]ii, [i numai Luceaf\rul s\ se p\streze,str\nepo]ii no[tri ar putea culege din ea imagineaesen]ial\ a poetului.“ (T. Vianu, Poezia lui Eminescu,1930) S\ `ncerc\m a supune aceluia[i test literaturalui Caragiale. O catastrof\ nuclear\, s\ zicem, i-ardistruge toat\ opera, cru]`nd numai dou\ texte: Oscrisoare pierdut\ [i O f\clie de Pa[te. Nu numaic\ supravie]uitorii dezastrului n-ar putea extrage dinele imaginea de ansamblu a scriitorului, dar nici m\carnu le-ar da prin minte c\ apar]in aceluia[i autor!„Multe [i de toate a-ncercat el `n via]a lui, ca s\[i-o poat\ c`rpi de azi pe m`ne. A f\cut, fiindc\ [iel era român, a f\cut [i politic\; a p\r\sit totdeaunaopozi]ia, din cauza nem\rginitei [i injustei ei violen]e,`n ajunul venirii ei la putere, [i s-a alipit totdeaunade guvern, care-n definitiv nu era a[a de vinovat,cu c`teva zile `nainte de trecerea acestuia `n opozi]ie.{i pe urm\ iar a[a [i tot a[a.“ (C\nu]\, om sucit) S\citim aceste r`nduri ca pe un autoportret al scriitoruluiar fi desigur excesiv. Dar ceva din firea „nea[ezat\“a lui Caragiale se poate totu[i z\ri `n ele. {i ne g`ndimnu at`t la tribula]iile omului, c`t la acelea ale creatoruluide fic]iuni. Ale celui care, de mai multe ori, [i-a`ndreptat scrisul `n direc]ii nea[teptate, revenind `nr\stimpuri asupra pa[ilor de alt\dat\, dar ispititmai intens de drumuri `nc\ nestr\b\tute, dornic s\vad\ `ncotro `l pot duce [i ce se afl\ la cap\tul lor.Ar trebui s\ ne asum\m deschis aceast\ fizionomiea operei [i s\ renun]\m la mascarea ei sub o iluzorie„unitate l\untric\“, debitoare mai mult comodit\]iinoastre dec`t fenomenului luat `n studiu. S\-lred\m pe Caragiale „liber-schimbismului“ s\u funciar,naturii sale proteice [i nelini[tite, [i s\ nu-i maisubstituim acesteia propriile noastre construc]iiingenioase, `n\l]ate temerar pe fraze smulse dincontext. Scriitorul `nsu[i ne-a oferit undeva, cu oclaritate aproape didactic\, imaginea despre sine aunui „homo duplex“. ~n povestirea ~ntre dou\ pove]e...,eroul [ov\ie `ntre chem\rile ispititoare pe care i lelanseaz\ concomitent dou\ fiice ale Evei: o adolescent\precoce [i o frumoas\ [i distins\ v\duv\. ~n auz `ir\sun\ sfaturi contradictorii: „Erau cei doi consilieriintimi ai mei, cari nu m\ p\r\sesc nici un pas, nicio clip\, nici ziua, nici noaptea, nici de[tept, nici `nsomn. ~i cunosc bine pe am`ndoi, mai bine dec`tm\ cunosc ei pe mine. Eu sunt sigur de caracterullor, ei nu se pot niciodat\ bizui pe al meu. De c`te orinu i-am am\git, urm`nd, cu toat\ pova]a st\ruitoarea unuia – pe care m\ pref\ceam c\ o ascult cu totinteresul - `ndemnul celuilalt. Dar e [i vina lor:unul m\ trage la dreapta, altul la st`nga; c`nd unul`mi zice da, altul `mi zice ba“... Similare ca mecanismpsihic apar dilemele omului de litere, care l-au `ncercatde mai multe ori `n lungul carierei sale. „P`n\ acuma– scria Caragiale `n 1907 – am ar\tat partea ridicul\a oligarhiei; s\ nu schimb c`ntecul [i perdeaua [i s\m-apuc, mai cu dinadinsul, a-i ar\ta partea sinistr\?“ 1Dar „c`ntecul [i perdeaua“, se cuvine s\ observ\m,mai fuseser\ deja schimbate de vreo dou\-trei ori.~ntre 1879 [i 1885, Caragiale d\duse la iveal\cele patru comedii ale sale. ~n 1889, el public\ nuvelaO f\clie de Pa[te, urmat\ `n 1892 de P\cat..., iar `n1898 de ~n vreme de r\zboi. Aceluia[i interval `iapar]ine drama N\pasta (1890). Scriitorul care, `nopera sa comic\, surprinsese pasiunile umane subaspectul lor derizoriu [i efemer p\[e[te acum pe caleaopus\, n\zuind a `nf\]i[a ura tenace [i r\zbunareaimplacabil\, `mpletite cu disperarea, cu nebunia [imoartea. Surpriza contemporanilor a fost mare, darnu mai pu]in scontat\ de autor. „Trebuie s\-]i ]iipublicul cu r\suflarea re]inut\“, „s\-l duci din emo]ie`n emo]ie“, `i va declara Caragiale, c\tre sf`r[itulvie]ii, unui t`n\r jurnalist ardelean. „Publicul ceres\-i dai ghionturi – ca s\ spun a[a – `n dreapta, `nst`nga, s\-l `n]epi `n fa]\, `n spate, s\-l sile[ti s\priveasc\ `n sus [i `n jos, s\ n-aib\ pace nici un minut,s\ stea ca sub privirile unui hipnotizor. C`nd iese dinteatru s\ se `ntrebe: ce a fost asta, nene?“ 2 Faptulc\ aceste fraze priveau construc]ia unei comedii nune `mpiedic\ s\ deslu[im `n ele [i un alt imperativ,viz`nd construc]ia carierei literare. A-[i ]ine publiculcu r\suflarea t\iat\, a-l duce din emo]ie `n emo]ie neapare la Caragiale drept o „lege intern\“ a scrisului,`n func]ionarea c\reia deliberarea lucid\ `[i d\m`na cu impulsul spontan. Fiecare punct de inflexiune`[i are, desigur, determin\rile proprii. ~n 1889, depild\, Caragiale schimb\ „c`ntecul [i perdeaua“dintr-o fireasc\ dorin]\ de revan[\. Acuza]iile deimoralitate [i lips\ a sentimentului civic, lansate`mpotriva lui `nc\ de la premiera Nop]ii furtunoase[i reluate `n leg\tur\ cu Scrisoarea pierdut\, atinseser\paroxismul o dat\ cu D-ale carnavalului. Interven]ialui Titu Maiorescu, rea[ez`nd `n termeni reali chestiuneamoralit\]ii artei, `l putuse totu[i afecta pe dramaturgprin c`teva rezerve formulate `n treac\t: „dac\, deexemplu, unele situa]ii [i expresii nu sunt exageratedin punct de vedere al chiar realit\]ii ce vor s\reproduc\, dac\ `n diferitele piese nu este un fel demonotonie a figurilor `nf\]i[ate sau cel pu]in a modului`nf\]i[\rii lor, o lips\, aproape des\v`r[it\, ap\r]ilor mai bune ale naturei omene[ti“... Nu-i sc\pase,fire[te, lui Caragiale nici hapul am\rui strecurat `nfinalul articolului: „literatura adev\rat\, cu feluriteleei produceri, se poate asem\na unei p\duri naturalecu feluritele ei plante. Sunt [i copaci mari `n p\dure,este [i tufi[, sunt [i flori, sunt [i simple fire de iarb\...Comediile d-lui Caragiale, dup\ p\rerea noastr\, suntplante adev\rate, fie tufi[, fie fire de iarb\, [i, dac\au via]a lor organic\, vor avea [i puterea de a tr\i.“C\ scriitorul n-a trecut u[or asupra acestor r`nduri,care refuzau comediilor sale calitatea de „copacimari“, conced`ndu-le `n schimb „puterea de a tr\i“,avem proba material\ `n C`teva p\reri (1896), prindisocierea efectuat\ acolo `ntre durabil [i viabil:problema duratei este declarat\ o]ioas\, `ntruc`tcondi]ia fiin]ei este „via]a, nu durata vie]ii“. C`tprive[te moralitatea operei sale, Caragiale – surprinz\tor– e mai concesiv dec`t Maiorescu, ba `ntr-un r`ndchiar... autocritic; `n interpretarea Cet\]eanuluiturmentat, „dragostea sincer\ cu care Brezeanu `[imotiveaz\ toastul este o culme teatral\. Cu dou\vorbe spuse cald, din ad`ncul sufletului, el pune unfel de pecete moral\ pe o poem\, poate, condamnabil\,pe o oper\ intelectual\ de o moralitate cu drept cuv`ntat`t de contestat\.“ (Ion Brezeanu, 1898) ~n rezumat,reac]iile negative sau ambigue ale publicului [i alecriticii, mai exact spus ale unor p\r]i din r`ndulacestora, `l `mpingeau pe autorul comediilor c\trealte orizonturi, ceea ce nu `nsemna totu[i o fug\din calea pericolului, ci setea de a `nfrunta pericolenoi. Scriitorul abordeaz\ genul tragic, se consacr\prioritar prozei, iar `n cadrul acesteia opteaz\ pentrunuvel\. Proza nuvelistic\ nu-l dezminte `ns\ pe omulde teatru; nervul epic se concentreaz\ `n scene demare spectacol, pe care memoria cititorului le readuceoric`nd la suprafa]\.~ntre marii clasici ai literaturii române, cel maipu]in „clasic“ se dovede[te Caragiale. Dar `n cuprinsuloperei lui proza se arat\ a fi, prin traseul sinuoscare ne poart\ de la Tem\ [i varia]iuni la Calul dracului,m\rturia unei tenta]ii st\ruitoare a clasicit\]ii. ~mplinireafinal\ a acesteia absoarbe cu nesa] seva mirabil\ afolclorului – cel mai b\tr`n clasic `n via]\: „ – ...Afost odat\ ca niciodat\, c\ de n-ar fi... – ...nu s-arpovesti... a morm\it b\iatul. – Bag sama pe \sta-l[tii... zice baba. – {tiu numa-nceputul.“{tefan CAZIMIR___________1I. L. Caragiale, Scrisori [i acte. Edi]ie `ngrijit\,prefa]\ [i note de {erban Cioculescu. E. P. L., Bucure[ti,1963, p. 65.2Horia Petra-Petrescu, I. L. Caragiale intim, `nAmintiri despre Caragiale, Bucure[ti, Minerva, 1972,p. 149-150.3România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009