atelier de editare

m e r i d i a n eCarlos Drummond de AndradeAmorul naturalRomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 200926ÎNTRE CELE circa 30.000 de versuri ce constituieabundenta oper\ poetic\ a lui Carlos Drummondde Andrade (1902-1987), cuvântul AMOR revinecu o frecven]\ obsedant\. Îl con]in explicitnumeroase titluri de volume ( Amor, amores;Amor, sinal estranho; Amar se aprende amando)[i tot în jurul lui graviteaz\ multe poeme cedep\[esc acest cadru tematic. Proverbialatimiditate a acestui om rezervat ascundea îns\ ofire senzual\, pasional\ chiar. Este, între altele, ceeace i-a asigurat o real\ popularitate înc\ din timpulvie]ii (vezi, din aceast\ categorie, primul poem alacestui grupaj). În 1992 se publica îns\ o culegereinedit\, tot de poeme de iubire, dar oarecum maiîndr\zne]e, mai impudice, sub formidabilul titlul: OAmor natural - Amorul natural. Drummond le ar\tasedoar câtorva prieteni, ezitase s\ le dea publicit\]ii,nu voia s\ lase impresia c\ scrisese poezie pornografic\.Iata c\ aceast\ carte a dep\[it deja 17 edi]ii [i afost subiecul unui minunat film documentar realizatîn Brazilia de televiziunea olandez\. Reporteriiîndemnau oamenii înt`lni]i pe strad\, la întîmplare,de obicei trecu]i bine de prima lor tinere]e, s\ citeasc\[i eventual s\ comenteze câte unul din aceste „naturale“poeme, în care cuvintele intimit\]ii [i ale amoruluifizic erau expuse f\r\ perdea, îns\ cu o mare delicate]e.Nimeni nu a spus vreodat\ c\ erau versuri pornografice.Dimpotriv\, unele persoane izbucneau în plâns, înacel reportaj, fiindc\ neobi[nuitele poezii ale luiDrummond le aminteau de tinere]ea real\ a c\rnii,de fiorul iubirii fizice, demult trecut. Cum zonapornografic\ pare s\ fi devenit o etap\ de obligatoriedezinhibi]ie în noua liric\ româneasc\, cazul celuimai mare modernist brazilian ar putea deveni unmodel de referin]\.Camera în dezordineLa virajul periculos spre cincizeci de aniam derapat în aceast\ iubire. Ce durere!ce sensibil\ [i secret\ petal\ m\ ame]e[te[i m\ provoac\ s\ sintetizez ca o floaredespre care nu se [tie cum e f\cut\ : iubireaîn chintesen]a cuvântului, iubirea mut\nu mai reu[e[te în mu]enia ei natural\cu un singur larg gest [i s\ culeag\ [i s\ iubeasc\norul care de cât de ambiguu este se dilueaz\în acest obiect [i mai vag decât norul[i mai fragil, de asemenea, trupul! trupul, trupul,adev\r atât de final, sete atât de divers\,[i acest cal nebun galopând în pat,plimbând inima celui care iube[te.Iubire – fiindc\ e[ti cuvântulesen]ialIubire – fiindc\ e[ti cuvântul esen]ialîncepe-mi cu tine cântul. C\l\uze[te[i versul meu, iubire, iar atunci sufletulcu dorin]a, [i membrul cu vulva une[te-le.Cine-ar îndr\zni s\ pretind\ c\ el e doar suflet?Cine nu simte-n corp sufletul dilatându-i-sepân\ când explodeaz\ pur [i simplu în r\cnetde orgasm, într-o clip\ de infinit?Corpul când de alt corp este înl\n]uit,fluid, dizolvat, zboar\ spre originilefiin]ei, pe care Platon le-a v\zut completate:e unu, perfect în doi; [i sunt doi în unu.Integrare în pat sau deja în cosmos?Unde sfâr[e[te odaia [i-ajunge-n astre?Ce for]\ chiar din r\runchi ne transport\spre regiunea extrem\, etern\ [i eterat\?La delicioasa atingere a clitorisului,totul deja se transform\, str\fulgerare.În acest mic ]âmburu[ al corpuluise reunesc [i fântâna [i focul [i mierea.Iar penetra]ia începe s\ rup\ norii[i devasteaz\ atât de fulgurante singur\t\]ipe care vederea uman\ nu le-ar putea suportadac\-n întunecimea ochilor n-ar continuacoitul, continuînd [i de tot r\spândindu-seîncât, dep\[indu-ne, [i dincolo chiar devia]a noastr\, ca o atrac]ie activ\ ce devinecarne, se bucur\ [i ideea de a se bucura.Iar într-o suferin]\ de bucurie printre cuvintesau chiar mai pu]in, printre gemete [i gâfâituri,un singur spasm atinge în amândoi culmea:când de iubire iubirea moare, divin\.Iar de câte ori unul în altul murimîn vaginoasa [i umeda subteran\,în aceast\ moarte mai suav\ decât visarea,ne este pauza sim]urilor satisfac]ia.Iar atunci peste noi vine pacea. Pacea zeilor,st\m întin[i pe pat, ca ni[te statuiîmbr\cate în propria lor sudoare, mul]umindc\ ne transform\ în zei iubirea terestr\.Era-n zorii zilei septembrulEra-n zorii zilei septembrul[iea îmi s\ruta membrulTreceau avioane [i treceau norigemeau întunecate culoricînd ea îmi s\ruta membrulIar vremea pe când eram ]ânc[i timpul ce va s\ vin\încruci[ate înfloreau împreun\Ea îmi s\ruta membrulO p\s\ruic\ din l\untrulunui copac cânta, din l\untrulp\mântului, [i al meu, [i al mor]iiIar moartea [i prim\vara î[i împ\r]eaupe un ram apa limpede, ap\ce [i mai tare ne sporea seteaEa s\rutându-mi membrul{i tot ce voi fi fost eu cândvape vremea când mi se interziceanu mai avea importan]\Decât acea roz\ crispat\, toat\numai o flac\r\, [i tija-mi înfierbîntat\[i gamele de extazIar ea la s\rutat membrulDin câte sunt era cel mai casts\rut al frumuse]ii deposedatecum doar lucrurile din inim\ dateNu era adora]ia unei sclavedin cele ghemuite-n întunecimeera darul unei reginedevenit\ parte din minecirculând prin sângele meualene [i dulce [i r\t\cindu-sea[a cum o sfânt\ [i-ar da s\rutulcuprins\ de cel mai divin extaz[i într-o solemn\ înfiorares\ruta s\ruta membrulIar eu cu gândul la al]i b\rba]imi-era mil\ de ei s\racii]inu]i în temni]a lumiiImperiul meu se-întindeapeste toat\ plaja pustiecu toate sim]urile-n alert\Ea îmi s\ruta membrulIar capitolul cu verbul a fi[i misterul de-a exista[i dezacordul de a iubica valurile se potoleaumurind pe un ]\rm departe[i o cetate se în\l]aorbitoare [i toat\ de piatr\[i sc\pat\ de du[m\niiiar cu briza sosea [i spasmuls\ m\ ia mai apoi cu el