atelier de editare

a r t ecare solda]ii, dezbr\ca]i pân\ la brâu, se hârjoneausau dansau în decorul alb al unei scene acoperite dez\pad\?Carmen, în regia lui Andrii Zholdak, la BaltiskiiDom. Dac\ Teatrul Aleksandrinsk evoc\ excesivputerea sfid\tor etalat\ a epocii ]ariste, aici amintireaepocii sovietice e cea care sup\r\ [i îl face s\ se crispezemai ales pe spectatorul str\in: fiecare dintre cele dou\cl\diri trimite, într-un mod propriu, la un regim politic,imperial sau comunist, ambele la fel de detestabile.Va trebui s\ intru în Teatrul Na]ional din Helsinkipentru ca, în sfâr[it, s\ nu mai încerc acest sentimentde respingere, c\ci teatrul acesta în stil Art Nouveaunu-[i propune s\ simbolizeze nimic, nu are alte veleit\]iîn afara celor artistice [i se mul]ume[te s\ se consacredoar desf\t\rii spectatorului [i încânt\rii produse despectacol. Scrin deopotriv\ discret [i primitor, scrince le procur\ tuturor o stare de deplin\ satisfac]ie.Cineva îmi spune c\ nu mai poate merge lateatru ca urmare, lesne de în]eles, a traumatismuluisuferit în perioada Sovietelor, când se d\deaumereu acelea[i piese, iar decorurile erau recuperate[i refolosite: „mi-era sil\ de decorurile alea obosite,de textele alea obosite, de actorii, obosi]i [i ei, carejucau pentru ni[te spectatori obosi]i“. Ascultându-l,a[ fi zis c\-l aud pe unchiul Vania descriindu-[i propriasa via]\ la ]ar\. Dar n-ai cum s\ nu în]elegi dezgustul[i dezinteresul fa]\ de teatru al tân\rului care era peatunci Valeri Kislov, traduc\tor avizat al lui Perec [iQueneau.Spectacole cu publicul pe scen\. Sentimentul uneiîncrederi sporite. Suntem împreun\, reuni]i, facemfront comun. Solidaritate actori-spectatori, deopotriv\împ\rt\[it\.Conferin]e, întreb\ri extrem de inteligente pusemai degrab\ de c\tre studen]i decât de c\tre profesoriilor! Vorbesc despre distribu]iile multietnice ale luiBrook în fa]a unei s\li monocrome, într-un ora[ încare scena pare s\ r\mân\ refractar\ la str\inii pe carealtminteri îi întâlne[ti deseori pe strad\. În echipade fotbal a ora[ului nu e admis niciun negru. Vechirezisten]e...Sankt Petersburg – o Vene]ie de ecran panoramic.Sankt Petersburg – Totul aici e o copie. Pân\ [ibiserica rus\ de pe malul canalului Griboedov.Enorme limuzine albe str\bat în lung [i-n lat SanktPetersburgul mai ales la sfâr[it de s\pt\mân\, loca]ieimperativ\ pentru nun]ile ce împânzesc ora[ul,concentrate în special în jurul staturii lui Petru celMare sau la cap\tul podului Ermitaj. Pretutindeni, darabsolut pretutindeni vezi mirese în alb, ca în spectacolullui Mihai M\niu]iu cu Uitarea... Una vine c\tre mine,cu o sticl\ de [ampanie în mân\ [i, observând expresiamea surprins\, mi-o întinde! Aceste rochii albe aleunor viitoare neveste dezam\gite te fac s\ te gânde[tila ceea ce italienii numesc „un caffe macchiato“ („laptemult, cafea pu]in\“) – spum\ alb\ peste za] negru!Elena Kuzmina m\ duce s\ v\d apartamentul luiPu[kin, apoi, pe canalul Moika, ne îndrept\m sprepalatul unde ]arul Alexandru avea s\ fie asasinat dec\tre cel ce va fi numit îndat\ dup\ asta „Hamletulrus“ [i unde Dostoievski î[i va g\si refugiul în timpulprofundei depresii pricinuite de moartea mamei sale.Palat al crimei [i al doliului. Ne continu\m drumulspre cartierul lui Dostoievski, cartier cu pie]e populare,situat la mare distan]\ de palatele [i de coloanele carer\sar aici ca trunchiurile de palmier în de[ertul african.Scriitorul locuise printre negustorii din pia]a Ov\zuluiori pe malul unui canal pe care îl detestase (suntemdeparte de canale poetice precum Moika sau Fontanka).{i, împreun\ cu Elena, descop\r rând pe rând casab\trânei doamne asasinate, camera lui Raskolnikov[i, cincizeci de metri mai încolo, comisariatul.Elena ]ine s\ parcurgem, pas cu pas, lungul drumocolit pe care îl face Raskolnikov înainte de comitereacrimei (aveam s\ aflu de la un prieten [i care estegr\dina în care asasinul [i-a ascuns comoara. Se parec\ Dostoievski g\sise locul din întâmplare, oprindu-ses\ urineze!). În acest triunghi al patimei uciga[e,ajungem [i la cl\direa unde romancierul î[i avea biroul,pe care îl dorea plasat întotdeauna într-un col] al od\ii.Aici scrisese el Juc\torul, Crim\ [i pedeaps\ ca [i oserie de nuvele, repede, tot mai repede, cu o caligrafiece o silea pe devotata lui so]ie s\-i transcrie paginileca s\ le fac\ lizibile (celebra vitez\ de scriere a geniilor,din care am v\zut o mostr\ la Lausanne, pe opagin\ ie[it\ de sub pana lui Mozart). {i astfel, p\[indpe „micul teritoriu al marii lumi“ a lui Dostoievski,i-am în]eles mai bine op]iunile: concentrare [i singur\tate,acesta a fost regimul pe care [i-l impusese. P\r\simuniversul dostoievskian [i d\m o rait\ prin parculIusupov, „oaz\ de verdea]\ în acest de[ert de piatr\care este Sankt Petersburgul“, spune Elena. „M\rturisescc\ îmi place, mai ales pentru c\ nu se mai aude zgomotulma[inilor“. „Pe mine tocmai zgomotul \sta m\ încânt\,c\ci îmi vorbe[te despre via]a unui ora[ [i desprefaptul c\ apar]in acestui ora[„, recunoa[te frumoasaElena, originar\ din Karelia, o regiune calm\, greuîncercat\ în timpul „r\zboiului continuu“ din anii40 dintre Rusia [i Finlanda, dar devenit\ de atunciîncoace un paradis ecologic. S\tul\ de lini[tea p\durilornatale, Elenei n-au cum s\ nu-i plac\ „zgomoteleora[ului“. Dup\ cum îi place [i s\ descopere cartierelescriitorilor, având drept ghid volumele acestora.„Geografia ei poetic\“ î[i identific\ astfel repereleconcrete pe întinsul întregului ora[. Explorând lumealui Dostoievski, am f\cut o c\l\torie chiar în inimaSankt Petersburgului.Pia]a Palatului de Iarn\: aici s-a schimbat, în „scurtulnostru secol XX“, soarta unei jum\t\]i din omenire,îmi spun eu. Tot a[a cum într-o alt\ noapte, în fa]asplendorii apuse a Luxorului, murmuram: „iat\ ruinelelumii“. Ben Jonson rostise aceea[i fraz\ uitându-sela resturile fumegânde ale lui Globe Theatre,distrus într-un incendiu.Plimbare nocturn\. Palate [i ape. Aprinse în noapte,luminile Sankt Petersburgului sunt o victorie împotrivanop]ii [i exact a[a [i sunt percepute: ca domina]ie aomului asupra unui ora[ care altfel ar fi r\mas cufundatîn întuneric. Ghidul îmi vorbe[te în rus\, eu v\d palatedup\ palate, aceste „dubluri ale Parthenonului“, [iaud nume de poe]i: Pu[kin, Lermontov, Blok... Acestaeste Sankt Petersburgul: palate [i poe]i. Palatele seîn[iruie pe cheiuri [i de-a lungul marilor bulevarde,poe]ii se refugiaz\ în cartierele izolate. Dar maimult ca orice altceva fascineaz\ fluviul, larg [i n\valnic,acest fluviu de doar 74 de kilometri cu totul, care str\-bate ora[ul îndreptându-se spre v\rsare, r\sfirându-[iapele [i formând, cu bra]ele [i canalele lui, o adev\rat\delt\. Asemenea unei c\]ele, Neva î[i na[te puii peteritoriul Sankt Petersburgului.Admir biserici ale c\ror delicate clopotni]e se înal]\spre cer, înfigându-se ca ni[te s\ge]i în norii trec\tori.Verticala autorit\]ii. Peste tot, de la Praga la Tbilisi,exist\ o cl\dire mai impun\toare decât celelalte. Aici,cl\direa impun\toare este Sfântul Isaac. Vizibil\ deoriunde te-ai uita, referin]\ obligatorie, reper explicit.Dac\ nu e înso]it\ de o credin]\ care s\-i legitimezeautoritatea, orice cl\dire ce domin\ ora[ul va fi perceput\ca simbol al unei insuportabile puteri opresive. LaSankt Petersburg, Sfântul Isaac stârne[te admira]ia,dar îmi amintesc c\, la Praga, Kafka era terorizat deCastelul cl\dit pe o colin\ a ora[ului. Piatra proiectat\pe vertical\ nu devine strivitoare dac\ este acceptat\de opinia public\; altminteri, ea se cristalizeaz\într-o prezen]\ sufocant\.Trec grani]a în Finlanda... poli]ie, acte, grilaje.„Ce-ar fi omul f\r\ un pa[aport“ – fraza lui Brecht nu[i-a pierdut valabilitatea.Întors acas\, m\ uit la icoanele cump\rate în Rusia...în ele e mai mult decât art\. E „arta ca vehicul“ desprecare vorbea Brook apropo de Grotowski.România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009Carmen, regia: Andrii ZholdakTraducere deIleana LITTERA23