atelier de editare

l e c t u r iPROFESOR din 2002 la Facultatea de Litere[i {tiin]e ale Comunic\rii a Universit\]ii dinSuceava, Mircea A. Diaconu (n. 1963, Or]e[ti,Neam]) [i-a dat doctoratul în 1998 cu „Mi[careaLiterar\ Iconar“. Expert în via]a [i operaunor scriitori bucovineni [i moldoveni tipMircea Streinul, Creang\, Hoga[, dovad\monografiile dedicate acestora, criticul [iistoricul literar sucevean a citit toat\ literatura interbelic\[i înc\ ceva pe deasupra. {tie tot despre poezia român\modern\ (vezi monografia dedicat\ lui Cezar Baltag,Aula 2000), dar [i despre cea postmodern\. A ob]inutde dou\ ori premiul Asocia]iei scriitorilor din Ia[i(1998,2000). Scrie cu aceea[i dezinvoltur\ cronic\curent\ de carte , dar [i eseuri de anvergur\ cum ar ficel la care ne vom referi Poezia de la „Gândirea“ Edi]iaa II-a rev\zut\, Ideea European\, 2008, 192 p.).„Gândirea“ a fost o revist\ lunar\, ap\rut\ în mai1921 la Cluj, transferat\ din 1922 la Bucure[ti, unde cudou\ scurte întreruperi (1925, 1933-1934) continu\s\ vie]uiasc\ pîn\ în 1944. Pân\ în 1926 în fruntea eise afl\ Cezar Petrescu, secondat din februarie 1926 [ipân\ în 1928 de Nichifor Crainic, iar în continuarenumai acesta din urm\. Prima echip\ de colaboratoripermanen]i o alc\tuiesc Lucian Blaga, Adrian Maniu,Gib Mih\escu, Aron Cotru[. Li se vor al\tura pe parcursIon Pillat, E. Bucu]a, I.M. Sadoveanu etc. Revista vareu[i s\ polarizeze temporar sau sporadic personalit\]ide marc\ ale literaturii deceniului trei [i patru, cum arfi Arghezi, V.Voiculescu, Radu Gyr, Al. Philippide, IonVinea, Minulescu, G. Bacovia, Emil Isac, Zaharia Stancu,dar [i ale criticii, eseului [i prozei precum Dan Botta,G. C\linescu, Mircea Eliade, Petre Pandrea, TudorVianu, Victor Papilian, Mateiu I. Caragiale, G. Breazul,Vasile B\ncil\, Mihail Ralea, Ionel Teodoreanu etc.Masive defec]iuni se vor înregistra dup\ anul 1930 cânddevine imperativ\ noua orientare impus\ de Crainic,teologic\, antira]ionalist\, etnicist\, preconizând orena[tere religios-ortodoxist\ de rit bizantin. Revistava fi angajat\ tot mai mult ideologic dar [i politic,atât de un Radu Dragnea, cât mai ales de Crainic însu[i,partizan al dictaturii antonesciene.Revenind la autorul acestei c\r]i, vom observa nudoar vastele sale lecturi, ci [i probitatea demersuluicritic, dovad\ stând Indexul de nume în care nu suntdoar cita]i ci [i citi]i {tefan Baciu, Lucian Blaga, MirceaBraga, Matei C\linescu, Aron Cotru[, Nichifor Crainic,Ov. S. Crohm\lniceanu, Adrian Maniu, D. Micu, Z.Ornea, Ion Pillat, Tudor Sandu, Mircea Scarlat,Vasile Voiculescu, Vrabie Ghe. (sic!, vina corecturii,„Gândirea“, f\r\ prejudec\]ievident), unii [i în calitate de esei[ti sau monografi aigândirismului. Cartea lui Mircea A. Diaconu se coaguleaz\în jurul a trei capitole: „Modernism [i tradi]ionalism“,„Poezia de la Gândirea“, „Constantele poeziei gîndiriste“.Recunoscînd [i asumându-[i impasul terminologic,autorul risc\ s\ redeschid\ controversa dintre modernism[i tradi]ionalism (termeni folosi]i uneori impropriu sautenden]ios), id est orientarea europenizant\, lovinescian\[i cea autohtonizant\ (cu obâr[ia în sem\n\torism) care[i-au disputat vreme de dou\zeci de ani trofeele artisticoliterare.O prim\ concluzie a autorului ce ne scoate din h\]i[ulterminologic ar fi urm\toarea: „poezia tradi]ionalist\nu se opune poeziei moderne cu care este consubstan]ial\,pe când tradi]ionalismul, ca atitudine general\, [i nu cami[care exclusiv poetic\, se opune modernit\]ii“. Citându-lpe Ion Pillat cu iluminantul s\u studiu „Tradi]ie[i inova]ie“ (1943) în care intuie[te complementaritateapoeziei tradi]ionaliste [i a spiritului modern, Mircea A.Diaconu nu uit\ s\ aminteasc\ aparent paradoxalaaser]iune a lui N. Manolescu cfr. c\reia avangarda aravea afinit\]i mai mari cu tradi]ionalismul decât cumodernitatea.Autorul are iscusin]a de a focaliza [i reconsideratexte cunoscute, mai pu]in cunoscute sau date uit\rii,apar]inând colaboratorilor revistei în cauz\ antologa]ide Emil Pintea în „Antologia literar\“ ; de[inu opereaz\, bineîn]eles, pe un teren virgin, scriituracriticului, analitic\ [i totodat\ disociativ\, limpid\ [icaptivant\, are darul de a ne convinge, dac\ mai eracazul, c\ spiritul „Gândirii“ nu poate fi redus la ortodoxismuletnic propus de Crainic, de vreme ce el a fecundat „caatmosfer\ poetic\ stimulatoare“ c\r]ile [i destinele unormari poe]i, gânditori [i arti[ti români. Ceea ce nu înseamn\c\ trebuie s\ uit\m ultimii ani ai revistei în care, a[acum sus]ine D. Micu în monografia sa, ea se fascizase,prosl\vind nazismul [i fascismul.Mircea A. Diaconu st\ruie în a individualiza gândirismul,dincolo de ni[te constante, descifrând, aprofundând [inuan]ând prin comentariiproprii de mare rafinamentsintagme precum „etnicismulestetizant al lui Blaga“,„tradi]ionalismul decoratival lui Pillat“, „suprafa]aautohtonist\ a lui Voiculescu“,„ortodoxismul cu inflexiunisem\n\toriste al lui Crainic,„bizantinismul estetizant allui Maniu“. În cazul luiCrainic, discipol al uneiestetici poetice de tipbremondian, se aduce îndiscu]ie conceptul de art\ca substitut teandric („Isusîn ]ara mea“,“Sensul teologic al frumosului“); se ofer\argumente pentru orfismul poeziei blagiene sau al sineluiprofund, poetic [i cosmic, în defavoarea eului biografic.Acest tip de lirism obiectivat se verific\ [i la AdrianManiu, la V. Voiculescu ce exceleaz\ în conceptualizareaemo]iilor, la Radu Gyr, la Aron Cotru[ (cu lirismuls\u oracular). Nu este de neglijat nici faptul c\ „Gândirea“a stimulat poezia minor\, mimetic\, ilustrativ\, tipSandu Tudor cu celebrul s\u „Acatist“, Vasile Ciocâlteu,D. Ciurezu etc. Exist\ [i teme, ca de pild\ moartea [ierosul, eretice fa]\ de doctrina gândirist\ inventariatede autor în textele unor {tefan Baciu, Olga Caba,Gherghinescu Vania, Minulescu (în postura de confec]ionerde poezii pe o tem\ dat\), Radu Gyr [i chiar Pillat.Cartea lui Mircea A. Diaconu, axat\ pe cei patru saucinci piloni de rezisten]\, Blaga, V.Voiculescu, Ion Pillat;Adrian Maniu, Aron Cotru[, dar [i pe ideea de a demonstrac\ în literatura român\ a existat dintotdeauna un filonde poezie religioas\, este de fapt un mic compediu deistorie a poeziei interbelice, de indubitabil\ valoareideatic\ [i analitic\.Geo VASILEPrin anticariateTendin]eRED c\ titlul plachetei pe care o am în fa]\ eCmai celebru, mult – se întîmpl\! – decîtcartea. Întoarcerea poetului la uneltele sale vas\ fie, în limbajul oarecum obi[nuit, un fel deparol\, care nu acoper\ doar abia vreo 50 depagini de versuri. Volumul lui Camil Baltazar(alias Leopold Goldstein), din 1934, de la CulturaNa]ional\, cu portretul autorului, isc\lit de Mili]a Petra[cu.Sonorit\]i diferite, de la acelea m\runte, ca zuruitul unormonede, precum reg\sirea cine [tie c\ror igli]e poetice[ti,pîn\ la teribile fanfare anun]înd revan[a, revolu]iaori, dimpotriv\, restaura]ia, se aga]\ de sensulechivoc al întoarcerii. Te po]i a[tepta la orice, luîndaceast\ promisiune, cu vagi izuri burgheze, în literaei. Sensul pe care i-l d\ Camil Baltazar lini[te[tedezam\gitor – orice confruntare e o dezam\gire! – atarispecula]ii. E via]\ reg\sit\ [i împ\cat\ în reînnodareapove[tii de amor cu styloul (sic!) galben d\ruit deUry Benador, pentru „alba ap\ a versurilor“. Stareade „îngerire“, o minune pentru care te rogi cuvintelor,o domolire care ar p\rea suspect\, dac\ n-ar ar\ta abun\, naiv\ sinceritate, e înc\ o dezicere de fapt\. Aufost nenum\rate, pe toate tonurile gamei, fiindc\ rarse va fi pomenit, în toat\ istoria, mod\ mai aclamat\ [i,deopotriv\, mai pus\ la zid decît arta pentru art\. Ceare, dezicerea lui Camil Baltazar, apucarea lui de unelte,deosebit de atîtea profesiuni?O triste]e de om p\]it, interludiul acela pe care to]iîl invoc\m, f\r\ s\-l atingem decît foarte pu]ini, în careier]i f\r\ s\ po]i uita. Imagini de tribut, venind dinm\runtaiele unei arte care se na[te datoare: „Zilniculmeu tain îl pl\tesc,/ por]ia mea de palavr\ [i bal\,/ cuei deopotriv\ meschin [i lumesc/ aceea[i urdoare m\’nneac\ [i m\ spal\.“ (Spovedanie) Lucruri [tiute [ir\sspuse, avînd doar m\runtul avantaj de-a ie[i din fibraunui om în stare s\ se plece. Nu cu marea trufie r\nit\a romanticilor cîrpindu-[i rana cu tirade, nu cu frumosulsictir al marilor învin[i, nici cu nep\sare, nici cu sl\biciuneaatacat\, imediat, de insuportabila mil\ f\r\ iubire. Înschimb, cu nevoin]a unui truditor, avînd supunereaîn]eleapt\ a împov\ra]ilor, mai nobili, în trist\ necîrtirealor, decît cei care-i împov\reaz\: „Mîna cu care înnod[i înclei/ slova stîngace, ruga amar\,/ îngeri o ]in u[orde subsoar\,/ ca s\ nu tulbure marea triste]e a ei.“(Spovedanie).Semnificativ\, pentru o anume preg\tire a sufletuluireav\n de munca ce-au s\-i fac\ uneltele, e Cur\]ie:„St\rui cu palme înalte de cer/ s\-]i cuprind preajma[i m\ cutremur/ de cîte oriî]i simt fiin]a de mreji/învelindu-m\: stea polar\pe vremuri.// Joaca [i-alergareaîn jurul t\u/ le asem\n foculuide pe comori,/ sunt seri încare, magic, ard în sori/ [iseri când îmi ard inima.“Recuzita unui modernismcu îngeri [i Marii î[i ia revan[a,mig\lit\, într-o poezie întoars\din r\t\cirile ei abstracte,pentru „cuvinte simple, f\r\sub]irimi.“ „Vorbe simplede oameni“ sînt semnele cucare se scrie alfabetul nou. Un program care, ast\zi,stîrne[te rele amintiri, din vremea cînd poezia se str\duias\ recapete metafora. Ante-bellum, s\ zic a[a, e doaro strigare, sfî[iat\ de netemeinicia uneltelor, dup\naturale]e. Dup\ elegan]a, potrivit\ în toate cele, afiec\rui gest de fiin]\ din carne, fa]\ cu imaginea pudrat\din cuvinte: „S\ fii în versul meu la fel de vie/ cume[ti în joaca ta cea mai umil\,/ [i-n ritmul meu s\ urcesfî[ierea ta nubil\,/ ca un ciorchin pe-aracul s\u în vie,//ca s\ rode[ti în arta mea [i s\-i fii stem\,/ cu ea s\urci, cu ea în noapte s\ recazi,/ fiindu-mi îngerul mântuitorde azi/ [i steaua mea peste întunecimi [i vreme.“ (Alfabetnou, III). S\ mai îng\duim, nostalgic, miezul uneitendin]e pe care teoria a îmb\ls\mat-o în muzeul cu artepoetice. Gre[indu-i, fiindc\ unde e trupul care sufer\ [iunde mintea care creeaz\, în simultanul din Lauda fiin]eitale? „{i degetele se-alung\ ’ntre rime/ s\-]i cetluie oarom\ specific\ [i-o adâncime/ [i pururea ta fr\gezime.//Ca s\ r\mâi aici durat\ subteran,/ în porii din hârtie,/ca o întâie dâr\ febril\/ de sânge/ pe o coaps\ nubil\,/ca un dureros filigran.“ Scrisul, nimic nou, nu e o posedareoarecare, ci prima. Aci e tîlcul întoarcerii. O auroral\minciun\.Urna greceasc\, pe care fantoma lui Patrocle i-oevoc\ în vis lui Ahile. Urna datoriei s\vîr[ite, a poezieiîmplinite în rostul ei, de-a aduce fiin]\ în fiin]\: „{i[tiind c\ rostul meu sfâr[e[te-n leat/ când farmecele taletoate t\lm\cite’n steme/ vor cre[te în safirul de poeme/f\ptura ta cea mai frumoas\, – împ\cat/ voiu spuneatunce:Doamne, ceasul a sunat/ s\ risipe[ti [i ]\rna meaîn vreme.“ (Ciclu încheiat). E singura, mare, putere auneltelor: s\ fac\. {i marea lor sl\biciune, s\ se epuizezef\cînd. De aceea uneltele mor. Întoarcerea poetului eun recviem pentru ele.Simona VASILACHERomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 200921