atelier de editare

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


c o m e n t a r i i c r i t i c eOcombina]ie de ingenuitatefrust\ [i demonie eman\ dinf\ptura bardului, amintindu-ni-lcumva pe Rasputin.12România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009U PUTEM vorbi despre poezia luiNAdam Puslojič f\r\ a ne opri asupraprezen]ei d-sale fizice. E un uria[b\rbos, cu un nas proeminent [iascu]it ca un pumnal, cu bra]eleimense, parc\ tot timpul gata aîmbr\]i[a sau a brusca pe cineva,cu gesturi largi, ni]el smucite, cuo voce îngro[at\, de-o duritatemoale, ca [i cum ar face mereu unefort spre a nu deveni tun\toare. O combina]ie deingenuitate frust\ [i demonie eman\ din f\pturabardului, amintindu-ni-l cumva pe Rasputin. Alc\tuitdin v\dite contraste, Adam Puslojič are darul de-afixa aten]ia, de-a domina o adunare printr-un discursîmbel[ugat, ca [i printr-o carism\ a unui autoritarismde anacronic\ t\ietur\. Un autoportret îl descoper\într-o generoas\ postur\ generic uman\: „Cît despremine / nu [tiu / mai mult decît despre altcineva //un om / [i atît – // doar un p\mîntean / minunatde obi[nuit / crescut cuminte / sub o stea r\s\ritean\// [i iat\-m\ cîntînd / iat\-m\ plîngînd“ (Cîntullui Adam). Venit pe lume în Serbia, pe valeaTimocului, din p\rin]i valahi, Adam Puslojič ]inede dou\ etnii [i de dou\ ]\ri pe care le leag\ numitorulcomun balcanic [i care, spre deosebire de raporturilenu totdeauna pa[nice pe care le-au între]inut cu al]ivecini, nu s-au r\zboit niciodat\ între ele. A începutprin a publica versuri în limba sîrb\, pentru a treceapoi la texte a[ternute direct în române[te. În loculhabitualelor st\ri conflictuale dintre na]ionalit\]i,o mi[c\toare umoare a concordiei, rimînd cuceea ce se cheam\ acum, cu o sintagm\ politicianistcli[eizat\,„integrare european\“. Pe un fundalistoric, bardul î[i transcrie rela]ia moral\ cu ambele]\ri dun\rene: „Înc\ mai simt [i cutremurul / dinanul... [i din anul... / [i mirosul sîngelui v\rsat /a cincea oar\ în Balcani / într-un singur secolcare / abia ieri a trecut... [i eu / intru! Intru –imediat! // Oaia de mine, disciplinat\, / oul de pas\redezaripat\! / Unde începe România / [i unde setermin\ Serbia? / {i – invers?“ (Mai bine nu intr\m).O expresie reav\n\, indicînd mai curînd o româneasc\oral\, cu reflexe arhaice, decît una studiat\ în [coli,face parte din specificul rostirii d-sale. Ea înso]e[teconvenabil manifestarea unui temperament tumultuos,interogativ, anxios, revendicativ. Fluxul liric edebordant, verbele se-a[eaz\ n\valnic în spa]ii carepar totdeauna prea strîmte, aidoma unei c\m\[iîn care bustul unui atlet încape cu greutate: „Ies cuun topor / în mîn\ / din satul meu natal. // Dar ces\ fac eu / cu acest topor al meu / acum cînd amaflat cum / singurii mei du[mani adev\ra]i / suntmama [i tata – adic\ / cei care m-au pus aici / peaceast\ cale mortal\ / de dragoste [i ur\ [i p\cate? //S\ cînt la topor?! / S\ muncesc cu el a[a – / tots\rind la gîtul de copaci? / Cu el în mîn\ / nici nupo]i / s\ zbori spre stele... // Cine mai prinde unpe[te / la topor? // Dac\ e[ti pictor / sau actor deprofesie / ori un simplu poet / unde pui toporul t\u /m\, omule singuratic? // Chiar asta m\ întreb / [ieu, Doamne, aici / pe lumea aceasta a Ta / [i uneori...a mea. // Poate c\, totu[i, / m\ aju]i pe nea[teptat /[i nemeritat, de mil\ / de mine, cu gîndul pur /iert\tor din tine: / Hai, s\-l mai salvez / pe \sta,înc\ o dat\! // Dar dac\ – nu, [i / dac\ nici astanu-i / posibil [i salvator, / caut\ o piatr\ grea... //eu mi-am preg\tit bine / capul“ (Capul). Aceast\retoric\ magmatic\ are aerul a p\stra totdeauna unrest nespus, de unde num\rul mare de texte sugerîndAdam Puslojič, Hai s\ vorbim, Poememai noi, prefa]\ de R\zvan Voncu,postfa]\ de George Vulturescu,Princeps Edit, 2008, 130 pag.Poet [ipersonajparc\ un rezervor nesecat.În con[tiin]a bilingv\ [i, implicit, bicultural\a lui Adam Puslojič se întîlnesc dezinvolt locuri,timpuri, regnuri, forme, sonuri, culori venitedintr-o diversitate de direc]ii ce ascund poate onostalgie a insuficientei fix\ri într-un mediu anume,o indeterminare, o indecizie percep]ional\ [i moral\ce se dovede[te propice lirismului. Mobilitatea eo tr\s\tur\ perpetu\ a produc]iei în chestiune. Onelini[tit\ deambulare, un nomadism sui generisvizibil [i-n localizarea poemelor „în tren spre“, „îndrum c\tre“ justific\ o atare impresie. Aproxima]iilede limb\ înt\resc, la rîndul lor, aerul genuin alcrea]iei, cuceritoarea ei fluiditate. Iat\ o emo]ional\incursiune în istoria patriei natale, Serbia: „Suntmai mult / un guraliv p\stor / doar cu dou\ oi lagur\ / [i la ochi – / care tot pasc în lini[te / pe CîmpiaMierlii, unde / pre vremuri a p\scut / (albastrulcerului!) / [i regele nostru Lazar / pe care [i eu l-amv\zut / o singur\ dat\ – îmbr\cat / în moa[telelui negre / [i cu capul cusut de corp / cu un fir dem\tas\ neagr\ / sau chiar mai neagr\ / decît 21699de zile... zugr\vite / ah, Doamne, au trecut / chiaratîtea / [i eu mereu am t\cut!“ (Sunt p\stor). Dar[i o închinare la fel de emo]ionat\ în fa]a prietenilorromâni, cu cercul c\rora se declar\ concrescut:„Bine ar fi s\ / m\ pot opri / cam / pe aici... // laNichita, Eugen... / la Ioan [i Mircia, / Eusebiu,R\zvan [i Adam... // la lumin\, cuvinte, / iarb\ [ilinie, / t\cere [i t\cere mai nou\, / la p\mînt-glie“(Semantica astrelor grele). De altminteri amici]iaalc\tuie[te un cuvînt de ordine al poeziei lui AdamPuslojič. Mare admirator al lui Nichita St\nescu,a c\rui inim\, în vederile d-sale, „sîrbea“, avînd [ial]i apropia]i din toposul nostru, are cultul tradi]ionalal prietenilor, acea filia pe care atît de precipitata,de trepidanta via]\ modern\ risc\ a o neglija. Oc\ldur\ sufleteasc\ „de mod\ veche“ îl face pe bards\-i convoace pe cei apropia]i, s\-i acuze venial[i s\-i scuze prompt pentru eventualele absen]e:„Chiar ast\zi / mi-am adunat / la un loc frumos /to]i prietenii // observ nervos [i atent / c\ unii dinei / lipsesc total sau abia / explicabil // ba nu aubani / de drum... / ba au o grij\ mare / sau oboal\ frumoas\ // nu spun ei asta, / dar asta scrie/ în telegrame – transmise prin gînd // sau prin aer[i fum ... sau pe aripa vie / de pas\re / moart\ // îmipare r\u, / b\ie]i [i fra]i, / dar eu azi... am s\ v\iert“ (Azi, nu!). Absen]a fiin]elor dragi, înm\sur\ a genera un climat de inconfort inclusivscriptic, îl dezam\ge[te pe autor, împingîndu-l spreo melancolie de sorginte str\bun\, pastoral\, ceîmbrac\ forme moderne, atinse de-o anxioas\ vibra]iece nu întîrzie a le disloca. Stînd îngîndurat ca peocruce de aer [i ghea]\, lipsit\ de cuie, asemeneaunui întreg popor care, imobil de la na[tere, viseaz\s\ ajung\ „undeva departe“, într-un loc cu biblic\amprent\, „unde s-au n\scut str\bunii“, d-sa continu\a-l descrie pe acest om tipologic care este el însu[i,„singuratic, luminos pe din\untru / iar cam întunecatla fa]\, afar\ – / printre stele [i o mul]ime de lumîn\ri, /înc\ mai cînt\, m\nînc\ [i zboar\, / înc\ mai d\ dinaripi [i picioare / aidoma îngerilor printre stropi deploaie / [i unui ]\ran ie[it în cîmp la miezul denoapte“, „negru de via]\ [i de vise omene[ti“ (Suntemrude dar nu plîngem).Dar atari patetisme, e drept bine st\pînite, deomatur\ gravitate, divulgînd un secret „misionarism“,alterneaz\ cu secven]e juc\u[e, autoironice. St\pînpe un discurs suplu, Adam Puslojič evit\ redundan]asfor\itoare, aerul de superioritate f\r\ fisuri, acceptînda se relativiza, a glumi cu sinele s\u spre a dobîndiîncrederea cititorului. Cu o badinerie funebral\:„în curînd / în curînd fra]ilor / în curînd fra]ilormei buni / aici va r\mîne doar un fir // de ]\rîn\aurit\!“ (La ]ar\, strategic vorbind). Sau cu omodestie agrest\: „În tinere]e, / aveam ambi]ie, darîntre timp / prin mine au trecut / multe fulgere [icomploturi // M-am redus la cîteva / mii de oi [iinsomnie“ (Caz na]ional). Sau cu o ambigu\ autoscopie:„lumea aceasta / atît de nepreg\tit\ / s\ mai înghit\uneori / poezia mea post- / st\nescian\... / an\...an\ ... // în care chiar [i eu / stau nemi[cat / în palmaunui înger / nu prea vorb\re]“ (Asta-i aproape tot).De la aceast\ manier\ de amend\ri de sine trece cunaturale]e la consemnarea unor momente de beatitudine:„Am început s\ descifrez mesajul celest / de foartemult timp aproape uitat: unirea / cerului cupomul înflorit se poate înf\ptui / doar prin fereastrasufletului meu ...“ (O fereastr\ mic\ spre cerulînflorit la Breaza). Pe acela[i trapez al antinomiilorse întîlnesc elogiile destinate prietenilor cu osarcastic\ mustrare adresat\ unui confrate insa]iabilde glorie: „«Intra]i cu aplauze...» / Un ordin allui Adrian P\unescu / atunci cînd am participat [ieu / La o emisiune a lui, la TV... // A[a ni s-a spus. /Un ordin odios, mai potrivit / la vite, la circ, înParlament. / Mai bine nu intr\m“ (Mai bine nuintr\m). Desf\[urarea pletoric\ e contracarat\ prinstilul succint, aforistic: „Sunt orb / ca n\zuirea. //Iar atunci / cînd sunt / mul]umit cu / ziua deast\zi / din nou / încep s\ v\d. // {i v\d / orice“(N\zuire). {i nu doar atît. Logoreic uneori, dintrovital\, irepresibil\ nevoie de a-[i comunica mereupulsiunile afective, poetul ajunge a prosl\vi t\cerea:„Ast\zi am t\cut cel mai frumos / în toat\ via]amea... // o t\cere pe de rost. // Fiecare cuvînt al meua fost / un munte înghi]it. // Poate c\ a[a vorbesc[i zeii, printre ei“ (T\cere). Axat pe asimilareacontrastelor asupra c\rora revine mereu în diversevariante, spre a le puncta fie în starea lor de entit\]i,fie în amestecul lor difuz, produc]ia lui AdamPuslojič are un profil inconfundabil, alimentat delegenda personajului [i alimentînd-o pe aceastaîntru cî[tigul ambelor ipostaze. •
Cîteva gînduridespreGrigore VieruFUNERARIILE poetului Grigore Vieru auavut pentru românii de dincolo de Prut,[i pentru românii în general, o semnifica]ieaparte. Prin fa]a catafalcului, depus înincinta Teatrului de Oper\ [i Balet dinChi[in\u, s-au perindat rudele, prietenii,delega]iile oficiale, scriitori, arti[ti, darmai ales oameni simpli, veni]i cu mic, cumare, din Chi[in\u, din B\l]i, Cahul,Soroca [i din toate col]urile Basarabiei, [i nu numai.Din partea oficialit\]ilor Republicii Moldova auparticipat, printre al]ii, fo[tii pre[edin]i Mircea Snegur,Petru Lucinschi [i actualul pre[edinte VladimirVoronin, întreg cabinetul de mini[tri, precum [i înal]iifunc]ionari ai prim\riei, în frunte cu primarul generalal Capitalei, Dorin Chirtoac\... România a fostreprezentat\ de o delega]ie guvernamental\ condus\de ministrul Culturii [i Cultelor, Teodor Paleologu,al\turi de cîteva delega]ii oficiale sosite din parteaprim\riilor [i a consiliilor jude]ene din Ia[i,Bac\u, Pite[ti [i alte cîteva ora[e ale ]\rii. La scurttimp dup\ depunerea în foaier, catafalcul pe carese afla trupul neînsufle]it al poetului s-a transformatîntr-o piramid\ de coroane mortuare (urmînd un vechiobicei, mul]i oameni ai locului, luîndu-[i r\mas bunde la poetul drag inimilor lor, ca s\-i netezeasc\drumul spre eternitate, i-au depus pe piept bancnotecu chipul voievodului {tefan întip\rit pe ele), iarbulevardul pe unde a trecut cortegiul funerar, în drumspre Cimitirul Armenesc, a fost potopit de flori.Funeraliile poetului au avut un aer neobi[nuit. Eleau precedat, în avans de cîteva ore, ceremonialul deinvestire al celui de-al 44-lea pre[edinte al Americii,Barack Obama, la care au participat un milion [ijum\tate de oameni [i circa patruzeci de mii depoli]i[ti, eveniment intens mediatizat de toate posturilede televiziune de pe mapamond. La Chi[in\u, investituralui Barack Obama a fost eclipsat\ de funerariilepoetului Grigore Vieru, un simbol al dezrobiriineamului [i al înfr\]irii românilor de dincolo [idincoace de Prut. Aproape nimeni din ora[ul situatpe malul Bâcului nu p\rea s\ fie interesat de ceea seîntîmpl\ în America. Nici de criza mondial\, nici desperan]ele pe care le-a trezit noul pre[edinte americanîn rîndul oamenilor de pe diverse continente, care îlprivesc ca pe un nou Mesia. Basarabenii l-au conduspe ultimul drum pe autorul Podului peste lacrimi,scandînd sau intonînd în [oapt\ versurile transmisela radio, versuri pe care mul]i dintre ei le [tiau pedinafar\. Moartea lui Grigore Vieru a rede[teptatsperan]a în inimile oamenilor, le-a trezit în sufletgîndul c\ istoria poate avea pentru ei [i un alt cursdecît cel pe care-l are. Auzit dincolo de Styx, cuvîntuls\u poate cap\ta în imaginarul colectiv ecouri neb\nuite.În via]\ fiind, poetul avea [i sl\biciuni. Odat\ trecutîn eternitate, devine intangibil....Imaginea postum\ a lui Grigore Vieru a acumulatun uria[ capital simbolic. Dac\ am încerca s\ facemo paralel\ cu ceea ce s-a întîmplat la noi, atunci artrebui s\ ne gîndim la starea de spirit care a existatîn România imediat dup\ moartea lui Coposu, a c\ruimoarte a revigorat, e drept c\ pentru o scurt\ perioad\,societatea civil\ [i a rede[teptat speran]a de schimbare.La fel se poate întîmpla [i în Republica Moldova.Aceasta cu atît mai mult cu cît urmeaz\ alegerilegenerale... În fine, fiind idealist din fire, consider c\moartea sa trebuie s\ reprezinte un „moment“ dereculegere [i de c\in]\ pentru mul]i dintre lideriipolitici de la Chi[in\u, dar [i din România, care,dintr-un motiv sau altul, s-au îndep\rtat de idealulna]ional....Umil, dar [i orgolios fa]\ de destinul s\u, poetuls-a dorit a fi la fel de simplu ca firul de iarb\, invocatcîndva [i de Whitman. La fel de ginga[ [i la fel defragil. Dar [i la fel nest\vilit cînd e vorba s\r\zbat\ din asfalt [i din con[tiin]a uamn\ c\lcat\în picoare. Iat\ cum sun\ unul din poemele sale,intitulat Morile: „...Ni s-a luat apa,/ ni s-a luatrîul,/ ni s-a luat grîul/.../ Ni s-a luat aerul,/ ni s-a luatvîntul,/ [i cîntul, [i cîntul.// Libertate ofticoas\. Pace,umilin]\./Vreme care/ între butucii minciunii nestrînge./A r\mas doar moara/ de s`nge, de s`nge.//Toate sînt, fr\]ioare,/ Împotriva-mi, împotriva-]i!/Auzi? Departe/ în z\ri str\ine,/ huruie mori diavole[ti/de criv\], de criv\]. // Ci, iat\, din trud\/ din aburiisîngelui/ pe care îl pierdem/ obl\duitor,/ misterulr\sare/ ca noua mi[care, noua mi[care...“ {ifinalul, care poate fi citit atît ca premoni]ie, cît [ica un avertisement lansat diriguitorilor lumii: „Zadarnicne împ\r]i]i/ dinainte coliva./ C\ci tot ce împotrivane st\/ de tainele noastre/ pieri-va, pieri-va!“Poetul era con[tient de sl\biciunile [i de fragilitateafiin]ei sale l\untrice, dup\ cum era con[tient [i defaptul c\ poezia sa civic\ nu întotdeauna se ridic\ laîn\l]imea a[tept\rilor. Ca temperament, el era maiapropiat de Rilke, de Lorca sau de Nichita St\nescu,decît de poe]ii tribuni ce anim\ mul]imile. Cumplitadram\ istoric\ prin care a trecut Basarabia l-af\cut s\ ias\ la tribun\. De altfel, în timp ce-[i recitaversurile, la ultima sa descindere în dulcele nostrutîrg (manifestarea a avut loc la Prim\ria Municipiului),cerîndu-[i parc\ scuze, poetul a spus (citez dinmemorie): „V\ voi citi [i cîteva din poeziile melereporterice[ti. {tiu c\ ele nu sînt tocmai perfecte.Le-am scris dintr-un fel de necesitate l\untric\. N-amputut s\ stau cu mîinile în sîn [i s\ privesc pasiv latot ce se întîmpl\ în preajm\...“ Poetul a fost, probabil,prea exigent cu sine însu[i. Dincolo de mesajul lorcivic, multe din aceste poezii, au o rezonan]\ profund\,exprimînd un adev\r general uman, îmbr\cat într-unlimbaj pe cît de simplu, pe atît de percutant: „Eraforfot\ mare/ de steaguri [i de lozinci./.../ TrebuiaCa un pom r`s`ditSe stinge inima mea, puterea trupului meu...S-a tocit vârfu-ascu]it al s\ge]ilor gândului;m-ai învins c\runte]e,muiatu-s-a t\ria glasului meumai mult ca untdelemnul.{tiu, Înalt Împ\rate al Slavei,omu-i ca iarba [i zilele lui scuturate-sca florile câmpului;dar îmb\rb\teaz\ cugetul meu,c\ci f\r\delegea nu am ascuns-o[i Tu ai iertat nelegiuireap\catului meu.L\uda-te-voi, Doamne,c\ aproape e[ti de cei umili]i[i cu duhul smeri]i.Soarele meu e[ti,Lumina Lumii de tot binef\c\toare.Prime[te-m\ în Mare Împ\r\]ia Tac\ci am stat în Legea credin]eica un pom r\s\ditlâng\ izvoarele apelor,` n s e m n \ r icucernic s\ le s\rut\m poala ro[ie/ ca pe od\jdiapreo]easc\./ Nu eram liberi. N\zuiam numai spreslobozenie,/ tainic cîntînd: Libertate, vei fi parteamea de Hristos...“L-am întîlnit pentru prima oara în 1986, în perioadaperestroik\i, la Moscova, unde am fost într-o delega]iea Uniunii Scriitorilor. H\l\duisem vreme de trei zileavînd în preajm\ o c\l\uz\ cu ochi oblici, care îmifixa traseul dinainte. Nu [tiu dac\ ninsoarea sauautorit\]ile m-au împiedicat s\ ajung la Zagorsk, unora[ mirific, situat în apropierea Moscovei, str\juitde sute de biserici. Am reu[it îns\ s\ vizitez Kremlinul[i, mai ales, M\n\stirea Danilov, sediul PatriarhieiRusiei, aflat\ atunci în renovare. Am fost [i la unspectacol de oper\ [i la teatrul ]ig\nesc. Umblînd peStarîi Arbat încercam s\ m\ identific cu lumea cetrecea prin fa]a mea. M\ sim]eam destul de stingher.Visul meu era s\ ajung s\ simt sub t\lpi p\mîntul pecare-l p\r\siser\, plecînd cîndva, în pribegie, [istr\mo[ii mei... Pe Grigore Vieru îl cuno[team dinc\r]i. Îi citisem versurile. Îl admiram. Nu [tiam îns\c\ poetul are cuno[tin]\ de existen]a mea. Astfelc\ nu mic\ mi-a fost surprinderea, cînd într-osear\ am fost anun]at de la recep]ie c\ un scriitor dinBasarabia vrea s\ urce pîn\-n camera mea... Ampetrecut, la un pahar de coniac, adus de el din Chi[in\u,o parte din noapte, punînd ]ara la cale. Am vorbitdespre Eminescu [i Pu[kin, despre Labi[ [i Esenin,despre Dostoievski, Gogol, Creang\ [i Rebreanu.Despre Breban, Preda, despre Cinghiz Aitmatov [iVladimir Rasputin... Din c`nd în cînd Grigore Vieruîmi f\cea semn s\ vorbim mai încet. În plin\ perestroik\,eram urm\ri]i cu aten]ie. Ne confesam în [oapt\, apoiuitam de supraveghere [i ridicam glasurile. Am vorbitdespre C\in]a lui Abuladze, dar [i despre Epoca deaur [i Cortina de fier. Speram la o schimbare. Îns\nici o clip\ nu ne-am gîndit c\ peste cî]iva aniURSS-ul se va destr\ma... Dup\ cum nu ne-am gînditc\ libertatea va deveni un motiv de ur\ [i de vrajb\...L-am reîntîlnit de nenum\rate ori, [i la Ia[i, laBucure[ti, [i la Chi[in\u. Am stat îndelung de vorb\,dar niciodat\ nu ne-am sim]it mai aproape ca atunci....Ultima întîlnire mi-a relevat un GrigoreVieru sl\bit [i deprimat. Cum îl [tiam prietenosdin fire, i-am f\cut de cîteva ori cu mîna. De[i priveaîn direc]ia mea nu mi-a r\spuns. La sfîr[itul recitalului,m-am apropiat de masa unde st\tea dînd autografe.L-am salutat. A tres\rit zîmbind cu oare[icaream\r\ciune. „Tu e[ti Nichita?“ mi-a spus. „Eu sînt,“am zis. B`jbîind instinctiv cu mîinile, poetul mi-ac\utat chipul: „Iart\-m\, te recunosc numai dup\voce. Din pricina bolii, aproape c-am orbit...“Ceva mai tîrziu l-am v\zut coborînd treptele. Erasprijinit de o parte [i de alta de cîte o frumuse]eblond\, care îi c\l\uzea pa[ii s\ nu alunece în gol.Apoi nu peste mult timp a venit [i vestea... Totcoborînd, Grigore Vieru s-a în\l]at la cer.sporindu-[i rodul mereu,c\ci rodirea [i lucrul meuîntru slava-]i nem\surat\ este[i n\zuin]a mea,spre gloriacerurilor celor mai înalte!..Tres`rireMai veche ca ieri, mai nou\ ca mâine,omenirea apuc\bucata de pâine.Nichita DANILOVO lacrim\ zâmbe[te,o lacrim\ ne doaremai credem în imagini [i-n clipe trec\toare....C\ n-am în]elesîn al vremii amurg,ucide-m\ ,Doamne, cu pietre,când- fluturi bezmetici-petalele curg,otrav\ s\ beau d\-mi, de sete,f\ focul mai mare la rug!..Nicolae Petre VRÂNCEANU13România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009
Page 3 and 4: S\-l red\m pe Caragiale „liber-sc
Page 5 and 6: Nu-i a[a c\ vacarmul cumplit zi [i
Page 7 and 8: Dac\ Urbancolia îmi pl\cea - cum s
Page 9 and 10: Imensa oper\ a lui Vieira s-a cl\di
Page 11: În pofida aparen]elor de vitalitat
Page 15 and 16: a c t u a l i t a t e aUn roman rat
Page 17 and 18: ` n c u l i s e l e c \ r ] i i- p.
Page 19 and 20: Orafinat\ specula]ie lingvistic\ [i
Page 21: l e c t u r iPROFESOR din 2002 la F
Page 24 and 25: a r t ePrivit în lumina cel pu]in
Page 26 and 27: m e r i d i a n eCarlos Drummond de
Page 30 and 31: a c t u a l i t a t e a-ileanaprelu
Page 32: a c t u a l i t a t e aCardiogrameN

atelier de editare

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?