atelier de editare

c o m e n t a r i i c r i t i c eOcombina]ie de ingenuitatefrust\ [i demonie eman\ dinf\ptura bardului, amintindu-ni-lcumva pe Rasputin.12România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009U PUTEM vorbi despre poezia luiNAdam Puslojič f\r\ a ne opri asupraprezen]ei d-sale fizice. E un uria[b\rbos, cu un nas proeminent [iascu]it ca un pumnal, cu bra]eleimense, parc\ tot timpul gata aîmbr\]i[a sau a brusca pe cineva,cu gesturi largi, ni]el smucite, cuo voce îngro[at\, de-o duritatemoale, ca [i cum ar face mereu unefort spre a nu deveni tun\toare. O combina]ie deingenuitate frust\ [i demonie eman\ din f\pturabardului, amintindu-ni-l cumva pe Rasputin. Alc\tuitdin v\dite contraste, Adam Puslojič are darul de-afixa aten]ia, de-a domina o adunare printr-un discursîmbel[ugat, ca [i printr-o carism\ a unui autoritarismde anacronic\ t\ietur\. Un autoportret îl descoper\într-o generoas\ postur\ generic uman\: „Cît despremine / nu [tiu / mai mult decît despre altcineva //un om / [i atît – // doar un p\mîntean / minunatde obi[nuit / crescut cuminte / sub o stea r\s\ritean\// [i iat\-m\ cîntînd / iat\-m\ plîngînd“ (Cîntullui Adam). Venit pe lume în Serbia, pe valeaTimocului, din p\rin]i valahi, Adam Puslojič ]inede dou\ etnii [i de dou\ ]\ri pe care le leag\ numitorulcomun balcanic [i care, spre deosebire de raporturilenu totdeauna pa[nice pe care le-au între]inut cu al]ivecini, nu s-au r\zboit niciodat\ între ele. A începutprin a publica versuri în limba sîrb\, pentru a treceapoi la texte a[ternute direct în române[te. În loculhabitualelor st\ri conflictuale dintre na]ionalit\]i,o mi[c\toare umoare a concordiei, rimînd cuceea ce se cheam\ acum, cu o sintagm\ politicianistcli[eizat\,„integrare european\“. Pe un fundalistoric, bardul î[i transcrie rela]ia moral\ cu ambele]\ri dun\rene: „Înc\ mai simt [i cutremurul / dinanul... [i din anul... / [i mirosul sîngelui v\rsat /a cincea oar\ în Balcani / într-un singur secolcare / abia ieri a trecut... [i eu / intru! Intru –imediat! // Oaia de mine, disciplinat\, / oul de pas\redezaripat\! / Unde începe România / [i unde setermin\ Serbia? / {i – invers?“ (Mai bine nu intr\m).O expresie reav\n\, indicînd mai curînd o româneasc\oral\, cu reflexe arhaice, decît una studiat\ în [coli,face parte din specificul rostirii d-sale. Ea înso]e[teconvenabil manifestarea unui temperament tumultuos,interogativ, anxios, revendicativ. Fluxul liric edebordant, verbele se-a[eaz\ n\valnic în spa]ii carepar totdeauna prea strîmte, aidoma unei c\m\[iîn care bustul unui atlet încape cu greutate: „Ies cuun topor / în mîn\ / din satul meu natal. // Dar ces\ fac eu / cu acest topor al meu / acum cînd amaflat cum / singurii mei du[mani adev\ra]i / suntmama [i tata – adic\ / cei care m-au pus aici / peaceast\ cale mortal\ / de dragoste [i ur\ [i p\cate? //S\ cînt la topor?! / S\ muncesc cu el a[a – / tots\rind la gîtul de copaci? / Cu el în mîn\ / nici nupo]i / s\ zbori spre stele... // Cine mai prinde unpe[te / la topor? // Dac\ e[ti pictor / sau actor deprofesie / ori un simplu poet / unde pui toporul t\u /m\, omule singuratic? // Chiar asta m\ întreb / [ieu, Doamne, aici / pe lumea aceasta a Ta / [i uneori...a mea. // Poate c\, totu[i, / m\ aju]i pe nea[teptat /[i nemeritat, de mil\ / de mine, cu gîndul pur /iert\tor din tine: / Hai, s\-l mai salvez / pe \sta,înc\ o dat\! // Dar dac\ – nu, [i / dac\ nici astanu-i / posibil [i salvator, / caut\ o piatr\ grea... //eu mi-am preg\tit bine / capul“ (Capul). Aceast\retoric\ magmatic\ are aerul a p\stra totdeauna unrest nespus, de unde num\rul mare de texte sugerîndAdam Puslojič, Hai s\ vorbim, Poememai noi, prefa]\ de R\zvan Voncu,postfa]\ de George Vulturescu,Princeps Edit, 2008, 130 pag.Poet [ipersonajparc\ un rezervor nesecat.În con[tiin]a bilingv\ [i, implicit, bicultural\a lui Adam Puslojič se întîlnesc dezinvolt locuri,timpuri, regnuri, forme, sonuri, culori venitedintr-o diversitate de direc]ii ce ascund poate onostalgie a insuficientei fix\ri într-un mediu anume,o indeterminare, o indecizie percep]ional\ [i moral\ce se dovede[te propice lirismului. Mobilitatea eo tr\s\tur\ perpetu\ a produc]iei în chestiune. Onelini[tit\ deambulare, un nomadism sui generisvizibil [i-n localizarea poemelor „în tren spre“, „îndrum c\tre“ justific\ o atare impresie. Aproxima]iilede limb\ înt\resc, la rîndul lor, aerul genuin alcrea]iei, cuceritoarea ei fluiditate. Iat\ o emo]ional\incursiune în istoria patriei natale, Serbia: „Suntmai mult / un guraliv p\stor / doar cu dou\ oi lagur\ / [i la ochi – / care tot pasc în lini[te / pe CîmpiaMierlii, unde / pre vremuri a p\scut / (albastrulcerului!) / [i regele nostru Lazar / pe care [i eu l-amv\zut / o singur\ dat\ – îmbr\cat / în moa[telelui negre / [i cu capul cusut de corp / cu un fir dem\tas\ neagr\ / sau chiar mai neagr\ / decît 21699de zile... zugr\vite / ah, Doamne, au trecut / chiaratîtea / [i eu mereu am t\cut!“ (Sunt p\stor). Dar[i o închinare la fel de emo]ionat\ în fa]a prietenilorromâni, cu cercul c\rora se declar\ concrescut:„Bine ar fi s\ / m\ pot opri / cam / pe aici... // laNichita, Eugen... / la Ioan [i Mircia, / Eusebiu,R\zvan [i Adam... // la lumin\, cuvinte, / iarb\ [ilinie, / t\cere [i t\cere mai nou\, / la p\mînt-glie“(Semantica astrelor grele). De altminteri amici]iaalc\tuie[te un cuvînt de ordine al poeziei lui AdamPuslojič. Mare admirator al lui Nichita St\nescu,a c\rui inim\, în vederile d-sale, „sîrbea“, avînd [ial]i apropia]i din toposul nostru, are cultul tradi]ionalal prietenilor, acea filia pe care atît de precipitata,de trepidanta via]\ modern\ risc\ a o neglija. Oc\ldur\ sufleteasc\ „de mod\ veche“ îl face pe bards\-i convoace pe cei apropia]i, s\-i acuze venial[i s\-i scuze prompt pentru eventualele absen]e:„Chiar ast\zi / mi-am adunat / la un loc frumos /to]i prietenii // observ nervos [i atent / c\ unii dinei / lipsesc total sau abia / explicabil // ba nu aubani / de drum... / ba au o grij\ mare / sau oboal\ frumoas\ // nu spun ei asta, / dar asta scrie/ în telegrame – transmise prin gînd // sau prin aer[i fum ... sau pe aripa vie / de pas\re / moart\ // îmipare r\u, / b\ie]i [i fra]i, / dar eu azi... am s\ v\iert“ (Azi, nu!). Absen]a fiin]elor dragi, înm\sur\ a genera un climat de inconfort inclusivscriptic, îl dezam\ge[te pe autor, împingîndu-l spreo melancolie de sorginte str\bun\, pastoral\, ceîmbrac\ forme moderne, atinse de-o anxioas\ vibra]iece nu întîrzie a le disloca. Stînd îngîndurat ca peocruce de aer [i ghea]\, lipsit\ de cuie, asemeneaunui întreg popor care, imobil de la na[tere, viseaz\s\ ajung\ „undeva departe“, într-un loc cu biblic\amprent\, „unde s-au n\scut str\bunii“, d-sa continu\a-l descrie pe acest om tipologic care este el însu[i,„singuratic, luminos pe din\untru / iar cam întunecatla fa]\, afar\ – / printre stele [i o mul]ime de lumîn\ri, /înc\ mai cînt\, m\nînc\ [i zboar\, / înc\ mai d\ dinaripi [i picioare / aidoma îngerilor printre stropi deploaie / [i unui ]\ran ie[it în cîmp la miezul denoapte“, „negru de via]\ [i de vise omene[ti“ (Suntemrude dar nu plîngem).Dar atari patetisme, e drept bine st\pînite, deomatur\ gravitate, divulgînd un secret „misionarism“,alterneaz\ cu secven]e juc\u[e, autoironice. St\pînpe un discurs suplu, Adam Puslojič evit\ redundan]asfor\itoare, aerul de superioritate f\r\ fisuri, acceptînda se relativiza, a glumi cu sinele s\u spre a dobîndiîncrederea cititorului. Cu o badinerie funebral\:„în curînd / în curînd fra]ilor / în curînd fra]ilormei buni / aici va r\mîne doar un fir // de ]\rîn\aurit\!“ (La ]ar\, strategic vorbind). Sau cu omodestie agrest\: „În tinere]e, / aveam ambi]ie, darîntre timp / prin mine au trecut / multe fulgere [icomploturi // M-am redus la cîteva / mii de oi [iinsomnie“ (Caz na]ional). Sau cu o ambigu\ autoscopie:„lumea aceasta / atît de nepreg\tit\ / s\ mai înghit\uneori / poezia mea post- / st\nescian\... / an\...an\ ... // în care chiar [i eu / stau nemi[cat / în palmaunui înger / nu prea vorb\re]“ (Asta-i aproape tot).De la aceast\ manier\ de amend\ri de sine trece cunaturale]e la consemnarea unor momente de beatitudine:„Am început s\ descifrez mesajul celest / de foartemult timp aproape uitat: unirea / cerului cupomul înflorit se poate înf\ptui / doar prin fereastrasufletului meu ...“ (O fereastr\ mic\ spre cerulînflorit la Breaza). Pe acela[i trapez al antinomiilorse întîlnesc elogiile destinate prietenilor cu osarcastic\ mustrare adresat\ unui confrate insa]iabilde glorie: „«Intra]i cu aplauze...» / Un ordin allui Adrian P\unescu / atunci cînd am participat [ieu / La o emisiune a lui, la TV... // A[a ni s-a spus. /Un ordin odios, mai potrivit / la vite, la circ, înParlament. / Mai bine nu intr\m“ (Mai bine nuintr\m). Desf\[urarea pletoric\ e contracarat\ prinstilul succint, aforistic: „Sunt orb / ca n\zuirea. //Iar atunci / cînd sunt / mul]umit cu / ziua deast\zi / din nou / încep s\ v\d. // {i v\d / orice“(N\zuire). {i nu doar atît. Logoreic uneori, dintrovital\, irepresibil\ nevoie de a-[i comunica mereupulsiunile afective, poetul ajunge a prosl\vi t\cerea:„Ast\zi am t\cut cel mai frumos / în toat\ via]amea... // o t\cere pe de rost. // Fiecare cuvînt al meua fost / un munte înghi]it. // Poate c\ a[a vorbesc[i zeii, printre ei“ (T\cere). Axat pe asimilareacontrastelor asupra c\rora revine mereu în diversevariante, spre a le puncta fie în starea lor de entit\]i,fie în amestecul lor difuz, produc]ia lui AdamPuslojič are un profil inconfundabil, alimentat delegenda personajului [i alimentînd-o pe aceastaîntru cî[tigul ambelor ipostaze. •