atelier de editare

S\-l red\m pe Caragiale „liber-schimbismului“ s\u funciar,naturii sale proteice [i nelini[tite, [i s\ nu-i mai substituimacesteia propriile noastre construc]ii ingenioase, `n\l]atetemerar pe fraze smulse din context.Caragiale „liber-schimbist“a c t u a l i t a t e aNTRE marii clasici ai literaturii române,Îcel mai pu]in „clasic“ se dovede[te Caragiale.Pentru adev\ratul clasic, oamenii s`nt mereuegali cu ei `n[i[i, iar artistul e [i el om...Opera lui se dezvolt\ concentric, `ntr-osuveran\ consecven]\ [i armonie. O pagin\desprins\ de oriunde ne edific\ f\r\ dubiuasupra celui care a scris-o; e cu neputin]\ s\ atingiun fir al p`nzei f\r\ a o face s\ vibreze `n `ntregime.„Dac\ soarta ar voi ca `n noianul vremurilor viitoare`ntreaga oper\ poetic\ a lui Eminescu s\ se piard\,dup\ cum lucrul s-a `nt`mplat cu at`tea opere aleAntichit\]ii, [i numai Luceaf\rul s\ se p\streze,str\nepo]ii no[tri ar putea culege din ea imagineaesen]ial\ a poetului.“ (T. Vianu, Poezia lui Eminescu,1930) S\ `ncerc\m a supune aceluia[i test literaturalui Caragiale. O catastrof\ nuclear\, s\ zicem, i-ardistruge toat\ opera, cru]`nd numai dou\ texte: Oscrisoare pierdut\ [i O f\clie de Pa[te. Nu numaic\ supravie]uitorii dezastrului n-ar putea extrage dinele imaginea de ansamblu a scriitorului, dar nici m\carnu le-ar da prin minte c\ apar]in aceluia[i autor!„Multe [i de toate a-ncercat el `n via]a lui, ca s\[i-o poat\ c`rpi de azi pe m`ne. A f\cut, fiindc\ [iel era român, a f\cut [i politic\; a p\r\sit totdeaunaopozi]ia, din cauza nem\rginitei [i injustei ei violen]e,`n ajunul venirii ei la putere, [i s-a alipit totdeaunade guvern, care-n definitiv nu era a[a de vinovat,cu c`teva zile `nainte de trecerea acestuia `n opozi]ie.{i pe urm\ iar a[a [i tot a[a.“ (C\nu]\, om sucit) S\citim aceste r`nduri ca pe un autoportret al scriitoruluiar fi desigur excesiv. Dar ceva din firea „nea[ezat\“a lui Caragiale se poate totu[i z\ri `n ele. {i ne g`ndimnu at`t la tribula]iile omului, c`t la acelea ale creatoruluide fic]iuni. Ale celui care, de mai multe ori, [i-a`ndreptat scrisul `n direc]ii nea[teptate, revenind `nr\stimpuri asupra pa[ilor de alt\dat\, dar ispititmai intens de drumuri `nc\ nestr\b\tute, dornic s\vad\ `ncotro `l pot duce [i ce se afl\ la cap\tul lor.Ar trebui s\ ne asum\m deschis aceast\ fizionomiea operei [i s\ renun]\m la mascarea ei sub o iluzorie„unitate l\untric\“, debitoare mai mult comodit\]iinoastre dec`t fenomenului luat `n studiu. S\-lred\m pe Caragiale „liber-schimbismului“ s\u funciar,naturii sale proteice [i nelini[tite, [i s\ nu-i maisubstituim acesteia propriile noastre construc]iiingenioase, `n\l]ate temerar pe fraze smulse dincontext. Scriitorul `nsu[i ne-a oferit undeva, cu oclaritate aproape didactic\, imaginea despre sine aunui „homo duplex“. ~n povestirea ~ntre dou\ pove]e...,eroul [ov\ie `ntre chem\rile ispititoare pe care i lelanseaz\ concomitent dou\ fiice ale Evei: o adolescent\precoce [i o frumoas\ [i distins\ v\duv\. ~n auz `ir\sun\ sfaturi contradictorii: „Erau cei doi consilieriintimi ai mei, cari nu m\ p\r\sesc nici un pas, nicio clip\, nici ziua, nici noaptea, nici de[tept, nici `nsomn. ~i cunosc bine pe am`ndoi, mai bine dec`tm\ cunosc ei pe mine. Eu sunt sigur de caracterullor, ei nu se pot niciodat\ bizui pe al meu. De c`te orinu i-am am\git, urm`nd, cu toat\ pova]a st\ruitoarea unuia – pe care m\ pref\ceam c\ o ascult cu totinteresul - `ndemnul celuilalt. Dar e [i vina lor:unul m\ trage la dreapta, altul la st`nga; c`nd unul`mi zice da, altul `mi zice ba“... Similare ca mecanismpsihic apar dilemele omului de litere, care l-au `ncercatde mai multe ori `n lungul carierei sale. „P`n\ acuma– scria Caragiale `n 1907 – am ar\tat partea ridicul\a oligarhiei; s\ nu schimb c`ntecul [i perdeaua [i s\m-apuc, mai cu dinadinsul, a-i ar\ta partea sinistr\?“ 1Dar „c`ntecul [i perdeaua“, se cuvine s\ observ\m,mai fuseser\ deja schimbate de vreo dou\-trei ori.~ntre 1879 [i 1885, Caragiale d\duse la iveal\cele patru comedii ale sale. ~n 1889, el public\ nuvelaO f\clie de Pa[te, urmat\ `n 1892 de P\cat..., iar `n1898 de ~n vreme de r\zboi. Aceluia[i interval `iapar]ine drama N\pasta (1890). Scriitorul care, `nopera sa comic\, surprinsese pasiunile umane subaspectul lor derizoriu [i efemer p\[e[te acum pe caleaopus\, n\zuind a `nf\]i[a ura tenace [i r\zbunareaimplacabil\, `mpletite cu disperarea, cu nebunia [imoartea. Surpriza contemporanilor a fost mare, darnu mai pu]in scontat\ de autor. „Trebuie s\-]i ]iipublicul cu r\suflarea re]inut\“, „s\-l duci din emo]ie`n emo]ie“, `i va declara Caragiale, c\tre sf`r[itulvie]ii, unui t`n\r jurnalist ardelean. „Publicul ceres\-i dai ghionturi – ca s\ spun a[a – `n dreapta, `nst`nga, s\-l `n]epi `n fa]\, `n spate, s\-l sile[ti s\priveasc\ `n sus [i `n jos, s\ n-aib\ pace nici un minut,s\ stea ca sub privirile unui hipnotizor. C`nd iese dinteatru s\ se `ntrebe: ce a fost asta, nene?“ 2 Faptulc\ aceste fraze priveau construc]ia unei comedii nune `mpiedic\ s\ deslu[im `n ele [i un alt imperativ,viz`nd construc]ia carierei literare. A-[i ]ine publiculcu r\suflarea t\iat\, a-l duce din emo]ie `n emo]ie neapare la Caragiale drept o „lege intern\“ a scrisului,`n func]ionarea c\reia deliberarea lucid\ `[i d\m`na cu impulsul spontan. Fiecare punct de inflexiune`[i are, desigur, determin\rile proprii. ~n 1889, depild\, Caragiale schimb\ „c`ntecul [i perdeaua“dintr-o fireasc\ dorin]\ de revan[\. Acuza]iile deimoralitate [i lips\ a sentimentului civic, lansate`mpotriva lui `nc\ de la premiera Nop]ii furtunoase[i reluate `n leg\tur\ cu Scrisoarea pierdut\, atinseser\paroxismul o dat\ cu D-ale carnavalului. Interven]ialui Titu Maiorescu, rea[ez`nd `n termeni reali chestiuneamoralit\]ii artei, `l putuse totu[i afecta pe dramaturgprin c`teva rezerve formulate `n treac\t: „dac\, deexemplu, unele situa]ii [i expresii nu sunt exageratedin punct de vedere al chiar realit\]ii ce vor s\reproduc\, dac\ `n diferitele piese nu este un fel demonotonie a figurilor `nf\]i[ate sau cel pu]in a modului`nf\]i[\rii lor, o lips\, aproape des\v`r[it\, ap\r]ilor mai bune ale naturei omene[ti“... Nu-i sc\pase,fire[te, lui Caragiale nici hapul am\rui strecurat `nfinalul articolului: „literatura adev\rat\, cu feluriteleei produceri, se poate asem\na unei p\duri naturalecu feluritele ei plante. Sunt [i copaci mari `n p\dure,este [i tufi[, sunt [i flori, sunt [i simple fire de iarb\...Comediile d-lui Caragiale, dup\ p\rerea noastr\, suntplante adev\rate, fie tufi[, fie fire de iarb\, [i, dac\au via]a lor organic\, vor avea [i puterea de a tr\i.“C\ scriitorul n-a trecut u[or asupra acestor r`nduri,care refuzau comediilor sale calitatea de „copacimari“, conced`ndu-le `n schimb „puterea de a tr\i“,avem proba material\ `n C`teva p\reri (1896), prindisocierea efectuat\ acolo `ntre durabil [i viabil:problema duratei este declarat\ o]ioas\, `ntruc`tcondi]ia fiin]ei este „via]a, nu durata vie]ii“. C`tprive[te moralitatea operei sale, Caragiale – surprinz\tor– e mai concesiv dec`t Maiorescu, ba `ntr-un r`ndchiar... autocritic; `n interpretarea Cet\]eanuluiturmentat, „dragostea sincer\ cu care Brezeanu `[imotiveaz\ toastul este o culme teatral\. Cu dou\vorbe spuse cald, din ad`ncul sufletului, el pune unfel de pecete moral\ pe o poem\, poate, condamnabil\,pe o oper\ intelectual\ de o moralitate cu drept cuv`ntat`t de contestat\.“ (Ion Brezeanu, 1898) ~n rezumat,reac]iile negative sau ambigue ale publicului [i alecriticii, mai exact spus ale unor p\r]i din r`ndulacestora, `l `mpingeau pe autorul comediilor c\trealte orizonturi, ceea ce nu `nsemna totu[i o fug\din calea pericolului, ci setea de a `nfrunta pericolenoi. Scriitorul abordeaz\ genul tragic, se consacr\prioritar prozei, iar `n cadrul acesteia opteaz\ pentrunuvel\. Proza nuvelistic\ nu-l dezminte `ns\ pe omulde teatru; nervul epic se concentreaz\ `n scene demare spectacol, pe care memoria cititorului le readuceoric`nd la suprafa]\.~ntre marii clasici ai literaturii române, cel maipu]in „clasic“ se dovede[te Caragiale. Dar `n cuprinsuloperei lui proza se arat\ a fi, prin traseul sinuoscare ne poart\ de la Tem\ [i varia]iuni la Calul dracului,m\rturia unei tenta]ii st\ruitoare a clasicit\]ii. ~mplinireafinal\ a acesteia absoarbe cu nesa] seva mirabil\ afolclorului – cel mai b\tr`n clasic `n via]\: „ – ...Afost odat\ ca niciodat\, c\ de n-ar fi... – ...nu s-arpovesti... a morm\it b\iatul. – Bag sama pe \sta-l[tii... zice baba. – {tiu numa-nceputul.“{tefan CAZIMIR___________1I. L. Caragiale, Scrisori [i acte. Edi]ie `ngrijit\,prefa]\ [i note de {erban Cioculescu. E. P. L., Bucure[ti,1963, p. 65.2Horia Petra-Petrescu, I. L. Caragiale intim, `nAmintiri despre Caragiale, Bucure[ti, Minerva, 1972,p. 149-150.3România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009

a c t u a l i t a t e aNormalitatea a devenit în aceste vremuriun concept lax, dac\ nu chiar inutil, [i înorice caz supus batjocurii. E[ti normal?E[ti plicticos...Cum definim normalitatea?România literar\ nr. 5 / 6 februarie 20094TR|IM într-o epoc\ excentric\, exotic\ [iegoist\. Oamenii mor pe strad\ chiarcând noi trecem, triumf\tor-indiferen]i,pe lâng\ ei. Degradarea a ajuns atât deputernic\, încât spitalele au devenit un felde abatoare umane: intri relativ s\n\tos [iie[i mort de-a binelea. Nu ne mai surprindenimic [i nu ne mai impresioneaz\ nimic.Explica]ia nu e prea complicat\: suntem atât de expu[ila informa]ii catastrofale, încât compasiunea a fostextirpat\ precum un organ inutil. Parabola izgoniriidin Rai define[te din ce în ce mai agresiv lumeaînconjur\toare: exist\ un tip de cunoa[tere care tedezumanizeaz\, coborându-te din statutul de fiin]\pur\ în cel de victim\. Expu[i, de diminea]a pân\noaptea târziu, la agresiunile propagate de televiziuni[i prin pres\, n-avem de ce s\ ne mir\m în fa]adevastatoarei degrad\ri morale a vremurilor noastre.Solu]ia ar fi la îndemân\: s\ renun]\m, pur [isimplu, s\ ne mai uit\m la televizor [i s\ mai citimpresa de scandal (adic\ 99 la sut\ din publica]iiletip\rite în acest moment în România). Confrunta]icu o astfel de posibilitate, cred c\ marea majoritatea românilor ar înnebuni pe loc. Ce altceva [tiu eis\ fac\, decât s\ zac\ pe canapea [i s\ butonezenevrotic telecomanda televizorului? Cum s\ renun]e,în cu[ca de beton unde-[i duc existen]a larvar\, lasingura pâlpâire de via]\ din jurul lor – cutia cuimagini a televizorului? Singura care le d\ sentimentulc\ exist\ un paradis terestru (c\ altfel nu s-ar fi inventattelenovelele mexicane!), dar [i c\, prin compara]iecu „[tirile de la ora cinci“, duc o via]\ minunat\: înultima s\pt\mân\, n-au fost nici tâlh\ri]i, nici viola]i[i nici omorâ]i.Oricât m-a[ str\dui, nu pot diminua rolul presei[i al televiziunilor în aceast\ curs\ apocaliptic\ spreautodistrugere. În momentul când informa]ia a devenito marf\, când patroni vero[i au început s\ câ[tigesume fabuloase vânzând violen]\ [i vulgaritate – ceamai ieftin\ materie prim\ –, partida a fost pierdut\.Ast\zi, modelul clasic al [antajului prin pres\ edep\[it: în aceast\ zon\ au r\mas doar micii escroci,agen]iile de detectivi particulari [i întâmpl\toriidesperados de provincie. Televiziunile storc bani cughiotura lovind direct la creier, anihilând instinctulde conservare al individului, profitând de prostia[i incultura sa.Normalitatea a devenit în aceste vremuri un conceptlax, dac\ nu chiar inutil, [i în orice caz supus batjocurii.E[ti normal? E[ti plicticos [i, prin urmare, n-ai cec\uta în lumea noastr\ de pleziri[ti [i exhibi]ioni[ti!Tot ce vrem noi e diferen]a, diversitatea, neobi[nuitul,extraordinarul. Aceste aspira]ii ale copil\riei [iadolescen]ei timpurii au devenit valorile de c\p\tâiale civiliza]iei noastre. Nu te înscrii pe acest trend,e[ti pierdut. Ai proasta inspira]ie s\-]i reprimiexhibi]ionismul, egocentrismul, histrionimsul – n-aice c\uta printre noi!Ura fa]\ de normalitate, de non-excep]ionalitate[i, finalmente, fa]\ de modestie amenin]\ s\ nedesfigureze definitiv. Oricine îndr\zne[te s\ seînf\]i[eze altfel decât locuitorul unei planeteunice, înc\ nedescoperite, excentric [i vulgar, earuncat f\r\ mil\ în groapa cu lei a dispre]ului public.Mica, banala normalitate a ajuns un lucru deru[ine. Normal, ast\zi, e s\-]i tr\ie[ti intimitatea subochii hulpavi ai imbecilului cu telecomanda în mân\.Dac\ nu e[ti capabil s\-]i expui, noapte [i zi,trupul bronzat [i supralucrat tr\gând „la fiare“, dispari.Ai îndr\zneala s\ estompezi anumite aspecte ale vie]iitale private? Har[t! Foarfeca nemiloas\ a jurnalistuluite elimin\ „la montaj“. Cum adic\, e dup\ voin]ata s\ nu ne ar\]i – în direct [i la or\ de vârf –filmul ultimei interven]ii de chirurgie estetic\ pesâni, burt\, fese, pome]i, b\rbie [i gu[\? P\i, undete treze[ti? Dac\ vrei s\ vorbim despre tine,trebuie s\ ne ar\]i totul: de la procesele fiziologice,la preferin]ele [i pozi]iile sexuale. Altfel, e[ti terminat.Kaputt. Finished.De noua dictatur\ a impudorii nu scap\ nici marilevedete planetare. Iat-o, de pild\, pe Kate Winslet.Sunt un fan al acestei extraordinare actri]e britanice.I-am v\zut majoritatea filmelor, citesc articole despreea, îmi place cum arat\. E frumoas\ în acel modindirect, misterios, greu de sesizat din prima clip\,al englezoaicelor: e frumoas\ prin senzualitatea maidegrab\ presim]it\, prin energia exploziv\ ghicit\dincolo de gesturi [i cuvinte. Kate Winslet întrupeaz\mai degrab\ pasionalitatea meridional\, decâtglacialitatea presupus\ a spiritului nordic. Dincolode toate acestea, n-are cum s\ nu te subjuge versatilitateaactri]ei capabil\ s\ întruchipeze, practic, orice tipologieuman\. Cine vrea s\ se conving\, n-are decât s\priveasc\ rolul magnific din The Eternal Sunshineof the Spotless Mind sau pe cel, de-a dreptul cople[itor,din noul ei film, The Reader. Ve]i vedea ce înseamn\o actri]\ capabil\ de incredibile metamorfoze, dela varianta postmodern\ a lui vivere pericolosamente,la resemnata asumare a vinei tragice.Anul acesta, Kate Winslet e propus\ din noupentru un Premiu Oscar. Probabil c\ o parte dinatacurile dezl\n]uite împotriva ei sunt explicabileprin invidia profesional\. Important e, îns\, unghiuldin care unele publica]ii încearc\ s-o conteste. Nimeninu-i pune sub semnul întreb\rii talentul ie[it dincomun [i perfec]iunea interpret\rii. Ar fi, de altfel,foarte greu. Kate Winslet e, pur [i simplu, atacat\pentru c\ se înc\p\]âneaz\ s\ r\mân\ o fiin]\ normal\.Nu-[i imagineaz\ despre sine c-ar fi o super-woman,nu pozeaz\ în intelectual\ debordând de inteligen]\[i cultur\, nu-[i schimb\ partenerii de pat cu non[alan]acu care [i-ar schimba ciorapii. Dimpotriv\, în lumeanevrotic\ a filmului, se înc\p\]âneaz\ s\ r\mân\ opersoan\ decent\, mam\ de copii, so]ie, femeiemuncitoare.Atacul dezl\n]uit împotriva ei de unul din ziarelede mare tiraj din Anglia are drept pretext refuzulactri]ei de a da am\nunte despre eforturile depusepentru a ajunge în bun\ form\ fizic\. Adev\ruleste c\, în ultimii ani, Kate Winslet a sl\bit suficientde mult pentru a face din fiin]a pufoas\, pl\cutgr\sulie,la marginea simpatic\ a no]iunii de [leamp\t,o femeie intens c\utat\ de fotografi. Problema nu ec\ actri]a a sl\bit, ci refuzul ei de a face din procesulca atare un spectacol public. În logica [acalilor depres\, ea ar trebui s\ organizeze în fiecare zi câte oconferin]\ pentru a-i informa câte exerci]ii de abdomena f\cut, cât de aservit\ e DVD-urilor cu programulde gimnastic\ Pilates, câte calorii a „ars“ în interminabile„jogging“-uri, în fine, cât [i cum a reu[it s\ se înfrânezede la mâncat.Acestea sunt, cum spuneam, pretexte. În realitate,Kate Winslet a intrat în colimatorul presei „corectepolitic“ pentru c\ prea se înmul]iser\ declara]iile careo prezentau drept o fiin]\ normal\, clasic\, bachiar conservatoare. Nimic ie[it din comun, niciun viciu din cele la mod\ (sado-masochism, droguri,scientologie, experien]e fizice ori psihice extreme),nici un scandal sexual, nici o escapad\ erotic\ (eventul,cu nuan]e de lesbianism). Nimic. O via]\ de-o banalitateexasperant\. O normalitate menit\ s\ te scoat\ dins\rite.Drept urmare, au fost scoase de la p\straredocomentele. Adic\ diversele declara]ii f\cute dealungul vremii de actri]\. Ei bine, de data aceastaau reu[it s-o desfiin]eze. O jurnalist\ a titrat curajos:„S\-i d\m lui Kate Winslet Oscarul pentru cea maiiritant\ actri]\ din lume!“ N-o s\ ghici]i niciodat\motivele irit\rii iscate printre dezaxa]ii din pres\.Ei bine, nimic altceva decât normalitatea compact\a actri]ei. Drept dovad\, sunt subliniate resping\toarelecuvinte copii, femeie, mam\, p\rinte, munc\, femeiemuncitoare, familie, forme normale, so] minunat,[i iar\[i mam\, femeie, so]ie, copii, munc\. Iat\din ce concepte insuportabile [i odioase e alc\tuituniversul acestui monstru care sfideaz\ concep]ianoastr\ de „normalitate“!Etapa în care a intrat omenirea a dep\[it tot ce[tiam despre excentricitate, exotism [i egoism. KateWinslet e doar victima colateral\ a unei b\t\liiîncrâncenate deschise de ideologii postmoderni ai„corectitudinii politice“. Prin contribu]ia lor substan]ial\,am ajuns în pragul dezintegr\rii înse[i no]iunilorcare fac din noi fiin]e umane. •Premiul de simpatie alRomâniei literareVINERI 6 februarie a.c., ora 18.30, are loc la Uniunea Scriitorilor,`n Sala Oglinzilor, festivitatea decern\rii „Premiului de simpatieal României literare“. Premiul este acordat de revistanoastr\ `mpreun\ cu Net Consulting – companie ce face partedin grupul ASSECO, cea mai important\ companie IT dinPolonia.

Nu-i a[a c\ vacarmul cumplit zi [i noapte nu etocmai ce s-a instalat în imaginarul nostru cuprivire la Atlantida? Trebuie s\ recunoa[temc\ istoria omenirii e marcat\ de zgomot!s a l o n l i t e r a rDestinatari: membrii Cenaclului LovinescuDRAGI cenacli[ti,{ti]i ce m\ izbe[te pe mine când citesc, cuochii mei de literat\, Platon? Ghici]i? Tocmaiceea ce pe doctoranzii [i doctorii Facult\]iide Filozofie ai cenaclului nostru îi preocup\cel mai pu]in: trucurile narative. O s\vede]i c\ ele ascund o concluzie nea[teptat\.S\-mi da]i voie s\ nu v\ dezv\lui surpriza dela început. {tiu c\ unii profesori de la Facultatea deFilozofie strâmb\ din nas când e vorba de intruziunealitera]ilor în ograda lor, [i m\ bucur c\ nu le sunt student\.{tiu, pe de alt\ parte, c\ la noi, la Litere, s-a pierdut multdin grundul filozofic de odinioar\ [i-mi pare nespus der\u. Dar cenaclul nostru, cu membri de la ambele facult\]i,a încercat mereu s\ reapropie, la fel ca în interbelic,cele dou\ teritorii sau m\car s\ d\râme gardul cu]epu[e dintre ele, ca s\ asigure libera circula]ie [i schimbulde „m\rfuri“. Platon e un bun prilej pentru asta.O s\ discut aici partea narativ\ din trei dialoguri careau fost în topul de interes al publicului, dar nu (sau nunumai) în esen]a lor, ci în mare m\sur\ prindiscu]ii vulgarizatoare. Vina este a subiectului:dragostea la primul, Banchetul, Atlantida lacelelalte dou\, Timaios [i Critias. Desigur,distan]a dintre felul în care au intrat în „guralumii“ [i felul în care sunt expuse subiectelela Platon e cam aceea[i cu distan]a dintreexisten]a istoric\ a lui Vlad }epe[ [i vampirulDracula. „Turi[tii“ culturali dau n\val\ lasubiectele tari, f\r\ s\ se sinchiseasc\ de adev\r.Din Banchetul s-a re]inut numai povestea cu„jum\tatea“ – nici pe departe cea mai important\din dialog, astfel c\ dragostea a devenit pentrutot omul „c\utarea jum\t\]ii“. Greu s\ maiscape cineva de acest cli[eu, iar autorul decomedii Aristofan, cel care lanseaz\ povestea,a câ[tigat în fa]a tuturor convivilor de la banchet,chiar în fa]a lui Socrate, dovedind, înc\ depe atunci, c\ literatura are mai mult impactpublic decât filozofia. Dup\ p\rerea mea, îndiscu]iile de pream\rire a zeului Eros, propusede Phaidros, lui Aristofan îi revenea dedrept fa]eta comic\ a subiectului. Ciudat câtde în serios l-au luat oamenii. Iat\ c\ uneorice e menit râsului sau m\car zâmbetului sepoate transforma în mit. (A[a se întâmpl\ cuunele porecle care devin renume, a[a s-aîntâmplat cu eticheta batjocuritoare big bang,lansat\ de un adversar al respectivei teorii,care a reu[it s-o consacre). A[adar ave]igrij\ cu ironia, e foarte alunecoas\.TOCMAI am recitit cele trei dialoguri [i, cumv\ spuneam, am f\cut o descoperire, mai binezis, am constatat o potriveal\ care m-a pus pegânduri. Pentru Banchetul am folosit, din motivesubiective, edi]ia din care am citit pentru primadat\ Platon, în adolescen]\, în colec]ia „ClasiciiLiteraturii Universale“: traducerile îi apar]in lui CezarPapacostea, iar prefa]a [i comentariile lui ConstantinNoica. A trebuit s\ reiau cu enorm\ aten]ie „prologul“ laBanchetul pentru c\ seam\n\ bine cu o diversiune, creeaz\chiar o u[oar\ confuzie. Am avut tot timpul senza]ia de„praf în ochi“. Vi-l rezum îns\ ceva mai simplu, dup\ce l-am limpezit: Apolodor se adreseaz\ ex abrupto unorinterlocutori nenumi]i, oferindu-se s\ povesteasc\ unlucru pe care i-l ceruser\ ace[tia: „Sunt în stare, cred,s\ v\ povestesc cele asupra c\rora m\ întreba]i“. Dar,în loc s\ înceap\ povestea, cum te-ai a[tepta, face un ocol,spunând c\ de foarte curând, pe drumul de-acas\ c\treora[, a întâlnit un prieten care l-a întrebat acela[i lucru– abia acum afl\m c\ e vorba de osp\]ul dat de Agathon[i cuvânt\rile despre dragoste rostite cu acel prilej – [ic\ i-a dep\nat tot. Deci a f\cut un fel de repeti]ie general\.A[a c\ acum chiar e preg\tit: „De aceea am [i spus dincapul locului, c\ nu m\ simt nepreg\tit s\ vi le povestesc.Acum, iat\, dac\ sunt dator s\ v\ povestesc [i vou\, m\supun [i-o fac. În ce m\ prive[te, [i f\r\ asta simt o nespus\pl\cere când se discut\ filozofie [...]. Când, dimpotriv\,se-ntâmpl\ s\ v-aud vorbind te-miri-ce, îndeosebi cândDESPRE LITERATUR|,CU BUCURIEDragostea[i Atlantidav-ascult [i pe voi discutând, oameni boga]i [i preocupa]ide chestiuni b\ne[ti, atunci oftez din adânc [i v\ comp\timesc,pe voi ca [i pe prietenii vo[tri...“. Am dat citatul [i pentruactualitatea lui în vremuri de criz\. Replica, destul deîn]epat\, i-o d\ unul dintre interlocutorii ini]iali, numitdiscret „prietenul lui Apolodor“, care-l ceart\ c\ vorbe[teîntotdeauna de r\u [i despre sine, [i despre al]ii. Cines\ fie acest prieten? Nu se [tie, se pot face numai specula]ii.Ca s\ aflu cine ar putea fi am c\utat în Oamenii lui Platonde Debra Nails, ap\rut\ anul trecut la Humanitas,edi]ie îngrijit\ de C\t\lin Partenie [i de colegul nostrude cenaclu, Paul Balogh. (V-o recomand.) Nu l-amg\sit men]ionat, nici m\car la capitolul Personaje marginale.S\ fie Platon însu[i? Asta mi-ar fi mie de folos, îndemonstra]ie, dar din p\cate n-am argumente ferme,a[a c\ o s\ m\ descurc cum voi putea. Oricum înseamn\c\ identitatea lui r\mâne mai mult de personaj al luiPlaton, decât de „om al lui Platon“, cum spune autoarea.N-are fa]\. În schimb, afl\m din textul dialogului, de[inu de la început, cine e prietenul cu care a f\cut Apolodordrumul pe care [i-a exersat discursul: e Glaucon. Comentatorii,inclusiv Debra Nails, au stabilit c\ e vorba defratele lui Platon, cu câ]iva ani mai mare decât el. Ve]ivedea c\ detaliul e important, la fel [i identitatea celuinumit „prietenul lui Apolodor“.Dar s\ revin la prolog. Glaucon, care întrebase despreosp\], crezând c\ Apolodor a participat la el, e ceea cenumim azi un om dezinformat, care vorbe[te dinauzite: „mi-a povestit unul câte ceva, îns\ vorbea [i eldin auzite, ce-a prins de la Fenix al lui Filip“ (Phoinix,fiul lui Philippos). Apolodor îl [i ia în derâdere pentruasta, spunând, spre surpriza noastr\, c\ banchetul aavut loc cu ani în urm\, când ei doi erau „copii mici“ [ic\ el n-a fost prezent, dar i s-a povestit totul de c\treaceea[i persoan\ care i-a povestit lui Fenix, [i anumeAristodem (Aristodemos). Fiindc\ acesta e naratorul real,beneficiaz\ [i de o descriere: e „mic de stat“, umbl\ descul][i fusese unul dintre „iubitorii cei mai aprin[i ai luiSocrate“. Într-o traducere mai expresiv\: „o adev\rat\piticanie... obsedat de Socrate“.Sper c\ m-a]i putut urm\ri [i a]i re]inut c\, încorpul propriu-zis al dialogului, „piticania descul]\ [iobsedat\“ devine naratorul citat de Apolodor. Povestind,Apolodor introduce adesea câte un „povestea el“ sau„povestea Aristodem“, ca s\ ne fac\ s\-l ]inem mintepe narator. {i mai zice un lucru important: c\ amintirilesunt de dou\ ori ciuntite (178 a): „Desigur, toate câte leva fi spus fiecare nu [i le amintea Aristodem; apoi nicieu [Apolodor] n-am putut re]ine tot, ci doar ce mi s-ap\rut mai vrednic de amintire din fiecare discurs“.Cuvânt\rile îi au ca protagoni[ti pe Phaidros(omul cu ideea, care face [i deschiderea) pePausanias, pe medicul Eryximachos, apoiAristofan, apoi pe Agathon (gazda, careofer\ banchetul pentru c\ tocmai primise unpremiu literar), pe Socrate (liderul) [i pe frumosulAlcibiade, ultimul sosit, cherchelit [i împodobitcu panglici [i coroan\ de mic[unele.Intermediarul (care, în genere, st\ sub semnullui Hermes) e esen]ial în transmiterea mesajuluiplatonician. S\ facem socoteala: discursuljum\t\]ii, ]inut de Aristofan (1) e povestit deAristodem cel descul] (2) lui Apolodor (3) carei-l spune prietenului s\u cu sim] critic (4).Platon, în cazul în care nu el este acestprieten e a 5-a verig\. În cazul discursului celuimai important, al lui Socrate, mai apare o verig\,Diotima, a[adar suntem deja la cifra de 6guri sau, dac\ Platon [i prietenul lui Apolodorsunt unul [i-acela[i, la 5.CU VIOICIUNEA pe care v-o [tiu de lacenaclu, cred c\ vede]i deja încotro bat,de[i surpriza sper c\ n-ave]i cum s-ob\nui]i. Ce-i cu aceast\ încurc\tur\nemaipomenit\ de naratori? Spunîncurc\tur\ fiindc\ ei nu apar înl\n]ui]ia[a simplu cum i-am în[irat eu aici, î]itrebuie destul\ migal\ ca s\ vezi cum se transmiteinforma]ia. Vede]i bine, cu cât e „pontul“mai important, cu atât sunt mai mul]i intermediari[i, în plus, cu atât se dovede[te c\ a trecutmai mult timp de la transmiterea lui. La fel ca în povesteacu dragostea se întâmpl\ [i cu mirajul Atlantidei. {iaici mitul dep\[e[te litera [i spiritul dialogurilor care l-aupus în circula]ie. Dac\ le citi]i (presupun c\ n-a]i f\cut-ochiar to]i) o s\ vede]i c\ Atlantida nu e o insul\ misterioas\,paradisiac\, populat\ de cine [tie ce supraoameni, ci ocetate rival\ cu Atena, foarte bine organizat\ (a[ spunec\ e principala ei caracteristic\), cu locuri aglomerate,precum portul, „în]esat de vase [i negustori“, unde era„zi [i noapte“ un „vacarm cumplit“ (citez dup\ traducerealui C\t\lin Partenie din Platon, Opere VII, edi]ia din1993). Nu-i a[a c\ vacarmul cumplit zi [i noapte nu etocmai ce s-a instalat în imaginarul nostru cu privire laAtlantida? Trebuie s\ recunoa[tem c\ istoria omenirii emarcat\ de zgomot!Dar cum s-a transmis acest mit? Nu mai reiau toat\punerea în scen\, m\ rezum la num\r\toarea final\:egiptenii (1) i-au transmis datele în]eleptului Solon (2),care i le-a spus lui Critias cel b\trân (3) care i le-a spusnepotului s\u Critias pe când acesta era copil (4), iar dela acesta nu se [tie dac\ direct sau nu au ajuns la Platon(5 sau, dac\ mai e un intermediar, unul din participan]iila discu]ie, eventual Socrate, chiar 6). Observa]i c\ atâtîn cazul Atlantidei, cât [i în cazul dragostei, lucrurile suntdestul de complicate, în privin]a transmiterii mesajului.Nu e de mirare c\ oamenii de azi [tiu despre dragosteaadev\rat\ cam tot atâta cât [tiu despre Atlantida.(Nu v\ pierde]i r\bdarea, surpriza promis\ la începutva urma vinerea viitoare.) •5România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009

c o m e n t a r i i c r i t i c eDiaristul prefer\ s\ adopte oatitudine atipic\: opticabenign\ a unei polite]icavalere[ti.România literar\ nr. 5 / 6 februarie 20096ÎN LUMEA intelectualilor, forma obi[nui\ derevolt\ împotriva ireversibilit\]ii vie]ii estejurnalul. Cum s-ar spune, singura revan[\pe care o po]i lua în fa]a timpului este s\-iconsemnezi trecerea. Dar, dincolo de reac]iainstinctiv\ de a compensa disolu]ia cronologic\a vie]ii, dificultatea de care te love[ti vine dinfelul cum î]i selectezi temele. Care este a[adarregula întocmirii unui jurnal? La prima vedere,e[ti înclinat s\ spui c\ regula st\ în sentimentulintim al importan]ei unei întîmpl\ri. Notezi ceea ce]ie ]i se pare important, [i asta ajunge. Am\nuntul c\altuia episodul cu pricina i se poate p\rea insignifiante secundar. Unic demiurg al istoriei tale afective, nuai de dat socoteal\ nim\nui.Dac\ aceasta ar fi re]eta psihologic\ a jurnalului,atunci orice caiet memorialistic ar fi o selec]ie capricioas\de peripe]ii alese din vanitate, din amor propriu sau dindorin]\ de r\zbunare postum\. În realitate, faptele pecare le notezi nu ]i le alegi tu, ci ]i se impun. Exist\ otiranie a întîmpl\rilor cotidiene c\reia i se supune oriceautor de jurnale. Tirania aceasta, departe de a fi oconstrîngere dureroas\ sau agasant\, se exercit\ învirtutea unei afinit\]i ce leag\ fapta consemnat\ denatura sufleteasc\ a diaristului. Straniu este c\ afinitateaîn cauz\ memorialistul nu [i-o poate alege, ci îi estedat\ prin chiar tr\s\turile de baz\ ale sensibilit\]iisale. De aceea, doar am\nuntele care dezv\luie ocoresponden]\ între structura autorului [i contextulîntîmpl\rii au dreptul s\ fie trecute în jurnal.{i chiar acesta este criteriul care separ\ detaliulcaduc de evenimentul semnificativ. Nu tot ce este efemere perisabil, ci doar întîmplarea golit\ de o concordan]\interioar\. Exist\ a[adar un domeniu al lucrurilormemorabile, un t\rîm al c\rui miez dep\[e[te pragulîntîmpl\rilor neînsemnate. Acest prag poate fi descrisastfel: nu oricui i se poate întîmpla orice. A[a cum suntoameni pe care nu ni-i putem închipui decît înanumite situa]ii, tot a[a sunt întîmpl\ri de care nu potavea parte decît anumite firi. Ceea ce e totuna cu a spunec\ evenimentele memorabile din via]a cuiva sunt atrasede fibra lui l\untric\.Marele paradox este c\, de[i întîmpl\rile vie]ii ascult\de temperamentul nostru, ele se desf\[oar\ peste voin]anoastr\. Numai o supersti]ie de tip vanitos ne face s\credem c\, prin voin]\, putem s\ ne alegem episoadelevie]ii. În realitate, nu facem decît s\ reac]ion\m la ni[tesitua]ii a c\ror cauz\ nu depinde de noi, ci de parametriiepocii, de imprevizibilitatea semenilor sau de puzderiade necunoscute din jur. Sunt atît de numeroase variabilelecare ne guverneaz\ via]a, încît a pretinde c\ eleascult\ docil de tres\ririle noastre volitive e semn deemfaz\ ridicol\. Voin]a nu ne-a fost dat\ pentru a nehot\rî destinul, ci doar pentru a face fa]\ unor împrejur\ricare vin peste noi. Nimeni nu-[i tr\ie[te via]a în calitatede creator, ci doar în calitate de martor care reac]ioneaz\la ce i se întîmpl\. Cine vrea s\ scrie un jurnal l\sîndimpresia c\ este inspiratorul fiec\rei întîmpl\ri s\vîr[e[teo trunchiere biografic\. El substituie un context transpersonalcu o voin]\ personal\ [i astfel î[i m\sluie[te via]a.Tocmai de aceea autentiticitatea unui jurnal sem\soar\ dup\ cît de dispus este autorul s\ consemnezeacele fapte la care, de[i a fost martor f\r\ voia lui, i sepotrivesc suflete[te întru totul. C\ci, dac\ fiec\ruia i seîntîmpl\ dup\ temperamentul pe care îl are, [i asta învirtutea acelei secrete legi a afinit\]ii biografice, atunciorice jurnal trebuie s\ fie expresia acestei inefabile legi.În aceast\ privin]\, Oameni [i c\r]i este un jurnalautentic. Cine îl cunoa[te pe Gabriel Dimisianu [tiec\ aceast\ carte nu putea fi scris\ decît de el. Cu altecuvinte, structura autorului cere un anumit context alîntîmpl\rilor înso]itoare. Cartea este expresia potriviriidintre sensibilitatea onest\ a unui martor care atrecut, la propriu, prin mai bine de jum\tate de secol deliteratur\ vie, [i evenimentele epocii respective. Faptulc\, în ecua]ia interioar\ a c\r]ii, criticul literar este trecutîn umbr\, pentru a l\sa în prim-plan pe martorul biografic,acesta este un detaliu care ]ine numai de conven]iagenului memorialistic. În realitate, criticul literar e dela început prezent, atîta doar c\ terenul predilect pe carese mi[c\ de-o via]\ – literatura – îi d\ acum putin]a uneiLegeainefabil\ ajurnaluluiGabriel Dimisianu, Oameni [i c\r]i, Ed. CarteaRomâneasc\, Bucure[ti, 2008, 380 pag.r\sturn\ri subiective. Cu alte cuvinte, stranietateavolumului vine din aceea c\, pe m\sur\ ce episoadelese deap\n\, raportul dintre ponderea dat\ judec\]iicriticului [i greutatea acordat\ p\rerii omului înclin\ înfavoarea celui din urm\. E ca [i cum, scriindu-[i volumul,Gabriel Dimisianu parcurge un drum de-a lungul c\ruiaomul din el îl ajunge din urm\ pe critic, pentru ca înfinal, substitu]ia des\vîr[indu-se, omul s\ ia loculcriticului. Tocmai aceasta e ra]iunea împ\r]irii volumuluiîn dou\ p\r]i: mutarea accentului de pe personaje [iîntîmpl\ri pe fiin]a intim\ a autorului. A[adar 1) „Amintiri[i portrete literare“ [i 2) „Jurnal reluat (fragmente)“.Cum spuneam, cine îl cunoa[te pe autor simte c\numai el ar fi putut scrie volumul. C\ci între omulGabriel Dimisianu [i semnatarul volumului nu e nicio deosebire. Ai senza]ia c\, trecînd prin luciuloglinzii care separ\ universul real de cel al epiciimemorialistice, autorul a ajuns în cealalt\ parte f\r\ asuferi vreo modificare vizibil\. E acela[i spirit cu aceea[iculoare afectiv\. {i nu e vorba doar de modera]ia [iumorul fin al autorului, ci de o frecven]\ aparte a vibra]ieisuflete[ti. E frecven]a nebelicoas\ a unui intelectualcare nu poate s\ scrie cu r\utate despre nimeni. În lumealiteraturii contemporane, calitatea aceasta a început s\fie perceput\ ca un defect. Tocmai elementul care, pentrual]ii, reprezint\ principiul vital de între]inere a motiva]ieiculturale, [i anume toxinele ostilit\]ii competitive, tocmaiel lipse[te din compozi]ia interioar\ a autorului.Oricît ai c\uta vreo urm\ de venin descriptiv sau deotrav\ pamfletar\, nu vei g\si. {i astfel, scutit de spinulagresiv al unei mali]iozit\]i cu care ar fi putut s\ încondeiezeportretul scriitorilor pe care i-a cunoscut, diaristul prefer\s\ adopte o atitudine atipic\: optica benign\ a uneipolite]i cavalere[ti.Rezultatul este radiografierea unei epoci ai c\reimartori vii au disp\rut în cea mai mare parte. Dar,mai ales, rezultatul este c\ cititorul care nu i-a prinsîn via]\ pe protagoni[tii acestor pagini îi poate acumvedea în chip nealterat. Ba îi poate chiar în]elege într-unmod cum, dac\ s-ar lua dup\ judecata psihologieicolective, nu ar fi înclinat s-o fac\. A[a se explic\ dece figuri pe care le considera iremediabil mediocre, genNicolae Velea, F\nu[ Neagu sau Tiberiu Utan, cap\t\acum un contur mult mai pronun]at. {i ]ine numai debun\tatea irepresibil\ a autorului ca pîn\ [i odio[iiliteraturii române s\ beneficieze de circumstan]e atenuante.De pild\, chiar [i atunci cînd scrie despre scriitorii c\roraposteritatea le-a pus stigmatul oportunismului ideologic– Paul Georgescu, Sami Damian, Crohm\lniceanu,autorul are discern\mîntul de a le separa meritele degre[eli.Gabriel Dimisianu nu e genul de scriitor pe cares\-l cite[ti ca s\-]i satisfaci o meschin\ poft\ de bîrf\colegial\. Cînd e vorba de intimit\]i sau am\nuntedelicate, Gabriel Dimisianu nu flageleaz\, ci menajeaz\.{i fiindc\ nu are nimic vindicativ în tonul cu care resuscit\amintirea trecutului, autorul e credibil. Structuralice[te,pare un sceptic necalofil c\ruia spectacolul literaturiii-a oferit atîtea exemple de triumfuri aparente [i depr\bu[iri definitive, încît î[i poate îng\dui luxul de afi neîncrez\tor [i deta[at.Stoic în r\bdarea cu care consemneaz\ tr\s\turileepocii sumbre din anii ’50-’60, autorul nu-i cru]\ peSadoveanu, C\linescu sau Ralea. Cum nu pierde prilejuls\ elogieze presta]ia din acei ani a lui Victor Eftimiusau Tudor Arghezi: „Îmi amintesc ce succes a repurtatVictor Eftimiu la o întîlnire cu studen]ii filologi cînd,vorbindu-le acestora despre piesele sale noi, se lamentapref\cut c\ nu [tie cum s\-[i st\pîneasc\ personajele.Eu vreau s\ le ]in pe linie, spunea, dar ele, personajele,de cum le scap din ochi, o iau la dreapta. În sal\ rumoare,rîsete, iar Eftimiu c\tre adunare, cu o mirare imens\pe fa]\: eu nu [tiu la ce v\ gîndi]i voi, dar faptul efapt, cum nu sunt atent, personajele mele o iau la dreapta.“(p. 11)Dintre cei apropia]i sufletului autorului, simpatia seîndreapt\ spre un Tudor Vianu sau Gala Galaction, spreun Nicolae Manolescu sau Mircea Iorgulescu. Iat\ depild\ un succint portret al celui din urm\: „Este într-adev\run critic de temut Mircea Iorgulescu, dar s\ nuspun doar critic, pentru c\ este [i un comentatorpolitic temut, [i asta pentru c\ în luptele în care seangajeaz\ nu cred vreodat\ s\ se fi jucat. Nu spun c\nu pune [i umor în polemicile sale, de[i umorul presupunebun\voin]\ [i mai potrivit este s\ spun c\ el punecausticitate, sarcasm, dar fapt este c\, deschizînd odisput\, el ]inte[te totdeauna la organele vitale aleadversarului, îi caut\ inima, ce mai încoace [i-ncolo,neurm\rind niciodat\ mai pu]in decît r\punerea acestuia.R\punere intelectual\, de bun\ seam\, dar cî]isuport\ b\rb\te[te, loial, realitatea unei înfrîngeri, fieea [i «numai» intelectual\. Abia acestea, se pare, suntsuportate mai greu sau nu sunt deloc suportate, stîrninduri de nestins, grele, compacte, r\v\[itoare, emana]iiale senza]iei de neputin]\.“ (p. 274)În partea a doua, cititorul nu are cum s\ nu sereg\seasc\ în tonul tribula]iilor lui Gabriel Dimisianu,toate nuan]ele gravitînd în jurul unui sentiment dominant:sentimentul de z\d\rnicie pe care i-l inspir\ ]inerea unuijurnal, sentiment de care nimeni din cei care au avutvreodat\ o inten]ie asem\ntoare nu au fost scuti]i. Lasfîr[itul c\r]ii, dup\ un periplu de jum\tate de secol prinliteratur\ român\, cititorul r\mîne cu impresia uneilecturi reconfortante [i lini[titoare. {i cu senza]ia c\trecutul e mai frumos decît prezentul. Cel pu]in cînde vorba de literatur\. •

Dac\ Urbancolia îmi pl\cea – cum scriam, acumcâteva luni, în cronica dedicat\ romanului – pân\la urm\, Nevoile speciale îmi plac, ca s\ p\strezformula, numai la urm\.S-A SPUS despre Urbancolia c\ arreprezenta, între volumele lui DanSociu, cea mai flagrant\ cacealma.C\, în promovarea ei, Pascal Bruckner– [i nu mai pu]in Andrei Codrescu– joac\ rolurile unor accidentalemâini moarte. {i c\, în sfâr[it,cronicarii care i-au g\sit merite,ar fi luat, a[a zicând, o plas\ grozav\.Am întors pe toate p\r]ile, întretimp, ipotetica partid\, cu rezultat, din punctulmeu de vedere, incert [i n-am reu[it s\ m\ dumirescde ce, numaidecât, ipocritul cartofor Sociu acâ[tigat-o în dauna atât de naivilor s\i comentatori.Nefiind sensibil la metaforele inspirate de jocurilede c\r]i – fie [i numai pentru c\ exploateaz\ oomonimie destul de facil\ – încerc s\ le în]eleganalogic, de fiecare dat\, resorturile. Într-adev\r,Urbancolia îndeplinea toate condi]iile unui spectacolde iluzionism narativ. Existau acolo [i deconstruc]iaimaginii publice a protagonistului, [i înc\p\]ânareaunui autor tân\r de a-[i lua scrisul de la început,[i o dimensionare calofil\ a textului, [i, în fine,o retoric\ a exager\rii care men]ine civilizat, f\r\întrerupere, necesara distan]\ analitic\. (Un articolfoarte inteligent despre aceast\ din urm\ calitatea publicat de curând Radu Nedelcu] în Noualiteratur\). Nici una îns\ nu se preteaz\, în absolut,unei valoriz\ri negative. Mai mult, sunt, toate,no]iuni elementare de teorie literar\ care se preteaz\,dac\ vrem neap\rat, unei formaliz\ri mai accentuate,dar nicidecum unei populariz\ri – plastice, e drept– pe în]elesul tri[orilor. Masa tratativelor estetice,c\ci despre ea vorbim cu atâta vetust\ insisten]\,nu e, totu[i, capitonat\ cu postav verde.Oricum, din perspectiva unor asemenea capetede acuzare, Nevoi speciale devine imposibil deincriminat. Ceea ce atrage, în optica mea, unnou – [i serios de data aceasta – cap de acuzare.Dan Sociu pare, din nefericire, s\-[i fi revizuitscrisul dup\ calapodul revizionist al recenziilornegative cu care primul lui roman a fost întâmpinat.Evident, altele vor fi fost, în ordine literar\, ra]iunilesale, dar, de la dep\rtare, a[a se v\d lucrurile. Ologic\ exist\, totu[i, de vreme ce Nevoile specialeexploateaz\ singurul episod din Urbancolia ignoratconsecvent – sub presiunea celorlalte dezv\luiri– de presa cultural\. Ironizat\ aproape unanim,mul]umirea de sine din prezentarea editorial\ ac\r]ii anterioare a obturat, pe nedrept, adev\ratelemul]umiri îndreptate onest c\tre ceilal]i. Iat\ cumsun\, demodat ceremonios, ultimul paragraf alblamatului – dar atât de subtilului – volum: „nuîn ultimul rând, doctorului Dan Grigore, f\r\ alec\rui skilluri de diagnostician [i chirurg aceast\carte ]i-ar fi disp\rut deodat\, drag\ cititorule,chiar în aceast\ clip\, din mâini.“ Nimeni n-asesizat-o, din câte am putut verifica, pân\ acum.Biografia lui Sociu se rezuma, corporatist, la câtevapremii de poezie [i la câteva rela]ii de dragoste.Eventualul final tragic al ei aluneca sistematic –ca [i lui Cioculescu, avid de documente olografe,altcândva – printre degete.Dac\ formal Nevoi speciale respect\ mult maistrict cerin]ele prozei, fraza fiind impecabil a[ezat\pentru a permite respira]ia adânc\, somatic, avemde-a face cu un poem enorm, alimentat, pe maimulte c\i, de [ocul unor severe restric]ii medicale,de dramatismul unei însingur\ri iremediabile,de administrarea cerebral\ a setului instabil dedependen]e. Faptele ]in, pe aceste considerente,de domeniul vast al anodinului. Câteva secven]eies, emo]ional, în relief. Întâmpl\tor sau nu, elenu se petrec decât în mintea personajului –poate acela[i din Urbancolia – [i transcriu, în plin\Germanie a solitudinii, evenimente provincialeromâne[ti. O astfel de enclav\ imaginar\ e domesticulBoto[ani:{ah mat !Dan Sociu, Nevoi speciale, Editura Polirom,Ia[i, 2008, 256 pag.„În cele dou\ zile cât [i-a vizitat ora[ul, una[i-a petrecut-o cu Ioana. Avea emo]ii când a intratîn blocul de pe strada Împ\rat Traian, exact caînaintea unei întâlniri cu o fat\ sau cum î[i închipuiac\ se întâmpl\ înaintea unei întâlniri cu o fat\,pentru c\ nu trecuse prin a[a ceva niciodat\. Î[idorea ca toate contactele lui cu femeile s\ fiedirijate de o for]\ misterioas\, nu de planning [ide ra]iune. O singur\ dat\ acceptase, mai multîmpins, [i anecdota se sfâr[ise penibil: s-a îmb\tatr\u înainte [i a r\mas din toat\ povestea doar cuun sfert de tatuaj albastru pe gamba picioruluidrept, un fel de papirus, spunea el, mai degrab\altceva, spuneau al]ii. Ioana îl a[tepta îmbr\cat\de bunica ei, se uita la televizor, la desene animatedublate în român\ din care Dan, în cele dou\zecide minute cât a trebuit s\ a[tepte pân\ la sfâr[itulepisodului, nu a în]eles mai nimic. I-a explicat c\e vorba despre o feti]\ vr\jitoare, dar nu seputea concentra, se uita pe furi[ la camera ei, s\vad\ ce se schimbase între timp. I se p\rea c\ vocileactorilor sunt perverse. Camera nu se schimbasemult, acela[i verde mohorât pe pere]i, acelea[iicoane triste. Fosta lui soacr\ era timid\ ca deobicei [i la fel de t\cut\, dar zâmbea destul de des[i, când zâmbea, i se vedeau din]ii de metal. {iasta îl lini[tea pe Dan, sim]ea o familiaritate culocul.“ (pag. 79)c o m e n t a r i i c r i t i c eAlteori fanteziile acestea îl arunc\ pe Sociuîn mijlocul grupului de clubopti[t ie[eni. Andriescu,Nimigean [i Acosmei beneficiaz\ de lungi [ipesimiste epistole niciodat\ expediate. Ultimul e,de altfel, modelul unei simpatice nuvele ata[ateîn continuarea Nevoilor speciale. (Interesant\ e,în Otrav\ de [oareci, indiferen]a fa]\ de identitateareal\ a actan]ilor. F\r\ alte complica]ii, ele suntdesemnate, elementar, prin pronume. Uneorihazardul e maxim, atunci când, bun\oar\, tat\l[i fratele mai mic sunt portretiza]i succesiv. Transferulde informa]ie genetic\ e, astfel, catalizat suplimentarde seria de ambiguit\]i gramaticale).Într-un poem mai vechi, extrem de neted lasuprafa]\, Sociu vorbe[te, destul de neclar c\ci nurecurge la cheia simplist\ a sintagmei déjà-vu,despre un gest tandru petrecut simultan în dou\realit\]i temporale distincte: „[i a fost atât de bine,/ca [i cum m-ai fi atins prima oar\ –// Ca [i cumm-ai fi atins în var\/ când ratasem ceva/ [i te-aia[ezat lâng\ mine/ [i ai încercat s\ m\ consolezi,f\r\ s\ [tii c\ te plac,/ a fost bine, ca [i cum m-ai fi atins atunci –/ Când aveam nevoie, lamuzeu dar, de fapt, în var\, e greu de explicat/[i data viitoare, poate chiar mâine,/ când î]i veilipi urechea de bra]ul meu/ o s\ fie ca [i cum aiface-o acum.“O dat\ cu Nevoi speciale, sensurile difuzeale fragmentului acestuia se unific\. Întregul romanrezult\ din alipirea laborioas\ a unor întâmpl\rinu numai terne, dar lipsite de con[tiin]\ cronologic\proprie. Puse cap la cap [i mimându-[i coeren]afactual\, ele demonstreaz\, un pic prea ferm, pentruc\ a[teptarea e îndelungat\, existen]a unui tip deexpresivitate subiacent\. Finalul abund\ de asemeneamostre de virtuozitate matriceal\: „{i, în fa]acatedralei {tefan, când ceilal]i voiau s\ urcesus, în vârf, [i asta costa patru euro, [i îi era ru[ines\ cear\, a b\gat mâna în buzunarul de la blugi[i i-a g\sit, erau acolo, fix patru euro. Nimeninu l-a crezut când a povestit [i a început [i el s\se îndoiasc\. Dar pe Ioana atunci o f\cuse, [tiaasta sigur, calculase: cu o noapte înainte de a plecaîn Austria. Fusese convins mul]i ani c\ a[a e, pân\când, într-o zi, dup\ ce se trezise de tot, a descoperitc\ gre[ise data cu un an.“ (pag. 223) Iar, maijos, explicitarea are, f\r\ fisur\, loc:„Pare o rotunjire for]at\ a pove[tii, dar chiara[a s-a întâmplat, ca [i celelalte lucruri din aceast\confesiune, pentru c\ Dan se hot\râse, când aînceput s\ o scrie, s\ mint\ cât mai pu]in: cânteculs-a sfâr[it exact când a ajuns lâng\ sc\ri, acolounde nu se mai putea merge mai departe. Chiardac\ asta a fost alt\ dat\, în alt\ dup\-amiaz\.“(pag.226) Pân\ s\ ajung\ aici, îns\, cartea colec]ioneaz\un inventar copios de nume, implicate, tangen]ial,în pove[ti nu o dat\ fade. Viviana î[i cump\r\un laptop nou ca dovad\ de independen]\ [i caprefa]\ a apropiatei desp\r]iri. Costea teoretizeaz\capacit\]ile de comunicare în func]ie de tipul deadic]ie. Ivan descoper\ c\ e, de mult\ vreme, prietencu Nu]u, fratele personajului principal. Poetulbucure[tean rival îi trimite mesaje legate de invizibilecoinciden]e de destin. {i a[a mai departe.Dac\ Urbancolia îmi pl\cea – cum scriam, acumcâteva luni, în cronica dedicat\ romanului –pân\ la urm\, adic\ la a doua parcurgere, Nevoilespeciale îmi plac, ca s\ p\strez formula, numaila urm\, adic\ pe m\sur\ ce se apropie de final.Ca [i scrisul, lectura î[i con]ine inevitabil sumade determin\ri cronologice. Sub raport compozi]ional,volumul r\mâne un splendid joc al min]ii. În privin]aputerii de sugestie în schimb, regret s\ o afirm,e f\r\ îndoial\ lipsit de str\lucire. Cu alte cuvinte,mat. •7România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009

p o e z i eMi-a[ fi numai gândulDeja-nv\]asem undevas-ascult,pe când soseau sunete ciudate,ca din alt auz,deschid un ochis\ m\ reg\sesc în ton,apoi pe cel\lalt,aflând c\ vin însumidin rezonan]\,cum pân\ [i aerulare culoarea muzicii.(One[ti, luni, 1 ianuarie 2001)Ne\ntreruptLa dezordinea cuvintelornu le tulbur libertatea,doar z\rindu-lepeste citire,pe toate de-odat\,ca-ntr-o fotografie cu-obiectecolec]ionate,le-aud mu]enia de dinainteapronun]iei,ghicind f\r\ elecâte ceva despre ele.(One[ti, mar]i, 2 ianuarie 2001)Cel ce \nc`{i z\pada de fond,coala nescris\pe care-a]ipesc ideile,a[teptând s\ le declan[ezeun pas la-ntâmplare,c\ tot m-aninîn [tirea cu plec\ri la ]ar\pe drumul celorlal]i,ca-nso]itor ne[tiut,cu timp la discre]ie[i loc de-ntoarcere.(One[ti, miercuri, 3 ianuarie, 2001)Nu mi se iaSubiect suspendat,iesparte f\r\ suportpe unde m-au tot vorbitrupturile,dar am drumu-ntregs\-mi scot viduldin vin\[i râsul din rid,iertarela ce-ar mai veni.(One[ti, joi, 4 ianuarie 2001)Aici, \n coperta zileiIat\ [i-o zgur\umflând vitrinaf\r\-afi[,doar din a fi iargura lumiiotova,pe-aflatu-n treab\,cu din]ii r\ma[iîn gardul virtual,de dup\ care mai p\realeopard.(One[ti, vineri, 5 ianuarie 2001)Abia-nvecinatePentru etaj,lentoarea colectând fleacuris-ar imprimaf\r\ motiv,îns\ din l\satul treptelorm\-ncearc\negru de greier,înmiresmat\ memorie[i mai în felulsufletului meu,cel cu nordul dezacordat.(One[ti, mar]i, 9 ianuarie 2001)C` se rotunjescUn sfânt expusne-ar fi verdictulc\l\toriei,în doi timpi la Trabant,pe-o supravie]uire de gri,cu tusea pe sufocare[i r\bdarea drept centur\de siguran]\,c\ci la pas vorbitajung dou\ idei sl\b\noage,iu]i ca uitarea.(One[ti-Bac\u, miercuri, 10 ianuarie 2001)ConstantinTh. CiobanuRomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 20098Unde \nclin creduliuS-a ridicat o cortin\,]ine-te bine,c\ scena lipsind,nici decorulnu-i cu cine joac\,actorii atârn\ de rolîn regie proprie,în fine, pur\ improviza]ies\ ai de unde pleca,fie [i-n deriv\,la scara pe ro]i.(One[ti, sâmb\t\, 6 ianuarie 2001)S-amprentez aceast` clip`Mi-e azi pe lâng\ zi,cu ce nu-i de r\masîn ram\,c\ sprijin vocilecare m-atingde la diminuare-n sus[i las mai lesneceva din ce luasem de necerutcând se fac trepteles\ nu le urc,mergând s\ nu m-a[ez.(One[ti, duminic\, 7 ianuarie 2001)Dintre ultimele mileniiS\-nl\tur scame de somnla timpu-aburit,nu-mi iau graba-n seriospentru cine m\ cheam\,iar de-s preg\tit, nu m\-ntreb,team\, las\-m\ singur,a[ num\raorice pas ce imit\ departele,cum nu [tiu pân\ unde[i ce se-apropiecât înc\ nu m\-mpiedic de mine.(One[ti, luni, 8 ianuarie 2001)Anume pentru cititSmulgând impulsuldin încetineal\,cu-o alt\ gam\prind v\zutul de drum,s\ nu mai [tiuc\-încep dezlegareacând semnele scadca dintr-un suspin,cum c-a[ silabisiprintre lacrimiconvalescen]a mersului.(One[ti, joi, 11 ianuarie 2001)Ca dou` lentile-planeteArta prânzidca prin sit\,sub scutul cu scar\s-ar desprim\v\ra,dar nu pân\-acolo,încât s\ m\ dau comeseanlâng\ timpu-n pendul,între timbru [i paloare,la cuvântu-abia trecut printr-un[oc de ciocolat\,s\ se usuce pe [evalet.(One[ti, vineri, 12 ianuarie 2001)Una postvulcanic`Nu-ntrebam graba verdela ce [i de undevenealuându-se cu mine(de nu cumva eu cu ea),cum cu-atât mai multn-o-ntreb acum,c\ nu o mai v\d,când, poate verzuie,ea pune totu-n mi[care[i nu vopse[te nimic.(One[ti, sâmb\t\, 13 ianuarie 2001) •

Imensa oper\ a lui Vieira s-a cl\dit dealungul unei existen]e pasionante, cusui[uri [i cobor`[uri, cu victorii [i`nfr`ngeri spectaculoase.TROPICE SURÂZ|TOAREPrivind `napoi spreBraziliaCEL CARE a privit pentru prima oar\ cuinsisten]\ dinspre Portugalia spre Braziliaa fost un iezuit `nzestrat cu talent literarcov`r[itor, figur\ baroc\ de prim plan aEuropei – Padre António Vieira. S-au`mplinit de cur`nd 400 de ani de la na[tereacelui numit de contemporani „Principe aloratorilor evanghelici“, „Predicatorulincomparabil“, „Maestrul luminat `n literedivine [i umane“, `n fine, apoteotic [isintetic, „Dom António cel Mare“; `ncep`nd cu primeleedi]ii din secolul al XVIII-lea ale Predicilor (Sermões)sale, titlurile de mai sus figurau `n mod natural pecopert\. Dup\ Camões, el a ajuns `n epoc\ scriitorulportughez cel mai `nc\rcat de elogii; numai c\ (deosebirecapital\!), elogiile l-au cople[it pe Vieira `nc\ din timpulvie]ii, nu doar dup\ moarte, a[a cum s-a `nt`mplat cuautorul Lusiadei.Care s\ fie sursa acestui encomion? A fost un mareorator, f\r\ `ndoial\, Padre António Vieira, `ns\ utilizareaextrem de inspirat\ a limbii portugheze n-ar fi fostpoate suficient\ pentru construirea unui asemenearenume: scriitorii retra[i `n cabinetul lor de lucru au `ngeneral voca]ia de a fi repede uita]i. Meritelor literatuluitrebuie s\ le mai ad\ug\m ceva.Imensa oper\ a lui Vieira s-a cl\dit de-a lungul uneiexisten]e pasionante, cu sui[uri [i cobor`[uri, cu victorii[i `nfr`ngeri spectaculoase. Circul`nd `ntre Brazilia [iEuropa, `ntre locul unde era misionar [i locul undese afla Curtea Regal\ portughez\, precum [i sediulcentral al puterii iezuite, Vieira [i-a compus [i o statur\distinct\ de cea a scriitorului, statura unui diplomatabil, a unui filozof [i teolog de prim\ m`n\. Contactullui, `n Brazilia, cu indienii nativi pe care `i catehiza,cunoa[terea imensei lumi a Noului Continent i-audeschis oratorului orizonturi neb\nuite. Spre deosebirede colegii s\i care buchiseau de diminea]a p`n\seara, f\r\ s\ ias\ dintre zidurile Colegiului ori alem`n\stirii. Padre António Vieira a cunoscut Lumea,adic\ nesf`r[itele spa]ii aflate departe de Europa, dezeci de ori mai `ntinse dec`t aceasta. Cum a circulatP\rintele `ntre dou\ lumi at`t de diferite [i cum a reu[itel s\ se impun\ `n am`ndou\ – iat\ materia unui adev\ratroman-foileton!Fiu de portughez, sosit `mpreun\ cu familia sa `nBrazilia la v`rsta de numai 6 ani, a studiat teologia `nnoua sa ]ar\, la Colegiul din abia-`ntemeiatul ora[Salvador; a studiat aici, nu la Universitatea din Coimbra,astfel `nc`t unul dintre primii licen]ia]i de Colegiubrazilian ajunge apoi unul dintre marii scriitori europeni,f\r\ ca locul studiilor s\ aib\ prea mare importan]\.Proiectele sale intelectuale [i existen]iale au avut dela `nceput dimensiune universal\, de[i luaser\na[tere `n dep\rtata colonie portughez\ numit\ Brazilia.C`nd, `n 1641, t`n\rul iezuit face prima lui c\l\toriela Lisabona, Portugalia abia `[i redob`ndise independen]ade sub domina]ia Spaniei: regele portughez João IVtocmai ajunsese rege [i totul `n ]ar\ respira fericirea`nceputului. Vieira sesizeaz\ promi]\torul moment. LaLisabona, `l farmec\ pe regele portughez cu arta elocin]ei,`n fa]a c\reia nimeni nu putea r\m`ne indiferent; observ`ndmultiplele talente ale predicatorului, proasp\tul rege,`n c\utare de oameni de `ncredere, `l trimite peVieira `n misiuni diplomatice de-a lungul [i de-alatul Europei, `n Fran]a, Olanda, Germania [i Italia; `n1648, iezuitul reprezint\ Portugalia la tratativele depace din Münster, care puneau cap\t R\zboiului de 30de ani.Cu toate succesele avute `n calitate de diplomat,Vieira se `ntorcea de c`te ori putea `n Brazilia, acolounde `l a[tepta „turma“ sa, pe care n-ar fi vrut s-olase mult\ vreme f\r\ p\stor. Brazilianul prin adop]ie[i prin convingere a privit mereu `napoi, spre ]ara luiadev\rat\, adic\ spre Brazilia.Totul era s\ se termine `ns\ tragic pentru str\lucitulorator, deoarece succesele sale st`rniser\ [i invidiimortale. ~n urma unor denun]uri, este `nchis `n 1663la Coimbra [i supus, timp de 5 ani, unui proces inchizitorialsub acuza]ia de erezie, proces din care reu[e[te totu[is\ scape cu o sentin]\ relativ u[oar\. Oratorul `nn\scutnu se d\ b\tut nici dup\ asta. Pleac\ la Roma [i, `n fa]aPapei [i a Curiei Romane, utilizeaz\ singura lui arm\personal\, divin\ [i eficace, oratoria, pe care o exercit\de data asta `n limba italian\ `n fa]a tuturor prin]ilorbisericii catolice, `nc`nt`ndu-i [i pe ei. De la amvon,Vieira fermeca lumea. Dup\ 6 ani petrecu]i la Roma,reu[e[te s\-i smulg\ Papei un Breve (decizie papal\)care `l disculp\ definitiv de toate acuza]iile formulatecontra lui de Inchizi]ie; se `ntoarce astfel victorios laLisabona. Du[manii lui scr`[neau probabil din din]i,dar nu mai aveau ce face.Vieira se apropia de 70 de ani [i trecuse cam printot ceea ce un om poate trece `ntr-o singur\ via]\.A[a c\ se hot\r\[te s\ revin\ `n Brazilia ca s\ sf`r[easc\printre ai s\i, departe de cur]ile regale europene [i deRoma; c`nd ajunge `n fine din nou la Bahia, pentru anu o mai p\r\si niciodat\, avea 73 de ani.Abia de acum `ncolo, p`n\ la moartea survenit\ `n1697, la aproape 90 de ani, scriitorul va a[terne peh`rtie, sub form\ definitiv\, Predicile care vorap\rea `n 12 volume, precum [i una dintre principalelesale scrieri filozofice, Clavis Prophetarum. A[a cum aajuns p`n\ la noi, marea oper\ a lui Padre AntónioVieira, Predicile, poart\ marca stilului epurat [i apropiatde perfec]iune al prozatorului ce [i-a construit propriulmonument abia dup\ `mplinirea v`rstei de 70 de ani.•(va urma)S\ te iubesc, s\m\ iube[ti, [is\ m\ ier]i...S\ te iubesc, s\ m\ iube[ti, [i s\m\ ier]i,Îmi spui, [i prin p\duri s\ nu m\la[i,Fiindc\ m\ pierd, mi-s sînii mici[i la[i,Oh, cracii [lefui]i devin iner]i,Voin]a-mi se tope[te lîng-un[arpe,M\ scurg întreag\-n spume caizvorulCe-n treac\t îl atinge cu piciorulVreun zmeu plin de blazoane [ie[arfeFin adiate-n limbile lui ro[ii,Zmulse-n amoruri fragede cuzîne;Din trupul meu c\ldu] nu mair\mîneDecît o cea]\ bîjbîit\ de botgro[iiAscun[i dup\ ciuperci otr\vitoare,Doar scorburi care r\spîndescduhoare...{i-un singur suflet, rupt, înnoi doi moare... •Fototeca României literareFoto Ion CUCUConstan]a Buzea, Adrian P\unescu – 20009România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009

c o m e n t a r i i c r i t i c eMihail G\l\]anu nu se repet\, nu ajunge lablazare, nu devine propriul lui epigon,a[a cum se întâmpl\ cu al]i autori, cireinventeaz\ de fiecare dat\ poezia.R E A C } I II M E D I A T EO cartede zile mariRomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 200910ÎN CONCUREN}| cu Mircea C\rt\rescu,care a inclus în Orbitor amintiri dinainte dena[tere, Mihail G\l\]anu evoc\ [i el momentulmitic al locuirii în uterul matern:„Sunt nen\scutul care h\l\duie[te/prin v\i opaline./ Prin alte bucovine pline/de obcine [i daline. Debordând de lumine./Gelatinoase./ Aud cum se pune m\duva-noase./ Aud, pe-ndelete, susurând izvoaremelodioase. M\duvoase./ Cum se sleiescefluvii supt albii de chitin\./ Cum se irig\]esuturile. {i cum fluier\, încet, proteinele prin/ traiecteosoase. Prin tunele de cheratine. În oasele tale, cheruvime.“(Prolog)Citatul provine dintr-o carte de zile mari, Poemeamniotice, care îl prezint\ pe Mihail G\l\]anu ca peun poet inepuizabil, capabil s\ scrie de fiecare dat\ cuentuziasmul cu care [i-a scris primele poeme, în adolescen]\.El nu se repet\, nu ajunge la blazare, nu devine propriullui epigon, a[a cum se întâmpl\ cu al]i autori, ci reinventeaz\,ori de câte ori se a[eaz\ la masa de scris, poezia, cuprinsde beatitudine. Este un poet îndr\gostit de poezie,cum mai sunt pu]ini azi.Volumul Poeme amniotice atrage aten]ia [i încânt\tocmai prin aceast\ fervoare a scrisului practicat\ de unautor cu experien]\. Dornic s\ comunice adev\ruri ultime,greu de suportat sau considerate blasfemii de oameniiobi[nui]i, el valorific\ tehnici ale scrisului pe care le-aelaborat de-a lungul anilor sau pe care le-a înv\]at de laal]i poe]i. Arunc\ în joc, de fiecare dat\, tot ceea ce[tie despre scris, ca [i cum ar fi ultimul s\u prilej de ase exprima. Deviza lui este „totul sau nimic“. {i de multeori ob]ine „totul“, tocmai pentru c\ nu-[i economise[temijloacele.Poemul Prolog, din care am citat, este o capodoper\,fluid\ [i metamorfotic\, o sintez\ de stiluri, o parad\ deremake-uri [i inova]ii, vorbind despre ceea ce este fiin]aomeneasc\ înainte de a fi, despre viitorul dizolvat întrecut, despre bucuria mistic\ de a accede la via]\:„De din vale de ovare, gr\iesc, Doamn\, dumitale.{i vorbesc de prin fluide. Prin hormoni [i prin abside.{i prin viespi, albii, aspide. Prin venin [i miere dulce.{i prin hronic de Neculce.*Am, deja, a[a nen\scut, în mine, o bun\ bucat\din folclorul românesc. În gen\. Am hore [i fluturi. AmTitu Maiorescu,Lucian Blaga[i Vasile {elaruAAP|RUT o carte cu un titlu agreabil: Dic]ionarulscriitorilor bra[oveni [i al veleitarilor de Vasile{elaru (Bra[ov, Ed. {elaru, 2008). Î]i vine s\crezi, înainte de-a o deschide, c\ este vorbade lucrarea unui cercet\tor, care, dând dovad\de o larg\ în]elegere a fenomenului literar [ichiar voroav\ indigen\. Am sârba-n dou\ p\r]i. B\tuta.C\lu[ul, Geampara. Le-am luat, pe toate, pe-o para.*Sunt, deja, din burt\, cel mai mare cânt\re] al lumii.{i cel mai giugiuc iub\re]. Liubovnicul-model.Iubesc, deja, pe toate femeile lumii. Fiindc\ iubescarhetipul. Cântecul meu mi[c\ pl\cile tectonice aleoaselor. Pune mu[chii în mi[care, ca pe ni[te uria[e/biele-manivele. Viscerale. Cântecul meu e unul organic.Vine prin sinapse.{i prin rafale. Dezoxiribonucleic. Doldora de mantreseminale.Primum movens.Supremum vale.“Numeroase alte poeme din aceast\ carte sunt deneuitat. Au o fervoare care nu este o simpl\ turbulen]\lingvistic\, sunt str\b\tute de un vânt de nebunie princare aduc aminte de dezl\n]uirile poetico-retorice aleregretatului Dan David. Totodat\, ilustreaz\ o voluptatea sc\ld\rii în „dulcele stil clasic“, f\r\ acea not\ deefeminare (de altfel, plin\ de farmec) care era propriescrisului lui Nichita St\nescu. Poemele lui Mihail G\l\]anuse remarc\ prin for]\, prin suflu vizionar, printr-odesf\[urare a imagina]iei în spa]ii largi, printr-o capacitatede sintez\ rar întâlnit\. Iat\ titlurile celor care ar puteafigura într-o antologie, oricât de exigent conceput\, apoeziei române[ti de azi: Ai sângele dulce, Adormisemîn pozi]ie fetal\, Cu genunchii la gur\, Cu ochii ca doib\nu]i întor[i, Amnios, Stau la rând s\ primesc untrup nou, Sunt glon]ul mor]ii mele, Am tr\it o vremenumai cu pâine, ap\ [i amintirea lui Dumnezeu, Vân\toareade vipere, De dincolo de na[tere vine moartea mea,Carnea ta-i dulce ca lemnul dulce, Eu nu am iubit niciodat\nici o femeie, În fiecare femeie mama mea p\rul [i-lr\sfira, Cântec maxim al na[terii, Icoanele nu se ferchezuiesc,Poema sânilor fugi]i de-acas\, Din gra]ia ta, Doamne,nu pot c\dea, Poezie de dragoste, Suntem ni[te matrio[te,Stau aici la rând la trupuri.Despre fiecare dintre aceste poeme s-ar putea scriecâte un studiu critic. Un singur exemplu – poemul Staula rând s\ primesc un trup nou (care apare în volum [iîntr-o alt\ variant\, amplificat\, nu [i diluat\, subtitlul Stau aici la rând la trupuri):„Stau la rând s\ primesc un trup nou. S\ cap\t pu]in\via]\, aici, pe P\mânt. E mult\ c\ldur\ [i-un pântecîmprejur. E mult\ via]\. E dragoste. O simt. De departe,de umor, a f\cut un fel de recens\mânt al tuturor persoanelorcu preocup\ri literare din istoria Bra[ovului, inclusiv alcelor doar pitore[ti ca personaje. În realitate, autoruleste el însu[i un veleitar, care în]elege literatura camcum în]elege coana Chiri]a limba francez\.Patruzeci de pagini din carte sunt ocupate de unstudiu introductiv al lui Vasile {elaru, în care se facconsidera]ii de genul:„De la începuturi, criticul literar Titu Maiorescu aveas\ manipuleze literatura [i în sens politic [...] De la TituMaiorescu (politician – conservator) [i pân\ înprezent s-a încercat accentuarea func]iei politice [i nuestetice (stilistice, moralizatoare etc.) a literaturii.“;„Odat\ cu [utul în cur (la propriu, nu la figurat),pe care l-a primit poetul [i filosoful Lucian Blagacând a fost exclus din cadrul Universit\]ii din Cluj, sepoate spune c\ acesta a fost aplicat întregii culturiromâne.“Dic]ionarul propriu-zis ofer\ imaginea dezolant\ ahaosului la care se poate ajunge – în critica literar\ –în absen]a competen]ei. Autorii unor c\r]i lipsite cudes\vâr[ire de valoare literar\ sunt prezenta]i cu simpatie:Mihail G\l\]anu, Poeme amniotice,Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2008. 98 pag.o simt. Pulsând o dat\ cu sângele din artere. O s\-l îmbracca pe-o h\inu]\. O, trup curat, cu cetin\ de carne! Staula rând, cuminte, disciplinat. La rând s\ primesc un trup.Seara [i noaptea, pe furi[, când lumea adoarme.*Stau la rând s\ primesc un trup, un trup nou [i proasp\t[i bun de p\c\tuit cu el, s\ înv\] Calea, dar Calea, o,Calea, nici nu se poate înv\]a, ci numai în]elege. Staula rând s\ râvnesc un trup nou.{i Dumnezeu m\ culege.*A[a cum ziceam, stau la rând la magazia de trupuri.De timpuri. Mixaje. Stau la rând s\ primesc trup reav\n,care o s\ cânte pe dri-dri.În serile cu-amurguri gri.{i cu p\mântul se va încuscri.“Fiorul mistic al întrup\rii, ironia filosofic\ fa]\ derepetarea de c\tre fiecare om a experien]ei celor dinaintealui, evocarea sumbru-ludic\ a mor]ii sunt componenteale uneia [i aceleia[i ]es\turi lirice dese [i grele, cabrocartul hainelor împ\r\te[ti.Nu toate textele din volum sunt la fel de inspirate.Se întâmpl\ chiar ca în cadrul unui poem valoros s\apar\ [i versuri inexpresive (sau oralit\]i inoportune,sau jocuri de cuvinte lipsite de gra]ie). Aceste inegalit\]ifac parte din natura poeziei lui Mihail G\l\]anu. Poetulare ceea ce s-ar putea numi o genialitate fulgurant\.Uneori este celest, alteori, chiar [i la distan]\ denumai un vers, este terestru. În mod indiscutabil, îns\,ceea ce este bun în poezia sa nu este doar bun, ciextraordinar. •„Uniunea Scriitorilor din România i-a refuzat [luiNicolae D\r\ban]] calitatea de membru, f\când astfel oprofund\ nedreptate (nu este singurul caz) unuiscriitor înzestrat cu un real talent [i o bogat\ activitatepublicistic\.“; „Nicolae D\r\ban] critic\ întruna, pe dreptcuvânt, societatea româneasc\, viciile acesteia [i n\ravurilece par a fi f\r\ de sfâr[it. În acela[i timp, nu se sfie[tes\ scrie poezii patriotice despre ]ar\, intitulându-[i unvolum de poezii chiar a[a, Mam\ ]ar\. «Noi vom p\straîn inimi demni trecutul,/ Credin]a sfânt\-n veci va ficu noi,/ Î]i vom cinsti întotdeauna lutul/ Din care aur\s\rit atâ]i eroi.»“ etc.În schimb, autori de o valoare recunoscut\, de la IonIano[i [i pân\ la Ioana Ieronim sunt înregistra]i f\r\ niciun comentariu, men]ionându-li-se exclusiv datele biobibliografice.Se fac [i insinu\ri abuzive (se afirm\,de exemplu, c\ Mihai Sin, angajându-se înainte de 1989la revista literar\ Vatra, a devenit „[i activist al PCR“,ceea ce este o abera]ie).Un articol de mare întindere [i extrem de elogioseste rezervat... cui crede]i? Lui Vasile {elaru. (Alex.{tef\nescu)

În pofida aparen]elor de vitalitateepic\, realismul lui Radu Aldulescunu e unul strident, ci [ters, cenu[iu,în culori stinse.c o m e n t a r i i c r i t i c eDE LA UN ROMAN la altul, pu]ine lucrurise modific\ – [i într-o m\sur\ nesemnificativ\– în lumea fic]ional\ a lui Radu Aldulescu.Excep]ia ar fi putut-o ilustra ProorociiIerusalimului (2004), în a c\rui ecua]ieap\rea [i Occidentul putred, Parisulpedofililor consumatori de puberi r\s\riteni.Dar schimbând pe acest interval meridianulgeografic, autorul î[i p\streaz\ formulastructurant\ [i caracterizant\: o succesiunede secven]e suculente, dezvoltate [i montatecinematografic, cu apari]ii episodice de personajesecundare intersectând traiectoria comun\ a picare[tiloreroi centrali.Curiozitatea nelini[tit\ a acestora din urm\,dorin]a [i tendin]a de a-[i lua lumea-n cap intr\ în opozi]iecu fixarea lor inevitabil\, cu în[urubarea într-o condi]iesocial\ joas\ [i într-un mediu (sub)urban sufocant.Senza]ionalul unor întâmpl\ri, bine exploatat de unprozator realist în cel mai puternic sens al termenului,distoneaz\ a[adar cu o a[teptare continu\ [i searb\d\.Cu cât faptele expuse sunt mai bizare ori mai zguduitoare(în registrul perversiunilor sau al dramelor umane), cuatât tonusul protagonistului [i al romanului s\u este maisc\zut. În pofida aparen]elor de vitalitate epic\, realismullui Radu Aldulescu nu e unul strident, ci [ters,cenu[iu, în culori stinse. Ultimii ani ai ceau[ismului sepotrivesc perfect, ca un timp mort, înghe]at, acesteimodalit\]i figurative [i simbolice, abia „tulburat\“ deRevolu]ia din 1989 [i de convulsiile ulterioare. Maistrâns\ [i mai coerent\ decât adaptarea la noilerealit\]i postrevolu]ionare este, la autorul „nou\zecist“,viziunea sa deja coagulat\ la începutul deceniului trecut.Lucrurile se schimb\, în jur, într-un ritm accelerat [idup\ o dinamic\ imprevizibil\; nu îns\ [i în romanelelui Radu Aldulescu, toate, intens-statice.Mirii nemuririi îmi pare cu o clas\ sub celelalte.Evident, în compara]ie cu al]i prozatori de azi, RaduAldulescu, care r\mâne un profesionist al romanului,î[i p\streaz\ întâietatea. Îns\ raportat la el însu[i, cel mairecent Aldulescu se prezint\ în sc\dere de form\ [i poatechiar într-o criz\ artistic\. Primul simptom este lipsa der\bdare în prepararea conflictului, ca [i în detaliereatipologic\ a personajelor. Supraveghetor la o [coal\special\, „p\stor“ peste o „turm\“ de copii orfani, RafaelOgrinjan încearc\ s\-i protejeze pe ace[tia de furiile uneicolege sadice. Între cei doi adul]i se încrope[te o rela]ie,pe cât de scurt\, pe atât de expediat\ de c\tre autor. Nicidialogurile anterioare ale lui Rafael cu tovar\[ul s\ude c\min Milic\ nu duc prea departe. Neconsolat fiindc\a fost p\r\sit de o femeie n\r\va[\, Milic\ va plecadin orfelinatul socialist, l\sându-l pe Rafael singur cugândurile [i problemele lui.Romancierul ar fi putut plonja eficient în aceast\microlume a copiilor institu]ionaliza]i, a[a cum of\cea în Proorocii Ierusalimului, unde le studia atentcolegii de genera]ie [i de „idealuri“. Comportamentedezaxate, psihologii în deriv\, moral\ adaptat\, fantasmeidentitare juvenile, rela]ionarea cu adul]ii [i descoperirealumii pe cont propriu: iat\ capitole distincte înromanul mai vechi, abia atinse, bifate în Mirii nemuririi.Un subiect consistent este închis înainte de a fi ini]iatcu adev\rat.Nici incursiunile prozatorului în promiscuitatea unuicerc de mahalagioaice nu sunt mai spornice. Din bârfagroas\ a prietenelor Elenu]ei (sora lui Rafael) nu iesemai nimic, sub raport artistic. Cu excep]ia Mirelei(viitoarea nevast\ a aceluia[i Rafael), portretiz\rile suntsumare, f\r\ inspira]ie; sau lipsesc. S-ar putea spunec\ nici nu avem în fa]a ochilor siluete conturate depersonaje, ci franjuri de bârf\ repetitiv\, fanto[eleunor ca]e dâmbovi]ene. De aceast\ total\ inconsisten]\tipologic\ se salveaz\, literar vorbind, Mirela, tân\r\apetisant\ [i femeie de dou\ ori nefericit\: o dat\ casimplu accesoriu sexual pentru cei câ]iva b\rba]i dinvia]a ei; [i apoi, ca mam\ de copii pe care nu e în stares\-i între]in\ singur\...P\r]ile bune ale romanului apar odat\ cu M\rg\rit,falsul paznic al unui lac bucure[tean: un personajmemorabil, amestec de tupeu [i umilin]\, care îndur\ detoate, pe strad\, pentru a-[i îngriji acas\ mama paralizat\.{i „aschilambicul“, [i scenele în care acesta performeaz\(bând cot la cot cu Rafael sau prostituându-se cu un ceVremurigreleRadu Aldulescu, Mirii nemuririi, roman, EdituraCartea Româneasc\, Bucure[ti, 2006, 232 p.câ[tig în fa]a unor mafio]i de cartier) se ridic\ la în\l]imeaprozei lui Aldulescu: amestec, la rândul ei, de insolitindividual [i tipicitate social\. Dup\ ce a fost cârpit live,pe o teras\ plin\ de lume, de c\tre „sobolii“ mafio]i,M\rg\rit [tie s\ le speculeze o coard\ ascuns\, maisensibil\. Ridicat s\-i ia ap\rarea, Rafael va asistaînm\rmurit – ca [i cititorul – la trocul dintre presupusavictim\ [i agresorii ei: „– Oricum, M\rg\rit e prietenulmeu... – Preten adev\rat, de-adev\ratelea, mânca-nearp... Restu’, M\rg\rite! – Am zis c\ s\ mai iau un rând,nea Ghe]ule, se smiorc\ie M\rg\rit. – Atuncea du-teodat\, mânca-ne-ai p... Nu m\ ]ine s\ m\ usuc. – Credc\-mi mai trebui’ dou\j’ de mii pentru un rând de înc\cinci halbe... Nea Ghe]u ]uguie buzele spre Rafael.Seam\n\ înc\ [i mai mult cu un sobol gras, cu gu[acotropit\ de re]eaua deas\ a unei b\rbi de-o s\pt\mân\.– Mânca-ne-ar p... pretenu’ \sta al t\u. A[a facemereu. Dac\-i merge cu noi, el crede c\ [i cu Zizi.E[ti prost, M\rg\rite? Vrei s\-]i ia \la beregata cu sabia?Ie-n drept s\ te taie pân’ la urm\. Datoria-i datorie.M\rg\rit d\ din cap în ritmul intona]iei sobolului b\trân,subliniindu-i parc\ frazele. – A[a-i, nea Ghe]ule, maiales c\ [i matale-mi e[ti dator. {i Adrian pe lâng\ matale.– A[a e! se repede Rafael s\ confirme, de[i nu [tie nimicde afacerile lui M\rg\rit cu cei doi. Îi sunte]i datori!R\zv\nel îi aminte[te lui taic\-s\u: – A]i dat în el, b\,îi sunte]i datori pentru alea dou\ palme. Tu [i Adrian.Io unu nu m-am mânjit s\ dau în am\râtu’ \sta. Sobolulb\trân se izbe[te cu palma peste frunte. – Uitasem,M\rg\rite, mânca-ne-ai... Datoria-i datorie. Acuma, dou\palme n-ar fi cine [tie ce. – Ar fi-nc\put [i zece, neaGhe]ule, îl lini[te[te M\rg\rit. {tii c\ io nu m\ sup\r,da’ am r\mas cam p\ scândur\. De azi de la prânz umblucu prietenu’ \sta al meu, [i el cu ni[te probleme, neaGhe]ule, am s\-]i povestesc io... {i m-a[teapt\ [i m\micu]amea acas\ cu ceva de mâncare. Ar fi trebuit s\-i iau ni[tepulpe de pui, mi-a comandat de-asear\, [i ni[temaz\re la cutie, [i ni[te banane... – Ce m\ bucur [i-miplace, M\rg\rite, c-o ]ii pe m\-ta p\ trai bun. – Ce s\fac, nea Ghe]ule? Numa’ pe ea o am, [i-altcevanimica. De op’zeci de ani, paralizat\-n pat. Ca mâinemoare [i r\mân s\-i plâng urmele – m\micu]a mia,s\r\cu]a de ia, ce m-o mai a[tepta [i io n-am cu ce s\ m\duuuuc la ia, ohhh... Frântura de bocet îl face pe Adrians\ se scuture frisonat. – Îmi vine r\u, b\, nu te mai v\ic\ri.Îmi vine s\ v\rs. ]ine: o sut\ de mii. Pentru-o palm\,cred c\-i destul. S\-]i fie primit [i ]ie, [i lu’ m\-ta. M\rg\ritb\g\ banii în buzunar, încuviin]ând mut. U[or apleca]iîn fa]\, cu coatele pe mas\, el [i Rafael p\reau s\-ipândeasc\ pe ceilal]i trei, r\stigni]i în scaune cubur]ile r\sfrânte peste br\cinarii [orturilor, relaxa]i,îmbuiba]i, mahmuri. Sobolul b\trân rupea anevoie: –Nu [tiu, Adriene, m\ f... Pentru mine-i destul o sut\de mii. Pentru-o palm\... Scosese totu[i o bancnot\ deo sut\ de mii [i o flutura peste mas\. Nu [tiu, io muncescdin greu p\ banii \[tia, nu-mi pic\ din cer. – Hai, tat\,d\-i, miorl\i R\zv\nel, înduio[at parc\ de soarta luiM\rg\rit [i plângându-l totodat\ [i pe taic\-s\u: s\[ti]i c\ munce[te, toat\ ziua alearg\ ca un cal ca s\produc\. Dup\ lungi ezit\ri, în sfâr[it, sobolul b\trânîi întinse bancnota lui M\rg\rit. – C\ te-am auzit dem\-ta, mânca-ne-ai p... Îmi pare bine c\ ai grij\ de ea.Da’ s\ [tii c\ de banii \[tia înc\-mi e[ti dator.“(pp. 179-180).Dincolo de expresiile slobode, episodul are [i culoarelocal\, [i adâncime. Nu acela[i lucru se poate spunedespre restul. Dialogurile dintre personaje sunt de obiceilineare [i f\r\ relief, confesiunile urmeaz\, aproape toate,aceea[i direc]ie (tr\im vremuri grele, oameni buni),iar motiva]ia psiho-moral\ a ac]iunilor fiec\ruia e furnizat\artificial. Accentele biblice, profetice sunt în mod vizibilsupraad\ugate pe materia destul de sub]ire a c\r]ii.Romanul „eroului“ pasiv gliseaz\ pe romanul larg-social,iar acesta, pe acela politic la care ar trebui s\ fie aderent.Mirii nemuririi e mai curând un scenariu cinematograficacceptabil, decât un roman dens, greu la propriu [i lafigurat, marca Radu Aldulescu.Pe parcursul [i la finalul lecturii, se v\d parc\ gr\m\joarede firimituri de la o mas\ epic\ mai bogat\. •C|R}Ip r i m i t e• Oana Soare, Petru Dumitriu&PetruDumitriu, monografie, Academia Român\,Funda]ia Na]ional\ pentru Literatur\ [iArt\, Institutul de Istorie [i Teorie Literar\„G. C\linescu“, Bucure[ti, 2008, 478 p.• Simona-Grazia Dima, Labirint f\r\minotaur, critic\ literar\, postfa]\ de MirceaHoria Simionescu, Editura Ideea European\,Bucure[ti,2008, 188 p.• Petre T. Frangopol, Mediocritate [iexcelen]\, „o radiografie a [tiin]ei [i aînv\]\mântului din România“, Editura CasaC\r]ii de {tiin]\, Cluj-Napoca, 2008,367 p.• Alexandru Bulandra, ExperimentulIov, eseu, cuvânt înainte de Vasile Morar,Editura Paideia, Bucure[ti, 2008, 108 p.• Alexandru Bulandra, Nevoia depoveste, „eseuri [i aplica]ii“, Editura Paideia,Bucure[ti, 2008, 172 p.• Alexandru Bulandra, Miori]a, studiu,Editura Bibliotheca, Târgovi[te, 2008,380 p.• Silvia Cinca, Fuga, incursiuniautobiografice, Editura Eminescu, Bucure[ti,2008, 456 p.România literar\ nr. 5 / 6 februarie 200911

c o m e n t a r i i c r i t i c eOcombina]ie de ingenuitatefrust\ [i demonie eman\ dinf\ptura bardului, amintindu-ni-lcumva pe Rasputin.12România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009U PUTEM vorbi despre poezia luiNAdam Puslojič f\r\ a ne opri asupraprezen]ei d-sale fizice. E un uria[b\rbos, cu un nas proeminent [iascu]it ca un pumnal, cu bra]eleimense, parc\ tot timpul gata aîmbr\]i[a sau a brusca pe cineva,cu gesturi largi, ni]el smucite, cuo voce îngro[at\, de-o duritatemoale, ca [i cum ar face mereu unefort spre a nu deveni tun\toare. O combina]ie deingenuitate frust\ [i demonie eman\ din f\pturabardului, amintindu-ni-l cumva pe Rasputin. Alc\tuitdin v\dite contraste, Adam Puslojič are darul de-afixa aten]ia, de-a domina o adunare printr-un discursîmbel[ugat, ca [i printr-o carism\ a unui autoritarismde anacronic\ t\ietur\. Un autoportret îl descoper\într-o generoas\ postur\ generic uman\: „Cît despremine / nu [tiu / mai mult decît despre altcineva //un om / [i atît – // doar un p\mîntean / minunatde obi[nuit / crescut cuminte / sub o stea r\s\ritean\// [i iat\-m\ cîntînd / iat\-m\ plîngînd“ (Cîntullui Adam). Venit pe lume în Serbia, pe valeaTimocului, din p\rin]i valahi, Adam Puslojič ]inede dou\ etnii [i de dou\ ]\ri pe care le leag\ numitorulcomun balcanic [i care, spre deosebire de raporturilenu totdeauna pa[nice pe care le-au între]inut cu al]ivecini, nu s-au r\zboit niciodat\ între ele. A începutprin a publica versuri în limba sîrb\, pentru a treceapoi la texte a[ternute direct în române[te. În loculhabitualelor st\ri conflictuale dintre na]ionalit\]i,o mi[c\toare umoare a concordiei, rimînd cuceea ce se cheam\ acum, cu o sintagm\ politicianistcli[eizat\,„integrare european\“. Pe un fundalistoric, bardul î[i transcrie rela]ia moral\ cu ambele]\ri dun\rene: „Înc\ mai simt [i cutremurul / dinanul... [i din anul... / [i mirosul sîngelui v\rsat /a cincea oar\ în Balcani / într-un singur secolcare / abia ieri a trecut... [i eu / intru! Intru –imediat! // Oaia de mine, disciplinat\, / oul de pas\redezaripat\! / Unde începe România / [i unde setermin\ Serbia? / {i – invers?“ (Mai bine nu intr\m).O expresie reav\n\, indicînd mai curînd o româneasc\oral\, cu reflexe arhaice, decît una studiat\ în [coli,face parte din specificul rostirii d-sale. Ea înso]e[teconvenabil manifestarea unui temperament tumultuos,interogativ, anxios, revendicativ. Fluxul liric edebordant, verbele se-a[eaz\ n\valnic în spa]ii carepar totdeauna prea strîmte, aidoma unei c\m\[iîn care bustul unui atlet încape cu greutate: „Ies cuun topor / în mîn\ / din satul meu natal. // Dar ces\ fac eu / cu acest topor al meu / acum cînd amaflat cum / singurii mei du[mani adev\ra]i / suntmama [i tata – adic\ / cei care m-au pus aici / peaceast\ cale mortal\ / de dragoste [i ur\ [i p\cate? //S\ cînt la topor?! / S\ muncesc cu el a[a – / tots\rind la gîtul de copaci? / Cu el în mîn\ / nici nupo]i / s\ zbori spre stele... // Cine mai prinde unpe[te / la topor? // Dac\ e[ti pictor / sau actor deprofesie / ori un simplu poet / unde pui toporul t\u /m\, omule singuratic? // Chiar asta m\ întreb / [ieu, Doamne, aici / pe lumea aceasta a Ta / [i uneori...a mea. // Poate c\, totu[i, / m\ aju]i pe nea[teptat /[i nemeritat, de mil\ / de mine, cu gîndul pur /iert\tor din tine: / Hai, s\-l mai salvez / pe \sta,înc\ o dat\! // Dar dac\ – nu, [i / dac\ nici astanu-i / posibil [i salvator, / caut\ o piatr\ grea... //eu mi-am preg\tit bine / capul“ (Capul). Aceast\retoric\ magmatic\ are aerul a p\stra totdeauna unrest nespus, de unde num\rul mare de texte sugerîndAdam Puslojič, Hai s\ vorbim, Poememai noi, prefa]\ de R\zvan Voncu,postfa]\ de George Vulturescu,Princeps Edit, 2008, 130 pag.Poet [ipersonajparc\ un rezervor nesecat.În con[tiin]a bilingv\ [i, implicit, bicultural\a lui Adam Puslojič se întîlnesc dezinvolt locuri,timpuri, regnuri, forme, sonuri, culori venitedintr-o diversitate de direc]ii ce ascund poate onostalgie a insuficientei fix\ri într-un mediu anume,o indeterminare, o indecizie percep]ional\ [i moral\ce se dovede[te propice lirismului. Mobilitatea eo tr\s\tur\ perpetu\ a produc]iei în chestiune. Onelini[tit\ deambulare, un nomadism sui generisvizibil [i-n localizarea poemelor „în tren spre“, „îndrum c\tre“ justific\ o atare impresie. Aproxima]iilede limb\ înt\resc, la rîndul lor, aerul genuin alcrea]iei, cuceritoarea ei fluiditate. Iat\ o emo]ional\incursiune în istoria patriei natale, Serbia: „Suntmai mult / un guraliv p\stor / doar cu dou\ oi lagur\ / [i la ochi – / care tot pasc în lini[te / pe CîmpiaMierlii, unde / pre vremuri a p\scut / (albastrulcerului!) / [i regele nostru Lazar / pe care [i eu l-amv\zut / o singur\ dat\ – îmbr\cat / în moa[telelui negre / [i cu capul cusut de corp / cu un fir dem\tas\ neagr\ / sau chiar mai neagr\ / decît 21699de zile... zugr\vite / ah, Doamne, au trecut / chiaratîtea / [i eu mereu am t\cut!“ (Sunt p\stor). Dar[i o închinare la fel de emo]ionat\ în fa]a prietenilorromâni, cu cercul c\rora se declar\ concrescut:„Bine ar fi s\ / m\ pot opri / cam / pe aici... // laNichita, Eugen... / la Ioan [i Mircia, / Eusebiu,R\zvan [i Adam... // la lumin\, cuvinte, / iarb\ [ilinie, / t\cere [i t\cere mai nou\, / la p\mînt-glie“(Semantica astrelor grele). De altminteri amici]iaalc\tuie[te un cuvînt de ordine al poeziei lui AdamPuslojič. Mare admirator al lui Nichita St\nescu,a c\rui inim\, în vederile d-sale, „sîrbea“, avînd [ial]i apropia]i din toposul nostru, are cultul tradi]ionalal prietenilor, acea filia pe care atît de precipitata,de trepidanta via]\ modern\ risc\ a o neglija. Oc\ldur\ sufleteasc\ „de mod\ veche“ îl face pe bards\-i convoace pe cei apropia]i, s\-i acuze venial[i s\-i scuze prompt pentru eventualele absen]e:„Chiar ast\zi / mi-am adunat / la un loc frumos /to]i prietenii // observ nervos [i atent / c\ unii dinei / lipsesc total sau abia / explicabil // ba nu aubani / de drum... / ba au o grij\ mare / sau oboal\ frumoas\ // nu spun ei asta, / dar asta scrie/ în telegrame – transmise prin gînd // sau prin aer[i fum ... sau pe aripa vie / de pas\re / moart\ // îmipare r\u, / b\ie]i [i fra]i, / dar eu azi... am s\ v\iert“ (Azi, nu!). Absen]a fiin]elor dragi, înm\sur\ a genera un climat de inconfort inclusivscriptic, îl dezam\ge[te pe autor, împingîndu-l spreo melancolie de sorginte str\bun\, pastoral\, ceîmbrac\ forme moderne, atinse de-o anxioas\ vibra]iece nu întîrzie a le disloca. Stînd îngîndurat ca peocruce de aer [i ghea]\, lipsit\ de cuie, asemeneaunui întreg popor care, imobil de la na[tere, viseaz\s\ ajung\ „undeva departe“, într-un loc cu biblic\amprent\, „unde s-au n\scut str\bunii“, d-sa continu\a-l descrie pe acest om tipologic care este el însu[i,„singuratic, luminos pe din\untru / iar cam întunecatla fa]\, afar\ – / printre stele [i o mul]ime de lumîn\ri, /înc\ mai cînt\, m\nînc\ [i zboar\, / înc\ mai d\ dinaripi [i picioare / aidoma îngerilor printre stropi deploaie / [i unui ]\ran ie[it în cîmp la miezul denoapte“, „negru de via]\ [i de vise omene[ti“ (Suntemrude dar nu plîngem).Dar atari patetisme, e drept bine st\pînite, deomatur\ gravitate, divulgînd un secret „misionarism“,alterneaz\ cu secven]e juc\u[e, autoironice. St\pînpe un discurs suplu, Adam Puslojič evit\ redundan]asfor\itoare, aerul de superioritate f\r\ fisuri, acceptînda se relativiza, a glumi cu sinele s\u spre a dobîndiîncrederea cititorului. Cu o badinerie funebral\:„în curînd / în curînd fra]ilor / în curînd fra]ilormei buni / aici va r\mîne doar un fir // de ]\rîn\aurit\!“ (La ]ar\, strategic vorbind). Sau cu omodestie agrest\: „În tinere]e, / aveam ambi]ie, darîntre timp / prin mine au trecut / multe fulgere [icomploturi // M-am redus la cîteva / mii de oi [iinsomnie“ (Caz na]ional). Sau cu o ambigu\ autoscopie:„lumea aceasta / atît de nepreg\tit\ / s\ mai înghit\uneori / poezia mea post- / st\nescian\... / an\...an\ ... // în care chiar [i eu / stau nemi[cat / în palmaunui înger / nu prea vorb\re]“ (Asta-i aproape tot).De la aceast\ manier\ de amend\ri de sine trece cunaturale]e la consemnarea unor momente de beatitudine:„Am început s\ descifrez mesajul celest / de foartemult timp aproape uitat: unirea / cerului cupomul înflorit se poate înf\ptui / doar prin fereastrasufletului meu ...“ (O fereastr\ mic\ spre cerulînflorit la Breaza). Pe acela[i trapez al antinomiilorse întîlnesc elogiile destinate prietenilor cu osarcastic\ mustrare adresat\ unui confrate insa]iabilde glorie: „«Intra]i cu aplauze...» / Un ordin allui Adrian P\unescu / atunci cînd am participat [ieu / La o emisiune a lui, la TV... // A[a ni s-a spus. /Un ordin odios, mai potrivit / la vite, la circ, înParlament. / Mai bine nu intr\m“ (Mai bine nuintr\m). Desf\[urarea pletoric\ e contracarat\ prinstilul succint, aforistic: „Sunt orb / ca n\zuirea. //Iar atunci / cînd sunt / mul]umit cu / ziua deast\zi / din nou / încep s\ v\d. // {i v\d / orice“(N\zuire). {i nu doar atît. Logoreic uneori, dintrovital\, irepresibil\ nevoie de a-[i comunica mereupulsiunile afective, poetul ajunge a prosl\vi t\cerea:„Ast\zi am t\cut cel mai frumos / în toat\ via]amea... // o t\cere pe de rost. // Fiecare cuvînt al meua fost / un munte înghi]it. // Poate c\ a[a vorbesc[i zeii, printre ei“ (T\cere). Axat pe asimilareacontrastelor asupra c\rora revine mereu în diversevariante, spre a le puncta fie în starea lor de entit\]i,fie în amestecul lor difuz, produc]ia lui AdamPuslojič are un profil inconfundabil, alimentat delegenda personajului [i alimentînd-o pe aceastaîntru cî[tigul ambelor ipostaze. •

Cîteva gînduridespreGrigore VieruFUNERARIILE poetului Grigore Vieru auavut pentru românii de dincolo de Prut,[i pentru românii în general, o semnifica]ieaparte. Prin fa]a catafalcului, depus înincinta Teatrului de Oper\ [i Balet dinChi[in\u, s-au perindat rudele, prietenii,delega]iile oficiale, scriitori, arti[ti, darmai ales oameni simpli, veni]i cu mic, cumare, din Chi[in\u, din B\l]i, Cahul,Soroca [i din toate col]urile Basarabiei, [i nu numai.Din partea oficialit\]ilor Republicii Moldova auparticipat, printre al]ii, fo[tii pre[edin]i Mircea Snegur,Petru Lucinschi [i actualul pre[edinte VladimirVoronin, întreg cabinetul de mini[tri, precum [i înal]iifunc]ionari ai prim\riei, în frunte cu primarul generalal Capitalei, Dorin Chirtoac\... România a fostreprezentat\ de o delega]ie guvernamental\ condus\de ministrul Culturii [i Cultelor, Teodor Paleologu,al\turi de cîteva delega]ii oficiale sosite din parteaprim\riilor [i a consiliilor jude]ene din Ia[i,Bac\u, Pite[ti [i alte cîteva ora[e ale ]\rii. La scurttimp dup\ depunerea în foaier, catafalcul pe carese afla trupul neînsufle]it al poetului s-a transformatîntr-o piramid\ de coroane mortuare (urmînd un vechiobicei, mul]i oameni ai locului, luîndu-[i r\mas bunde la poetul drag inimilor lor, ca s\-i netezeasc\drumul spre eternitate, i-au depus pe piept bancnotecu chipul voievodului {tefan întip\rit pe ele), iarbulevardul pe unde a trecut cortegiul funerar, în drumspre Cimitirul Armenesc, a fost potopit de flori.Funeraliile poetului au avut un aer neobi[nuit. Eleau precedat, în avans de cîteva ore, ceremonialul deinvestire al celui de-al 44-lea pre[edinte al Americii,Barack Obama, la care au participat un milion [ijum\tate de oameni [i circa patruzeci de mii depoli]i[ti, eveniment intens mediatizat de toate posturilede televiziune de pe mapamond. La Chi[in\u, investituralui Barack Obama a fost eclipsat\ de funerariilepoetului Grigore Vieru, un simbol al dezrobiriineamului [i al înfr\]irii românilor de dincolo [idincoace de Prut. Aproape nimeni din ora[ul situatpe malul Bâcului nu p\rea s\ fie interesat de ceea seîntîmpl\ în America. Nici de criza mondial\, nici desperan]ele pe care le-a trezit noul pre[edinte americanîn rîndul oamenilor de pe diverse continente, care îlprivesc ca pe un nou Mesia. Basarabenii l-au conduspe ultimul drum pe autorul Podului peste lacrimi,scandînd sau intonînd în [oapt\ versurile transmisela radio, versuri pe care mul]i dintre ei le [tiau pedinafar\. Moartea lui Grigore Vieru a rede[teptatsperan]a în inimile oamenilor, le-a trezit în sufletgîndul c\ istoria poate avea pentru ei [i un alt cursdecît cel pe care-l are. Auzit dincolo de Styx, cuvîntuls\u poate cap\ta în imaginarul colectiv ecouri neb\nuite.În via]\ fiind, poetul avea [i sl\biciuni. Odat\ trecutîn eternitate, devine intangibil....Imaginea postum\ a lui Grigore Vieru a acumulatun uria[ capital simbolic. Dac\ am încerca s\ facemo paralel\ cu ceea ce s-a întîmplat la noi, atunci artrebui s\ ne gîndim la starea de spirit care a existatîn România imediat dup\ moartea lui Coposu, a c\ruimoarte a revigorat, e drept c\ pentru o scurt\ perioad\,societatea civil\ [i a rede[teptat speran]a de schimbare.La fel se poate întîmpla [i în Republica Moldova.Aceasta cu atît mai mult cu cît urmeaz\ alegerilegenerale... În fine, fiind idealist din fire, consider c\moartea sa trebuie s\ reprezinte un „moment“ dereculegere [i de c\in]\ pentru mul]i dintre lideriipolitici de la Chi[in\u, dar [i din România, care,dintr-un motiv sau altul, s-au îndep\rtat de idealulna]ional....Umil, dar [i orgolios fa]\ de destinul s\u, poetuls-a dorit a fi la fel de simplu ca firul de iarb\, invocatcîndva [i de Whitman. La fel de ginga[ [i la fel defragil. Dar [i la fel nest\vilit cînd e vorba s\r\zbat\ din asfalt [i din con[tiin]a uamn\ c\lcat\în picoare. Iat\ cum sun\ unul din poemele sale,intitulat Morile: „...Ni s-a luat apa,/ ni s-a luatrîul,/ ni s-a luat grîul/.../ Ni s-a luat aerul,/ ni s-a luatvîntul,/ [i cîntul, [i cîntul.// Libertate ofticoas\. Pace,umilin]\./Vreme care/ între butucii minciunii nestrînge./A r\mas doar moara/ de s`nge, de s`nge.//Toate sînt, fr\]ioare,/ Împotriva-mi, împotriva-]i!/Auzi? Departe/ în z\ri str\ine,/ huruie mori diavole[ti/de criv\], de criv\]. // Ci, iat\, din trud\/ din aburiisîngelui/ pe care îl pierdem/ obl\duitor,/ misterulr\sare/ ca noua mi[care, noua mi[care...“ {ifinalul, care poate fi citit atît ca premoni]ie, cît [ica un avertisement lansat diriguitorilor lumii: „Zadarnicne împ\r]i]i/ dinainte coliva./ C\ci tot ce împotrivane st\/ de tainele noastre/ pieri-va, pieri-va!“Poetul era con[tient de sl\biciunile [i de fragilitateafiin]ei sale l\untrice, dup\ cum era con[tient [i defaptul c\ poezia sa civic\ nu întotdeauna se ridic\ laîn\l]imea a[tept\rilor. Ca temperament, el era maiapropiat de Rilke, de Lorca sau de Nichita St\nescu,decît de poe]ii tribuni ce anim\ mul]imile. Cumplitadram\ istoric\ prin care a trecut Basarabia l-af\cut s\ ias\ la tribun\. De altfel, în timp ce-[i recitaversurile, la ultima sa descindere în dulcele nostrutîrg (manifestarea a avut loc la Prim\ria Municipiului),cerîndu-[i parc\ scuze, poetul a spus (citez dinmemorie): „V\ voi citi [i cîteva din poeziile melereporterice[ti. {tiu c\ ele nu sînt tocmai perfecte.Le-am scris dintr-un fel de necesitate l\untric\. N-amputut s\ stau cu mîinile în sîn [i s\ privesc pasiv latot ce se întîmpl\ în preajm\...“ Poetul a fost, probabil,prea exigent cu sine însu[i. Dincolo de mesajul lorcivic, multe din aceste poezii, au o rezonan]\ profund\,exprimînd un adev\r general uman, îmbr\cat într-unlimbaj pe cît de simplu, pe atît de percutant: „Eraforfot\ mare/ de steaguri [i de lozinci./.../ TrebuiaCa un pom r`s`ditSe stinge inima mea, puterea trupului meu...S-a tocit vârfu-ascu]it al s\ge]ilor gândului;m-ai învins c\runte]e,muiatu-s-a t\ria glasului meumai mult ca untdelemnul.{tiu, Înalt Împ\rate al Slavei,omu-i ca iarba [i zilele lui scuturate-sca florile câmpului;dar îmb\rb\teaz\ cugetul meu,c\ci f\r\delegea nu am ascuns-o[i Tu ai iertat nelegiuireap\catului meu.L\uda-te-voi, Doamne,c\ aproape e[ti de cei umili]i[i cu duhul smeri]i.Soarele meu e[ti,Lumina Lumii de tot binef\c\toare.Prime[te-m\ în Mare Împ\r\]ia Tac\ci am stat în Legea credin]eica un pom r\s\ditlâng\ izvoarele apelor,` n s e m n \ r icucernic s\ le s\rut\m poala ro[ie/ ca pe od\jdiapreo]easc\./ Nu eram liberi. N\zuiam numai spreslobozenie,/ tainic cîntînd: Libertate, vei fi parteamea de Hristos...“L-am întîlnit pentru prima oara în 1986, în perioadaperestroik\i, la Moscova, unde am fost într-o delega]iea Uniunii Scriitorilor. H\l\duisem vreme de trei zileavînd în preajm\ o c\l\uz\ cu ochi oblici, care îmifixa traseul dinainte. Nu [tiu dac\ ninsoarea sauautorit\]ile m-au împiedicat s\ ajung la Zagorsk, unora[ mirific, situat în apropierea Moscovei, str\juitde sute de biserici. Am reu[it îns\ s\ vizitez Kremlinul[i, mai ales, M\n\stirea Danilov, sediul PatriarhieiRusiei, aflat\ atunci în renovare. Am fost [i la unspectacol de oper\ [i la teatrul ]ig\nesc. Umblînd peStarîi Arbat încercam s\ m\ identific cu lumea cetrecea prin fa]a mea. M\ sim]eam destul de stingher.Visul meu era s\ ajung s\ simt sub t\lpi p\mîntul pecare-l p\r\siser\, plecînd cîndva, în pribegie, [istr\mo[ii mei... Pe Grigore Vieru îl cuno[team dinc\r]i. Îi citisem versurile. Îl admiram. Nu [tiam îns\c\ poetul are cuno[tin]\ de existen]a mea. Astfelc\ nu mic\ mi-a fost surprinderea, cînd într-osear\ am fost anun]at de la recep]ie c\ un scriitor dinBasarabia vrea s\ urce pîn\-n camera mea... Ampetrecut, la un pahar de coniac, adus de el din Chi[in\u,o parte din noapte, punînd ]ara la cale. Am vorbitdespre Eminescu [i Pu[kin, despre Labi[ [i Esenin,despre Dostoievski, Gogol, Creang\ [i Rebreanu.Despre Breban, Preda, despre Cinghiz Aitmatov [iVladimir Rasputin... Din c`nd în cînd Grigore Vieruîmi f\cea semn s\ vorbim mai încet. În plin\ perestroik\,eram urm\ri]i cu aten]ie. Ne confesam în [oapt\, apoiuitam de supraveghere [i ridicam glasurile. Am vorbitdespre C\in]a lui Abuladze, dar [i despre Epoca deaur [i Cortina de fier. Speram la o schimbare. Îns\nici o clip\ nu ne-am gîndit c\ peste cî]iva aniURSS-ul se va destr\ma... Dup\ cum nu ne-am gînditc\ libertatea va deveni un motiv de ur\ [i de vrajb\...L-am reîntîlnit de nenum\rate ori, [i la Ia[i, laBucure[ti, [i la Chi[in\u. Am stat îndelung de vorb\,dar niciodat\ nu ne-am sim]it mai aproape ca atunci....Ultima întîlnire mi-a relevat un GrigoreVieru sl\bit [i deprimat. Cum îl [tiam prietenosdin fire, i-am f\cut de cîteva ori cu mîna. De[i priveaîn direc]ia mea nu mi-a r\spuns. La sfîr[itul recitalului,m-am apropiat de masa unde st\tea dînd autografe.L-am salutat. A tres\rit zîmbind cu oare[icaream\r\ciune. „Tu e[ti Nichita?“ mi-a spus. „Eu sînt,“am zis. B`jbîind instinctiv cu mîinile, poetul mi-ac\utat chipul: „Iart\-m\, te recunosc numai dup\voce. Din pricina bolii, aproape c-am orbit...“Ceva mai tîrziu l-am v\zut coborînd treptele. Erasprijinit de o parte [i de alta de cîte o frumuse]eblond\, care îi c\l\uzea pa[ii s\ nu alunece în gol.Apoi nu peste mult timp a venit [i vestea... Totcoborînd, Grigore Vieru s-a în\l]at la cer.sporindu-[i rodul mereu,c\ci rodirea [i lucrul meuîntru slava-]i nem\surat\ este[i n\zuin]a mea,spre gloriacerurilor celor mai înalte!..Tres`rireMai veche ca ieri, mai nou\ ca mâine,omenirea apuc\bucata de pâine.Nichita DANILOVO lacrim\ zâmbe[te,o lacrim\ ne doaremai credem în imagini [i-n clipe trec\toare....C\ n-am în]elesîn al vremii amurg,ucide-m\ ,Doamne, cu pietre,când- fluturi bezmetici-petalele curg,otrav\ s\ beau d\-mi, de sete,f\ focul mai mare la rug!..Nicolae Petre VRÂNCEANU13România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009

Mutatis mutandis, se poate spune c\ Radu Ulmeanu scriepoezie, a[a cum Nicolae Breban scrie proz\. Un suflu vitalîi dicteaz\ textele într-un fel de dicteu automat, debarasatde orice urm\ de cenzur\ estetic\ sau ra]ional\.c o m e n t a r i i c r i t i c eRADU ULMEANU, directorulexcelentei reviste de cultur\„Acolada“ din Satu Mare, [i-apublicat la editura timi[orean\Brumar, o consistent\ antologiedin lirica proprie, Laptele negru.Primind acum câteva s\pt\mâniacest op cu un aspect destul deoldie (coperta cartonat\, deloc înnota luminoas\, devenit\ marcade identitate a volumelor de poezie tip\rite deeditur\, aminte[te mai degrab\ de c\r]ile de versuripublicate în anii [aptezeci), am fost convins c\ estevorba de o apari]ie mai veche, pe care autorulmi-a trimis-o ca un gest de amici]ie pentru colaborareamea la revista pe care o conduce. Citind maiatent datele tehnice ale volumului, am constatatc\ el a fost publicat în anul... 2008. În loc s\ m\lumineze, precizarea m-a b\gat [i mai tare în cea]\.S\ m\ explic de ce.Radu Ulmeanu este o prezen]\ mai degrab\discret\ în peisajul poeziei contemporane. Numeles\u nu apare în principalele istorii literare ap\ruteîn anii din urm\ (Alex {tef\nescu [i NicolaeManolescu). Nu este pomenit nici în Dic]ionarulesen]ial al scriitorilor români, coordonat de MirceaZaciu, Marian Papahagi [i Aurel Sasu, dar are partede un capitol, redactat de Ion Cristofor în Dic]ionarulscriitorilor români, realizat sub coordonarea acelora[iautori. În schimb, simpla parcurgere a fragmentelorcritice care înso]esc volumul demonstreaz\ c\asupra versurilor sale s-au pronun]at de-a lungultimpului nume grele ale criticii de la noi: NicolaeManolescu, Marian Papahagi, Gheorghe Grigurcu,Barbu Cioculescu. Alt lucru curios legat de poetulRadu Ulmeanu: dac\ mai to]i scriitorii români auîncercat s\ se reinventeze dup\ schimbarea de regimpolitic din decembrie 1989, punând accentul petextele scrise în libertate sau publicând edi]ii bini[orrevizuite ale textelor mai vechi, autorul volumuluiLaptele negru mizeaz\ înc\ estetic pe versurilescrise în timpul comunismului. Poemele elaborateîn cei 19 ani de libertate ocup\ doar 20 din cele250 de pagini ale c\r]ii. Iar ultimul poem dincuprinsul antologiei este datat 22 iunie... 1995.Dintre exege]ii lui Radu Ulmeanu, GheorgheGrigurcu a subliniat cel mai bine elementele caredau nota de specificitate, uneori contradictorie, aversurilor sale: „Sangvin, dar [i cerebral, impulsivdar [i sceptic, poetul antreneaz\ în versurile d-salesim]\minte [i atitudini apte a-i contura o identitatecare-l a[az\ în familia autorilor st\pâni]i de pornirivitale, inadaptabili printr-un surplus de energie“.Observa]ii riguros exacte, exprimate într-un felsau altul de to]i cei care, înc\ din anii ’70 ai secoluluitrecut, au analizat poietica lui Radu Ulmeanu.De la primele poeme scrise la mijlocul anilor ’60(perioada maximei libert\]i în comunism) devinelimpede c\ accentul liricii sale cade pe viziune [ipe tr\ire, în detrimentul grijii pentru form\. Atuncicând sentimentele sparg pieptul poetului, iar viziuneaune[te cerul [i p\mântul, când imaginile se revars\în cascad\, cine s\ se mai împiedice de-o rim\[chioap\ sau de un ritm ceva mai poticnit.Viziuneapoetic\ se balanseaz\ non[alant între expresionism,suprarealism [i un romantism hiperbolic de carenu sunt scutite nici m\car momentele de maximintimism. Radu Ulmeanu este un revoltat – violen]aeste o alt\ tr\s\tur\ unanim observat\ a versurilorsale – chiar dac\ sursa nemul]umirii sale nu esteprea u[or de depistat: „De dogm\ pus la zid [iîmpu[cat,/ plin de tramvaie în cap [i cu momâile/al\turi, stau pe drumuri, ca s\ vin\/ r\zboaiele, cuavioane huruind./ Sus este imperiul motoarelor./Pe jos, prin praful vacilor, mi[c\/ din picioareuniversul/ încet,/ pierdut prin min]ile noastre“(Risc, p. 27). Mutatis mutandis, se poate spunec\ Radu Ulmeanu scrie poezie, a[a cum NicolaeBreban scrie proz\. Un suflu vital îi dicteaz\ texteleîntr-un fel de dicteu automat, debarasat de oriceurm\ de cenzur\ estetic\ sau ra]ional\. În fluxulacestei scrieri „posedate“, dominate de elanurivitaliste, r\sar ca din neant versuri de mare frumuse]e[i delicate]e. „P\s\rile ]i s-au lipit de piept, tremurând,/IntimismviforosRadu Ulmeanu, Laptele negru, Antologie deversuri în selec]ia autorului cu o prefa]\ deGheorghe Grigurcu, Editura Brumar,Timi[oara, 2008, 250 pag.cu câte un scâncet, parc\ lovite/ de inima ta b\tându[or,/ ca un mânz nen\scut, din copite.“ (Ca dintrunm\r, p. 171) Ultimele dou\ versuri justific\ dinplin compara]ia lui Nicolae Manolescu: „pietrescumpe montate într-un colier banal“. Iar acestanu este singurul exemplu care se poate da. Versuride poet adev\rat se pot cita la tot pasul, chiar dac\ele nu reprezint\ decât bomboanele ornamentale(superbe) ale unei pr\jituri nu întotdeauna izbutiteîn ansamblul ei. Frumoaseîn echilibrul lor sunt[i unele versuri dinpoemul În perioadelede aur: „Vezi, b\nu]iide argint care se puneaupe ochii deschi[i aimor]ilor/ erau o calefireasc\ de st\vilire aunei raze uranice/ f\cândleg\tura între trupul loramor]it/ [i o sensibilitateanonim\ a sferelorsun\toare“. (p. 167)Radu Ulmeanu esteun poet al iubirii de ofactur\ cu totul special\.Femeia iubit\ este ofiin]\ în preajma c\reia„îmb\trânesc copacii“,peste care cad „to]i vecii“[i a c\rei frunte e„zbenguit\“ de clopote.Celor doi îndr\gosti]ile este dat s\ tr\iasc\ „orgasmul universului/ înîmbr\]i[area lui cu neantul/ [i ]â[nirea fierbinte aluminii/ care ne spal\ obrajii“. Acest intimismviforos, retorica hiperbolic\ aplicat\ liricii erotice,de sorginte romantic\, cam desuet\ pentru mileniulîn care am intrat, poate s\ plac\ sau nu. Sunt imnuriale iubirii, dup\ model Ioan Alexandru sau IonGheorghe, executate de o fanfar\ de strad\ cu toateinstrumentele, inclusiv al\muri. Eu unul a[ preferamai mult intimism, dar asta nu înseamn\ c\ fanfaranu are sus]in\torii ei.Antologia Laptele negru aduce o revela]ieimportant\: autorul ei este un poet postmodernavant la lettre. Chiar dac\ exemplele de pân\ acumnu sugereaz\ acest lucru (nimic nu pare mai dep\rtatde retorica avântat\ a lui Radu Ulmeanu decâtbanalul, starea de normalitate, discursul minimalal poe]ilor genera]iei ’80) exist\ elemente caresus]in o astfel de ipotez\. În versurile lui RaduUlmeanu este vizibil un întreg sistem de referin]eculturale (aluzii, citate explicite, dialog – uneoriironic - cu idei [i imagini mai mult sau mai pu]innotorii (de obicei, mai mult), care îl plaseaz\ înplin postmodernism. Lectura în cheie postmodern\mi se pare cea mai profitabil\ pentru textele acestuipoet greu de înseriat. Prin retoric\, imagistic\ [iideatic\ versurile sale trimit cu gândul spre IoanAlexandru, Ion Gheorghe, dar [i Nichita St\nescusau Lucian Blaga. În alte poeme sunt cita]i directsau parodia]i discret poe]i precum Bacovia, Villon,Mallarmé, Baudelaire. Numele maestrului admiratpoate str\bate meteoric pagina, înnobilând-o(„Bacovia în mine, delirant,/ bea un pahar devin, se simte-acas\“). O stare de spirit este în m\sur\s\ trimit\ cu gândul la atmosfera unui poem celebru(„Implor iubirea ta acum, chiar mil\,/ precumBaudelaire într-un sonet iubit“) sau îl determin\s\ intre în dialog direct cu versurile celebrissimeale unui clasic al modernit\]ii poetice („Carneami-e trist\, vai, ca-n Mallarmé,/ iar c\r]ile nu[tiu de le-am citit/ chiar toate...“ (p. 198). Cusau f\r\ [tiin]\, autorul este un textualist înc\din anul 1977, înainte ca Mu[ina, C\rt\rescu &comp. s\ fi adus acest termen la notorietatea decare se bucur\ ast\zi. El î[i comenteaz\ dezinvoltdificult\]ile facerii poemului la care tocmai lucreaz\:„Cum fac explozie în mine/ stelele, vroiam s\ spun[i m-am oprit,/ m-am apucat cu mâinile de cap,/cu gândul la poezia pe care tocmai era s\ oscriu// Iar poezie, mereu poezii,/ mereu în lumeaasta mitoman\, în carnea literei,/ spânzurat, nenorocit,cu sufletul împr\[tiat,/ cu ochii holbându-se.“ (Undomeniu al meu, p. 151).Parodiind un cli[eu brevetat de Petre MihaiB\canu în presa de la începutul anilor ’90 am puteaîntreba (retoric?) : „Ce a]i f\cut în ultimii 14 ani,domnule poet Radu Ulmeanu?“ Chiar [i în absen]aunui r\spuns precis, poezia acestui original autorar trebui revizitat\. •PUBLICITATE

a c t u a l i t a t e aUn roman ratat21 noiembrie 1979. Firea omului se mole[e[te de prea mult fantastic[i de fantezie,- adagiul unui moralist ursuz. (Moto)Intriga f\cut\ pe aventurile echipei de sudori `ntâlnit\ `n trenulde Ia[i.Vezi inginerul ei [ef oarecum [i poet amator de aforisme care `ncampania sa scrie lozinci mobilizatoare pentru masele care...a[teapt\ s\ fie `ncurajate...A CONSTRUI ~NSEAMN| A SUDA, mai `ntâi, apoi UNIREESTE SUDUR|...A SUDA ROMÂNIA ~NSEAMN| A CONSTRUI...SUDURA PLUS ELECTRIFICAREA `nseamn\ PROGRES... [ialtele urmate de cânt\ri [i mar[uri care exaltau masele.E un fel de Gogol, `ntre Revizorul [i Suflete moarte.O replic\ la fantomaticele peregrin\ri ale lui Cicicov, la inspec]iilerevizorului.Echipa `ncepe s\ caute cazanele sparte sau cr\pate din fabrici, deprea mult\ tensiune, suprasolicitate, ori de prea mult\ vechime, s\ lelipeasc\, prin sudarea lor, care le face ca noi, rezistente pân\ la urm\toareapleznitur\...Inginerul-[ef consemneaz\ totul. D\ la gazete rezultatele, undeapar [i modific\rile exagerate.Treptat, echipa de sudori, alc\tuit\ din [ase muncitori tineri recruta]ide inginerul-[ef [i poet amator, inspiratorul mi[c\rii na]ionale, cucânt\rile [i lozincile ei, care au cuprins toat\ ]ara, `ncep s\ `ntâmpineaspecte noi ale inspec]iilor...Au de a face cu televizoare umflate, la propriu, m\rite, ocupândchiar spa]iul `nc\perilor unde se aflau – [i c\rora când, li se d\ drumul,vorbesc `ntr-o limb\ româneasc\ imposibil\, de ne`n]eles.Sau dau [tiri care de care mai aiuritoare, - mari inunda]ii, puternicecutremure, incendii devastatoare, urmate `n România, la noi, de cuvânt\riale Conduc\torului pline de speran]\ [i de optimism...Inginerul caut\ s\ explice totul, atenuându-le, l\murind echipalui de muncitori care nu are atâta [coal\ ca el, - c\ undeva n-au f\cuto sudur\, c\ lipse[te SUDURA ESEN}IAL|, din neglijen]\, [i trebuieneap\rat s\ caute locul `n care ea trebuie remediat\...Apoi, - tot treptat, - `ncep s\ se strice [i butoanele aparatelor deradio, - [i ele!..., [i volumul audi]iilor cre[te, pân\ devine de neauzit...Discursuri n\ucitoare, fraze neinteligibile, fanfare executând mar[uriner\zboinice.Lumea le asculta ca tr\znit\, cu un fel de religiozitate, unii `nchinândusela iu]eal\, pe furi[...Au fost `ntâmpl\ri cu oameni care, umfla]i [i ei deodat\,...nu c\au cr\pat,... ci au decolat `ncet-`ncet [i s-au ridicat la cer, unde disp\rur\ca sup]i de o colosal\ for]\ de absorb]ie...Dar cel mai interesant caz a fost acela `n care, echipa de sudorichemat\ urgent, a constatat... unul, care, `n loc s\ se umfle, selungise pân\ ce dep\[ise Palatul telefoanelor de pe Calea Victoriei...Inginerul-[ef nu mai putea s\ se `n]eleag\ cu oamenii s\i. S\ le maidea l\muriri.El p\rea cufundat `ntr-o pâcl\ deas\ a Inexplicabilului.~n alt\ zi, `ntr-una din pie]ele centrale ale Capitalei, ce p\rea abiasc\pat\ dintr-un cutremur de gradul opt,... se v\zu o mare mul]imestrâns\, t\cut\, ascultând cuvântarea patetic\ a Cuvânt\torului, ommic, slab [i care d\dea din mâini, mâncându-l pe r...~n timp ce vorbea, se auzi un pocnet, iar mul]imea tres\ri. Speran]a!...Vorbitorul se opri.A doua pocnitur\ r\sun\ [i mai tare.Lumea `ncepu s\ se mi[te, vociferând.- Sta]i! le strig\ acela. Sta]i! c\ v\ dau... [i nu se mai auzi ce le d\sau cât, pe lun\.De fapt, sudorii nu mai aveau nimic de sudat.(Finalul e al lui decembrie 1989, real, ad\ugat p.s.) •UB SEMNUL globaliz\rii,Sal influen]ei limbii engleze[i al resurselor electronice,patriarhalele table risc\ s\devin\, prin simpl\ substituirede nume, modernulbackgammon. Jocul de tableeste, totu[i, prea popular,prin p\r]ile noastre balcanice,pentru a nu-[i p\stra numele tradi]ional,chiar cînd trece de la materialitatea lemnului[i de la z\ng\nitul zarurilor la ecranul decalculator, sau cînd practicarea sa se mut\de la balcoanele de bloc [i parcurile publicela cluburi [i concursuri. Numele nu s-apierdut nici în valul francofon, un secol înurm\, nefiind pîn\ la urm\ înlocuit dedenumirea francez\ tric-trac. Multe paginide internet atest\ echivalen]a termenilortable [i backgammon, ba chiar pun peprimul loc cuvîntul vechi. E drept, seschi]eaz\ [i o specializare, termenul englezfolosindu-se pentru alte variante ale joculuidecît cele tradi]ionale, mai ales pentru celefolosite în competi]ii interna]ionale.Jocul e vechi (originea sa oriental\ eexplicat\ în enciclopedii, ca [i r\spîndireasa în Occident), dar pentru spa]iul românesctrebuie s\-i presupunem p\trundereaprin filier\ turceasc\ [i greceasc\. Termenultable (care a avut [i variantele vechi tavle,tavlii, tablii etc.) provine din turcescultavla [i grecescul távli (la care s-au ad\ugatulterior [i alte forme moderne provenitedin latinescul tabula). Atest\rile celemai vechi ale formei tavlie (înregistrate înDic]ionarul limbii române, DLR, tomulXI, Litera T) provin din secolul al XVIIlea,cînd cuvîntul era folosit în construc]iaa juca în tavlii sau în tablii: „Dup\ prînz,unii juca în tavlii“ (Herodot, traducereîn manuscris din 1645). Se pare c\ termenuldenumea deja mai multe variante ale aceluia[ijoc, sau chiar mai multe jocuri înrudite,care presupun o tabl\ de joc [i zaruri.În Îndreptarea legii, codul de legimuntenesc din vremea lui Matei Basarab(1652), se spune c\ „episcopul, sau preotul,sau diaconul carele joac\ în tablii [i e be]iv,sau s\ se p\r\seasc\, sau s\ li se ia darul.Tabliile s\ cheam\ [i coinacele [i harje]ileceale ce joac\“ (p. 130). Potrivit DLR,h\rjeate sau harje]i (termen de originemaghiar\) sînt „t\bli]ele de joc“. Coinacee un termen vechi [i popular (chiar argotic)pentru zaruri [i pentru unele jocuri cuzarurile. Laz\r {\ineanu l-a explicat caîmprumut din turc\, prin cuvîntul kainak,care ar însemna „articula]ie“; VladimirDrimba a propus ca surs\ termenul dialectalturcesc koynak, cu sensul „ar[ice“. {inumele jocului de ar[ice e de origine turc\,cuvîntul ar[ic (din turcescul a[ik) desemnîndun os al articula]iei, la animale, folositDespretableîn respectivul joc de îndemînare. De altfel,zarul însu[i e cuvînt turcesc (în limba vecheap\rea ca masculin, cu pluralul zari). Zarurilese f\ceau din os, a[a c\, metonimic, nu ede mirare s\ întîlnim oase cu sensul „zaruri“(în argou, sensul este curent pîn\ ast\zi).Revenind la table, e de observat c\ [ialte elemente esen]iale ale sale sînt denumiteîn român\ prin cuvinte de origine turc\:micile discuri care se mut\ pe tabl\ sîntpuluri (în turc\, termenul pul are acestsens), chiar dac\ apar [i sub numele maigeneral de piese. În fine, cuvîntul victorieinete (în care adversarul n-a apucat s\ scoat\din joc nicio pies\) este mar] (din turcesculmars, cu acela[i în]eles). Expresia a facemar] pe cineva – „a reduce la t\cere“, „aînvinge în mod zdrobitor“ – se folose[teast\zi [i în afara jocului de table. {i alteexpresii ale jocului („[ase-[ase, poart\-ncas\“) au intrat în uzul mai larg. Un titlurecent de ziar exploata efectul metaforical formulei: „Georgia-Ucraina, poart\-ncas\“ (Cotidianul, 18.08.2008). Numelede agent tablagiu are mai multe sensuri,între care supravie]uie[te [i cel de „juc\tor(pasionat) de table“: „«Dac\ ai atins piesa,o mu]i!», sun\ o regul\ nescris\ a tablagiilor.A[a c\, dac\ te ia mâna pe dinainte, nute mai po]i r\zgândi. Zarurile trebuie musais\ cad\ în interiorul «suprafe]ei de joc»,altfel rezultatul arunc\rii lor nu este valabil.De asemenea, pulurile scoase din joc dec\tre piesele adversarului trebuie a[ezatepe «bar\» (muchia cutiei) [i nu ]inute înmân\ de c\tre juc\tor“ (Ie[eanul, 16.01.2007).Am reprodus acest citat destul de larg pentruc\ el con]ine mai multe cuvinte [i expresiiale jocului [i pentru c\ mi se pare c\ sugereaz\[i o explica]ie pentru expresia familiar\a sta pe bar\: piesele scoase din joc la tablestau efectiv pe bara cutiei, realizînd operfect\ metafor\ a întreruperii for]atedintr-o activitate. Evident, e o simpl\ ipotez\([i alte jocuri pot presupune ie[irea din joc[i, poate, statul de o bar\), dar care mi separe plauzibil\, dat\ fiind r\spîndirea joculuide table, deci familiaritatea vorbitorilorcu termenii [i situa]iile sale.Prezen]a constant\ a jocului de table învia]a cotidian\ are [i numeroase ilustr\riliterare, între care a[ aminti scenele dinDuiliu Zamfirescu, Via]a la ]ar\, în careeleganta, în]eleapta [i îndr\gostita Sa[aîl înva]\ pe Matei s\ joace: „Sa[a întinsetablele pe mas\ [i-i ar\t\ cum se a[eaz\pietrele, cum se arunc\ zarul, cum umbl\jocul, cu înlesnirea unui adev\rat stîlpde cafenea“, sau cea a jocului în desf\[urarepe care îl g\se[te Felix, în casa rudelorsale, în Enigma Otiliei. De dragul acesteiistorii culturale, tind s\ cred c\ tablele vorr\mîne table [i tablagiii nu se vor transformaintegral în juc\tori de backgammon. •România literar\ nr. 5 / 6 februarie 20091 5

` n c u l i s e l e c \ r ] i iRomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 200916SUNTEM invada]i de c\r]i. Cititorul obi[nuit numai [tie ce s\ aleag\ din pestri]a ofert\ editorial\,iar reperele lui principale sunt adesea pre]ul,imaginea de pe copert\, banderola ro[ie careanun]\ un premiu sau textul de pe coperta apatra. Cum arat\ îns\ cartea privit\ „din culise“?Ce calit\]i [i, mai ales, ce defecte se dezv\luieatunci când cititorul prive[te un volum cu lupa specialistului?Ce surprize ai când preferi o edi]ie ieftin\? Studen]iide la masteratul de Teoria [i practica edit\rii de laFacultatea de Litere din Bucure[ti (absolven]i de la diversefacult\]i din Capital\ [i din ]ar\) au consemnat câtevaobserva]ii legate de însu[irile „tehnice“ ale c\r]ii: gre[elide corectur\, redac]ionale sau de tehnoredactare, remarcilegate de copert\. Alegerea c\r]ilor prezentate mai josle apar]ine în întregime, au analizat de-obicei chiar ceeace citeau în perioada experimentului. În discu]ii, studen]iiau criticat câteva mode editoriale care ]in de publicitateaagresiv\: textele de coperta a IV-a cu infla]ie de „cel mai“,„cea mai“ [i alte superlative cli[eizate care p\c\lesctot mai pu]ini oameni. Absolven]ii de la Arte Plastice aucriticat aspectul compozit al coper]ii I (tip OTV) cu semnalepublicitare care se submineaz\ reciproc [i tendin]a totmai accentuat\ spre kitsch. A fost l\udat\ elegan]acopertelor de la noua Editur\ ART. A fost remarcat, îngenere, profesionalismul marilor edituri. Totu[i inova]iaEditurii Polirom de a împacheta c\r]ile în folie de plastica deranjat pe toat\ lumea (exemplarul pe care îl cumperitrebuie s\ poat\ fi r\sfoit, „nu cumperi mâ]a în sac“ [inici „mezeluri în vid“), iar la textele de coperta a IV-a aleEditurii Humanitas a fost criticat\ lungimea uneoriexcesiv\ (transformarea lor „în recenzie“ sau „lucrarede doctorat“). N-a fost g\sit\ carte f\r\ m\car câtevagre[eli de corectur\, de punctua]ie [i de redactare. Cumîns\ din simpla lor enumerare ar fi ie[it o bro[ur\, amselectat numai cazurile cu expresivitate. Lista de mai joseste a[adar o variant\ mult prescurtat\ a defectelorobservate. {tiu foarte bine cât de greu este s\ editezi,în condi]iile de azi, f\r\ gre[eal\ [i a[ putea da, la rândulmeu, destule exemple din experien]a mea cu seria „Carteade pe noptier\“ (le-am folosit la curs). Pe de alt\ parte,impresia general\ c\ procesul de editare scap\ de subcontrol [i c\ sunt tot mai pu]ini redactori buni, e tot maiacut\. Paginile care urmeaz\ sunt un simplu semnalde alarm\. {i o publicitate gratuit\ pentru c\, nu-i a[a,„nu exist\ publicitate negativ\“. (Ioana Pârvulescu)URMUZ. Pagini bizare. Pite[ti: Editura Nomina, 2007.Bizar [i din punct de vedere editorial, Urmuz reu[e[te,în mai pu]in de 50 de pagini, s\ devin\ mai absurd dincauza gre[elilor de editare a c\r]ii.În primul rând, observa]ii care ]in de aspectul exterior:coperta I, f\r\ impact, reproduce o imagine cu ni[te cuvintedin fabula Cronicari amestecate într-o manier\ dadaist\, iarnu urmuzian\; coperta a IV-a [i cotorul seam\n\ cu paginilealbe ale revistei avangardiste unu, din perioada verii [i aconcediilor.În al doilea rând, gre[eli tipografice: hârtia este de o calitateatât de slab\ încât lectorul poate citi [i pe partea cealalt\f\r\ s\ se mai oboseasc\ s\ dea pagina, iar tu[ul este imprimatîn mai multe nuan]e de gri într-un singur paragraf.{i, cum Urmuz este un precursor al avangardei române[ti,a[ezarea în pagin\ iese [i ea din canoane, astfel încât de la opagin\ la alta textul o ia când spre stânga, când spredreapta. În schimb, indexul cuprinde lista scrierilor înordine alfabetic\ [i nu în cea cronologic\, iar ultima fil\ con]inetitlurile editurii cu pre]urile [i reducerile aferente.Gre[elile de corectur\ sunt cu zecile, de la cele de liter\(una în plus sau în minus – ce mai conteaz\!) la desp\r]iri însilabe [i câte altele. Men]ionez doar gre[elile de redactare flagrante:– p. 11: fraza– „Când vede peiubitul s\u Cotadic\, cu toate pocniturile[...] nu aputut reu[i s\ pun\în nedumerire penaivul care a avutimpruden]a s\-lcontrazic\.“, esteneterminat\, de[iare punct; trebuias\ se continue cu„atunci, Dragomir...“– p. 41: Pu]in\metafizic\ [iastronomie începeastfel: „{i iar\[i,cine dintre noi sepoate plânge c\for]a primordial\[...]“; urmeaz\ alteCând lecturase transform\în chindou\ paragrafe [i abia al patrulea este paragraful cu care arfi trebuit s\ înceap\ textul: „La început – ziser\ to]i comesenii...“– p. 42: „C\ admi]ând c\ ele se învârtesc numai din propriullor gust [...] f\r\ nici o inten]ie cât de mic\ de procopseai (sic!)pe setea mul]imilor [i a distan]elor mari. Parc\ ar fi chiar pu]incomic s\ te învârte[ti în veci de veci gratuit [i numai pentrua te vedea al]ii...“; cuvintele subliniate apar]in ultimului paragraf„{i oare merit\ osteneala s\ ]ii s\ descoperi [...]. Are seteamul]imilor...“Bizar, nu? Dar în alt sens decât cel urmuzian!Florentina DAMIAN*MARGARET ATWOOD. Penelopiada. Bucure[ti: EdituraLeda, 2008. Seria Mituri. Traducere din limba englez\ deGabriela Nedelea.Cartea nu abund\ în gre[eli flagrante, probabil [i pentruc\ este o apari]ie editorial\ nou\. Impresioneaz\ pringrafic\, realizarea coper]ilor, legarea paginilor sau prin aranjarea`n pagin\. Prezentarea de pe coperta a patra: Vrem s\ v\ spunemaltfel povestea... este simpl\, dar potrivit\ pentru seria dincare face parte romanul, precum [i pentru subiectulacestuia. Notez câteva gre[eli care stric\ pl\cerea lecturii.Gre[eli de redactare– folosirea excesiv\ a pronumelui demonstrativ „ce“ înlocul lui „care“:– topic\:– p. 27: „Îns\ ar trebui s\ nu m\ plâng.“ [Îns\ n-artrebui s\ m\ plâng.]– p. 46: „î[i [i permitea, pentru c\ era putred de bogat.“[[i î[i permitea pentru c\ era putred de bogat]– exprimare:– p. 49: „dar, ca o scuz\, trebuie s\ subliniez c\“ [dar,ca scuz\, trebuie s\ men]ionez c\]– p. 94: „astfel ca atunci când avea s\ se întoarc\“[astfel încât atunci când avea s\ se întoarc\]– p. 94: „Valorezi decât o mie de Elene.“ [Valorezi maimult decât o mie de Elene]Gra]iela DUMITRIC|*YVES VELAN. Je. Editura Poche Suisse. (Colec]ia L’Âged’Homme)La gre[elile de redactare, respectiv de corectur\, nu suntde spus lucruri importante. Legat de tehnoredactare o surpriz\nepl\cut\: la cuprins, paginile capitolelor nu corespund cuceea ce este în carte – capitolul 1, care începe la pagina 10în carte, este trecut la cuprins la p. 15, apoi colon titlulapare la 3-4 pagini o dat\. Cam atât în ceea ce prive[te c\r]uliamea... m\ refer la lucruri grave [i evidente. În rest, eu zic c\e a[a cum ar trebui sa fie o carte care provine de la o editurace se respect\! Nu se abate de la cerin]ele editoriale fire[ti [inu face rabat de la ceea ce înseamn\ o editur\ precumPoche Suisse. Am ales aceast\ carte, a lui Yves Velan,pentru c\, în opinia mea, e un model de a[a da. P\cat c\asemenea alegeri se fac mai u[or în peisajul editorial dinalte ]\ri.Olivia GLIGOR*FRANÇOIS LELORD, CRISTOPHE ANDRÉ. Cum s\te iube[ti pe tine: pentru a te în]elege mai bine cu ceilal]i.Bucure[ti: Editura Trei, 2003. (Colec]ia Psihologie Practic\).Traducere de Daniela A. Luca. Titlul original: L’estime desoi. S’aimer pour mieux vivre avec les autresEste o carte din care transpar cuno[tin]ele [i experien]acelor doi psihologi, care teoretizeaz\ [i dau solu]ii practicelegate de problema încrederii în sine. La o prim\ lectur\, încazul în care e[ti foarte interesat de subiect, erorile de scriitur\pot trece neobservate, de[i, chiar [i a[a, se simte în traducerearomâneasc\ lipsa de firesc a limbajului. Substan]a c\r]iicontrasteaz\ a[adar cu lacunele la nivel de redactare, traducere[i corectur\, din care selectez doar câteva:– p. 26: „circumstan]ele în care suntem determina]i s\vorbim despre noi-în[ine pentru «a ne vinde» sau pentru aplace“ [noi în[ine, pentru a pl\cea]– p. 137: „ei (oamenii cu stim\ sc\zut\ de sine) cresc risculde a se forja o imagine de «loser» sau de «victim\»“ [risculde a crea o imagine]; „consolarea ob]inut\ va fi de altfel dince în ce mai pu]in conving\tor“ [conving\toare]– p. 170: „pentru a ie[i din labirinte“ [labirinturi]– p. 174: „Într-un caz, stima de sine cre[te; în cel\lalt,ea diminueaz\“ [ea se diminueaz\]– p. 178: „scoruruile“ [scorurile]– p. 183: „u[utin]\“ [u[urin]\]– p. 213: „judecat\ social\ foarte negativ\“ [foartenefavorabil\; „negativ“ nu are grad de compara]ie]– p. 217: „Pe de alt\ parte, nu folosirea ocazional\ amecanismelor de ap\rare este cea care pune probleme, recurgereaexcesiv\ la ele: o persoan\ care râde mereu de ea [i nueste «niciodat\ serioas\» las\ adesea o senza]ie de disconfortinterlocurorilor s\i, care percep clar aspectul defensiv aunui comportament sistematic de autoderâdere.“ [Pe lâng\lipsa de naturale]e a limbajului: aspectul... unui comportamentsistematic de autoderâdere, exist\ gre[eli gramaticale:dezacordul „aspectul defensiv al unui comportament“, omisiunea„ci recurgerea excesiv\“]– p. 230: „târguiala corespunde unor nevoi mai fundamentaledecât se pare“ [fundamental nu are grad de compara]ie]– p. 234: „s\ fi gata s\ tri[ezi“ [s\ fii gata s\ tri[ezi]; „fiindgata s\ te ce]i cumplit cu partenerii“ [s\ te cer]i]– p. 235: „câ[tig personal, psihologic sau finanaciar“[financiar]; „dispozi]ia lor se posomor\[te“ [ei se posomor\sc,se întristeaz\]Diana Mihaela ILIESCU*CONSTANTIN VON BARLOEWEN. Cartea cunoa[terilor:Conversa]ii cu marile spirite ale vremurilor noastre. Bucure[ti:Editura Art, 2008. (Colec]ia Ocheanul Întors). Traduceredin limba francez\ de M\d\lin Ro[ioru.Citim pentru c\ ne place, pentru c\ trebuie sau pentruc\, pur [i simplu, nu [tim s\ tr\im altfel. C\r]ile sunt ca s\biilecu dou\ t\i[uri: ele cuprind între pagini informa]ii vitale, luminecunoscute, personaje dragi, dar ascund [i o munc\titanic\ de traducere, de redactare, de corectur\.Cartea cunoa[terilor strânge laolalt\ personalit\]i [tiin]ifice[i culturale ale lumii contemporane. Ideile [i opiniile acestoradespre Om sunt prezentate accesibil, sub forma unor dialoguri.Avem astfel toate datele unei c\r]i de succes. {i totu[i... T\i[ulsecund despre care vorbeam deformeaz\ corpul textului.Construc]ii nefericite de tipul „parcel\ de lume cunoscut\“,fraze alambicate [i f\r\ noim\, dezacorduri multiple, toateacestea împiedic\ cititorul s\ se bucure de carte. Mai mult,textul st\ sub semnul fran]uzirii limbajului. Ajungema[adar la un alt tip de problem\ (opus\ celei maioresciene)– fondul e bun, dar cu forma ce ne facem?Gre[eli de redactare– coperta a 4-a: „Spa]iul psihic este singurul «sacru» carene mai r\mâne [i, pentru ca acesta s\ poat\ supravie]ui tehnicii,drepturilor omului, justi]iei, în pofida binefacerilor ce se ascunddinapoia acestor no]iuni, pentru ca spa]iul psihic s\ poat\supravie]ui o reabilitare a no]iunii de revolt\ ca reîncepere,ca interoga]ie personal\, este indispensabil\.“ [fraz\ confuz\,aproape ilizibil\].– p. 17: „R\d\cinile mele nu sunt numai în tradi]ia meapropriu-zis\, r\d\cinile mele sunt, de asemenea, omenireaîn întregul ei.“ [formulare greoaie]„C\l\toria nu este decât metafora viitorului nostru, alacelei treceri...“ [dezacord]„O patrie e ca iubirea, e ca un poem, trebuie recreatenecontenit, reînnoite ve[nic.“ [dezacord]– p. 33: „...finitudinea uman\ con]ine o infinitudine, uninfinit; acest infinit, con]inut de aceast\ infinitudine, e ceeace numi]i...“ [barbarisme [i repeti]ii sup\r\toare]– p. 66: „...catharsisului ce survine în reprezentareaspectacolului tragic i se pot da un num\r infinit de forme...“[dezacord]– p. 72: „Ca în acele somptuoase case ale lui Dumnezeuc\rora arti[tii mexicani le-au dat form\ [i zeii trecutului s\-[i g\seasc\ loc în preajma altarelor.“ [fraz\ neclar\, f\r\ sens]– p. 73: „Putem cita, de asemenea, ciocolata [i cartofii.“[exprimare defectuoas\]Gre[eli de traducere– p. 35: „...omul este aproape obligat s\ caute alte moduride a tr\i, în afara formelor create de tehnicitate“ [fr. technicité– tehnic\]– p. 43: „...rezult\ exact din nevoia de ilimitat...“ [fr.illimité – nelimitat]– p. 49: „Acest lucru nu implic\, totu[i, c\ sucomb\într-un fel de tehnofilie...“ [fr. succomber – a muri]„...refuz s\ m\ supun terorismului [tiin]ificit\]ii...“ [fr.scientificité – caracter [tiin]ific]

` n c u l i s e l e c \ r ] i i– p. 59: „...lumea are o dimensiune spiritual\, o nelini[tespiritual\ ce nu poate fi surmontat\ a[a u[or...“ [fr. surmonter– a dep\[i, a învinge]– p. 76: „...am aprobat-o [i ne-am apropriat-o ca pe ceamai bun\ posibilitate...“ [fr. approprier – a-[i însu[i; exist\ [ineologismul a apropria, dar nu e cerut de context]– p. 208: „...banii pe care-i devers\m în aceste ]\ri...“ [fr.deverser – a v\rsa]Gre[eli de corectur\– p. 7: „...edi]ia fra-n]uzeasc\...„ (desp\r]ire incorect\ însilabe)– p. 31: „care s\ prop\v\duiasc\“ (vb. a propov\dui)Patricia Camelia MIHAIL*JOEY GOEBEL. Tortura]i-l pe artist. Bucure[ti: HumanitasFiction, 2007. (Colec]ia Raftul Denisei).Are pu]ine gre[eli de corectur\ [i de traducere, lucrucare n-a putut decât s\ m\ bucure. Singura precizare pe carea[ avea-o de f\cut [i care ar putea fi considerat\ o gre[eal\ s-ar referi la prezentarea c\r]ii de pe coperta a patra [i de pe celedou\ man[ete. Informa]iile se repet\ într-un mod sup\r\tor.Practic afl\m acela[i lucru [i de pe man[et\ [i de pe copert\;sunt folosite acelea[i cuvinte sau expresii; de asemenea, pecoperta a 4-a este dat un fragment în ghilimele, dar nu se spunede unde este luat (am aflat ulterior c\ este un citat dinroman). A[a cum spuneam, sunt pu]ine gre[eli de corectur\.Eu le-am g\sit pe acestea:– p. 116: „î]i place vreauna la [coal\“ [vreuna]– p. 256: „nu mai prea fac mare brânz\ de când tr\iesc maibine“ – gre[eal\ de topic\: [nu prea mai fac...]– p. 260: deci într-o mic\ masur\, ea f\cut parte dinvia]a mea în ultimii opt ani“ [ea a f\cut parte...]– p. 329: „de când m-am stabilit aici, mi-am dat treptatseama c\ e la fel de oricare alt loc“ [...c\ e la fel ca oricarealt loc]Tania NASTA*GARY CHAPMAN, JENNIFER THOMAS. Cele cincilimbaje ale scuzelor. Bucure[ti: Editura Curtea Veche, 2008.O carte practic\. O carte care te ajut\ s\ vezi anumite lucrurialtfel decât le vedeai pân\ acum. O carte didactic\. O cartepentru cei deschi[i spre a înv\]a. Dar o carte adresat\ adul]ilor– ceea ce nu se reflect\ în coperta cu un ursule].A[ vrea s\ m\ opresc asupra copertei a 4-a, care, dup\p\rerea mea, este prea plin\. Din [iragul paragrafelor careumplu aceast\ copert\, personal, a[ fi p\strat unul singur:„Pentru c\ to]i ne na[tem, cre[tem, ne îndr\gostim, ne c\s\torim,iubim, în[el\m, facem copii, divor]\m, plângem, uit\m [iiert\m. Pentru c\ suntem singuri sau împreun\, pentru c\suntem p\rin]i sau copii, pentru c\ ne pas\ de cine suntem,de cei din jur, [i mai ales pentru c\ fiecare dintre noi are ofamilie pe care o iube[te [i vrea s\ o protejeze. O colec]ie intim\de sfaturi, probleme [i solu]ii pentru fiecare membru al familiei;o familie cu adev\rat fericit\.“Gre[eli de redactare– p. 62: „...pentru a oferi exemple care vor demonstra cuma vorbi limbajul de baz\ al dragostei al partenerului v\ vorîncununa cu succes eforturile“– p. 130: „Dac\ face]i parte dintr-o echip\ acas\ sau laserviciu sau sunte]i membri al unui grup de studiu...“– p. 131: „În general am crezut c\ e[ti sincer, dar a fostun lucru care nu l-ai spus“ [lipsa lui pe este extrem de sup\r\toare]– p. 136: „Sper doar ca situa]ia s\ nu se înr\ut\]easc\ [imai r\u“– p. 160: „... capacitatea noastr\ de a î ierta pe al]ii...“– p. 172:„Este cât se poate de posibil ca respectivul eveniments\ revin\ în mintea con[tient\ în mod repetat“– p. 180: „Cred c\ ea considera c\ face ceea ce trebuie, darpe mine m-a f\cut s\ r\mân un sentiment de incompeten]\“– p. 181: „P\rin]ii sunt de obicei care muncesc din greu[i care au avut o copil\rie plin\ de lipsuri“– p. 202: „Am mâncat pr\jitura care mi-a spus mama s\n-o m\nânc“– p. 209: „... nu toat\ lumea este motivat\ s\ se supun\de consecin]e...“– p. 218: „Acest lucru m\ face s\ observ cea mai puternic\metod\ de a înv\]a copiii mai mari s\ vorbeasc\ limbajelescuzelor este propriul vostru model“– p. 233: „La sfâr[itul unui seminar despre limbajelescuzelor, Jackson [i Sarah au venit la sfâr[it s\-mi spun\...“– p. 241: „... nu voi ezita s\ v\ pl\tesc nota de plat\...“– p. 249: „... faptul c\ a î]i cere scuze...“– p. 255: „La mai mul]i ani dup\ terminarea consilierii...“[peste mai mul]i ani]– p. 275: „Ce le-a f\cut pe aceste scuze s\ sune ridicol?“Gre[eli de traducere:– p. 45: „...el era r\nit de c\tre mesajul de condamnare dinpartea lui Joy“ [în englez\, probabil, „by the message“]– p. 145: „M-am gândit mult în ultima lun\ despre limbajelescuzelor“ [în englez\, „thinking about“]– p. 152: „Nu vreau decât s\ risipesc tensiunea...“ [s\înl\tur]– p. 156: „Ea a strigat la voi, a[a c\ a]i strigat [i voi laea. V-a împins, a[a c\ a]i împins-o [i voi“ [referindu-se la osingur\ persoan\ – „you“= tu]– p. 210: „... s\ fi]i controla]i de c\tre starea emo]ional\din acel moment...“ [în englez\, „by the...“]Desen de LINU– p. 257: „... a fost asaltat de c\tre anxietate [i vin\“ [înenglez\, „by the“]– p. 275: „... afecta]i de c\tre scuzele noastre...“Gre[eli de corectur\:– p. 95: colon titlu „ANGAJAMENTUL SINCERL“– p. 97: „În acea sear\ m-am întors acas\ [i i-am luiAnne cât de mult o iubesc“– p. 138: „Janet suferea foarte mult, nu doar din pricinapierderilor recente, dar [i din cauz\ dependen]ei secrete a luiDave care data de mult\ vreme“– p. 162: „Deci cel care se simte r\nit [i furios din cauzaaltcuiva care ac]ionat într-un mod incorect...“– p. 166: „Cred c\ dac\ a[ fi [tiut despre cele cinci limbajeale scuzelor [i a[ putut s\-i apreciez sinceritatea...“– p. 176: „...adul]i tineri care emigraser\ în acel ora[ însperan]a unei vie]i mai bine“– p. 184: „De aceea, ceea ce î]i voi sugera s\-]i contactezifratele...“– p. 197: „... pot s\-]i spun c\ e o lec]ia pe care n-o s-ouit niciodat\...“– p. 207: „Vrem c\ îi înv\]\m pe copiii no[tri tr\s\turipozitive de caracter...“ [aici poate fi [i o gre[eal\ de traducere:vrem s\ form\m în copiii no[tri...]– p. 257: „Dup\ o s\pt\mân\, Neil ava remu[c\ri...“– p. 274: „... fiecare [edin]\ de termin\ cu un ultim gând...“– p. 280: „Ce subiecte ar trebui s\ aborda]i cu privirepropriile voastre gre[eli...“– p. 290: „De ce întâmpl\ acest lucru?“Nu pot s\ nu m\ întreb cu spaim\: Oare exist\ vreo cartef\r\ gre[eal\ la noi în ]ar\?Emanuela NICA*HENRYK SIENKIEWICZ. Quo Vadis. Chi[in\u: EdituraSigma, 1992. Traducere din limba polonez\ de Remus Luca[i Elena Lin]a dup\ edi]ia Henryk Sienkiewicz. Quo Vadis.Bucure[ti: Editura Univers, 1967.Mi-a fost foarte greu s\ citesc cartea Quo vadis în edi]iade la Editura Sigma, Chi[in\u, 1992. Coperta e inadecvat\,întrucât scoate în fa]\ ideea de erotism, iar nu pe cea deiubire în sensul cre[tin, care e de fapt ideea central\ a c\r]ii.Mai mult decât atât, ilustra]ia aleas\ [i culorile acestora dauimpresia c\ romanul ar fi un fel de bestseller kitsch.În al doilea rând sigla editurii nu este pus\ pe coperta I [inici nu poate fi numit\ sigl\, pentru c\ apare doar numeleediturii între cro[ete. Prima pagin\ a c\r]ii încadreaz\numele autorului, titlul [i colec]ia într-un dreptunghi cu aspectde tip\ritur\ de ziar, fapt accentuat [i de calitatea proast\ ahârtiei pe care se tip\re[te întreg romanul. Cartea sedeschide foarte greu. La sfâr[itul prefe]ei apare o imagine încare trebuie s\ presupunem c\ e scriitorul (de[i nu se men]ioneaz\nic\ieri acest lucru), care are aspectul unei reproduceri xerox.Oglinda paginii este inestetic\ deoarece corpul de liter\ [ispa]ierea dintre rânduri sunt foarte mici, ceea ce transform\lectura într-un adev\rat chin. Prezentarea de câteva cuvintea c\r]ii – de altfel ratat\ – se face într-un loc cu totul inedit:pe pagina penultim\! Traducerea este [i ea îndoielnic\, suntmulte gre[eli de traducere [i de corectur\, iar anumitecuvinte [i sintagme din latin\ sunt folosite în text f\r\ a fiexplicate în notele de subsol (f\r\ justificarea c\ ar fi u[or deîn]eles), fapt care face [i mai dificil\ lectura pentru persoanelecare nu cunosc limba latin\.Este o edi]ie care nu face cinste nici editurii, nici romanului,care este „clasic“. În urma analiz\rii c\r]ii din punct de vedereeditorial m-am întrebat: oare astfel de detalii te pot determinas\ nu mai cite[ti o carte bun\?Irina HMELNI}CHI*Din lips\ de spa]iu, selectez din celelalte prezent\ri numaicâte o observa]ie sau dou\:GABRIEL CHIFU. Relatare despre moartea mea. Ia[i:Polirom, 2008. Colec]ia Fiction LTD. Cel mai mare minusal lucr\rii îl constituie calitatea proast\ a hârtiei, care estetransparent\. Astfel, lectura este îngreunat\. Exist\,totodat\, [i alte defecte de tipografie precum: foile lipitedefectuos, pagini [ifonate/indoite etc. Frazele din francez\ar fi fost bine s\ aib\ traducerea în note de subsol. Sefolosesc alternativ formele nicio [i nici o.Raluca TOMA*HAROLD C. SCHÖNBERG. Vie]ile marilor compozitori.Bucure[ti, traducere Anca Irina Ionescu, Editura Lider,Seria „Cultur\ general\“. F\r\ an de apari]ie, cu date insuficientedespre autor [i prea multe pagini de publicitate la sfâr[it.Adrian APOSTOL*IRVIN D. YALOM. Plânsul lui Nietzsche. Bucure[ti:Humanitas, 2007, traducere de Luana Schidu. Câteva gre[elide punctua]ie, câteva formul\ri nefericite dar, pe de alt\ parte,„aspectul elegant, îmbinarea inspirat\ a culorilor de pe copert\“.Mihaela BEJAN*I. BERG. Dic]ionar de cuvinte, expresii, citate celebre.Bucure[ti: Editurile Saeculum I.O. [i Vestala, 2001. Gre[elide redactare [i câteva de corectur\, cu atât mai sup\r\toarecu cât este vorba de o reeditare; ]inem lista la dispozi]ia editurii.Geanina Cristina BUTNARIUC*MIHAIL DRUME{. Invita]ia la vals. Craiova: EdituraScrisul Românesc, 1989 (spulber\ mitul edit\rii îngrijite înaintede 1990).Milena UNCIULEANU*IOAN SCURTU. Ferdinand I. Bucure[ti: Editura Enciclopedic\,2001. Nu sunt trecute numele redactorului, tehnoredactorului,nu exist\ nici o informa]ie despre coperta c\r]ii; cartea nuare copyright [i nici descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale;p. 5: în cuprins nu este trecut indexul de persoane de la sfâr[itulc\r]ii; gre[eli de corectur\ [i neglijen]e stilistice, impresie decompozit.Antonia STROE*PIERRE BAYARD. Cum vorbim despre c\r]ile pe carenu le-am citit. Bucure[ti: Editura Polirom, 2008. (Colec]iaCollegium. Practic), traducere de Valentina Chiri]\. Titluloriginal: „Comment parler des livres que l’on n’a pas lus?“De fapt includerea ei într-o colec]ie de tip „practic“ creeaz\confuzie. Cartea e destinat\ unei colec]ii de tip „Râsul lumii“.Exist\ numeroase cacofonii (am înv\]at c\ unele ]in de firesculexprim\rii, precizez îns\ c\ le-am ales numai pe acelea careapar de foarte multe ori în text [i care devin sup\r\toare):„c\ cunoa[terea“; „c\ faptul c\“; „c\ cele“; „loc deloc“; „ceeace ceilal]i“; „c\ cel\lalt“; „c\ ceva“. Cele mai grave mi s-aup\rut îns\ exprim\rile confuze, care fac textul opac sau involuntarilar, ratând efectul voluntar comic.Nicoleta-Mihaela APREUTESEI*JEAN-BERNARD POUY, SERGE BLOCH, ANNEBLANCHARD. Enciclopedia loazelor, a rebelilor [i altor genii.House of Guides, 2008. Gre[elile sunt mai mult o dovad\ aneaten]iei sau a faptului c\ aproape fiecare editur\ încearc\ s\scoat\ lucr\ri pe band\ rulant\, atât pentru profit, cât [i pentruc\ trebuie respectat un plan editorial. Din nefericire, toateaceste lucruri primeaz\, urm\rindu-se cantitatea, iar nu calitateaproduselor editoriale.Valentina SOLONARURomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 200917

d o c u m e n tCELE câteva scrisori Mircea Eliade – ConstantinVi[oianu pe care le oferim cititorilor no[trifac parte din arhiva exilului românesc dinNew York, arhiv\ ce se afla `n posesiaregretatului istoric Aurel Sergiu Marinescu(decedat `n decembrie 2008), care a avutgenerozitatea s\ ne d\ruiasc\, o mic\ parte din ea.Fost ministru de externe `n guvernul R\descu [inegociator al armisti]iului cu puterile aliate (`n 1944),Constantin Vi[oianu a fugit `n 1945 din România.Condamnat `n contumacie la munc\ silnic\ pevia]\ (`n anul 1944, `n procesul intentat P.N.}.) vamilita pasionat pentru cauza româneasc\ `n StateleUnite, unde a fost, pân\ `n 1975 pre[edintele ComitetuluiNa]ional Român. ~n aceast\ calitate va sus]ine la NewYork publica]ia „România“.Scrisorile pe care le public\m se refer\ `n principalla moartea istoricului de art\ [i scriitorului AlexandruBusuioceanu (10.VI.1896-24.III.1961), prieten cuEliade, ambii colaboratori ai ziarului „România“. Al.Busuioceanu a plecat din ]ar\ `n 1942, fiind numitconsilier cultural al Ambasadei României `n Spania,apoi director al Institutului Român de Cultur\ dinMadrid. A `nfiin]at la Universitatea din acest ora[ ocatedr\ de limb\ [i literatur\ român\, condus\ de elpân\ la urm\. Condamnat la moarte `n 1952, a luatini]iativa refacerii Societ\]ii Scriitorilor Români [i aedit\rii unei reviste a scriitorilor din exil. Abia dup\moartea lui `ns\, va lua fiin]\ Societatea Academic\Român\. A publicat eseuri [i versuri `n mai toatepublica]iile culturale al exilului: „Luceaf\rul“, „Caietede dor“, „Revista Scriitorilor Români“, „Destin“,„România“ etc.La cererea lui Vi[oianu, Eliade a trimis un articolnecrolog intitulat Amintiri despre Al. Busuioceanu,care a ap\rut `n num\rul 57/1961 al revistei „România“.~n acela[i num\r au mai scris despre el: Vintil\Horia (Poetul Al. Busuioceanu) [i George Cior\nescu(La moartea lui Al. Busuioceanu).~n scrisoarea sa, Eliade recomanda urgentareapublic\rii volumelor de poezie [i proz\ ale r\posatuluic\rturar, pe care – omagiu `nalt - `l compara cuOdobescu: „Ca eseist, Busuioceanu merit\ s\ steaal\turi de Odobescu“. Abia `n 1963 a ap\rut laParis, `ngrijit [i prefa]at de Virgil Ierunca, un volumde poeme scrise `n limba român\, intitulat Fructulde a tr\i. {i tot la Paris a fost tip\rit [i un al doileavolum Nenumita lumin\, 8 poeme traduse de GeorgeCior\nescu [i prefa]ate de Al. Cior\nescu.~n scrisoarea din 19 martie 1960, Eliade se plângede starea proast\ a s\n\t\]ii (avea artrit\ cu maridureri), care, `mpiedicându-l s\ scrie, `i limita colaborareala ziarul „România“, spre regretul elegant exprimat`n celelalte scrisori de Const. Vi[oianu.*The University of ChicagoChicago 37 – IllinoisCommittee on social thought19 martie 1960Stimate Domnule Ministru,Sunt dezolat c\ nu voiu putea scrie articolul pentrunum\rul de Pa[ti. Toat\ seara am suferit de o misterioas\boal\, care acum se dovede[te a fi artritism. Am o zibun\ din cinci, iar când mi-a prins `ncheietura de la mânadreapt\, nici m\car nu mai m\ pot isc\li. Cu chiu, cu vai,`ncerc s\ scriu conferin]a pe care trebuie s-o ]in la Harvard,`n Aprilie. Mi-e groaz\ numai la gândul c\-mi vor revenidurerile teribile din iarna asta...V\ rog s\ m\ crede]i, `mi pare foarte r\u.Cu cele mai bune sentimenteal D-str\Mircea Eliade*30 martie 1961Drag\ Domnule Eliade,Primesc chiar ast\zi vestea dureroas\ a mor]ii luiBusuioceanu. {tiam c\ e grav bolnav, dar p\stram totu[isperan]a c\ va continua s\ tr\iasc\ [i s\-[i reia activitatea.Dispari]ia lui Busuioceanu este o mare pierdere pentrunoi to]i. Articolele lui erau o podoab\ [i o mândrie aziarului nostru. A[i dori ca num\rul din Mai al ziaruluiROMANIA s\ fie `ntr^o mare m\sur\ `nchinat luiBusuioceanu [i nimeni nu ar putea scrie mai bine [imai cu autoritate despre el decât Dta. }i-a[i fi foarte`ndatorat dac\ ai scrie un articol despre Busuioceanu, pecare s\-l avem aici la 1 Mai cel mai târziu. De[i te [tiufoarte ocupat, sper c\ vei g\si câteva ceasuri pentru ascrie acest articol.~]i mul]umesc foarte mult. S\rut mâinile DoamneiEliade.Cu cele mai bune sentimente,Const. Vi[oianu*Scrisori din exilHistory of ReligionsEditors: Mircea Eliade/Joseph M. Kitagawa/Charles H. LongInternational Journal for Comparative HistoricalStudiesPublisher: University of Chicago Press, 5750 EllisAvenue, Chicago37, M. Editorial Office/ Swift Hall, University ofChicago,Chicago 373 Aprilie 1961Stimate Domnule Ministru,Mi-a]i `mp\rt\[it o veste `ntr-adev\r dureroas\. Aflasemc\ Busuioceanu e condamnat, dar speram c\ voiu maiavea timp s\-l rev\d, la Madrid...Evident c\ voiu scrie articolul pentru România.Dar mai este o problem\, capital\: trebuie s\ g\si]ifondurile necesare [i s\ tip\ri]i, cât mai repede, volumulde poezii pe care, am auzit, Busuioceanu l-a `ncredin]atacum vreo dou\ luni lui Ierunca. Mai târziu, poate vaapare [i un al doilea volum, de proz\: ca eseist, Busuioceanumerit\ s\ stea al\turi de Odobescu.Cu cele mai bune sentimente,al Dstr\Mircea Eliade*New York, 12 Decembrie 1963DomnuluiMircea Eliade1214 East 57thChicago 37Drag\ Domnule Eliade,De mult\ vreme nu ne-ai mai onorat cu un articolpentru ziarul „România“.Citesc cu pl\cere, dar totu[i cu un adânc oftat, articoleleD-tale prin diverse publica]ii române[ti.{tiu c\ e[ti ocupat, dar [tiu c\ e[ti plin de bun\voin]\.De aceea fac apel la D-ta, rugându-te s\ ne trime]idin când `n când câte un articol [i s\ `ncepi cât de curând.Mul]umesc foarte mult.S\rut mâna Doamnei Eliade.~]i strâng mâna cu prietenie,C. Vi[oianuRomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009*Simona CIOCULESCU17 martie 1960Drag\ Domnule Eliade*,Iar vin cu o rug\minte. A[i fi foarte fericit dac\, `nnum\rul pe Aprilie – adic\ de Pa[ti – al ziarului ROMÂNIA,am putea publica un articol de D-ta la pagina cultural\.Este mult\ vreme de când nu ne-am mai bucurat decolaborarea D-tale. {tiu c\ e[ti foarte ocupat, dar cumrug\min]ile mele de pân\ acum au g\sit o primire bun\din partea D-tale, `ndr\znesc s\ le re`nnoiesc.A[i fi deasemenea bucuros s\ mai am ve[ti de la D-ta, [i, mai ales, s\ te `ntâlnesc dac\ faci vreo c\l\torieprin New York sau Washington.Mul]umesc foarte mult. S\rut mâinile D-nei Eliade[i pe D-ta te rog s\ prime[ti `ncredin]area sentimentelormele cele mai bune.C. Vi[oianu18* Am redat scrisorile cu ortografia originar\ pentru aconserva ceva din parfumul epocii.

Orafinat\ specula]ie lingvistic\ [i literar\, unexerci]iu ludic `n totul, fascinant prininsolitul subiectelor [i libertinajulcomportamental al ideilor...l e c t u r iCU ANI `n urm\ s-a nimerit s\ fiu convocatla ni[te instructaje care se ]ineau, f\r\ abatere,lunar, `ntr-o mare sal\ de [edin]e, `n prezen]afactorilor de conducere din unit\]ile economice[i social-culturale ale jude]ului, pentru aasculta a[a-numite materiale informative `nleg\tur\ cu diverse aspecte de munc\ dinindustrie, economie, agricultur\ etc., cu care nu aveamnici o leg\tur\ [i care, fiind extrem de lungi, erauteribil de plictisitoare. Pentru a-mi trece timpul maiu[or, luam cu mine câte o carte pe care o citeam, cape vremuri elev, pe sub banc\. ~n jurul meu ceilal]iparticipan]i luau de zor noti]e umplând multepagini de caiet cu un scris gr\bit, abia descifrabil, darsârguincios. ~ntr-o astfel de zi am luat seama `ns\, cuoarecare surprindere, c\ omul de lâng\ mine, aplecatpeste filele unui caiet de format mare, cu pagini albe,nu lua, de fapt, noti]e ci rezolva, din memorie,lungi probleme de algebr\. Era atât de adâncit, atâtde captivat de jocul cifrelor, `n dezleg\rile sale, `ncâtdevenise complet absent fa]\ de tot ce se `ntâmplaacolo, tr\ind… mul]umit `ntr-o lume a sa, abstract\,a spectaculoaselor specula]ii matematice. ~n pauz\am intrat `n vorb\ cu dânsul [i am aflat c\ era undistins profesor universitar de matematici care,dezinteresat de toat\ politichia instructajelor la careera [i el nevoit s\ participe, prin func]ia pe care ode]inea... la locul de munc\, se juca, pur [i simplu,plonjând `ntr-o mare aventur\ intelectual\, `n universulmirific al cifrelor, `ntr-o lume ideal\, de deasupraconcretului anost cotidian, stimulându-[i gândirea [igândul cu spectacolul, `n sine, al semnelor matematice.Mi-am adus aminte de aceast\ `ntâmplare citindu-icartea lui {erban Foar]\, Micul Print (cu wordesignurileautorului. Editura ART, Bucure[ti, 2008), de orafinat\ specula]ie lingvistic\ [i literar\, un exerci]iuludic `n totul, fascinant prin insolitul subiectelor [ilibertinajul comportamental al ideilor, prin dezinvolturaconstruc]iilor calambure[ti [i insinuan]a ironic-galant\,cu care `[i alc\tuie[te poeziile [i micile eseuri poematice,plasându-se astfel `ntr-un univers de perfid basmcopil\resc, prin fereastra c\ruia `[i ia zborul `ntr-unspa]iu lipsit, cel pu]in la prima vedere, de orice atingerecu lumea bulversat\ nebune[te, din jur, sub impulsul(impactul) atâtor intrigi politice [i mizerii moralecople[itoare, tr\ind astfel dezinteresat cu totul [i detoate, bucurându-se de propria sa libertate spiritual\pe care o propune [i cititorilor, ca `ntr-o aventur\ireal\ al\turi de Micul Print (al lui Saint Exuperiera Micul Prin]), c\zut [i el pe P\mânt, de aiurea, [ic\utând a recepta, a `n]elege totul prin dezarmanta sainocen]\, (Nu altfel se amuz\ Alice `n }ara Minunilor),a[a c\ lectura acestui volum (ca de altfel a tuturorcelorlalte purtând aceea[i semn\tur\) este o curat\ [idebordant\ provocare. Ca pentru a se justifica, `n fa]acelor ce ar putea s\ abordeze volumul cu prearigid\ seriozitate, {erban Foar]\ atrage aten]ia, `ntrunscurt ([i [ugub\]) Avertisment: „...aceast\scriere (lipogramatic\, savant vorbind) e una care nucuprinde nici un {/[ & }/]...“, oferind astfel o cheieposibil\ pentru dezlegarea [aradelor ce urmeaz\ sau,mai bine, un azimut pentru c\l\toria, `n companiainocentului Print, pe care o propune plin de umor [iveselie tainic\. A[a se face c\ nevinovatul carambolajlingvistic devine, f\r\ efort, mijloc de `ntre]inere [idezvoltare a tuturor intrigilor din paginile ce urmeaz\,`ntr-un joc al inteligentelor corela]ion\ri, absurdedac\ dori]i, dintre fapte [i lucruri, dintre persoane(personaje) [i istorii etc., cunoscute ca perfect banale,supus fatalit\]ii unor... gre[eli de tipar: „Orice eroarede tipar e `ntr-atât de perfid\, `ncât nu face altadecât s\ se strecoare. Ea se insinueaz\, mereu, peunde poate, prin capilare, prin fisuri sau printre pietre.E foarte greu de prins cu mâna, pentru c\ este insidioas\,strecurându-se chiar prin strecur\toare, ca firicelelede ceai de g\lbenele“. Se ajunge astfel la un soi delume absurd\, la o criz\, de fapt, a limbajului - uneorivecin\ cu cea practicat\ de Urmuz, numai c\{erban Foar]\ propune o salvare din aceast\ capcan\prin con[tientizarea jocului gratuit\]ii: „E limpedec\, dac\ mersul lumii ar fi depins de Micul nostruPrint, R\zboiul celor dou\ Roze nu s-ar fi editatCartea Micului Print({erban Foar]\)nicicând, - pentru c\ nu exist\, de fapt, decât oroz\, una singur\, anume Roza lui./ Pe care o proteguie,cât poate, de tot felul de intemperii, oferindu-i-sedrept manta de vreme rea: Micul Print e ambalajulrozei, e diafanul celofan al ei, - imprimat, pe toat\suprafa]a, cu floribunde ornamente albe./ Mai r\ue c\ refrenul unui rondel celebru `]i tot aduce-aminte,ca un funest oracol, c\ ./ Roza Vânturilor n-ar fi o problem\, atâtatimp cât ale sale `i este scut chiar Micul Print.Nici Rosa-Cruce n-ar fi una, `n calitatea-i dedoctrin\ acroamatic\ (sau Loj\). Ceea ce-l scoate,`ns\, din s\rite este frumoasa Rosamunda, ibovnicatat\lui lui Ioan f\r\ }ar\ & al lui Richard Inim\ deLeu, Henric al II-lea Plantagenetul. El, de-ar fi tr\itpe vremea ceea, n-ar fi admis ca epitaful acestei preaimunderoze s\ fie scris `n piatr\, pe lespedea-i tombal\.Nu i-ar fi dat, adic\, imprimatur./ Dar nu de dragulmamei lui Ioan f\r\ }ar\ `i este, el, potrivnic Rosamundei,- ci dintr-o gelozie care-l face s\ nu suporte nici o alt\roz\, inclusiv rozul din La vie en rose.“{erban Foar]\ se abandoneaz\ adesea st\rilor lirice(nu neap\rat poetice) `n care comentariile sale falssavanteau alura unor eseuri intelectuale, cu trimiterinon[alante la o cultur\ asumat\, dar mereu tr\dat prinpasul de distan]are fa]\ de rigori, chiar dac\ practic\trimiteri bibliografice tipicarnice la subsolurile paginilor,adic\ la Note. ~n totul `ns\ e `n aceast\ literatur\ omare capacitate de inventivitate insinuant polemic\la actul percep]iei realit\]ii...reale: „Nu numai foilevolante pot s\ zboare, - sau, mai degrab\, s\ zbur\t\ceasc\aidoma frunzelor desprinse, toamna, de pe ramuri./Cu toate c\ mai grea, chiar cartea zboar\; dar nu `nsensul c\ planeaz\ precum avionul de hârtie, cic\putem zbura noi, cititorii, cu ea, - c\reia-i suntempasageri. Iar acest zbor e fie unul de agrement, oescapad\, fie o curs\ interplanetar\./ Or, ca s\ zboricu cartea, ea trebuie deschis\. Numai deschis\, facecartea aripi, ca p\s\rile, ca fragilii fluturi, inventatorii,pe cât cred, ai simetriei, sau - de ce nu? – ca `ngeriidin cer.../ S\ revenim, `ns\, la carte: luându-sedrept ax de simetrie cotorul sau l\untrica-i creast\,rezult\ dou\ aripi simetrice egale; egale planimetric,c\ci, `n volumetrie, egalitatea nu se realizeaz\decât când ea este deschis\ chiar la mijloc.“ Etc. {i,fiindc\ autorul e, `nainte de toate, poet, alternativeleexerci]iilor, u[or balade[ti, parodice prin excelen]\,dau c\r]ii sale farmecul unei literaturi frumos caligrafiate,n\scut\ din sine [i cultivat\ `n sine: „Alb\-ca-Z\padaare/ 7 feluri de pisici, -/ de alt soi e fiecare,/ iar pisoiisunt pitici.// Cea dintâi `ntre princese/ e un siamez(dar n-am/ s\ v\ spun exact prin ce se/ ilustreaz\ acestneam).// Un persan albastru, - a II-a/ (rasa i-o cunoscpe sfert)/ are botul ud ca roua/ fi^ndc\ bea tot laptefiert.// Ce-i mai alb\ ca z\pada,/ pe a III-a n-o prearabd/ (dar pe Alb\-ca-Z\pada/ nu o doare acest fapt).//P\r electric are-a IV-a/ când o mângâi `n r\sp\r;/botezat\ Cleopatra,/ e-o regin\,-ntr-adev\r.// Maidanez\,cea de-a V-a/ nu danseaz\ bolero,/ ci, pe sear\, batemingea/ cu motanul lui Perrault.// Cu o blan\ cam\tasea,/ dar cu sufletul stingher,/ o jumate dintr-aVI-a/ e-a lui Erwin Schrodinger.// (Pe cealalt\, dlErwin/ a ucis-o `n secret*), -/ c\ci st\tuse prost cunervii,-n/ pubertate, pe cât cred.)// Invizibil\, a VIIa/are zgard\ de lame;/ trebuie s\ vie noaptea/ ca s\vezi ce neagr\ e...// Mai fusese o a VIII-a,/ dar s-aotr\vit c-un m\r./ (Cârja lui Frau Holle-i propta,/ azi,a crengilor de m\r.)// P. S. dac\ Micul Print se prinde/c\ am scris pisici, `n loc/ de pitici, nu m-ar surprinde/c\, de furie, s-ar aprinde,/ c\ s-ar face,-adic\, foc!“(Alb\-ca-Z\pada & cei 7 pisici).Un cititor gr\bit ar putea fi tentat s\ cread\ c\avem de-a face cu o carte adresat\ copiilor. {i nu argre[i dac\ ar lua `n calcul posibilitatea noastr\ de ane copil\ri la orice vârst\. Dar literatura lui {erbanFoar]\, `n datele sale esen]iale, profund specifice, estede fapt un exerci]iu pur `n metoda postmodernismului[i sunt tentat (cred, `ndrept\]it) s\ afirm c\ este singurulscriitor autentic postmodernist la noi, programat [imai ales `nzestrat cu autentic talent pentru o asemenealiteratur\... `n replic\. Micul Print se impune astfelca o carte de rafinament, de real deliciu al inventivit\]ii[i al erudi]iei intelectuale.Constantin CUBLE{AN__________*) De unde, pe cât b\nui, aversiunea d-lui StephenHawking: „Când aud/de/ ,scot revolverul!“România literar\ nr. 5 / 6 februarie 200919

l e c t u r iRomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 200920OEZIABianc\i Marcovici e numai în aparen]\Ppaharul cu emo]ii, paharul pe jum\tate golpe care au r\mas amprentele sincerit\]ii:de fapt e vorba de o construc]ie care îndeamn\cititorul la o lectur\ ciclic\, din ce în cemai profund\. Unit\]ile poetice se leag\ întreele ca notele unei game, dar revenind mereuîn alt\ structur\; aparent, un joc, dar în realitateo structur\ îndelung gândit\: „Dac\ nu mi-a[ uitaversurile/ nu a[ mai putea scrie/ precum o gam\, doaropt note/ permutându-le în combina]ii/ dai na[tere laun fel de loterie/ a sim]urilor/ excitate de neputin]aprimirii ofrandei“. (Îmi dau seama c\ nu e simplu).Cele opt note sunt clasicele drumuri ale c\ut\rii desine. Iubirea revine cel mai des, a[a cum tonica nu lipse[tedintr-un acord. Dar revenirea nu e totdeauna u[oar\ [imaestrul care ]ine sunetele în cristal e con[tient dedificult\]i. „Uneori scriu direct/ e-mailul e concentratulcare vreau s\ ]i-l fac cunoscut/ impresia fulgerului c\zutbrusc pe buze/ îl gu[ti îl speri/ zici c\ e un miracol./ trecipeste mizerabila fiin]\ cu tractorul/ întorcând troienepeste el/ cu [enilele inimii. e [i \sta un experiment/s\-i spui cuiva adev\rul în fa]\, / chiar de El scrie subo p\tur\ celebr\/ con]inutul s\u e un fiasco acoperitde pleoapa nevederii (…) partitura e în cheia sol.cheia victoriei/ ai pierdut majorul/ chiar [i gongul final/o ghioag\ în gong/ nu [tii s\ sco]i din sunet poemul.“(Experiment cu marionet\).Printr-un glissando, o alunecare dintr-o tonalitate înalta, poeta î[i transfer\, în bun\ tradi]ie metafizic\,sentimentele într-un plan mai înalt. „M-am obi[nuits\-mi torni poemele/ la cafeaua de diminea]\/ sunt caaburul b\rbatului din mine/ c\ruia niciodat\ nu am s\-irecunosc fa]a./ chiar dac\ l-a[ întâlni pe strad\/ a[trece pe lâng\ el, b\rbatul închipuit…/ f\r\ s\-l [tiu/doar o tres\rire a[ avea/ privindu-i ochii de sub pleoapaalbastr\/ întrez\rind/ pescarul atent la momeal\/ …piroga sa e departe ca o epav\./ nu mai încerca s\ m\ademene[ti/ mâinile tale sunt ca de ghea]\/ prinse în[uruburi/ ca o marionet\./ nici un om nu e f\r\ cusur,are o pat\ mititic\/ poate pe c\ma[a scrobit\, poatenici eu nu-s ce par./ alunecând, alunecând, de pe o alt\epav\“. (Din dep\rt\ri).Acest poem, ca [i multe altele pe aceea[i tem\, darscrise în form\ dialogal\, l\muresc [i titlul c\r]ii, Espressodublu la Ierusalim. Conversa]ie într-o clip\ de r\gaz– de realitate a vie]ii – cu sinele, dup\ principiulrostit de Rimbaud, je est un autre, sau cu o fiin]\ drag\disp\rut\; sau dialogul cu Dumnezeu. Hölderlin are opoezie în care spune c\ bea din dou\ pahare. Paharulpoemal Bianc\i Marcovici, a[ezat lâng\ dublul espresso,e pus în lumina bun\: „Se poate întâmpla s\ reflectecurcubeul/ precum un acvariu“(Partea cea plin\ apaharului). Dar Espresso mai sugereaz\ [i esen]a (rezultatulprelucr\rii alchimice), iar prin analogie cu expresultren,fulger\toarea trecere a existen]ei. Transferul se facebrusc, e un scurt-circuit: „Niciodat\ nu m\ preg\tescpentru tine/ spontan î]i redau cum sunt cum/ uneorinu vreau s\ fiu,/ cap\t forma ta nem\surat\/ închid ochii[i-]i scriu - / pianul meu sun\ la unison, clapele/ urm\rescliterele latine, cele ebraice se sting,/ cap\t forma ta cândcalendar30.01.1808 - s-a n\scut Grigore Ple[oianu (m. 1857)30.01.1852 - s-a n\scut I.L. Caragiale (m. 1912)30.01.1857 - a murit Grigore Ple[oianu (n. 1808)30.01.1909 - s-a n\scut Ion Munteanu (m. 1992)30.01.1915 - s-a n\scut Viorica Tomescu30.01.1925 - s-a n\scut Nagy Pál30.01.1931 - s-a n\scut George {ovu30.01.1932 - s-a n\scut Dinu S\raru30.01.1934 - s-a n\scut Hans Liebhardt30.01.1936 - s-a n\scut {tefan Stoenescu30.01.1950 - s-a n\scut Claudia Voiculescu30.01.1958 - a murit George A. Petre (n. 1900)30.01.1972 - a murit Ion Luca (n. 1894)30.01.1982 - a murit Radu Petrescu (n. 1927)30.01.1988 - a murit Endre Karoly (n. 1893)30.01.2000 - a murit Nicolae Ioana (n. 1939)30.01.2007 - a murit Gheorghe Cr\ciun (1950)31.01.1843 - s-a n\scut Ion Bumbac (m. 1902)31.01.1870 - a murit Cilibi Moise (n. 1812)31.01.1911 - s-a n\scut Florica Ciura-{tef\nescu (m. 1976)31.01.1926 - s-a n\scut Dominic Stanca (m. 1976)31.01.1929 - s-a n\scut Constantin MateescuCele opt note ale gameiBianca Marcovici, Espresso dublu la Ierusalim,volum bilingv (traducere în limba ebraic\ deTomy Sigler), Editura Haifa Israel, 2008.m\ cuprinzi“ (Inspira]ia).Amintirile nu las\ îns\ un gust amar; citim cuget\rileunei optimiste, acest lucru se vede clar din arta de a sebucura de clip\: „Sunt din nou îndr\gostit\/ de cevanedefinit…/ între m\rar [i p\trunjel/ gogo[ari cop]i [ivinete marinate, /ceva între vi[ine [i cire[e negre, f\r\sâmburi…/ ceva între nuci noi/ de cur\]at/ din copaculcopil\riei/ [i zarz\re culese de mine –/ ceva cu sâmburide caise/ sparte pe caldarâm/ cu o piatr\ mare,/ cevacu picioarele goale/ c\lcând pe iarba abia r\s\rit\/ bândap\ dintr-un vas coclit“. (Rena[tere)Curajul de a merge mai departe înseamn\ îns\ [icurajul de a aborda teme grave. „Fug în reveria vioriipoemului/ [tiu c\-mi apar]in amândou\/ precum vioaralui Chagall/ sunetul neresemn\rii din cosmosul diletan]ilor/fragila vioar\/ canarul evreului/ ca etern\ victim\“ (Vioarapoemului).Cea mai grav\ tem\ e desigur destinul de a fi evreu:„Suntem unicul popor din lume/ care nu avem o bucurie31.01.1930 - s-a n\scut Marta Cosmin31.01.1931 - s-a n\scut Andrei B\leanu31.01.1937 - s-a n\scut Mircea Micu31.01.1952 - s-a n\scut Lumini]a Sobie]chi31.01.1958 - a murit Al. Popescu-Negur\ (n. 1893)31.01.1980 - a murit Valeriu Bucuroiu (n. 1934)31.01.1987 - a murit Nicolae Velea (n. 1936)31.01.2003 - a murit Nicolae Fulga (n. 1935)1.02.1838 - s-a n\scut Niculae Gane (m. 1916)1.02.1907 - s-a n\scut Oscar Lemnaru (m. 1968)1.02.1912 - s-a n\scut Vasile Netea (m. 1991)1.02.1922 - s-a n\scut I.M. {tefan (m. 1992)1.02.1923 - s-a n\scut Lia Cri[an (m. 2005)1.02.1924 - s-a n\scut Bianca Zamfirescu1.02.1932 - s-a n\scut Anatolie Pani[ (m.2007)1.02.1934 - s-a n\scut Nicolae Breban1.02.1936 - s-a n\scut Nicolae Motoc1.02.1944 - s-a n\scut Petru Popescu1.02.1945 - a murit Ion {iugariu (n. 1914)1.02.1949 - a murit N.D. Cocea (n. 1880)1.02.1951 - s-a n\scut Rodian Dr\goi1.02.1951 - s-a n\scut Elena Indrie[1.02.1999 - a murit Dimitrie Rachici (n. 1934)1.02.2007 - a murit Anatolie Pani[ (n. 1932)2.02.1868 - s-a n\scut C. R\dulescu-Motru (m. 1957)2.02.1879 - s-a n\scut I.C. Vissarion (m. 1951)întreag\/ pentru c\ fiecare s\rb\toare/ ne aduceaminte de cei uci[i...“ (Auschwitz) Contextul istoric nupoate fi eludat. R\zboiul, amenin]area mor]ii suntnote centrale în gama Bianc\i Marcovici: „Calculatorulîmprumutat nu [tie române[te [i Nu va [ti/ Haifa, NordulIsraelului sub tirul katiu[elor/ inima î]i iese din pieptla fiecare alarm\/ soarele apune de fiecare dat\/ înacel moment. Stare de beatitudine/ frustrant\, aberant\./Suni la copii sau copiii mai sun\/ leg\turi telefoniceisterizante, necesare. / Ce repune inima în piept cu migal\chirurgical\/ te informezi ie[ind din ad\postul ventuz\…“(Transmisie direct\) Situa]ia fiind în sine cutremur\toare,nu mai are nevoie de retu[, încât poemele de acest tipsunt mai degrab\ izbucniri în proz\, mizând pe emo]iileprovocate de moment. Suita de amenin]\ri [i catastrofecere un limbaj aspru. Singura îmblânzire adus\ de poet\e a[ezarea în form\ dialogal\.Dup\ ce am ajuns [i eu la Ierusalim, dup\ ce amv\zut cum tresare timpul când atingi un zid, cum cenu[aînvie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) disp\rândîn cerul albastru, mâna albit\ de lumina arhetipal\, potdepune la rândul meu m\rturie c\ acesta este locul.Bianca Marcovici reu[e[te s\ transmit\ acest sentiment:„Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât / de aproape,dispare arogan]a spiritual\/ apare gr\dina noastr\ înlumina feeric\, revela]ia/ Zidul Plângerii noastre singurascen\ din via]\/ în care te sim]i tu însu]i/ spatele la publiccu degetele r\sfirate, plângând/ cu inima pe zidul degranit/ te rogi pentru copiii t\i, poporul t\u/ când lume-]ipare surd\…./ [i zidul împietrit î]i d\/ speran]\/ îl p\r\se[ti,încet, cu fa]a spre el/ sim]indu-i înc\ energia/ te întorciapoi spre cei care te-au r\nit, ne-au r\nit/ [i încercidin nou s\-nfrun]i/ legea junglei noastre./ Ierusalimulmeu, red\-m\…“ (Noaptea la Ierusalim)De undeva ni se pare c\ auzim ecoul: „pe mine, miered\-m\“. Bianca Marcovici a plecat din Ia[i: „M-amn\scut aproape/ de teiul lui Eminescu./ Ani de-arândul l-am urm\rit / în înc\run]ire – era sprijinit de ocârj\ metalic\ betonat\ – / p\rea un om invalid / cu p\rulde culoarea toamnei“ (Teiul lui Eminescu). Limba român\în care scrie „e cernoziomul ad\ugat în doze mici, e /compartimentarea inimii/ în care aduci numai lucruriscumpe,/ de re]inut, e trecutul, e prietenia sincer\,netrucat\“. Acum, tradus\ în ebraic\ de Tomy Sigler (larândul s\u emigrat din Pa[cani în 1963, [i el fascinat delimba lui Eminescu, deoarece a publicat o traducere aLuceaf\rului), poeta reu[e[te dubla performan]\ de a-iemo]iona pe cei de dincoace [i dincolo de pragul eiexisten]ial.Grete TARTLER2.02.1896 - a murit Neculai Beldiceanu (n. 1844)2.02.1913 - s-a n\scut Ion Gh. Pan\2.02.1914 - s-a n\scut Nicolae }a]omir (m.1996)2.02.1914 - s-a n\scut Constantin Prisnea (m. 1968)2.02.1916 - s-a n\scut George Dan (m. 1972)2.02.1916 - s-a n\scut Irina Eliade (m. 1998)2.02.1922 - s-a n\scut Iosif Farago (m. 2004)2.02.1930 - s-a n\scut Alexandru Cristea (m. 2002)2.02.1932 - s-a n\scut Marsui Ildikó2.02.1940 - s-a n\scut Adrian Anghelescu2.02.1944 - s-a n\scut Lidia Hlib2.02.1958 - s-a n\scut George Grigore2.02.1964 - a murit Ion Marin Sadoveanu (n. 1893)2.02.2004 - a murit Francisc Meghere[ (n. 1938)2.02.2005 - a murit Drago[ Mor\rescu (n. 1923)3.02.1828 - s-a n\scut Dora D’Istria (Elena Ghica) (m. 1888)3.02.1921 - s-a n\scut Sergiu Filerot (m. 1989)3.02.1926 - s-a n\scut Tudor George (m. 1992)3.02.1938 - s-a n\scut Ana Mâ[lea-Chiril\ (m. 1980)3.02.1944 - s-a n\scut Petre Anghel3.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919)3.02.1954 - a murit Ionel Teodoreanu (n. 1897)3.02.1958 - s-a n\scut Vasile Gârne]3.02.1972 - a murit Neagu R\dulescu (n. 1912)3.02.2005 - a murit Ioan Flora (n. 1950)

l e c t u r iPROFESOR din 2002 la Facultatea de Litere[i {tiin]e ale Comunic\rii a Universit\]ii dinSuceava, Mircea A. Diaconu (n. 1963, Or]e[ti,Neam]) [i-a dat doctoratul în 1998 cu „Mi[careaLiterar\ Iconar“. Expert în via]a [i operaunor scriitori bucovineni [i moldoveni tipMircea Streinul, Creang\, Hoga[, dovad\monografiile dedicate acestora, criticul [iistoricul literar sucevean a citit toat\ literatura interbelic\[i înc\ ceva pe deasupra. {tie tot despre poezia român\modern\ (vezi monografia dedicat\ lui Cezar Baltag,Aula 2000), dar [i despre cea postmodern\. A ob]inutde dou\ ori premiul Asocia]iei scriitorilor din Ia[i(1998,2000). Scrie cu aceea[i dezinvoltur\ cronic\curent\ de carte , dar [i eseuri de anvergur\ cum ar ficel la care ne vom referi Poezia de la „Gândirea“ Edi]iaa II-a rev\zut\, Ideea European\, 2008, 192 p.).„Gândirea“ a fost o revist\ lunar\, ap\rut\ în mai1921 la Cluj, transferat\ din 1922 la Bucure[ti, unde cudou\ scurte întreruperi (1925, 1933-1934) continu\s\ vie]uiasc\ pîn\ în 1944. Pân\ în 1926 în fruntea eise afl\ Cezar Petrescu, secondat din februarie 1926 [ipân\ în 1928 de Nichifor Crainic, iar în continuarenumai acesta din urm\. Prima echip\ de colaboratoripermanen]i o alc\tuiesc Lucian Blaga, Adrian Maniu,Gib Mih\escu, Aron Cotru[. Li se vor al\tura pe parcursIon Pillat, E. Bucu]a, I.M. Sadoveanu etc. Revista vareu[i s\ polarizeze temporar sau sporadic personalit\]ide marc\ ale literaturii deceniului trei [i patru, cum arfi Arghezi, V.Voiculescu, Radu Gyr, Al. Philippide, IonVinea, Minulescu, G. Bacovia, Emil Isac, Zaharia Stancu,dar [i ale criticii, eseului [i prozei precum Dan Botta,G. C\linescu, Mircea Eliade, Petre Pandrea, TudorVianu, Victor Papilian, Mateiu I. Caragiale, G. Breazul,Vasile B\ncil\, Mihail Ralea, Ionel Teodoreanu etc.Masive defec]iuni se vor înregistra dup\ anul 1930 cânddevine imperativ\ noua orientare impus\ de Crainic,teologic\, antira]ionalist\, etnicist\, preconizând orena[tere religios-ortodoxist\ de rit bizantin. Revistava fi angajat\ tot mai mult ideologic dar [i politic,atât de un Radu Dragnea, cât mai ales de Crainic însu[i,partizan al dictaturii antonesciene.Revenind la autorul acestei c\r]i, vom observa nudoar vastele sale lecturi, ci [i probitatea demersuluicritic, dovad\ stând Indexul de nume în care nu suntdoar cita]i ci [i citi]i {tefan Baciu, Lucian Blaga, MirceaBraga, Matei C\linescu, Aron Cotru[, Nichifor Crainic,Ov. S. Crohm\lniceanu, Adrian Maniu, D. Micu, Z.Ornea, Ion Pillat, Tudor Sandu, Mircea Scarlat,Vasile Voiculescu, Vrabie Ghe. (sic!, vina corecturii,„Gândirea“, f\r\ prejudec\]ievident), unii [i în calitate de esei[ti sau monografi aigândirismului. Cartea lui Mircea A. Diaconu se coaguleaz\în jurul a trei capitole: „Modernism [i tradi]ionalism“,„Poezia de la Gândirea“, „Constantele poeziei gîndiriste“.Recunoscînd [i asumându-[i impasul terminologic,autorul risc\ s\ redeschid\ controversa dintre modernism[i tradi]ionalism (termeni folosi]i uneori impropriu sautenden]ios), id est orientarea europenizant\, lovinescian\[i cea autohtonizant\ (cu obâr[ia în sem\n\torism) care[i-au disputat vreme de dou\zeci de ani trofeele artisticoliterare.O prim\ concluzie a autorului ce ne scoate din h\]i[ulterminologic ar fi urm\toarea: „poezia tradi]ionalist\nu se opune poeziei moderne cu care este consubstan]ial\,pe când tradi]ionalismul, ca atitudine general\, [i nu cami[care exclusiv poetic\, se opune modernit\]ii“. Citându-lpe Ion Pillat cu iluminantul s\u studiu „Tradi]ie[i inova]ie“ (1943) în care intuie[te complementaritateapoeziei tradi]ionaliste [i a spiritului modern, Mircea A.Diaconu nu uit\ s\ aminteasc\ aparent paradoxalaaser]iune a lui N. Manolescu cfr. c\reia avangarda aravea afinit\]i mai mari cu tradi]ionalismul decât cumodernitatea.Autorul are iscusin]a de a focaliza [i reconsideratexte cunoscute, mai pu]in cunoscute sau date uit\rii,apar]inând colaboratorilor revistei în cauz\ antologa]ide Emil Pintea în „Antologia literar\“ ; de[inu opereaz\, bineîn]eles, pe un teren virgin, scriituracriticului, analitic\ [i totodat\ disociativ\, limpid\ [icaptivant\, are darul de a ne convinge, dac\ mai eracazul, c\ spiritul „Gândirii“ nu poate fi redus la ortodoxismuletnic propus de Crainic, de vreme ce el a fecundat „caatmosfer\ poetic\ stimulatoare“ c\r]ile [i destinele unormari poe]i, gânditori [i arti[ti români. Ceea ce nu înseamn\c\ trebuie s\ uit\m ultimii ani ai revistei în care, a[acum sus]ine D. Micu în monografia sa, ea se fascizase,prosl\vind nazismul [i fascismul.Mircea A. Diaconu st\ruie în a individualiza gândirismul,dincolo de ni[te constante, descifrând, aprofundând [inuan]ând prin comentariiproprii de mare rafinamentsintagme precum „etnicismulestetizant al lui Blaga“,„tradi]ionalismul decoratival lui Pillat“, „suprafa]aautohtonist\ a lui Voiculescu“,„ortodoxismul cu inflexiunisem\n\toriste al lui Crainic,„bizantinismul estetizant allui Maniu“. În cazul luiCrainic, discipol al uneiestetici poetice de tipbremondian, se aduce îndiscu]ie conceptul de art\ca substitut teandric („Isusîn ]ara mea“,“Sensul teologic al frumosului“); se ofer\argumente pentru orfismul poeziei blagiene sau al sineluiprofund, poetic [i cosmic, în defavoarea eului biografic.Acest tip de lirism obiectivat se verific\ [i la AdrianManiu, la V. Voiculescu ce exceleaz\ în conceptualizareaemo]iilor, la Radu Gyr, la Aron Cotru[ (cu lirismuls\u oracular). Nu este de neglijat nici faptul c\ „Gândirea“a stimulat poezia minor\, mimetic\, ilustrativ\, tipSandu Tudor cu celebrul s\u „Acatist“, Vasile Ciocâlteu,D. Ciurezu etc. Exist\ [i teme, ca de pild\ moartea [ierosul, eretice fa]\ de doctrina gândirist\ inventariatede autor în textele unor {tefan Baciu, Olga Caba,Gherghinescu Vania, Minulescu (în postura de confec]ionerde poezii pe o tem\ dat\), Radu Gyr [i chiar Pillat.Cartea lui Mircea A. Diaconu, axat\ pe cei patru saucinci piloni de rezisten]\, Blaga, V.Voiculescu, Ion Pillat;Adrian Maniu, Aron Cotru[, dar [i pe ideea de a demonstrac\ în literatura român\ a existat dintotdeauna un filonde poezie religioas\, este de fapt un mic compediu deistorie a poeziei interbelice, de indubitabil\ valoareideatic\ [i analitic\.Geo VASILEPrin anticariateTendin]eRED c\ titlul plachetei pe care o am în fa]\ eCmai celebru, mult – se întîmpl\! – decîtcartea. Întoarcerea poetului la uneltele sale vas\ fie, în limbajul oarecum obi[nuit, un fel deparol\, care nu acoper\ doar abia vreo 50 depagini de versuri. Volumul lui Camil Baltazar(alias Leopold Goldstein), din 1934, de la CulturaNa]ional\, cu portretul autorului, isc\lit de Mili]a Petra[cu.Sonorit\]i diferite, de la acelea m\runte, ca zuruitul unormonede, precum reg\sirea cine [tie c\ror igli]e poetice[ti,pîn\ la teribile fanfare anun]înd revan[a, revolu]iaori, dimpotriv\, restaura]ia, se aga]\ de sensulechivoc al întoarcerii. Te po]i a[tepta la orice, luîndaceast\ promisiune, cu vagi izuri burgheze, în literaei. Sensul pe care i-l d\ Camil Baltazar lini[te[tedezam\gitor – orice confruntare e o dezam\gire! – atarispecula]ii. E via]\ reg\sit\ [i împ\cat\ în reînnodareapove[tii de amor cu styloul (sic!) galben d\ruit deUry Benador, pentru „alba ap\ a versurilor“. Stareade „îngerire“, o minune pentru care te rogi cuvintelor,o domolire care ar p\rea suspect\, dac\ n-ar ar\ta abun\, naiv\ sinceritate, e înc\ o dezicere de fapt\. Aufost nenum\rate, pe toate tonurile gamei, fiindc\ rarse va fi pomenit, în toat\ istoria, mod\ mai aclamat\ [i,deopotriv\, mai pus\ la zid decît arta pentru art\. Ceare, dezicerea lui Camil Baltazar, apucarea lui de unelte,deosebit de atîtea profesiuni?O triste]e de om p\]it, interludiul acela pe care to]iîl invoc\m, f\r\ s\-l atingem decît foarte pu]ini, în careier]i f\r\ s\ po]i uita. Imagini de tribut, venind dinm\runtaiele unei arte care se na[te datoare: „Zilniculmeu tain îl pl\tesc,/ por]ia mea de palavr\ [i bal\,/ cuei deopotriv\ meschin [i lumesc/ aceea[i urdoare m\’nneac\ [i m\ spal\.“ (Spovedanie) Lucruri [tiute [ir\sspuse, avînd doar m\runtul avantaj de-a ie[i din fibraunui om în stare s\ se plece. Nu cu marea trufie r\nit\a romanticilor cîrpindu-[i rana cu tirade, nu cu frumosulsictir al marilor învin[i, nici cu nep\sare, nici cu sl\biciuneaatacat\, imediat, de insuportabila mil\ f\r\ iubire. Înschimb, cu nevoin]a unui truditor, avînd supunereaîn]eleapt\ a împov\ra]ilor, mai nobili, în trist\ necîrtirealor, decît cei care-i împov\reaz\: „Mîna cu care înnod[i înclei/ slova stîngace, ruga amar\,/ îngeri o ]in u[orde subsoar\,/ ca s\ nu tulbure marea triste]e a ei.“(Spovedanie).Semnificativ\, pentru o anume preg\tire a sufletuluireav\n de munca ce-au s\-i fac\ uneltele, e Cur\]ie:„St\rui cu palme înalte de cer/ s\-]i cuprind preajma[i m\ cutremur/ de cîte oriî]i simt fiin]a de mreji/învelindu-m\: stea polar\pe vremuri.// Joaca [i-alergareaîn jurul t\u/ le asem\n foculuide pe comori,/ sunt seri încare, magic, ard în sori/ [iseri când îmi ard inima.“Recuzita unui modernismcu îngeri [i Marii î[i ia revan[a,mig\lit\, într-o poezie întoars\din r\t\cirile ei abstracte,pentru „cuvinte simple, f\r\sub]irimi.“ „Vorbe simplede oameni“ sînt semnele cucare se scrie alfabetul nou. Un program care, ast\zi,stîrne[te rele amintiri, din vremea cînd poezia se str\duias\ recapete metafora. Ante-bellum, s\ zic a[a, e doaro strigare, sfî[iat\ de netemeinicia uneltelor, dup\naturale]e. Dup\ elegan]a, potrivit\ în toate cele, afiec\rui gest de fiin]\ din carne, fa]\ cu imaginea pudrat\din cuvinte: „S\ fii în versul meu la fel de vie/ cume[ti în joaca ta cea mai umil\,/ [i-n ritmul meu s\ urcesfî[ierea ta nubil\,/ ca un ciorchin pe-aracul s\u în vie,//ca s\ rode[ti în arta mea [i s\-i fii stem\,/ cu ea s\urci, cu ea în noapte s\ recazi,/ fiindu-mi îngerul mântuitorde azi/ [i steaua mea peste întunecimi [i vreme.“ (Alfabetnou, III). S\ mai îng\duim, nostalgic, miezul uneitendin]e pe care teoria a îmb\ls\mat-o în muzeul cu artepoetice. Gre[indu-i, fiindc\ unde e trupul care sufer\ [iunde mintea care creeaz\, în simultanul din Lauda fiin]eitale? „{i degetele se-alung\ ’ntre rime/ s\-]i cetluie oarom\ specific\ [i-o adâncime/ [i pururea ta fr\gezime.//Ca s\ r\mâi aici durat\ subteran,/ în porii din hârtie,/ca o întâie dâr\ febril\/ de sânge/ pe o coaps\ nubil\,/ca un dureros filigran.“ Scrisul, nimic nou, nu e o posedareoarecare, ci prima. Aci e tîlcul întoarcerii. O auroral\minciun\.Urna greceasc\, pe care fantoma lui Patrocle i-oevoc\ în vis lui Ahile. Urna datoriei s\vîr[ite, a poezieiîmplinite în rostul ei, de-a aduce fiin]\ în fiin]\: „{i[tiind c\ rostul meu sfâr[e[te-n leat/ când farmecele taletoate t\lm\cite’n steme/ vor cre[te în safirul de poeme/f\ptura ta cea mai frumoas\, – împ\cat/ voiu spuneatunce:Doamne, ceasul a sunat/ s\ risipe[ti [i ]\rna meaîn vreme.“ (Ciclu încheiat). E singura, mare, putere auneltelor: s\ fac\. {i marea lor sl\biciune, s\ se epuizezef\cînd. De aceea uneltele mor. Întoarcerea poetului eun recviem pentru ele.Simona VASILACHERomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 200921

a r t ecare solda]ii, dezbr\ca]i pân\ la brâu, se hârjoneausau dansau în decorul alb al unei scene acoperite dez\pad\?Carmen, în regia lui Andrii Zholdak, la BaltiskiiDom. Dac\ Teatrul Aleksandrinsk evoc\ excesivputerea sfid\tor etalat\ a epocii ]ariste, aici amintireaepocii sovietice e cea care sup\r\ [i îl face s\ se crispezemai ales pe spectatorul str\in: fiecare dintre cele dou\cl\diri trimite, într-un mod propriu, la un regim politic,imperial sau comunist, ambele la fel de detestabile.Va trebui s\ intru în Teatrul Na]ional din Helsinkipentru ca, în sfâr[it, s\ nu mai încerc acest sentimentde respingere, c\ci teatrul acesta în stil Art Nouveaunu-[i propune s\ simbolizeze nimic, nu are alte veleit\]iîn afara celor artistice [i se mul]ume[te s\ se consacredoar desf\t\rii spectatorului [i încânt\rii produse despectacol. Scrin deopotriv\ discret [i primitor, scrince le procur\ tuturor o stare de deplin\ satisfac]ie.Cineva îmi spune c\ nu mai poate merge lateatru ca urmare, lesne de în]eles, a traumatismuluisuferit în perioada Sovietelor, când se d\deaumereu acelea[i piese, iar decorurile erau recuperate[i refolosite: „mi-era sil\ de decorurile alea obosite,de textele alea obosite, de actorii, obosi]i [i ei, carejucau pentru ni[te spectatori obosi]i“. Ascultându-l,a[ fi zis c\-l aud pe unchiul Vania descriindu-[i propriasa via]\ la ]ar\. Dar n-ai cum s\ nu în]elegi dezgustul[i dezinteresul fa]\ de teatru al tân\rului care era peatunci Valeri Kislov, traduc\tor avizat al lui Perec [iQueneau.Spectacole cu publicul pe scen\. Sentimentul uneiîncrederi sporite. Suntem împreun\, reuni]i, facemfront comun. Solidaritate actori-spectatori, deopotriv\împ\rt\[it\.Conferin]e, întreb\ri extrem de inteligente pusemai degrab\ de c\tre studen]i decât de c\tre profesoriilor! Vorbesc despre distribu]iile multietnice ale luiBrook în fa]a unei s\li monocrome, într-un ora[ încare scena pare s\ r\mân\ refractar\ la str\inii pe carealtminteri îi întâlne[ti deseori pe strad\. În echipade fotbal a ora[ului nu e admis niciun negru. Vechirezisten]e...Sankt Petersburg – o Vene]ie de ecran panoramic.Sankt Petersburg – Totul aici e o copie. Pân\ [ibiserica rus\ de pe malul canalului Griboedov.Enorme limuzine albe str\bat în lung [i-n lat SanktPetersburgul mai ales la sfâr[it de s\pt\mân\, loca]ieimperativ\ pentru nun]ile ce împânzesc ora[ul,concentrate în special în jurul staturii lui Petru celMare sau la cap\tul podului Ermitaj. Pretutindeni, darabsolut pretutindeni vezi mirese în alb, ca în spectacolullui Mihai M\niu]iu cu Uitarea... Una vine c\tre mine,cu o sticl\ de [ampanie în mân\ [i, observând expresiamea surprins\, mi-o întinde! Aceste rochii albe aleunor viitoare neveste dezam\gite te fac s\ te gânde[tila ceea ce italienii numesc „un caffe macchiato“ („laptemult, cafea pu]in\“) – spum\ alb\ peste za] negru!Elena Kuzmina m\ duce s\ v\d apartamentul luiPu[kin, apoi, pe canalul Moika, ne îndrept\m sprepalatul unde ]arul Alexandru avea s\ fie asasinat dec\tre cel ce va fi numit îndat\ dup\ asta „Hamletulrus“ [i unde Dostoievski î[i va g\si refugiul în timpulprofundei depresii pricinuite de moartea mamei sale.Palat al crimei [i al doliului. Ne continu\m drumulspre cartierul lui Dostoievski, cartier cu pie]e populare,situat la mare distan]\ de palatele [i de coloanele carer\sar aici ca trunchiurile de palmier în de[ertul african.Scriitorul locuise printre negustorii din pia]a Ov\zuluiori pe malul unui canal pe care îl detestase (suntemdeparte de canale poetice precum Moika sau Fontanka).{i, împreun\ cu Elena, descop\r rând pe rând casab\trânei doamne asasinate, camera lui Raskolnikov[i, cincizeci de metri mai încolo, comisariatul.Elena ]ine s\ parcurgem, pas cu pas, lungul drumocolit pe care îl face Raskolnikov înainte de comitereacrimei (aveam s\ aflu de la un prieten [i care estegr\dina în care asasinul [i-a ascuns comoara. Se parec\ Dostoievski g\sise locul din întâmplare, oprindu-ses\ urineze!). În acest triunghi al patimei uciga[e,ajungem [i la cl\direa unde romancierul î[i avea biroul,pe care îl dorea plasat întotdeauna într-un col] al od\ii.Aici scrisese el Juc\torul, Crim\ [i pedeaps\ ca [i oserie de nuvele, repede, tot mai repede, cu o caligrafiece o silea pe devotata lui so]ie s\-i transcrie paginileca s\ le fac\ lizibile (celebra vitez\ de scriere a geniilor,din care am v\zut o mostr\ la Lausanne, pe opagin\ ie[it\ de sub pana lui Mozart). {i astfel, p\[indpe „micul teritoriu al marii lumi“ a lui Dostoievski,i-am în]eles mai bine op]iunile: concentrare [i singur\tate,acesta a fost regimul pe care [i-l impusese. P\r\simuniversul dostoievskian [i d\m o rait\ prin parculIusupov, „oaz\ de verdea]\ în acest de[ert de piatr\care este Sankt Petersburgul“, spune Elena. „M\rturisescc\ îmi place, mai ales pentru c\ nu se mai aude zgomotulma[inilor“. „Pe mine tocmai zgomotul \sta m\ încânt\,c\ci îmi vorbe[te despre via]a unui ora[ [i desprefaptul c\ apar]in acestui ora[„, recunoa[te frumoasaElena, originar\ din Karelia, o regiune calm\, greuîncercat\ în timpul „r\zboiului continuu“ din anii40 dintre Rusia [i Finlanda, dar devenit\ de atunciîncoace un paradis ecologic. S\tul\ de lini[tea p\durilornatale, Elenei n-au cum s\ nu-i plac\ „zgomoteleora[ului“. Dup\ cum îi place [i s\ descopere cartierelescriitorilor, având drept ghid volumele acestora.„Geografia ei poetic\“ î[i identific\ astfel repereleconcrete pe întinsul întregului ora[. Explorând lumealui Dostoievski, am f\cut o c\l\torie chiar în inimaSankt Petersburgului.Pia]a Palatului de Iarn\: aici s-a schimbat, în „scurtulnostru secol XX“, soarta unei jum\t\]i din omenire,îmi spun eu. Tot a[a cum într-o alt\ noapte, în fa]asplendorii apuse a Luxorului, murmuram: „iat\ ruinelelumii“. Ben Jonson rostise aceea[i fraz\ uitându-sela resturile fumegânde ale lui Globe Theatre,distrus într-un incendiu.Plimbare nocturn\. Palate [i ape. Aprinse în noapte,luminile Sankt Petersburgului sunt o victorie împotrivanop]ii [i exact a[a [i sunt percepute: ca domina]ie aomului asupra unui ora[ care altfel ar fi r\mas cufundatîn întuneric. Ghidul îmi vorbe[te în rus\, eu v\d palatedup\ palate, aceste „dubluri ale Parthenonului“, [iaud nume de poe]i: Pu[kin, Lermontov, Blok... Acestaeste Sankt Petersburgul: palate [i poe]i. Palatele seîn[iruie pe cheiuri [i de-a lungul marilor bulevarde,poe]ii se refugiaz\ în cartierele izolate. Dar maimult ca orice altceva fascineaz\ fluviul, larg [i n\valnic,acest fluviu de doar 74 de kilometri cu totul, care str\-bate ora[ul îndreptându-se spre v\rsare, r\sfirându-[iapele [i formând, cu bra]ele [i canalele lui, o adev\rat\delt\. Asemenea unei c\]ele, Neva î[i na[te puii peteritoriul Sankt Petersburgului.Admir biserici ale c\ror delicate clopotni]e se înal]\spre cer, înfigându-se ca ni[te s\ge]i în norii trec\tori.Verticala autorit\]ii. Peste tot, de la Praga la Tbilisi,exist\ o cl\dire mai impun\toare decât celelalte. Aici,cl\direa impun\toare este Sfântul Isaac. Vizibil\ deoriunde te-ai uita, referin]\ obligatorie, reper explicit.Dac\ nu e înso]it\ de o credin]\ care s\-i legitimezeautoritatea, orice cl\dire ce domin\ ora[ul va fi perceput\ca simbol al unei insuportabile puteri opresive. LaSankt Petersburg, Sfântul Isaac stârne[te admira]ia,dar îmi amintesc c\, la Praga, Kafka era terorizat deCastelul cl\dit pe o colin\ a ora[ului. Piatra proiectat\pe vertical\ nu devine strivitoare dac\ este acceptat\de opinia public\; altminteri, ea se cristalizeaz\într-o prezen]\ sufocant\.Trec grani]a în Finlanda... poli]ie, acte, grilaje.„Ce-ar fi omul f\r\ un pa[aport“ – fraza lui Brecht nu[i-a pierdut valabilitatea.Întors acas\, m\ uit la icoanele cump\rate în Rusia...în ele e mai mult decât art\. E „arta ca vehicul“ desprecare vorbea Brook apropo de Grotowski.România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009Carmen, regia: Andrii ZholdakTraducere deIleana LITTERA23

a r t ePrivit în lumina cel pu]in a celor dou\ filme men]ionate maijos care configureaz\ profilul s\u ca regizor, noul film aparenevertebrat [i edulcorat, poate [i pentru faptul c\ din ellipse[te orice reflec]ie a lui Button cu privire la condi]ia sa.B\trâne]ea [i tinere]ea luiBenjamin ButtonRomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009U UN SCENARIU realizat dup\ povestireaClui Scott Fitzgerald filmul lui David Fincherdevine provocator nu doar prin story-ul insolital scriitorului american cât prin încercareade a r\spunde provoc\rilor tehnice pe carele ridic\ rolul lui Benjamin Button. Povestirealui Scott Fitzgerald ne ofer\ o parabol\ aunei existen]e care inverseaz\ polii tradi]ionali,copil\ria [i b\trâne]ea. Benjamin Button(Brad Pitt) se na[te b\trân într-o Americ\lingându-[i lini[tit\ r\nile dup\ primul r\zboi mondial[i întinere[te pas cu pas pân\ la stadiul infantil undemoartea survine u[or, decolorând [i ultimele reziduri dememorie. Mama îi moare imediat dup\ na[tere, iar tat\lnu-[i poate accepta progenitura care îi apare monstruoas\,astfel c\ este încredin]at unei familii de culoare care-lva cre[te cu toat\ dragostea [i în lipsa de stupefac]ie aunei comunit\]i tradi]ionale tipice pentru micile or\[eleamericane din sud. De la început, parabola se strecoar\în film pe urmele povestirii cu un bunic care construie[teun ceas ale c\rui limbi se învârt în sens opus, ceas menits\ recupereze timpul pierdut al celor c\zu]i în r\zboi.Benjamin Button ilustreaz\ aceast\ dorin]\ aparentimposibil\ a unei vie]i care se învârte în sensul opusacelor de ceasornic. Experien]a unic\ a timpului esteaici pus\ din nou în discu]ie, cu o alt\ relativizaredecât cea proustian\, a memoriei afective ce reconstruie[terandomizant un trecut filtrat, iluminat perceptiv. Experien]aeste cea care d\ m\sura timpului lui Benjamin Button,– tat\l posed\ o fabric\ de nasturi – dar ea nu mai esteasociat\ vârstei. În mod obi[nuit, asociezi maturit\]ii[i mai ales senectu]ii experien]a (de via]\), [i pentru ceadin urm\ [i o anumit\ reflexivitate, care este una aretrospectivei [i a nostalgiei. Pentru Button via]a începeîntr-un corp prezentând muiuficarea [i anchilozatipice vârstei de 80 de ani, îns\ cu o curiozitate [i inocen]\proprii copil\riei, chiar dac\ într-o prim\ instan]\ b\trânelulButton face un efort speculat în termenii unui miracolde c\tre biserica local\ de a se ]ine pe picioare [i aface câ]iva pa[i. Ace[ti primi pa[i îl duc pe o ambarca]iunede-a lungul marelui fluviu, apoi la o crâ[m\ [i la bordel,tutore de ocazie fiindu-i chiar c\pitanul vasului. Ini]ierilelui Button poart\ în ele inocen]a proprie altei vârste,b\trâne]e sa nu este autentic\ pentru c\ îi lipse[te experien]a,îi lipse[te memoria tr\itului, memorie care se înscrieStrania poveste a lui Benjamin Button (The CuriousCase of Benjamin Button, 2008). Regia: David Fincher.În rolurile principale: Brad Pitt, Cate Blanchett. Gen:Dram\, Fantastic, Romantic. Premiera în România:20.02.2009. Durata: 159 minute. Produs de: Kennedy/Marshall. Distribuit în România de: InterComFilmDistribution.în datele devenirii noastre. B\trâne]ea lui Button esteun fel de masc\ improprie, tovar\[\ de joac\ îi devineo fat\, Daisy (Cate Blanchett) care sesiseaz\ dincolo demasc\ ingenuitatea vârstei reale. Întregul film se construie[teîn jurul acestei rela]ii incongruente, care se dezvolt\ lamaturitate într-o poveste de dragoste [i care încalc\inevitabil tabuurile. Provocarea atât pentru actor, BradPitt, cât [i pentru regizor a fost s\ creeze nu o masc\potrivit\ pentru Button la diferite vârste pe care BradPitt le-a dep\[it sau nu le-a atins înc\, nici m\car modalit\]ilede filmare care s\ fac\ credibil personajul, ci s\ creezela nivelul emo]iei [i al cadrului efectul de timp, cusubiectivitatea fiec\rui moment. {i aici experien]a luiBenjamin Button este unic\ [i nu poate fi decâtintuit\, o putem gândi, o putem proiecta apoi pe un ecran.Dificultatea const\ în a ie[i din spa]iul parabolei care seserve[te de datele realit\]ii ca de un pretext urm\rindo idee, o generalitate, iar David Fincher a reu[it s\ otreac\ într-un registru discret cu riscul de a pierde unsens global al pove[tii. Provocarea apare acolo undeîncerci s\ tratezi drept realitate povestea lui Button, ca[i cum ea chiar ar putea fi posibil\. Ce simte cineva carecu fiecare zi care trece întinere[te în timp ce to]i ceidin jurul s\u, incluzându-i mai ales pe cei de care seata[eaz\, îmb\trânesc. În sensul unei m\sur\ri fizice atimpului [i pentru Button func]ioneaz\ acela[i ceas, darînf\]i[area sa suport\ schimb\ri paradoxale. Pân\ laun punct vârsta sa este nu cea corporal\, ci aceea aexperien]ei sale, în primul rând cea de marinar, memoriasingur\ îl îmb\trâne[te. Punerea în abis a situa]iei saleeste chiar dragostea, dragostea poate în anumitecazuri s\ traverseze grani]ele tabuizate ale vârstei. Prietenade odinioar\ devenit\ o dansatoare de succes, ofemeie emancipat\, dificil de p\strat, apoi o so]ie devotat\[i mam\ scandeaz\ etapele unei rela]ii în care timpul arerolul s\u, vitezele sale [i acordurile sale armonice. Pentruun timp relativ scurt cele dou\ personaje devin congruente,timpul lor se armonizeaz\, apoi sentimentul de anxietatecre[te pe m\sur\ ce Button alunec\ în tinere]e [i iubitasa se îndreapt\ c\tre o alt\ vârst\. Nu sentimentul seepuizeaz\, iar David Fincher a reu[it s\ pun\ corect înlumin\ esen]a situa]iei: exist\ [i un timp al corpurilor[i unul al vârstei care traseaz\ invizibile frontiere.Aici ne afl\m într-un punct friabil al experien]ei unicea lui Benjamin Button. El se afl\ la o deplin\ maturitate,cea a vârstei [i cea a experien]ei de via]\, via]a i s-aîmplinit prin împlinirea al\turi de femeia pe care o iube[te.În mod normal, acest fapt ar trebui s\ constituie capcompasulpentru evolu]ia ulterioar\ a cuplului,apari]ia copiilor [i ulterior a nepo]ilor. Numai c\exist\ un punct de maxim în care vârsta î[i spune cuvântulîn fa]a experien]ei, tinere]ea, pentru c\ Button întinere[tecu fiecare clip\, dizolvând capitalul acestei experien]e.Tinere]ea, cum spune în alt\ povestire Scott Fitzgerald,este „a sort of chemical madness“, are propriul s\u ritm,inconsecven]ele [i accidentele ei. În acest moment cândînc\ nu a întinerit prea mult, cu toat\ maturitatea, Buttonse decide s\ plece [tiind c\ tot ceea ce urmeaz\ ar fiun dezechilibru, c\ ar distruge armonia care r\mâneîncredin]at\ memoriei. Cu pa[i mari, Button se îndreapt\spre adolescen]\ [i peste ceva timp are loc ultima întâlniredintre el [i iubita sa rec\s\torit\. Una dintre scenelecruciale ale filmului este scena de dragoste într-o camer\de hotel între un adolescent [i o femeie trecut\ de patruzecide ani, p\strând ceva din frumuse]ea de odinioar\ acorpului de balerin\, o întâlnire care subliniaz\ stâng\cia,anxietatea fo[tilor îndr\gosti]i. Nu este aproape nimicerotic în aceast\ scen\ furtiv\, [i în orice caz nimicpervers. Ambiguitatea ei este tulbur\toare pentru c\ suntdiverse vârste ale memoriei amestecate aici, vârste cuun diapazon diferit de sensibilitate, un sentimentintens al prezen]ei într-un corp str\in, al recunoa[terii[i înstr\in\rii. Fie [i pentru aceast\ scen\ filmul merit\v\zut. „Evolu]ia“ lui Button îi r\pe[te memoria, urm\toareaîntâlnire între el [i Daisy a[eaz\ între ei o frontier\ denetrecut care nu este cea a vârstei cum ne-am puteaa[tepta, ci aceea a memoriei. Copilul Button se afl\ înfa]a unei femei necunoscute [i binevoitoare, care i-arputea fi mam\, dar care i-a fost prieten\ [i iubit\, vagî[i aminte[te c\ ar fi tr\it o alt\ via]\ de care nu-[i aduceaminte, dar aceasta e tot. Moare cuminte f\r\ un scâncetîn bra]ele fostei iubite. Realizator al lui Fight Club (1999),un film cu o dimensiune distopic\, [i a excelentuluiSeven (1995) David Fincher reu[e[te în acest film redareacursiv\ a unei povestiri insolite, iar din punct devedere „tehnic“ filmul este irepro[abil. Datoreaz\ aceastaunei actri]e de talia lui Cate Blanchett, dar [i unuiBrad Pitt care reu[ete m\car par]ial s\ fie la în\l]imearolului. Sunt îns\ câteva momentele în care regizoruldep\[e[te corectitudinea prestidigita]iei romance-uluide cea mai bun\ calitate pentru a duce filmul într-oalt\ dimensiune, acolo unde se afl\ inefabilul [i marilefilme ale cinematografiei. Privit în lumina cel pu]in acelor dou\ filme men]ionate mai sus care configureaz\profilul s\u ca regizor, noul film apare nevertebrat [iedulcorat, poate [i pentru faptul c\ din el lipse[te oricereflec]ie a lui Button cu privire la condi]ia sa. Esteimposibil s\ nu cau]i un sens diferen]ei atunci când oîncarnezi atât de pregnant, un sens al lumii din care faciparte care s\ te includ\ [i aceasta f\r\ a fi un mare filozof.Pân\ [i Forest Gump are filozofia sa memorabil\ însimplitatea ei de paradox zen: „Life is like a box ofchocolate, you never know what you get inside“. Dinacest punct de vedere, Button este un erou neproblematic,o fanto[\ bine construit\, o curiozitate [i atât, iar f\r\ceasul ale c\rui limbi se învârt de-a-ndoaselea, filmular fi lipsit de o cutie de rezonan]\ cât de mic\. Este ca[i cum David Fincher ar fi uitat esen]ialul, un faptelementar: orice via]\ are un sens. Care este sensul vie]iilui Benjamin Button? •24

Întrepolul neotradi]ionalist [i cel sincronist,continu\ s\ se manifeste, egal\ cu sine, arta deechilibru; polimorf\, confortabil\, frumoas\,decorativ\ [i sigur\.a r t eTeodor Dan - Intersec]iiM.H. Maxy - Trio de coardeResuscitarea limbajuluiÎn primii ani ai deceniului [apte, cînd Andrei C\dere,Ilie Pavel, Teodor Dan, Paul Neagu, Horia Bernea, MarinGherasim, Teodor Moraru, Ion Dumitriu, Vasile Gorduz,Silvia Radu etc., dar [i grup\ri constituite, cum a fostSigma, la Timi[oara, începuser\ deja s\ se manifestepublic, în arta româneasc\ lucrurile întraser\ încet peo direc]ie oarecum normal\. Propagandi[tii anilor cincizeciî[i cam cheltuiser\ avîntul retoric, loturile de tractoaresosite din U.R.S.S. nu mai f\ceau obiectul major alcrea]iei artistice, iar cei îns\rcina]i cu verificarea [evaletelor[i a pensulelor arti[tilor suspec]i, se cam leneviser\ [iei. Ba chiar ap\ruser\, cu vreun deceniu bun mai devreme,cî]iva tineri care, pe nesim]ite, au p\r\sit ogorul [i imagineade [antier [i s-au impus cu autoriate în peisagistic\, înnatur\ static\ [i în compozi]ia neutr\. Pictori ca IonPacea, Alin Gheorghiu, Constantin Piliu]\ (care ulteriorva trece în tab\ra cealalt\) [i al]ii, profitînd de o oarecareamor]ire a vigilen]ei, au reconectat limbajul picturii laformele sale specifice de manifestare. {i cam acela[ilucru s-a întîmplat [i în spa]iul sculpturii [i al decorativelor.Ochiul putea iar\[i, chiar dac\ nu era eliberat cu totulde precau]ii [i de sfieli, s\ se hr\nesc\ din bucuriapur\ a culorii [i din geometria legitim\ a desenului. Îns\de vreme ce „picturalitatea“ picturii fusese reafirmat\[i alfabetul ei repus în circula]ie, se n\[tea de la sine oproblem\ nou\, tot atît de complex\ pe cît de grav eraenun]ul ei: încotro se îndreapt\ arta contemporan\, careeste sensul ei intim [i cum poate fi determinatorizontul s\u moral?Ruptur\ [i continuitateAp\rut\ abrupt, schimbarea de regim din Româniaa g\sit arta plastic\ într-o situa]ie de supravie]uire. Aceast\supravie]uire avea loc, îns\, în condi]iile unui climatgeneral de o extrem\ ostilitate [i ale unei amenin]\ridirecte venite din partea amatorismului, puternic sus]inutîn ultimii ani [i abil promovat politic prin ,,Festivalulna]ional Cîntarea României“. Cam trei segmente maris-au coagulat, în aceste condi]ii, în arta profesionist\[i ele realizau un oarecare echilibru de ansamblu: primulCincizeci de ani de art\contemporan\(o schi]\)era acela al colabora]ioni[tilor institu]ionaliza]i [i alpictorilor de curte în care intrau, cu grade diferite deimplicare ([i cu grade diferite, în general!) nume caViorel M\rginean, Sabin B\la[a, Vasile Pop Negre[teanu,Constantin Piliu]\ [i mul]i al]ii f\r\ autoritate, dar [iarti[ti mult mai complec[i cum sînt Ion Bitzan [i Ion{etran care, dintr-un oportunism care ar merita o aten]iemai mare [i o analiz\ mai am\nun]it\, au acceptat unnego] direct [i explicit cu regimul. Cel de-al doileasegment îi includea pe arti[tii oficiali în accep]iuneanepeiorativ\ a cuvîntului, adic\ pe acei arti[ti care aureu[it s\ se fac\ accepta]i atît la nivelul propagandeide partid, cît [i la nivelul larg al opiniei publice, f\r\compromisuri amendabile [i f\r\ concesii evidente.. Celde-al treilea segment reprezint\, într-un anumit fel, oatitudine artistic\ alternativ\, dar alternativ\ nu atît printehnici [i materiale, de[i, în anumite cazuri, [i în felulacesta, cît prin pozi]ia moral\, prin iconografie [i prinaspira]iile estetice [i doctrinare, ultimele mai degrab\implicite. Aceast\ categorie era reprezentat\ de grupareadin jurul lui Paul Gherasim, grupul Prolog în primulrînd, dar [i de mi[carea mai ampl\, de natur\ spiritualist\,alc\tuit\ preponderent din arti[tii care au debutat îndeceniul [apte. Exista vag [i un al patrulea segment, darunul difuz [i cu pu]ine [anse de coagulare din pricinasuspiciunii [i a ostilit\]ii oficiale, acela care priveaexpresiile [i atitudinile neconven]ionale în accep]iuneastrict\ a cuvîntului. Exprimat mai mult individualdecît ca o tendin]\ larg\ [i explicit\, acest comportamentartistic îi avea ca protagoni[ti de frunte pe Geta Br\tescu,Ion Bitzan, Ion Grigorescu etc., în timp ce unii dintrepionierii s\i, Paul Neagu, de pild\, sau {tefan Bertalan,erau pleca]i deja de mai mul]i ani din ]ar\.Reconstruc]ie [i deriv\O astfel de imagine, fie ea [i sumar\, care prive[teultimii ani ai regimului comunist, este foarte important\pentru c\ pe structura ei se vor manifesta marile tendin]edin perioada care urmeaz\ anului 1990. Segmentul demijloc, cel oficial, a continuat s\ se manifeste constant,egal cu sine [i cu a[teptarea publicului s\u, iar segmentulspiritualist a început lupta pentru suprema]ie în condi]iidestul de bizare. Imediat dup\ canonada din decembrie,pictura româneasc\, de la amatorii halucina]i [i pîn\ lapersonaje cu anumite preten]ii de sobrietate, a descoperit,de multe ori cu o vehemen]\ suspect\, valorilecre[tine [i marile poromisiuni ale artei religioase.Desf\[urat\ în perioada Cr\ciunului [i a anului nou,izbucnit\ brusc, asemena unei revela]ii, [i sfîr[it\ întrobaie de sînge, Revolu]ia româneasc\ a fost resim]it\,prin jertfe [i prin timpul ei calendaristic, drept unsemn mesianic [i o cert\ slobozenie la mîntuire. Nu seputea intra în nici o sal\ de expozi]ii f\r\ a fi întîmpinatde valuri de sînge [i balo]i de spini împleti]i încoroane, de p\duri de cruci [i tone de piroane. Inclusivaceia care, cu doar cîteva zile în urm\, îi pictaser\ înatitudini hieratico-mar]iale pe demiurgul din Prim\verii[i pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale luiB\la[a, s-au trezit robotind din greu la urcu[uri pe Golgota[i la r\stigniri. În aceste condi]ii, cel care [i-a propusdeclarat salubrizarea acestei zone de aluviunile subculturii,de vulgarit\]ile oportuniste [i dencontinentele gesticula]iisterile, a fost pictorul Sorin Dumitrescu. Pe fondul [iîn prelungirea grupului Prolog, el a înfiin]at Funda]iaAnastasia, în al c\rei program se reg\se[te explicit ideeareconcilierii culturii cu spa]iul cultic. În galeriile Catacomba,unde s-a promovat cel mai coerent proiect din ultimiizece ani, arta religioas\ [i spiritualist\, în sens larg, afost cur\]it\ de to]i parazi]ii ini]iali. În jurul acestei galeriis-a n\scut [i s-a fortificat segmentul neotradi]ionalistdin arta noastr\ de ast\zi, care împac\, într-un mod destulde ciudat, un anume conservatorism doctrinar cu o real\deschidere c\tre experimentul tehnic, materialeleneconven]ionale [i c\tre diversitatea limbajelor. Cea deadoua mare tendin]\ coagulat\ în ace[ti ani, este ceaexperimental\ propriu-zis\, aceea a formelor alternativede gîndire [i de exprimare artistic\. Palid [i aleatoriuînainte de ’90, acest segment a devenit tot mai coerentatît datorit\ noilor posibilit\]i de informare de care arti[tiiau beneficiat f\r\ restric]ii, cît [i sprijinului financiar[i logistic pe care Centrul Soros pentru Art\ Contemporan\,înfiin]at în 1993, l-a acordat acestei tendin]e.În rest, lucrurile au r\mas oarecum la fel. Între polulneotradi]ionalist [i cel sincronist, continu\ s\ se manifeste,egal\ cu sine, arta de echilibru; polimorf\, confortabil\,frumoas\, decorativ\ [i sigur\. Acea art\ capabil\ s\le ofere tuturor celor alerta]i peste m\sur\, garan]iiserioase c\ putem intra, f\r\ tulbur\ri prea mari, [i înmileniul urm\tor. Care, vorba r\st\lm\cit\ a lui Malraux,va fi unul al globaliz\rii sau nu va fi deloc! •România literar\ nr. 5 / 6 februarie 200925

m e r i d i a n eCarlos Drummond de AndradeAmorul naturalRomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 200926ÎNTRE CELE circa 30.000 de versuri ce constituieabundenta oper\ poetic\ a lui Carlos Drummondde Andrade (1902-1987), cuvântul AMOR revinecu o frecven]\ obsedant\. Îl con]in explicitnumeroase titluri de volume ( Amor, amores;Amor, sinal estranho; Amar se aprende amando)[i tot în jurul lui graviteaz\ multe poeme cedep\[esc acest cadru tematic. Proverbialatimiditate a acestui om rezervat ascundea îns\ ofire senzual\, pasional\ chiar. Este, între altele, ceeace i-a asigurat o real\ popularitate înc\ din timpulvie]ii (vezi, din aceast\ categorie, primul poem alacestui grupaj). În 1992 se publica îns\ o culegereinedit\, tot de poeme de iubire, dar oarecum maiîndr\zne]e, mai impudice, sub formidabilul titlul: OAmor natural - Amorul natural. Drummond le ar\tasedoar câtorva prieteni, ezitase s\ le dea publicit\]ii,nu voia s\ lase impresia c\ scrisese poezie pornografic\.Iata c\ aceast\ carte a dep\[it deja 17 edi]ii [i afost subiecul unui minunat film documentar realizatîn Brazilia de televiziunea olandez\. Reporteriiîndemnau oamenii înt`lni]i pe strad\, la întîmplare,de obicei trecu]i bine de prima lor tinere]e, s\ citeasc\[i eventual s\ comenteze câte unul din aceste „naturale“poeme, în care cuvintele intimit\]ii [i ale amoruluifizic erau expuse f\r\ perdea, îns\ cu o mare delicate]e.Nimeni nu a spus vreodat\ c\ erau versuri pornografice.Dimpotriv\, unele persoane izbucneau în plâns, înacel reportaj, fiindc\ neobi[nuitele poezii ale luiDrummond le aminteau de tinere]ea real\ a c\rnii,de fiorul iubirii fizice, demult trecut. Cum zonapornografic\ pare s\ fi devenit o etap\ de obligatoriedezinhibi]ie în noua liric\ româneasc\, cazul celuimai mare modernist brazilian ar putea deveni unmodel de referin]\.Camera în dezordineLa virajul periculos spre cincizeci de aniam derapat în aceast\ iubire. Ce durere!ce sensibil\ [i secret\ petal\ m\ ame]e[te[i m\ provoac\ s\ sintetizez ca o floaredespre care nu se [tie cum e f\cut\ : iubireaîn chintesen]a cuvântului, iubirea mut\nu mai reu[e[te în mu]enia ei natural\cu un singur larg gest [i s\ culeag\ [i s\ iubeasc\norul care de cât de ambiguu este se dilueaz\în acest obiect [i mai vag decât norul[i mai fragil, de asemenea, trupul! trupul, trupul,adev\r atât de final, sete atât de divers\,[i acest cal nebun galopând în pat,plimbând inima celui care iube[te.Iubire – fiindc\ e[ti cuvântulesen]ialIubire – fiindc\ e[ti cuvântul esen]ialîncepe-mi cu tine cântul. C\l\uze[te[i versul meu, iubire, iar atunci sufletulcu dorin]a, [i membrul cu vulva une[te-le.Cine-ar îndr\zni s\ pretind\ c\ el e doar suflet?Cine nu simte-n corp sufletul dilatându-i-sepân\ când explodeaz\ pur [i simplu în r\cnetde orgasm, într-o clip\ de infinit?Corpul când de alt corp este înl\n]uit,fluid, dizolvat, zboar\ spre originilefiin]ei, pe care Platon le-a v\zut completate:e unu, perfect în doi; [i sunt doi în unu.Integrare în pat sau deja în cosmos?Unde sfâr[e[te odaia [i-ajunge-n astre?Ce for]\ chiar din r\runchi ne transport\spre regiunea extrem\, etern\ [i eterat\?La delicioasa atingere a clitorisului,totul deja se transform\, str\fulgerare.În acest mic ]âmburu[ al corpuluise reunesc [i fântâna [i focul [i mierea.Iar penetra]ia începe s\ rup\ norii[i devasteaz\ atât de fulgurante singur\t\]ipe care vederea uman\ nu le-ar putea suportadac\-n întunecimea ochilor n-ar continuacoitul, continuînd [i de tot r\spândindu-seîncât, dep\[indu-ne, [i dincolo chiar devia]a noastr\, ca o atrac]ie activ\ ce devinecarne, se bucur\ [i ideea de a se bucura.Iar într-o suferin]\ de bucurie printre cuvintesau chiar mai pu]in, printre gemete [i gâfâituri,un singur spasm atinge în amândoi culmea:când de iubire iubirea moare, divin\.Iar de câte ori unul în altul murimîn vaginoasa [i umeda subteran\,în aceast\ moarte mai suav\ decât visarea,ne este pauza sim]urilor satisfac]ia.Iar atunci peste noi vine pacea. Pacea zeilor,st\m întin[i pe pat, ca ni[te statuiîmbr\cate în propria lor sudoare, mul]umindc\ ne transform\ în zei iubirea terestr\.Era-n zorii zilei septembrulEra-n zorii zilei septembrul[iea îmi s\ruta membrulTreceau avioane [i treceau norigemeau întunecate culoricînd ea îmi s\ruta membrulIar vremea pe când eram ]ânc[i timpul ce va s\ vin\încruci[ate înfloreau împreun\Ea îmi s\ruta membrulO p\s\ruic\ din l\untrulunui copac cânta, din l\untrulp\mântului, [i al meu, [i al mor]iiIar moartea [i prim\vara î[i împ\r]eaupe un ram apa limpede, ap\ce [i mai tare ne sporea seteaEa s\rutându-mi membrul{i tot ce voi fi fost eu cândvape vremea când mi se interziceanu mai avea importan]\Decât acea roz\ crispat\, toat\numai o flac\r\, [i tija-mi înfierbîntat\[i gamele de extazIar ea la s\rutat membrulDin câte sunt era cel mai casts\rut al frumuse]ii deposedatecum doar lucrurile din inim\ dateNu era adora]ia unei sclavedin cele ghemuite-n întunecimeera darul unei reginedevenit\ parte din minecirculând prin sângele meualene [i dulce [i r\t\cindu-sea[a cum o sfânt\ [i-ar da s\rutulcuprins\ de cel mai divin extaz[i într-o solemn\ înfiorares\ruta s\ruta membrulIar eu cu gândul la al]i b\rba]imi-era mil\ de ei s\racii]inu]i în temni]a lumiiImperiul meu se-întindeapeste toat\ plaja pustiecu toate sim]urile-n alert\Ea îmi s\ruta membrulIar capitolul cu verbul a fi[i misterul de-a exista[i dezacordul de a iubica valurile se potoleaumurind pe un ]\rm departe[i o cetate se în\l]aorbitoare [i toat\ de piatr\[i sc\pat\ de du[m\niiiar cu briza sosea [i spasmuls\ m\ ia mai apoi cu el

m e r i d i a n edac\ nu m\ [i desf\cusea[a cum p\rul se desplete[te[i deveneam o împr\[tierenumai din cercuri concentriceîn fum\raia universuluiS\ruta membrulîl s\rutaiar s\rutându-l mureas\ renasc\-în septembrieCât\ gra]ieCurul, cât\ gra]ie.Surâde tot timpul, niciodat\ nu-i tragic.Nu-l preocup\ ceea ce se întâmpl\în partea de dinainte a corpului. Curul î[i estesie[i suficient. Mai e cineva ca el? Poate sânii.Ia ascult\ – murmur\ curul – ace[tin\t\fle]i înc\ mai au de studiat.Dou\ luni gemene sunt un curîntr-o balansare rotund\. Înainteaz\de la sine într-o caden]\ mirific\, prinmiracolul de a fi dou\ într-unul, deplin.Curul se distreaz\pe cont propriu. {i iube[te.În pat se agit\. Mun]iicresc [i descresc. Valuri izbindîntr-un ]\rm infinit.Iat\-l c\ surâde. E fericitîn desmierdarea de a fi, a se balansa.Sfere armonioase în haos.Curul e cur, [i rotundde jur împrejur.Limba se învârtea pe cerul guriiLimba se învârtea pe cerul gurii. Se învârtea. Erau dou\guri, dar un singur cer.Sexul începea s\ se desprind\ din temeliile sale, r\t\ceainsuflându-ne [erpuirea lui de cobr\. Eu, ea, eaeu.Ne mi[cam amândoi poseda]i, transporta]i, eaeu. Atitudineanoastr\ nu era un rezultat al ac]iunii sau al dezac]iunii,[i nici nu ne totaliza. Ne consumam într-o piscin\ deanihilare. Desf\cu]i, falus [i vulv\ într-un spa]iu cristalin,vulv\ [i falus în foc, nup]iale, ele eliberate de noi.Cu pre]ul corpului nostru, în timp ce ]â[neau gelatinele,revenir\m la starea de con[tien]\. Sexul intr\ la locullui. Via]a î[i relu\ cursul : o via]\ mai bun\.F\r\ s\-]i fi cerut,mi-ai acordat gra]iaF\r\ s\-]i fi cerut, mi-ai acordat gra]iade a-mi magnifica membrul.F\r\ s\ fi sperat, ai c\zut în genunchiîn pozi]ia devotat\.Ceea ce s-a-ntâmplat nu e un trecut mort.R\mâne pentru vecie o ziîn care penisul a recoltat pietatea oscilant\ a gurii tale.Azi nu e[ti [i nici nu [tiu unde ai putea fi,în totala imposibilitate a gestului [i comunic\rii.Nu te v\d nu te ascult nu te deschiddar gura ta e prezent\, în adora]ie.În adora]ieNu m-am gîndit niciodat\ c\ voi ]ine un zeu între coapse.Femeie p\[ind goal\ prin cas\Femeie p\[ind goal\ prin cas\înv\luie lumea cu-atâta pace.Nu e o goliciune c\utat\, provocatoare.E un fel de a umbla îmbr\cat\ în goliciune,inocen]\ de c\lug\ri]\ [i corp de ap\.Corpul nici m\car nu e perceputde ritmul care-l transport\.Ni[te curbe în stare de puritate tranziteaz\dându-i acest nume vie]ii : castitate.Pilozit\]ile fascinante nu perturb\.Sâni, fese (armisti]iu tacit)resping r\zboiul. {i eu îl resping.Cealalt\ u[\ a pl\ceriiCealalt\ u[\ a pl\cerii,u[\ la care se bate cu mult\ blânde]e,e o invita]ie la pl\cere pe care-o r\ne[te focul[i, astfel, devine mai pl\cere decât pl\cerea.Nu e deplin amorul când nu cuno[tilucrurile pe care le poate inventa doar amorul.Caut\ acel strâmt atrium al cubicumuluiunde nu ajunge lumina, [i g\se[te ardoareainsuportabilei, mu[c\toareiînfomet\ri de a cunoa[te prin bucurie.Eu sufeream când ea-mi spuneaEu sufeream când ea-mi spunea: «Ce treab\ ai cu pantalonii,dragule?»Victoria, împ\r\teasa, domnea peste obiceiurile din lumeaanesteziat\ [i folosea cuvinte nepublicabile.Perechile se t\v\leau – pe jos – în întunecimea delemn din camera încuiat\.Femeia r\mânea mut\ [i la orgasm. «Ce treab\ ai...»Cum pot ni[te buze de domni[oar\s\ se mi[te, neru[inate, [i s\ emit\ cu atâta naturale]escârbo[enia monosilabic\? a[a încât,deschizându-se, p\reau c\ iau forma `mpurpurat\ a unuianus.Noaptea mea era prost dormit\. Iubita plin\ de excrementem\ împingea, eu fugeam, cu rahatul scurgându-mi-sepe mâiniîmi mânjeam fa]a. Visul urât îmi duhnea în piept.Grea]a de substantiv – era cu trej’ de ani în urm\ – lasoarele de ast\zi se dizolv\. Apar tot felul de fesepe afi[e publicitare, pe str\zi, în autobuze [i la tv.Corpul s-a eliberat. Îl felicit\ lumina zilei,nuditatea e cucerit\ [i proclamat\.Se studiaz\ o nou\ geografie.Canale implicite, s\ îndr\znim s\ le numim? a[teapt\s\rutul consumatorului-amant, limba [i membrul exploreaz\.Iar limba cerceteaz\ castana clitoridian\,penumbra rectal\.Iubita dore[te în mod expres s\ vorbeasc\ s\-[i ia pl\cereas\-[i ia pl\cerea [i s\ vorbeasc\în cuvinte pe vremuri interziseiar voluptatea vocabularului lubrifiaz\ sacra voluptate.Iat\ cum profit\ amorul de impactul anumitor fonemeîn anumite momente, între urlete [i ]ipete liturgice,când limba e falus [i verbul vulva,iar g\urile corpului, abise lexicale unde se restaureaz\fa]a intemporal\ a lui Eros,cu exaltarea erectei divinit\]iîn templele sale cavernale de dinainte de începutulveacurilorcând ru[inea [i cenu[a înc\ nu corodaser\ inocen]a dea tr\i.Nu vreau s\ fiu ultimulcare te hale[teNu vreau s\ fiu ultimul care te hale[te.Dac\ pe vremuri n-am îndr\znit, e târziu.Nici s\ încing vechea flac\r\ [i nici s\ te beaunu vreau, sau s\ potolesc o sete ce nu mai ardeîn gura mea secat\ de cât te râvneam,de cât de mult te doream f\r\ s-o ar\t,foame ce n-a vrut de foame s\ p\timeasc\de[i tu erai paji[tea atâtora, eu timidula[teptam s\ vânturi toat\ protipendadacare pentru tine [i corpul t\u ast\zi înc\mai calc\ strâmb, [i s\ ajungi, intact\ [i ren\scut\ca s\ te prinzi cu mine în lupta extrem\ce-ar fi f\cut din via]a noastr\ întreag\un incendiar [i universal poem.Prezentare [i traducere deDinu FL|MÂND__________C\s\torit, tat\ de familie, serios [ef de departamentla un serviciu care administra patrimoniul istoric [i artisticna]ional, Drummond împlinise 49 de ani când s-aîndr\gostit de Lygia Fernandes, tân\r\ bibliotecar\ cucare va tr\i timp de 36 de ani o intens\ iubire clandestin\.27Ei îi sunt dedicate majoritatea poemelor de iubire scriseDinu Fl\mând lâng\ statuia poetului la Rio de Janeirola maturitate.România literar\ nr. 5 / 6 februarie 2009

a c t u a l i t a t e a-ileanaprelungirea mea `ntr-o cas\ de hârtiejaponez\, `ntr-un bob din grâul lui van gogh, prelungireamea`n tonitza, pr\bu[irea mea `n col]ii leoaiceiprelungirea mea sub carapacea insulei galapagossub o p\l\rie mexican\`ntr-un trabuc cubanezvin - `i spun ileneilovindu-m\ de al treilea ochi `nchis al nop]iinemaiclipind nemaimi[când nemaiv\zând`n aerm\ plictisisem de a[a trebuie s\ fie[i uram fericirea pentru c\ se l\sa iubit\de mineFemeia public\m\ dusesem s\ caut o ultim\ sticl\ devotc\ din ora[ [i... m\ sprijinisema[a aiurea de noaptea aia cu priviri perversede care m\ `ndr\gostisemRomânia literar\ nr. 5 / 6 februarie 200930Debut – Alexandru GHE}IEDAC| se las\ de la o s\pt\mân\ la alta, dac\de la un num\r la altul se amân\ gândul bunde a oferi spa]iu suficient pentru un debutcare s\ conving\ [i pe al]ii nu numai pe tine,este o gre[eal\. Dac\ se risipe[te clipa degra]ie acoperit\ de alte lecturi care se-ntâmpl\`ntre timp [i dac\ este l\sat\ uitarea cea proasp\t\s\ te `ngroape [i lehamitea veche, de un sentiment`ndoit de satura]ia de texte amestecate, iresponsabile,de atâtea ori agramate dar `ndr\zne]e, este r\u. C\ciasi[ti curând la amput\ri dureroase ale propriuluientuziasm `nfipt `n pisc, la care a[teapt\ s\ se uiteodat\ cu tine autori tineri cu zestre [i cu sensibilitateca a ta. Promiteam acum câteva numere bune, undebut, aici, unui tân\r din B\diceni, Arge[, pe numeles\u Alexandru Ghe]ie. Spuneam c\ mi-ar pl\ceas\ v\d acest debut intrând `n concuren]\ culumea tân\r\ ce se munce[te s\ viseze bijuteriidin defectele [i urâ]eniile de când lumea ale lumii.Lume `n care p\rem a nu mai avea loc de atâtaderâdere care se de[ir\ de la unii la al]ii, de la o mintef\r\ suflet la alta, s\lb\ticindu-se foarte `n absen]aacestuia. Alexandru Ghe]ie e pite[tean, urmând anulacesta s\ fac\ 30 de ani, profesor de român\ la o[coal\ de sat `n Arge[. ~ntre timp nu mi-a trimis ofotografie [i nici mai multe date biografice, [i nicimai multe poeme, ca s\ fie. C\ ne a[teapt\ vremuri[i mai grele când poe]ii intr\ de-a binelea `n dizgra]ialumii, dintr-o confuzie ca dirijat\, c\ toat\suflarea `nnebune[te, c\ poezia poart\ vina, c\Dumnezeu, c\ mielul este prost, c\ s\-l mânc\m, c\tot nu-[i afl\ locul printre betoane [i afaceri[ti... ~nprelungirea Rememor\rii celei alese pentru atunci,acum propun [i altele câteva `ncepând cu C\l\torie`n zig-zag, urmând cu cât mai multe posibil pe spa]iullimitat, A[teptarea, Fericirea II, Femeia public\,Geneza IV, Basm, Fidelitate, Poveste contemporan\.Ce nu va `nc\pea acum, nu se [tie dac\ r\mânepentru alt\dat\... (C. B.)c\l\torie `n zig-zaghaina, arma, calul tat\lui...vin s\ te cur\] de rugin\ - `i spun ileneimai zvârl o ultim\ privire pe sub zidul pleoapelorla coapsele ancu]eimai ascult pe haralambie, pe mo[ leonte, zodierul,dau bac[i[ 30% (coama lui murgu [i ceva sare destea)dezleg murgul de lâng\ iapa lui vod\`mi face cu ochiul al treilea ochi al lui shivastrâng `n pumn soarele, luna [i foculvin s\ te `ngrijesc de molii - `i spun ileneicalc pe p\mântul lui ion, calc pe iubirea lui ionm\ adap\ pliscul corbului nevermorechiar…la lucerna urletul unei m\d\line `[i joac\ ciuleandraspânzurat de treizeci de burice de degetela col]ul unui picior de plai m\ s\rut\ minodora –gur\ de rai –arunc lui lupu stârvullisaveteiarunc argin]i leprosului din biblie`l simt pe iona t\indu-mi pânteculvin - `i spun ileneiclipe[te al treilea ochisoarele, luna, foculvând o moar\ marei s\ cump\r enigma otilieivorbesc cu un om mareurlu de bucuriece miracol c\ sunt...m\ urecheaz\ dumnezeu ca pe un tâlhar de ceruri[i m\ uit\ pribeag `n câmpievin - `i spun ileneiA[teptares-au stins felinarele [i a[tept\m cu forma crisp\riitatuat\ pe obraji ne dor cearc\nele celorlal]i [ia[tept\mne-am topit ca oamenii de z\pad\ ne-am pierdut umbrao mla[tin\ f\r\ oglinzi f\r\ stufo balt\de care e spânzurat un asfalt fierbinte din carenu se adap\ nicio privighetoare niciunpi]igoi niciun strig\tne-am pierdut toate sim]urileauzim doarplângerea – muzica ascu]it\ de xilofonro[ie ca trandafirii primi]i de s\rb\tori –nu mai a[tept\m nimic – s-au plictisit [i zeii dejocul \sta confuz `n care nu se mai `ndr\gostesc denicio danae de niciun adonis –poate doar o elen\ cu breton fran]uzescs\ mai aprind\ c\lcâiele vreunuiachiles\ re`nceap\ joculdar cunosc doar elene cu cearc\ne vândute`n obor la second handa[tept\mve[nic a[tept\m s\ se trag\ cortinato]i ni[te emine[tiactori [i spectatori `ntr-un jocnaivabsurdf\r\nimbFericirea IIb\usenu mai voia s\ scrie despre puritateafemeilor din evul mediu nu mai puteacrea sisteme de ecua]ii pentru studen]ii de la ASE[i nu se mai sprijinea de u[a de la dormitornu se mai arunca senzual pe canapeaua depiele galben\n-o mai pictam `n ulei...nu-i mai loveam chipul m\sliniu cupriviri rotunde exacteb\usemm\ plictisea acest totul e bineacest totul e la fel de bine[i-am sugrumat fericirea cu sârm\ ghimpat\i-am r\stignit ochii-ntr-o metafor\ca `ntr-un ritual p\gân`ngenuncheat\ de durere mi-a aruncatun bra] de cuvinte ca [i cum ar fizvârlit un set de farfurii chineze[tib\usem[i am mai lovit o data fericireaam `necat-o-n agheasm\am adunat apoi cuvintelefecioare cu sâni plini de laptegata s\ ]â[neasc\le-am b\gat `n buzunar ca pe semin]ede dovleac [i le-am sim]it `mpreunându-seca pietrele ca zgomotul pietrelor dinp\mânt din râuri din lun\...b\usemmi-era sil\ de totu-i okde totu-i cum trebuie s\ fiemi se zb\teau prunci de cuvinte `n palm\`n piele `n n\ri `n p\r `n pruni castaniap\[i le zgâriam ombilicul cu unghiile cu aripilecu eul[i aveam sânge `n palme `n p\r `n mestecenicând s\ m\ `nvelesc eu mai bine cu trupul ei golasta s-a ferit mi-a pus piedic\ [i mi-a maizvârlit [i o palm\ grea peste coastem-am trezit lipit de asfaltlipit binec\ abia m-am dezlipit mi-am l\sat [ipielea acolo [i carnea [i oaselem-am dus s-o trag suav de urechiera la doi pa[i de mine o vedeamo [tiam era ea cine dracu altacu fusta ei de tafta peste genunchibluza ei c\r\mizie ghetu]ele din carrefourfularul [apca pe dreapta buzele `ntredeschisecând s-o ating m\ apropiasem atât de multc\ abia o mai vedeam m-a sim]its-a ascuns dup\ col] pe grivi]ei spânzurat\pe unicul felinar stins s\-[i tr\iasc\`n lini[te orgasmul de diminea]\m-am dezmeticit bine am intrat `np\mânt la groz\ve[ti m-am dus departe`n timp s\ vorbesc cu limba mare s\ m\ plânge curv\ frate m-a `n[elat m-a lovit am v\zut-olipit\ de xgemete urlete pl\cere`n audien]\n-a mai fost timp [i pentru minelimba mare toca minute la greuGeneza IVea [i-a luat rochie de mireas\[i plin\ de ingenuitates-a dus s\-l a[tepte lacol]...el a luat p\mântul`n palm\ [i a picuratsemin]e silabe priviri...erau atât de aproape unul decel\lalt c\ abia se maiz\reau... dar continuaus\ se iubeasc\ `ncercândfiecare s\ ias\ din cel\laltnu-[i mai mi[cau privirile [i se l\sau zgâria]ide tot ce nu se mai vedea:meri gutui apa rece a lacului `nghe]atvânt focore cuvinte vocale – strig\te –lacrimitot ce era prea aproape de ei(sau poate prea departe)tot ce era dincolo de ei`[i mi[cau doar trupurile goalefiecare `ncercând s\ sape `n timpanul`n pleoapele celuilalt`[i mi[cau doar firele de p\runghiile `ncercând s\ taie co[ulpieptului celuilalt`[i mi[cau doar visele`n mijlocul fl\c\rilor [i nu`n]elegeau de ce nu `i ardepodul palmei cotul genunchiulsânul fruntea p\rulnu-[i mai mi[cau nimic...poate doar `ntrebareaexisten]eilor •

a c t u a l i t a t e a~n ruptulcapuluiCopiiiPRIME{TE Virginia, personal, o scrisoare de la dnaînv\]\toare din Slobozia. La ea î[i l\sase copiii îngazd\, pîn\ se a[eaz\ cît de cît ea [i F\nic\ aici înMedgidia. Se canone[te s-o citeasc\ de una singur\[i în]elege c\ înv\]\toarea nu-i mai putea st\pîni pecopii. Cu înv\]\tura, cum [ti]i – T\n]ica e silitoare,dar prea vrea s\ ias\ în fa]\. Mircic\ e lene[ [i camînc\p\]înat. Dar nu de asta v\ scriu. Cînd ajung acas\se ascund împreun\ [i se iau la b\taie pîn\ se învine]esc. Numai [tim ce s\ ne facem cu ei. T\n]ica se plînge la [coal\ c\ noio batem, ceea ce d\uneaz\ prestigiului nostru din comun\.Nu v\ scriu ca s\ m\ plîng de banii ce ni-i trimite]i pentru ei[i pentru grija noastr\ fa]\ de ei. Sînt îndestul\tori, [i s\ v\ ajuteDumnezeu s\ cî[tiga]i [i mai bine, dar ce folos, dac\ copiii numai vor s\ [tie de noi? Chibzuie[te Virginia – [i ea [i F\nic\voiau s\-i aduc\ pe copii de la Slobozia, dar nu le venea s\-i]in\ pe lîng\ restaurant. Cu [colile de aici iar\[i nu prea era ohalvi]\, din ce ziceau doamnele la care se interesase. Cine aveacheag î[i ]inea copiii la internat la Constan]a sau la Bra[ov. Cinenu, se am\ra cu profesorimea din ora[. Ii d\ lui F\nic\ scrisoareas-o citeasc\: el, c\tr\nit, zice mai întîi c\ dac\ le ardea de b\taieface o tur\ pîn\ la Slobozia [i-i satur\. Mai st\ el ni]el cu scrisoareaîn mîn\ – le-o fi [i lor dor de noi... „P\i, vezi!“ Ce s\ vaz\?F\cuse [i el ce putea. Avea fiecare camera preg\tit\, numai s\se limpezeasc\ apele aici. „Cît s\ se mai limpezeasc\?“ Aiciavea [i ea dreptate, dar una era cu brut\ria [i altceva cu cîrciuma.Ce s\ înve]e \[tia micii aicea – b\utura [i fumatul [i curv\s\realade peron? „C\ Florica noastr\ o fi vreo neprih\nit\!“ „Virginio,las-o-n obiceiul ei, c\ dac\-[i g\se[te b\rbat [i se m\rit\ r\mînemf\r\ buc\t\reas\.“ A doua zi, ce s-o mai lungeasc\ – se suieF\nic\ în tren [i se duce la Slobozia. Se întoarce dup\ dou\ zile,cît mai st\tuse [i el de vorb\ cu oamenii pe-acolo.Închiriase oma[in\ cu [ofer, ca s\ nu se mai încurce cu trenul [i s\ se bucure[i copiii c\ vin acas\. Se mai în\l]aser\ – Tan]a se f\cuseparc\ [i mai frumu[ic\. Nu se mai c\]\ra în pomi cu b\ie]ii,se ferea de praf [i cînd se a[eza pe scaun î[i potrivea mai întîirochi]a, s\ nu se mototoleasc\. O imita la gesturi pe înv\]\toare[i rîdea ca ea, cu mîna dus\ la gur\. Mircea era tot încruntat,cum îl l\sase [i se lupta posomorît cu vreunul dintre gîndurilelui pe care le ducea în sil\ pîn\ la cap\t. Nu era prost, aveamemorie bun\, dar dac\-l l\sai într-un loc, acolo îl g\seai [i adoua zi, r\sucindu-[i vreun nasture de la c\ma[\ sau m\surîndu-[idegetele cu un cap\t de a]\. Tan]a, c\pri]a lui repezit\,rîdea de Mircea [i de acolo se înc\ierau. Era ea mai mare cuun an decît el, dar n-avea puterea tîntului de frati-su [i nici nus\rea la b\taie cu îndîrjirea lui. Cînd plecase din Slobozia s\deschid\ restaurant la Medgidia. F\nic\ îi tr\sese cîtevacurele peste picioare lui Mircic\, s\ nu se mai repead\ cu pumniila sor\-sa. Îi d\duse [i T\n]ic\i lui dou\ palme la fund, s\ numai rîd\ de frati-su. Mircea ]inuse minte [i nu se mai repezeala ea decît atunci cînd nu-i vedea nimeni. Tan]i nu se astîmp\rase[i î[i b\tea joc de el [i la [coal\, printre str\jeri [i în curteabisericii, unde se strîngeau copiii s\ se joace. În ma[ina cu careîi adusese la Medgidia, de-abia mai suflau de fericire, Tan]iîn stînga lui [i Mircea, tuns chilug, în partea cealalt\, în spatele[oferului. Cînd opre[te [oferul în fa]a casei [i se dau jos dinma[in\, se lipesc amîndoi de el. Virginia era la restaurant, a[ac\ n-avea cine s\-i întîmpine. Claxoneaz\ [oferul de cîtevaori [i iese pîna la urm\ Florica buc\t\reasa, buimac\ desomn, c\ g\tise de noapte. Dar cînd vede copiii odat\ sedezmetice[te, îi [tia pe nume de la Virginia, [i îi ia pe rînd înbra]e [i îi trage dup\ ea în cas\. Tan]i nu prea se l\sa, dar Mirceas-a lipit de ea [i îi adulmeca rochia cu miros de parfum [i demîncare, în timp ce neprih\nita Florica îl mîngîia vesel\ pe cap.•DUP| duminica orbului, în mai 1990,ieri duminica ologului. Zi de protestîmpotriva interzicerii, prin CurteaConstitu]ional\, a deconspir\riicolaboratorilor Securit\]ii. Temperatur\pl\cut\, soare superb. Cam 300 departicipan]i, inclusiv ziari[tii, inclusivgur\-casc\. Majoritatea celor autentici,peste 7o de ani. Organizare de bâlci. Unde e naivitateanoastr\ fierbinte de acum 18 ani?De fapt, indiferen]\, când nu ostilitate, explicabil\.Cei mai mul]i români nu au avut de-a face cuSecuritatea, iar dintre ceilal]i mul]i au avut de-a faceîntr-un fel pe care îl vor ne[tiut.Prospectând prin dosare ca s\ [tiu ce o s\ mai amde computerizat pentru a pune ordine în hârtii,dau peste cartea care sun\ mat. Citesc câteva pagini[i îmi spun nu e rea, de ce n-a[ publica-o ? Ast\zireiau lectura. Într-adev\r, nu sun\ mat. E multmai grav. Sun\ trivial.În fond, în cincinal eram un Monsieur Jourdainal spiritualismului New Age.Nietzsche: „…omul superior [i inteligentatinge fatalmente, chiar înainte de a fi parcursjum\tate din via]a sa, anumite puncte limit\ alecircumferin]ei, unde r\mâne interzis în fa]ainexplicabilului“ (I, 90). Am fost un om superior[i inteligent în pauzele dintre perioadele când m-amcrezut un om superior [i inteligent.Mult timp, am avut [i eu o mam\ – care a fosttat\l meu.M\ întreb dac\ în [tiu c\ nu [tiu nu este, la Socrate,acel z\c\mânt dionisiac a c\rui absen]\ o deplângeNietzsche cu atâta foc.M\ duc s\ v\d un Menzel, dup\ Hrabal, relativrecent. Deloc r\u, dar e în film o opulen]\ care lipseaîn altele, vechi, tot dup\ Hrabal. Lipse[te farmeculpe care-l avea cinematograful socialist când i sepermitea s\ fie bun. O sut\ de femei goale, acum,nu fac atâta erotism cât sânii întrev\zu]i [i bucleleblonde ale unei neveste de m\celar, atunci.A fost vorba într-un rând de ideile risipite la curs.Regret una singur\, fiindc\ n-am întâlnit-o laal]ii. În romanul lui Proust, numai discursul despreart\ din Le temps retrouve corespunde integral cuconcep]ia scriitorului. Pân\ acolo, pornindu-se dela neîn]elegerea total\ de c\tre copil a spectacoluluidat de la Berma, se petrece o apropiere progresiv\de ideea final\. E [i normal s\ se întâmple a[a, devreme ce e un roman al form\rii scriitorului într-oepoc\ – modern\ – când artistul î[i gânde[te arta.Iar scena clopotelor de la Martinville fixeaz\ punctulde pornire [i punctul de sosire. Aceea[i descrieree f\cut\ de dou\ ori, o dat\ de scriitorul matur, odat\ de copilul care a sim]it imboldul de a scrie. Laprima vedere, sunt descrieri redundante. Citite atent,se observ\ c\ a copilului e scris\ în stilul belleepoque, înflorat pân\ la kitsch, pe care-l practicase[i Proust în tinere]ea lui.Nietzsche, despre tragedie: „În pofida terorii [ia milei, resim]im fericirea de a tr\i, nu ca indivizi,ci ca via]\ una, cufunda]i în pl\cerea creatoare“(I, 96). Formulare eliptic\ [i de aceea în[el\toare.Pl\cerea creatoare e dat\ de gratuitatea ei. Percepemacut suferin]a care stârne[te teroare [i mil\, darsuntem [i anestezia]i.Telefon de la Uniune. S\ m\ duc în iunie la zileleinterna]ionale de la Neptun. Refuz. Îi spun lui T.Total dezacord. Ce treab\ am eu cu via]a literar\?,zic. Ce treab\ am eu cu orice ar fi…?E evident c\ T a gre[it încurcându-se cu un apatic.Ea e vie în gratuitate. Intr\ în ruine de patrimoniu,st\ de vorb\ cu locatarii, îi place s\-i asculte peoameni… De toate astea eu fug ca de foc.Înainte de a fi autor de comic\rii, sunt spectatorulcomediei care este via]a mea.Vine un tân\r la mine. Vorbe[te cam [optit [inu-l prea aud. De aceea, sunt nevoit s\ bat eu câmpii,spunând [i ce n-a[ fi vrut.Tot punând ordine în hârtii, T d\ peste ilustratetrimise de mine din mun]i. Într-una spun c\ ne-armerge bine dac\ mi s-ar potrivi basche]ii ei, înalta nu mi se potrive[te c\ciula de lân\ a Corinei,iar în a treia totul e în ordine, decât c\ am uitat lao caban\ dou\ c\m\[i [i trei perechi de ciorapi. Ecertificatul c\ nu m-am schimbat. M\car în privin]aasta n-am îmb\trânit.Transcriu cam crispat o fraz\ a lui Nicolae: „…ochiilui Ioan Maiorescu sunt [ov\ielnici, împr\[tia]i pestelume cu oboseal\ [i indiferen]\. Sunt ochi f\r\personalitate.“ M\ luminez îns\ când tot el comenteaz\„Muie]i-s posmagii ?“ a[a: „…lene[ul care r\spundeastfel e un lene[ sublim.“Ast\zi am întrerupt transcrierea eseurilordespre scriitori români. Prea nu rezist\. Încerc cuceilal]i.Am [i momente de frustrare la constatarea c\am ob]inut ce mi-am dorit.Oroarea de a-i vedea pe oameni b\tându-se,mai ales c\ de obicei ei nu se bat; unul îl bate pecel\lalt.Dac\ moartea ar fi ca trezirea dintr-un vis? Teg\se[ti într-o alt\ via]\; din cealalt\ nu-]i aminte[tinimic…Sara, destul de grav bolnav. De un an încoace,în lumea apropiat\ nou\, Dumnezeu nu mai omoar\;trimite boli.Drumurile mele: cam de trei ori pe s\pt\mân\,la pâine, [apte minute dus-întors; de dou\ ori laAlexandra, un sfert de or\ la dus; la po[t\, cam dedou\ ori pe lun\, zece minute în total. O dat\ pelun\, poate, un drum mai lung.Nu e vorba numai de drumuri. De tot ce presupunele: contacte, activit\]i. Practic, nu mai suntem nicibucure[teni. Cu rare veniri în centru, tr\im în mahalauanoastr\: Sp\tarului, Armeneasc\, Latin\, CaleaMo[ilor, Corbeni…N-a mers nici cu Nietzsche. E înc\ prea departede el în Na[terea tragediei, în Considera]ii inactuale,îmi spun. Dac\ n-a[ fi b\tut în cap, ]inând mor]i[s\ le iau la rând, ar trebui s\ trec direct la Omenesc,prea omenesc. {i mai bine ar fi s\-l pun la loc înraft. Ceea ce [i fac.Ce-]i place, nu-]i place în fiecare zi. Ce ]i sepotrive[te, la fel.E lege: când e[ti mormoloc, e[ti [i mai mormoloc.Autocritic\ e plictiseala, critic\ invidia. Când nu-linvidiez pe cineva, înseamn\ c\ a f\cut un lucrubun.-Uite cum s-a înnegrit deasupra u[ii. Ar trebuis\ zugr\vim, spune T. –Avem tu atâta curaj?, oîntreb.N-am cum s\ [tiu dac\ vorbind de via]a – [imisiunea lui – secret\, sacr\, Mircea Eliade p\c\lealumea sau se p\c\lea. Cred c\ se r\sf\]a.Lenin [i Stalin, victime ale anticomunismuluispune un tân\r scriitor român super-premiat. Ceamai periculoas\ ne[tiin]\ este atunci când înruptul capului nu vrei s\ [tii.La noi, a face politic\ înseamn\ a face inversdecât ar vrea adversarul t\u.M-a izbit vorba „Sunt un om terminat“ pentruc\ mi-a spus-o un om înc\ tân\r. S-o spun eu ar firedundant, chiar dac\ nu to]i b\trânii de vârsta measunt termina]i. •România literar\ nr. 5 / 6 februarie 200931

a c t u a l i t a t e aCardiogrameNr. 68 al revistei LETTRE INTERNATIONALEcon]ine at`tea texte remarcabile, `nc`t Cronicarul ar trebuis\ devin\ un soi de Argus plin de „ochi magici“ pentrua le semnala [i comenta pe toate. Num\r de cinci stele,din categoria „de citit neap\rat“, edi]ia român\ iarna 2008-2009 are `n sumar contribu]ii române[ti [i str\ine deegal interes. Comentarii [i analize economice, politice,sociologice la zi, m\rturii, relat\ri de la evenimenteculturale, fic]iune – acoperind o arie geografic\ vast\,toate s`nt alese de B. Elvin, Irina Horea [i Alexandru{ahighian cu o miz\ major\: `n]elegerea nuan]at\ a lumii`n care ne-am dus [i ne ducem via]a, din variateunghiuri de vedere. Curiozitatea Cronicarului s-a `ndreptatmai `nt`i spre fragmentele de jurnal [i memorialistic\ale lui Matei C\linescu, Ion Vianu [i Livius Cioc`rlie,sporindu-[i pofta de a citi `n `ntregime volumele dincare s`nt extrase [i convingerea c\ ace[ti admirabili scriitoris`nt pomi l\uda]i la care merit\ s\ te duci cu sacul. ~naceea[i categorie intr\ [i portretul Prietenul meu Ivasiuc,al povestitorului Nicolae Manolescu, c\ruia criticul [iistoricul literar `i las\ uneori locul (dac\ am fi `nregistrat`nt`mpl\rile cu scriitori povestite de el de-a lungulanilor `n redac]ie, ar fi ie[it un best-seller fabulos). • Celemai impresionante pagini din acest num\r `n care nimicnu poate fi „s\rit“ la lectur\ apar]in unui nume maipu]in cunoscut la noi, scriitoarea [i jurnalista bielorus\Svetlana Alexeievich (dintr-o noti]\ sumar\ afl\m c\tr\ie[te la Paris, c\ a fost distins\ cu premiul PENpentru „curaj [i demnitate de scriitor“ `n 1996 [i cu premiileHerder [i „Martor al lumii“ `n 1999). Dintr-o nou\ cartea ei, sub titlul Securea [i C\l\ul, „Lettre“ public\ m\rturiilea dou\ persoane, mam\ [i fiu, istorie oral\, luat\ de lasurs\, fiindc\ nici un „fic]ionar“, oric`t de bun nu poatecrea at`ta autenticitate, at`ta adev\r direct, devastator,at`tea sentimente contradictorii [i complicate comunicateprin asocia]ii de idei [i enun]uri. Femeia care-[i poveste[tevia]a este fiica unor victime: despre tat\l arestat `n 1939nu [tie dec`t c\ [i-a pierdut min]ile `n `nchisoare `nurma torturilor. N\scut\ dup\ dispari]ia lui, feti]a a tr\itp`n\ la 4 ani `n lag\rul de munc\ din Kazahstan undefusese dus\ mama ei, apoi la o cas\ de copii. Crud dresat\[i `ndoctrinat\ de la o v`rst\ fraged\, a ajuns s\ cread\sincer `n cultul lui Stalin, superioritatea comunismului [ia omului sovietic, s\ nu pun\ la `ndoial\ nimic din „idealurile“propagandistice. Cu mama, reg\sit\ `ntr-un t`rziu dup\eliberarea din Gulag, n-a mai putut comunica. A`nv\]at, a devenit arhitect\, s-a c\s\torit, a aflatadev\rul despre regimul criminal pe care-l idealizase, atrecut prin perestroika [i pr\bu[irea imperiului sovietic,dar Rusia de azi `i e str\in\, nu-i ]ara ei: „~nainte, c`ndveneau musafiri `n vizit\, se discuta despre c\r]i, spectacole– dar acum: ce-ai mai cump\rat, unde ai fost `n vacan]\[i c`t a costat. Cursul valutar. {i bancuri. S\ fii serios [isincer e nepoliticos. Nu e la mod\ [...] Eu s`nt s\rac\ lipit\p\m`ntului, `ntreag\ genera]ia mea, fo[tii oameni sovietici.Unde e capitalul nostru? Tot ce avem s`nt suferin]elenoastre, ceea ce am tr\it“. Fiul ei, fost ofi]er activ, acumom de afaceri, de[i educat la [coala sovietic\ („s\iube[ti banii e ru[inos, trebuie s\ iube[ti visul...“), s-aadaptat societ\]ii de tranzi]ie, a `nv\]at s\ supravie]uiasc\f\r\ vise, doar c`nd bea vodc\ `mpreun\ cu prietenii lui„spre diminea]\ ne `mbr\]i[\m [i r\cnim c`ntece comsomoliste[...] {i copiii no[tri? Nici unul nu mai viseaz\ lacosmos, nici unul nu mai vrea s\ devin\ c\pitan decurs\ lung\, to]i vor s\ fie contabili. {i `ntreba]i-i pe copiide Stalin... Habar n-au! I-am dat fiului meu s\ citeasc\Soljeni]`n – a r`s tot timpul! [...] Niciodat\ nu m\ vaochiul magic`n]elege pe mine [i pe mama, pentru c\ n-a tr\it nici m\caro singur\ zi `n ]ara sovietelor. Mama mea... eu... [i fiulmeu... Fiecare tr\im `n alt\ ]ar\, chiar dac\ asta e tot Rusia.Dar suntem enorm de lega]i `ntre noi. Enorm! To]i nesim]im `n[ela]i...“Bucure[tiul vandalizatADEVARUL LITERAR {I ARTISTIC se al\tur\,oportun, publica]iilor care condamn\ actele de vandalizarea Bucure[tiului istoric. În nr. 958 (28 ian. a.c.), VictoriaAnghelescu ini]iaz\ o anchet\ privitoare la ispr\vile„rechinilor imobiliari“ ale c\ror victime sunt nenum\ratecl\diri vechi din Bucure[ti, un ora[ care „pare s\ doreasc\[tergerea oric\rei imagini a devenirii lui, contrar oric\roralte capitale ale lumii“. ~ntr-adev\r, în ciuda multelorproteste, a împotrivirii asocia]iilor de arhitec]i, se d\ curs„distrugerii patrimoniului na]ional în scopul privilegieriiunor interese financiare“. Se ob]in aprob\ri de construirea unor blocuri-gigant în zone a[azicând protejate, precum,recent, în Strada Icoanei, în vecin\tatea imediat\ a{colii Centrale, crea]ia arhitectural\ a lui Ion Mincu. Deciînc\ o victim\ a „rechinilor imobiliari“, dup\ BisericaArmeneasc\ [i Catedrala Sfântul Iosif. Dup\ cum am citit,dl. Theodor Paleologu, noul Ministru al Culturii, a dezaprobatpublic aceste practici, dar e nevoie de mai mult., deinterven]ia propriu-zis\ a statului. S\ fie oprit\ vandalizareanefericitei noastre capitale [i aceasta atâta vreme câtmai exist\ în cuprinsul ei ceva ce poate fi salvat.Reac]ii adverseCronicarul a avut curiozitatea – inoportun\ – s\ citeasc\instruc]iunile care înso]esc un medicament fabricat înGermania, Sortis. Lista de posibile reac]ii adverse esteterifiant\. Este adev\rat c\ ele se înregistreaz\ foarte rar– au de suferit între 1 [i 100 dintre 10.000 de pacien]i careutilizeaz\ medicamentul, ceea ce înseamn\ aproape 0.Este adev\rat, totodat\, c\ tocmai exactitatea avertismentuluiconstituie o dovad\ de seriozitate din partea firmeiproduc\toare. Totu[i, din punct de vedere literar, listade posibile reac]ii adverse este expresiv\ [i genereaz\un irezistibil comic involuntar.Vas\zic\ cineva ia un medicament pentru sc\dereaconcentra]iei de colesterol [i trigliceride din sânge [iiat\ ce anume ar putea el s\-i provoace: grea]\, dureriabdominale, constipa]ie, flatulen]\, indigestie, dureri decap, dureri musculare, senza]ie de sl\biciune, diaree,insomnie, reac]ii alergice, ame]eli, amor]eli, dureri articulare,dureri de piept, dureri de spate, astenie, edem periferic,mânc\rime, anorexie, în]ep\turi [i furnic\turi în degete,v\rs\turi, apari]ia de pete ro[ii pe piele, crampe musculare,sângerare sau vân\t\i nea[teptate, ]iuituri în urechi [i/saucap, cre[tere în greutate, pierderea memoeriei, urticarie,senza]ia de r\u, impoten]\ (asta ar mai lipsi!), pierdereap\rului, pancreatit\, diminuarea sensibilit\]ii pielii laatingere u[oar\ sau durere, sensibilitate muscular\, petero[ii veziculare pe piele, hepatit\, icter, rabdomioliz\(durere [i sl\biciune muscular\ sever\, asociat\ de obiceicu febr\), edem angioneuroric (umflarea fe]ei, a limbii[i traheei, care ar putea determina [i dificult\]i mari înrespira]ie), sindrom Stevens-Johnson (vezicularea sever\a pielii, gurii, ochilor [i glandelor genitale), eritem multiform(pete ro[ii întinse). Cronicarul nu [tia c\ exist\ atâtea feluride suferin]\ pe lume!Lista seam\n\ cu un Blestem de Arghezi. Ar puteafi folosit\ ca surs\ de inspira]ie pentru blestemarea adversarilorliterari: Da-]i-ar Dumnezeu s\-]i dea grea]\, dureriabdominale, constipa]ie, flatulen]\, indigestie... etc.Un dosar seriosObi[nuit cu „anchetele“ f\cute pe un col] de mas\de redactorii mai lene[i ai publica]iilor noastre, Cronicarula fost surprins, aproape uimit de dosarul Culturaromân\ du dehors, realizat, pentru bilunarul VERSO (nr.50-51), de c\tre Luigi Bambulea.Argumentul acestuia are formul\ri cam pre]ioase, darnu se poate spune c\ nu e explicit: dosarul [i-a propus „s\parcurg\, de-a lungul celor nou\ seturi de întreb\ri, câtevaaspecte teoretice importante ale no]iunii [i strategiilorculturii, ca [i problematiz\ri punctuale, din diferite unghiuri,ale culturii române. Invita]ii Dosarului au fost stabili]idup\ criteriul apartenen]ei prin origine la cultura român\[i al desf\[ur\rii activit\]ii, azi, în afara spa]iului eigeografic“.Extrem de interesante sunt r\spunsurile lui VirgilNemoianu [i Mihai I. Sp\riosu la întrebarea nr. 8. E culturaromân\ suficient de puternic\ încât s\ se integreze întruncanon precum cel propus de Harold Bloom?Opinia lui Nemoianu: „Aici, în fine, pot r\spunde f\r\ezitare: da. Bloom nu este un tip prea cultivat. {tiemult\ literatur\ englez\, are contribu]ii originale în aceast\privin]\, dar e un teoretician aiurit, iar comparatismul luinu-l ia nimeni în seam\. Acum s\ privim lucrurile [i peun plan mai general. Orice «canon» este provizoriu întimp, imperfect în spa]iu. Orice canon vrednic de acestnume este, cum l-am numit eu odat\, «ospitalier».Orice canon e construit în «trepte». Sunt destui scriitoriromâni care-[i pot avea locul acolo.“{i opinia lui Sp\riosu: „Teoria lui Bloom (care porne[tede la conceptul romantic de «originalitate») este doar oalt\ variant\ a teoriilor culturale, bazate pe voin]a deputere, [i este de natur\ pur mimetic\ [i paranoic\, decif\r\ mare autenticitate cultural\. Mai degrab\ decât de«anxietatea influen]ei» la diferi]i poe]i, arti[ti etc., se poatevorbi de influen]a anxiet\]ii asupra profesorului Bloomînsu[i (cum se glumea prin s\lile de curs de la Yale, dup\publicarea c\r]ii lui). Putem întocmi tot felul de listecanonice [i tot felul de ierarhii culturale, fie ele «politicallycorrect» sau nu, f\r\ a produce un singur act culturalautentic.“Continuarea interven]iei lui Mihai I. Sp\riosu [i celelalteinterven]ii (datorate unor nume ca Matei Vi[niec,Norman Manea, Basarab Nicolescu, Aurelian Cr\iu]u,Teodor Baconsky, Magda Cârneci, Moshe Idel) le g\si]iîn VERSO.CronicarTalon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .abonament trei luni (13 numere) - 50 leiabonament [ase luni (26 numere) - 96 leiabonament un an (52 numere) - 195 leiAbonamente 2009Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .România literar\~ncep`nd cu 1 ianuarie 2009, abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. PictorHârlescu nr. 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\complet\.Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamentedirect la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Valentina Vl\dan, Funda]ia Românialiterar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.