imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

literatura artisticăCiocan, Iulian. Než zemřel Brežněv / Iulian Ciocan ;trad. de George Našinec. – Praha : Dybbuk, 2009. – 125 p.În ultima vreme, una dintre temelepredilecte ale romancieriloreste viaţa sub comunism şi e firescsă fie aşa, căci întregul nostru imaginareste determinat de lumea decare ne-am despărţit cu aproapedouă decenii în urmă.În acest sens, una dinte cele maiplăcute surprize din ultima vremene-o prilejuieşte criticul Iulian Ciocan,publicându-şi romanul Înaintesă moară Brejnev (Editura Polirom,2007), care a fost tradusă de GeorgeNašinec în limba cehă şi a ieşit desub tipar la Editura “Dybbuk” dinPraga în anul 2009.Ca să înţelegem mai multe despreresorturile acestui fuleu teoretizant– câteva cuvinte despre autor. IulianCiocan, născut în 1968 în oraşulChişinău, este absolvent al Facultăţiide Filologie a Universităţii „Transilvania”din Braşov, unde i-a avutca profesori pe Gheorghe Crăciun,Virgil Podoabă, Alexandru Muşina,Andrei Bodiu. Studiu şi teorie literară,şi aceste două teme majore le-avădit în două cărţi – Metamorfozenarative (1996) şi Incursiuni în prozabasarabeană (2004), ambele apărutela Editura ARC din Chişinău. Apublicat proză scurtă, articole de criticăliterară şi de opinie în revisteleContrafort, Sud-Est, Basarabia (RepublicaMoldova), Familia, Observatorcultural, Secolul 21 (România)şi Labyrint (Cehia). Este comentatoral postului de radio Europa Liberă,membru al Uniunii Scriitorilor dinRepublica Moldova şi al UniuniiScriitorilor din România, membrual PEN-Club din Republica Moldova.Şi, aşa cum observă şi AndreiBodiu în prefaţa volumului Înaintesă moară Brejnev (Polirom, 2007) afost puternic influenţat de regretatulGheorghe Crăciun, un mare scriitorşi profesor, cunoscător şi prieten aliteraturii tinere din Basarabia.În cartea menţionată este datăimaginea de ansamblu a „comunismuluidomestic”. Dar cum aratăacest „comunism de bucătărie”?Meschin, jalnic, trivial şi deprimant,tragic fără strălucire, grotescşi melancolic de bună seamă. Autorulîşi asumă din start identitateacu personajul principal, Iulian,împrumutându-i propriul nume şitrăsăturile fizice, se pune în relaţiedirectă cu atmosfera de falanstercomunist în care îşi plasează figuranţii,şi îşi dedică volumul părinţilorsăi, „alături de care am trăitacest „roman” (“Mým rodičüm,vedle nichž jsem tento “román”prožíval”).Înainte să moară Brejnev este unroman scurt şi dens, care se citeştecu plăcere. Lumea este cea a Moldovei,parte a marii Uniuni Sovietice.Nu ştim dacă este chiar unroman, mai degrabă o suită de nuvelelegate între ele prin personajecare interferează. Aceste „întâlniriinvoluntare” reprezintă principalasubtilitate a compoziţiei. Spotulautorului decupează o serie de caractereumane: ştabul anilor ’80,veteranul îndoctrinat, proletarulşi soţia lui, abrutizaţi de muncă şide alcool, progeniturile blazate şidebusolate ale nomenclaturii departid, ţăranul complexat ajuns laoraş etc. – un eşantion semnificativpentru societatea vremii. Trăsăturilorcunoscute ale comunismuluiromânesc, Iulian Ciocan le adaugăelemente originale, specifice uneirepublici sovietice, şi anume atitudineacolonială, discriminarea şimarginalizarea populaţiei autohtoneromâneşti, expediată în jargonulstrăzii în termeni ca „bîki” (boi)sau „mulî” (catâri).Altfel spus, acesta este un microromandespre microlume înmicrosituaţii, un amalgam care îşipropune să sondeze cotidianul sovietic.Sunt doar ”raze” literare pecare scriitorul le aruncă în trecutpăstrând în acelaşi timp legătura cuprezentul. “Mnĕ se vymítat vnitřníbĕsy vůbec ne daří. Proto k nimpřistupuji, sotva ovládám svůj nepokoj,a nechávám je promlouvat,když píšu. Mám dojem, že jedinĕtakto lye minulost snést a pochopit”(P. 115)(”Eu nu reuşesc nicidecumsă-mi exorcizez propriile fantome.De aceea mă apropii de ele, abiastăpânându-mi neliniştea, şi le las săvorbească în timp ce scriu. Am impresiacă numai aşa trecutul poatefi suportat şi înţeles”). Mai clar încă:“Tam, v sovĕtské minulosti, zůstalprvní a nejdůležitĕjší “úsek” méhoživota – dětství. Kdybych nebylsovĕtské dítĕ, psal bych teď možná opřechodném období, anebo bych sivymýšlel narativní svĕty. “Šťourám”se v sovĕtské minulosti, protože másoučasnost nese hlubokou “stopu”této minulosti. Odhlédneme-li odhor proletkultovské a prosovĕtské literatury,můžeme snadno konstatovat,že sovĕtská skutečnost zůstávádosud “pole neorané”, svĕt téměřneznámý. Solženicyn a další tohomnoho napsali o hrůzné, orwellovskésovĕtské skutečnosti, o realitĕdeportací a gulagů. Méně se toho vío všednodennosti zdánlivé prosperitya klidu, o absurdní, groteskní,občas I zábavné “fasádĕ” tragična,oné fasádĕ, kterou tak svĕdomitĕleštili proletkultovci a která se stalalákavou i pro nĕkteré přesycenéImaginea Republicii Moldova în străinătate 99