imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

Ştiinţa literaturiiDin toate domeniile în care se manifestă, el adună informaţiipentru o definire cronotopică a neamului nostru. Înacest sens, el este nu doar sau este mai mult decât o fiinţăexponenţială (chiar şi în raport cu sensul atribuit acesteinoţiuni de George Călinescu). El este o ivire încorporatoare,e ca Alephul, mica sferă din cunoscuta nuvelă a luiBorges în care se conţine, sublimată, imaginea întreguluiUnivers. Sau, mai adecvat spus, e omul prin care se manifestădurata (vezi explicarea acestui concept în metafizicalui bergson), trăind în prezent, el trăieşte simultan toatetimpurile prin care a trecut acest neam, pentru el nu existătrecut, prezent, viitor, în sufletul lui există un singur timpal neamului, de la facerea lui până la nemurire.” (AlexeRău).Cu adâncă durere în suflet regretăm că la data de 2iunie 2009, a plecat în lumea celor drepţi Andrei Vartic,ex. deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990),ex. consilier prezidenţial, regizor de teatru, actor, ompolitic, publicist, scriitor, cercetător ştiinţific, editor,filosof şi promotor al culturii; fruntaş al mişcării de eliberarenaţională din Republica Moldova, fondator şipromotor al portalului VoceaBasarabiei.com.Ultima sa carte, pe care a editat-o în luna octombriea anului trecut, când împlinea 60 de ani, a intitulat-oTimpul lui Eminescu.Editura “Vicovia” a adunat sub titlul de mai sus câtevaarticole scrise în ultimii trei ani de scriitorul basarabeanAndrei Vartic.Fizician de profesie, dar cu vaste preocupări în istorie,arheologie, filosofie, teoria informaticii, eseistulrealizează nişte texte care surprind la început, chiarne dumeresc, iar apoi cititorul este fascinat de puhoiulideilor mitraliate cu o dezinvoltură care presupuneo foarte bună stăpânire nu doar a limbii române, ci şi avariatelor domenii prin care se mişcă foarte lejer. De laSocrate, Heidegger sau Ştefan Lupaşcu, la parintele IustinPârvu sau esteticianul Petru Ursache, autorul facetot soiul de asocieri, menite să lumineze ideile pe care ledezvolta. Un mic text din poemul eminescian “AndreiMureşanu”: “…undele de timp ce viitoru-aduce, spre-ale mîna-n trecut” reprezintă nu doar o expresie poeticăa formulei care leagă amplitudinea undei de frecventaei, dar şi o anticipare a teoriei lui Einstein, sau a interpretăriimoderne a lui Bach! Textele lui Andrei Varticsunt eseuri de mare profunzime, poeme, dar şi articolede ziar, chiar pamflete în acelaşi timp. După ce parcurgemcele câteva eseuri despre Eminescu, înţelegem cămodelul publicisticii pe care o practică Andrei Varticeste cel eminescian. Acelaşi patos în sublinierea ideilor,aceeaşi erudiţie neacademică, firească, dând impresiacă trimiterile la Panini sau Hegel sunt banale, de ordinulevidenţei, aceeaşi foarte bună stăpânire a limbiiromâne.”Abia după cumplitul 15 iunie 1889, când a murit încircumstanţe neclare până astăzi, s-a descopert că MihaiEminescu era o stea a naţiunii române. Acea moarte vamai răscoli încă mult timp sufletele doritoare să cunoascăşi să împuternicească fiinţa românească, ba chiar noisuntem siguri că moartea zguduitoare a lui Eminescu aşi devenit arhetip al conştiinţei noastre naţionale, impusăşi de teroarea istoriei dar şi de teroarea nomazilorproprii să renască mereu din cenuşa războaielor care seabat aşa de des peste ea.Şi la 28 iunie 1883, când a fost înlăturat de la ziarul”Timpul” şi trimis cu forţa, îmbrăcat realmente într-obatjocoritoare cămasă de forţă, să-şi lecuiască, adicătelea,rănile sufletului de poet cu...mercur, steaua Eminescuera demult răsărită. Invidioşii (de ce nu a fost primitîn Academia Română?) şi răufăcătorii Români (dece a ”înnebunit” anume la 28 iunie 1883 ?) au încercatde nenumărate ori s-o strângă. Dar cum poate omul nerodsă stingă stelele ?” (P. 3)...”La 15 iunie 2007, după 118 ani de şedere mai multanonimă la cimtirul Belu din Bucureşti, Mihai Eminescueste adevăratul lider spiritual al naţunii româneşi calitatea aceasta, mai ales în condiţiile de temut alehăurilor globalizării – politice, morale, tehnologice – darşi a cataclismelor naturale şi climaterice, nu i-o poatelua nimeni. Timpul lui Eminescu abia vine.” (P. 9)”Unde să găsim răspunsul la întrebarea fundamentalăcu privire la sensul vieţii? În tavernă? În Parlament?Într-un articol de ziar sau la o emisiune neroadă, cu fetegoale (într-o ţară creştină) a televiziunii? Sau, poate, ”pemuntele cu dafini, cu dumbrăvi de măslini”, acolo undesteaua i-a dus pe păstori pe ”sfinţita-i cale către staululdivin”? Orologiile bat, spune Eminescu, bat necruţător,”dar nimeni mai nu le ascultă”. Şi această cercetare, mai96 Imaginea Republicii Moldova în străinătate