imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

MUZICĂtemplomi korál hallatán a császáridíszmenet ugyan megáll egy-egypillanatra, de a harangzúgás, a diadalmaszenekari tutti, a népünnepélyeufóriáját exponálja. A péntekesti hangversenyről mindenki nagyélménnyel távozhatott, mert valójábanérezhettük, hogy: „A zeneminden szomorúságunknak, mindenörömünknek hangot ad. Senkiszámára nem kell lefordítani.”Nu-l scapă din vedere pe IlianGârneţ şi ziarul Transilvania Express,nr. 4849 din 22 iulie 2009, cuarticolul Alinei Andrei “Violonistmoldovean premiat la Concursul“Regina Elisabeth”:”Muzicianul moldovean IlianGârneţ a urcat pe podiumul Concursuluipentru vioară “Regina Elisabeth2009”, poziţionându-se pelocul al treilea, cucerind juriul cuo interpretare din Ceaikovski. IlianGârneţ a studiat muzica la Academiadin Chişinău, finalizându-şipregătirea muzicală în Finlanda,la prestigioasa Academie Sibelius.A concertat în Rusia, Germania,Spania, Franţa, dar şi în România.Concursul “Regina Elisabeth” a fostcreat în 1937. Premiul întâi, în valoarede 20.000 de euro, a fost decernatviolonistului australian RayChen, iar cea de-a doua medalie,oferită de Guvernul belgian a ajunsla Lorenzo Gatto. Premiul oferit luiIlian Gârneţ este patronat de contelede Launoit şi are o valoare de 15.000de euro. Concursul urmăreşte descoperireatinerelor talente”.Iar în Suplimentul de cultură(Săptămânal de opinii şi informaţiiprivind fenomenul cultural) estedat articolul Ilian Gârneţ – un violonistal timpului nostru (2009, Nr.232, 13-19 iunie):Victor Eskenasy„Pentru criticul Serge Martin, de la„Le Soir“, Ilian Gârneţ este „un muzicianserios şi solid care ştie foartebine spre ce se îndreaptă şi îţi dămijloacele de a ajunge acolo“. Criticulîi laudă „libertatea rapsodică“demonstrată în semifinale, atitudinediferită de „caracterul concentratserios“ al prestaţiei din finală. Ilianeste lăudat pentru culorile tomnaticepe care le dă primei mişcări dinSonata a 3-a de Brahms, construiteîn gradaţii frumoase ce au dat partituriiîntreaga ei pondere „cu multăreţinere şi concentrare în lirismulintim al Adagio-ului, un aspect felinîn mersul legănat din Scherzo, oenergie hotărâtă care amestecă de-alungul părţii finale zonele de umbrăşi impulsurile autentice. Acest Brahmseste un amestec de fervoare şide energie fără exces.Şi tot el precizează că vine dintr-ofamilie de muzicieni, cu un bunicdirijor, o bunică soprană, mamăpianistă, participantă la numeroaseconcursuri, tatăl coreograf.Ataşamentul faţă de vioară nu afost instantaneu, o scurtă perioadăa fost atras de... trompetă. Dar, dincopilărie, i-a plăcut Mozart, realizândapoi că, odată cu maturitatea,„Mozart e din ce în ce mai greu decântat. E unul din compozitorii meipreferaţi şi e divin ca muzica. Credcă este cel mai dificil compozitorfiindcă atunci când îi cânţi muzicatrebuie să fii permanent ca un copilîn faţa ei“.Ilian Gârneţ, poate stimulatde mama sa pianistă, a ales caleaconcursurilor pentru a se impuneatenţiei lumii muzicale. Încurriculum figurează numeroasecompetiţii şi premii în România,dar recunoaşterea meritelor sale realepare să fi venit abia anul trecut,odată cu primul premiu la ConcursulTibor Varga de la Sion, organizatde Fundaţia David Oistrah. Lacare se adaugă acum prestigiosulpremiu al treilea de la „Reine Elisabeth2009“, dupa spusele lui „unconcurs cu totul diferit, prin lungimeaşi programul extrem de dificil,cu o piesă obligatorie frumoasă, darfoarte grea“.Criticul îi laudă şi prestaţiaprimului concert de vioară deŞostakovici cu Scherzo-ul cu alurarapsodică – un fragment ce poate fivizionat pe youtube.com, cu lirismuldisperat al Passacaliei şi „un climatde dezolare solitară ce deschidemarea cadenţă, condusă apoi spre oBurlescă ce devine obsesională. Ansamblulnu este lipsit de coerenţă“,conchide criticul belgian.Un admirator ce a urmăritcompetiţia de la Bruxelles, adaugăpe un blog că i-a fost dat rar să audăîn cadrul unui concurs „o prestaţieatât de intensă“, ce i-a dat „aproapeun frison sau piele de găină“.Ilian Gârneţ declară în interviulpentru radioul belgian că îl iubeştepe Brahms „fiindcă e natura, pădureaînsăşi“, Şostakovici, pe de altăparte, fiind pentru el intruchipareaistoriei Rusiei, cu regimul ei sovietic,comunist. „Şostakovici nu se puteaexprima prin cuvinte, doar prinmuzica sa, în concertul său el e viaţaRusiei însăşi“.Şi violonistul încheia spunând:„Muzica este prima mea limbă. Suntdoar un soi de canal, muzica trecedoar prin mine, nu încerc să o faceu. Iar calitatea cea mai frumoasă aunui muzician este să fie onest faţăde muzică“.Un tânăr artist, azi în vârstă de25 de ani, demn de a fi urmărit.Prestaţia sa în concertul deŞostakovici poate fi deja ascultată,alături de cele ale celorlalţi doilaureaţi ai concursului „Reine Elisabeth2009“, australianul ReyChen şi belgianul Lorenzo Gatto,pe un set de discuri pus în comerţ la6 iunie pe site-ul competiţiei”.80 Imaginea Republicii Moldova în străinătate