imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

Grigore vieru – martir al neamului românescmătoarea dedicaţie: „Fratelui IoanBaba, Am găsit ce-mi trebuia la fraţiidin Serbia! Omagiu, Grigore Vieru,Iaşi, 12 octombrie 1997”.Rămânem îndatoraţi să ne omagiemvalorile, iar lui Grigore Vieruîndatoraţi şi pentru poemul „În Serbiala români” publicat în volumulamintit (P. 164) şi dedicat confraţilorlui cu care a avut prilejul să seîntâlnească şi în Coşteiul străjuit debustul lui Eminescu, şi sub tâmplade bronz a lui Eminescu de la Uzdin,şi în Novi Sadul parfumat cumiros de tei...” (P. 4-6)Deaconescu, Ion. Grigore Vieru a simţit istoria clipei/ Ion Deaconescu // Lumina. – 2009. – Nr. 1-2. – P. 9.Un omagiu frumos adus marelui poet a fost de prof.univ. dr. Ion Deaconescu, care a afirmat:„A murit Grigore Vieru, marele poet al iubirii române,cel care a scris cu lacrimi şi dor de România o operăce va dăinui peste vreme.Grigore Vieru a murit de iubire pentru Eminescu. Seîntorcea, târziu în noapte, de la o manifestare dedicatănaşterii marelui poet când într-o clipă de ieşire dinmatcă a luat direct, în pieptul său plăpând izbitura nenorocităa neantului. Inima-i atât de încercată în aniide suferinţă pentru patria mamă, nu a rezistat lovituriiteribile, iar vocea sa, caldă şi profundă a amuţit în ceadin urmă răspântie a Fiinţei. Atunci a murit şi visul săudintotdeauna de a avea o patrie mare, a lui şi a tuturorromânilor, fără ziduri în suflet şi-n cuvinte, cu un singurcer, lipsit de orizonturi împovărătoare.Grigore Vieru a simţit ca nimeni altul istoria clipei şirănile istoriei, cea care a înstrăinat fraţii plângând însomn şi uitând să se cheme pe nume.Într-un Chişinău bântuit de o ideologie devastatoare,el, Poetul, a îndemnat la unire şi la dragoste de neam,într-o limbă interzisă a fi rostită de cei vii.A fost strigătul care i-a trezit la viaţă pe români, le-ainsuflat demnitate şi încredere în viitorul lor.Poet-martir, Grigore Vieru, cu alura sa atât de fragilă,a fost, în realitate, un aprig luptător pentru idealul şiconştiinţa românească şi, până la urmă a învins ca sărămânem drepţi în faţa lumii, cu fruntea sus, căci nici osabie n-are cum să mai taie capete de români.Astăzi, până şi săbiile au devenit inimile.M-au grăbit, Grigore Vieru n-a murit. Niciodată. Eleste viu în inima noastră ce plânge pentru un clopot dela Capriana”.NEDELCEA, TUDOR. Grigore Vieru / Tudor Nedelcea //Lumina. – 2009. – Nr.1-2. – P. 12-15.Marea pierdere, suferită de româniide pretutindeni, în persoanalui Grigore Vieru, a fost evocatăşi de Tudor Nedelcea. Domnia-saafirmă, pe bună dreptate: „Anul2009 debutează nu numai cu o crizăfinanciară, ci şi o mare pierdere aliteraturii româneşti”.(P.12)T. Nedelcea trece în revistă toatetitlurile onorifice ale marelui nostrupoet: Maestru Emerit al Artei;Diploma de Onoare „Andersen” aConsiliului Internaţional pentruCopii şi Tineri (1988); Deputat alPoporului (1989); Laureat al Premiului„M.Eminescu”; Membrude onoare al Academiei Române(1990); Scriitor al Poporului dinRepublica Moldova (1992); propusde Academia Română pentruPremiul Nobel pentru Pace (1992);Ordinul Republicii la Chişinău(1996); Premiul de poezie al Fundaţiei„Scrisul Românesc” (1997şi 2000); Premiul Festivalului Internaţionalde Poezie „Mihai Eminescu”din Uzdin, Serbia, medaliaguvernamentală a României „Eminescu”(2000); Cetăţean de onoareal Craiovei (2000); Doctor HonorisCausa al Universităţii de Stat „IonCreangă” din Chişinău (2005) şi alAcademiei de Ştiinţe a RepubliciiMoldova (2007); Medalia de Aura Organizaţiei Mondiale de la Genevapentru Proprietatea Intelectuală(2008); Premiul de Stat al RepubliciiMoldova (2007); premiile„Lucian Blaga” şi „Tudor Arghezi”(2007).Monografii dedicate: Întoarcereala izvoare, Mihai Cimpoi; Poet peGolgota Basarabiei, Stelian Gruia;Grigore Vieru, omul şi poetul, FănuşBăileşteanu; Duminica mare alui Grigore Vieru, Teodor Codreanu.Tudor Nedelcea îşi încheie omagiul,numindu-l pe poet “temut şirecunoscut lider al redeşteptării naţionaledin Basarabia şi Bucovina”.(P. 15)8 Imaginea Republicii Moldova în străinătate