imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

Grigore vieru – martir al neamului românescGrigore Vieru, acasă, la Piteşti / ed. îngr. de Jean Dumitraşcu.– Piteşti : Ed. Pământul, 2009. – 52 p.Această carte este una din multele lucrări, apărutecu prilejul tristului eveniment, al comemorării poetuluiodată cu trecerea lui la cele veşnice. Este o durere, unmare gol, deoarece o personalitate nu poate fi înlocuităprin alta, şi Grigore Vieru a fost o personalitate axială,care într-adevăr a lăsat un gol.Grigore Vieru, acasă, la Piteşti este un album consacratmemoriei lui Grigore Vieru, alcătuit de CentrulCultural Piteşti, album în care sunt adunate aprecierilede care se bucura poetul în oraşul Piteşti.”Eu sper ca Grigore Vieru să rămână în istoria noastră,a românilor, în istoria limbii române, în literaturaromână, cea care va dăinui şi peste veacuri după ce noinu vom mai fi. Cât suntem noi, ne vom aminti cu mareplăcere, cu mare drag şi, de ce nu, cu mare entuziasm deGrigore Vieru. Cu siguranţă, eu aşa simt. Cum vorbescde Grigore Vieru, mă entuziasmez mai mult, simt că deundeva îmi vine putere, linişte, ca atunci când e greu s-oluăm de la capăt sau să continuăm de acolo de unde amrămas”Tudor Pendiuc, primarul municipiuluiPiteşti (P. 6)”Întâlnirea cu acest ”Eminescu al Basarabiei” ne-aprodus o profundă emoţie, fapt pentru care caut să oconsemnez ca pe-o clipă de adâncă simţire româneascăîn actualele momente istorice.De la prima vedere, încerc, cu modestele mele mijloaceliterare, să-i schiţez portretul, chipul. Un om mult maitânăr decât îl arată fotografia şi imaginile de la televiziune.Faţa îi oglindeşte o bunătate deosebită şi are unzâmbet plin de o profundă semnificaţie, în care se simtedulceaţa versului pe care-l cântă. Ochii, de un albastruadânc, privesc parcă din străfundurile neamului nostru,iar pe frunte sunt încrustate ridurile răspunderii încredinţatede destin în această viaţă, de a cânta durerea şisuferinţa unui pământ înstrăinat. Fruntea mare, boltită,sfidează curajos ameninţările furtunoase ale neprietenilorcare urmăresc la orice pas stingerea făcliei de luptăaprinse împotriva cotropitorilor.Nu a fost nevoie să schimbăm multe cuvinte ca să-midau seama imediat că discutăm cu o persoană deosebită.Vocea calmă, cuvinte rare, potolite, pline de blândeţe,rostite într-o românească neaosă, scoasă parcă dintr-unceaslov, te fac să asculţi cu sfinţenie un glas de cronică.Abia acum am început să înţeleg, după ce-i auzisem poeziileîn care cădeau ca plumbul topit peste fala cotropitorilor,ce suflet vulcanic plin de magmă fierbinte seascunde sub această frunte înaltă şi calmă. Vorba sa domoală,blândă, este în slova scrisă un bici ce şfichiuieşteobrazul gros al celui nepoftit care a venit hoţeşte în casaşi la masa noastră. Ochii înneguraţi înoată în lacrimipentru cei care zac sub brazda străbună, călcaţi de cizmamuscalilor, dar privesc cu încredere şi demnitate spreviitorul ”Tricolor şi-o singură iubire” cântat de regretaţiinoştri martiri Doina şi Ion Aldea Teodorovici....Aşa l-am văzut prima dată pe scriitorul şi poetulnostru Grigore Vieru”.Prof. Atanasie Brichiuş (P. 14)”Era un om de o rară modestie, emanând o subtilă formăde nobleţe sufletească, accentuată de privirea adâncăce parcă sonda adâncurile metafizice ale universului. Unadevărat profet al Basarabiei şi al Daciei, un vizionaroptimist, care ne-a declarat că este sigur că ne vom uniteritorial şi că acea zi este foarte apropiată. Un om fragilîn aparenţă, dar de o mare putere spirituală, blajin, bunşi blând, profund şi, mai ales, un suflet din care iradiaacel principiu solar al iubirii hristice pure, care poate unichiar şi pe fraţii dezinhibaţi.”Alexandru Brichius (P. 25)”Un poet de o rară sensibilitate, un poet cu un trupfragil şi cu inimă în care încăpeau la un loc, ca-n istorianoastră, Basarabia şi România, un poet care a culespolenul din florile limbii române pentru a demonstra căromâni ori basarabeni suntem ”o naţie, una”, cum ar fizis Kogălniceanu, a murit venind de la o ceremonie deomagiere a unui alt mare poet, Mihai Eminescu. Douălacrimi gemene izvorăsc din ochii tuturor celor pentrucare, când e vorba de patrie, cântecul şi poezia sunt sacre,cum sacru de acum încolo va rămâne numele poetuluiGrigore Vieru”.Mihai Golescu (P. 38)”Cea mai frumoasă temă a poeziilor lui Grigore Vierueste iubirea niciodată egal împărţită între mamă şi iubită:între siguranţa modestă şi darnică a mamei pentrucare, orice s-ar întâmpla, el va rămâne Fiul, şi nesiguranţageloasă a iubitei care vrea mai mult şi numai pentrusine, presimţind că oricând poate pierde totul”Carolina Ilica (P. 43)”În ce constă atracţia magnetică, puterea de a cuceri aversurilor sale? În muzicalitatea lor, în simplitatea lor,în neobişnuita adâncime a sondării sufletului omenesc,în ecoul pătimirii neamului românesc, în sentimentul demăreţie a graiului, în treaza lumină iradiind din patriade pământ şi de spirit tezaurizată în ele.”Dumitru M. Ion (P. 43)Imaginea Republicii Moldova în străinătate 21