imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

Grigore vieru – martir al neamului românesc”Scrierile lui Grigore Vieru reprezintă un punct dereferinţă în literatura română, având multe elementeeminesciene. De aceea, acest mare poet naţional, GrigoreVieru, a fost numit pe bună dreptate şi aici, dar şidincolo de Prut, ”un luceafăr eminescian”. Creaţia luiexcelează prin poezie. Pentru Vieru, poezia înseamnăun mod firesc, natural de a comunica cu tot ce există înacest Univers”. (P. 19)”Poezia lui Grigore Vieru porneşte mereu din sufletullui curat şi ea este înţeleasă în toată dimensiunea ei numaide cei care au, la rândul lor, sufletul curat. Sursapoeziei lui Grigore Vieru este Logosul întrupat în Istorie”la plinirea vremii” (Galateni 4,4). El trăieşte plenar tainavieţii cosmice şi se împărtăşeşte din cuvintele ”vieţiiveşnice”. Acest ”trăirism organic” fiinţial, ontologic, setransformă într-un imn al vieţii. Poezia lui Vieru esteîn sine o carte a vieţii ce curge asemenea unui râu cătrevalea veşniciei”. (P. 20)În următorul capitol, Cultul mamei în opera lui GrigoreVieru, Sava Bogasiu ia în discuţie cel mai exploatatsubiect cu care operează poetul – mama, un simbolaparte în totalitatea tematicilor abordate. Tot aici vin săîntărească şi să completeze această arie a florilor metaforiceşi,creaţia de pe lângă versurile sale suave, aforismeleşi cugetările despre mamă.”În literatura universală recentă, tema mamei este celmai bine ilustrată în versurile lui Vieru. Pentru el, mamaeste cel mai drag personaj uman, care devine în cele dinurmă unul cosmic. Asemenea unui pictor de mare talent,Grigore Vieru o ilustrează în versuri pe mamă ca-ntr-oicoană vie. În opera lui poetică, mama este totul; ea esteîn toate şi fără ea nu există nici iubire, nici viaţă. Mamadă sens la toate”. ( P. 30)”Motivul mamei devenit unul dintre motivele principaleale creaţiei sale poetice, Grigore Vieru ilustreazăprin opera sa deopotrivă cultul maternităţii, dar şi al iubiteiîn devenirea ei ca mamă şi soţie printr-un legământsacru care leagă femeia de bărbat pentru totdeauna înfaţa sfântului altar”. (P. 30)”Numele de ”mamă” este cel mai sfânt. El nu poate fiînlocuit cu alt cuvânt. Atunci când Vieru a fost întrebatdespre numele mamei, el a răspuns: ”o cheamă mama”;”Mama ne mângâie,Soarele luceşte.Soarele e unul,Mama una este” (P. 33)”Sunt trei fiinţe pe care nu te poţi supăra: Dumnezeu,mama şi moartea”. (P. 33)”Dacă oferi mamei o floare, îngerul ei păzitor poatesă-ţi caute liniştit de alte treburi.” (P.31).Un loc aparte autorul i-a dedicat patriei, pe care îl numeştecrezul poetului (Iubirea de Patrie – crezul poetuluiGrigore Vieru). Analiza creaţiei literare cu subiectpatriotic a fost însoţită de prezentarea aforismelor şicugetărilor despre iubirea de patrie.”Fiecare om este legat de un anumit loc, unde a văzutlumina zilei şi unde a făcut cei dintâi paşi pe pământ.Acest loc unde ne-am născut şi unde ne ducem existenţapoartă numele de Patrie. Etimologic, acest cuvânt vinede la ”pater”, ”pytrias”, care a dat ”vater” iar la noi româniiînseamnă ”vatră”, patria sau vatra fiind pentrunoi românii şi locuinţa Părintelui ceresc.” (P. 41)”Marea dramă a lui Grigore Vieru a fost aceea dea-şi pierde patria în propria ţară. A trăit în Basarabiapierdută de Patria Mamă. În viziunea lui Vieru, existăAcolo, Undeva, o Patrie cerească, un Ierusalim ceresc, opatrie dorită de Dionis al lui Eminescu. E o „iradiere depatrie”, de la locul natal, la ţara natală, la Ierusalimulpământesc şi la cel ceresc, o patrie invizibilă. Un mare filosofşi teolog are o carte numită „Nostalgia ParadisuluiPierdut”. Grigore Vieru face trimitere şi la această Patriecerească: „Poate că, într-adevăr, Patria din cer este maibună, de vreme ce Hristos s-a mutat în ea” (Nişte gânduri,în Literatura şi arta, nr. 43/2003). (P. 48)”Măreţia unui popor, valoarea unei opere sunt date decâtă iubire de Patrie se întruchipează în adâncul fiinţeiumane, de câtă iubire jertfelnică de sine este străbătutsufletul unui om. Poetul Ioan Alexandru spunea că: ”Celmai adânc vede cel ce iubeşte mai mult ţara, căci iubireaeste izvorul cunoaşterii şi al iubirii de Patrie”. (P. 49)”Grigore Vieru îi cheamă pe toţi românii din Basarabiala redeşteptarea naţională. Poezia lui este un clopotcare cheamă la luptă pentru unirea cu Patria mamă aţinuturilor româneşti aflate dincolo de Prut:”Ridică-te Basarabie,Trecută prin foc şi sabie...””O ţară mică numai în cer are hotar mare”. (P. 47)”Dacă pâinea lipseşte omului în timp de pace, înseamnăcă războiul nu s-a terminat încă”. (P. 48)Autorul lucrării a evidenţiat un al treilea subiect pecare s-a axat poetul nostru – limba română în capitolulGrigore Vieru – Luceafărul de dincolo de Prut al limbiiromâne.”Grigore Vieru, acest poet naţional al Basarabiei, adevenit de-a lungul vremii un sacerdot al Limbii Române,pe care a sacralizat-o şi imortalizat-o în opera samăreaţă, ca o catedrală a sufletului românesc. A gândiîntr-o limbă este ceva, dar a liturghisi în aceeaşi limbă apoporului este cea mai înaltă treaptă la care ajung doarcei curaţi la suflet”.Poetul Grigore Vieru a făcut totul pentru Limba Română,pe care atât de mult a iubit-o, încât s-a cununatcu ea pe vecie. Asemenea lui Eminescu, poetul Vieru aapărut pe bolta înstelată a Limbii Române ca un Luceafărplin de lumină, încât poţi citi şi noaptea la Psaltireagraiului românesc. Toată opera lui este o respiraţie aLimbii Române şi un imn de doxologie adus acestuigrai unic şi inconfundabil în acest Univers.16 Imaginea Republicii Moldova în străinătate