imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

Grigore vieru – martir al neamului românescVieru, Grigore. Cele mai frumoase poezii / GrigoreVieru. – Bucureşti : Jurnalul, 2009. – 288 p.„În trupul lui firav şi în sufletul lui mare, în inima lui,care nu a mai avut puterea să lucreze, într-o noapte deianuarie, la Chişinău, au încăput şi numeroasele poveriale unui destin zbuciumat, de poet exilat înlăuntrul propriuluisău popor, dar şi grija faţă de noi ceilalţi, faţăde România întreagă şi faţă de tulburele ei viitor”, acestecuvinte le găsim scrise pe coperta cărţii, aparţinândunuia dintre prietenii de suflet ai autorului „celor maifrumoase poezii”, Adrian Păunescu.Volumul, apărut la Bucureşti, cuprinde cele mai frumoaseşi reprezentative poezii ale lui Grigore Vieru,scrise de-a lungul timpului. Cartea reprezintă un omagiuadus poetului în anul trecerii acestuia la cele veşnice.Ea este împărţită în două diviziuni mari. În cea dintâi,Adrian Păunescu prefaţează volumul sub un titlufrumos – Poetul divin al neamului nostru, unde au fostincluse poezii dedicate lui Grigore Vieru.Prezentăm în continuare fragmente din frumoasa şitotodată trista lucrare a poetului nostru „divin”, aşacum a fost numit de Adrian Păunescu.„Într-un jurnal de front pe care l-am scris în 1992,când îl determinasem pe marele poet să meargă, împreunăcu mine, pe liniile frontului transnistrean, notam(şi, iată, astăzi subliniez) sintagma potrivită pentru el:poetul divin al neamului nostru. Şi nu spune asta un omfără orgolii. Ştiu cine sunt eu însumi şi ştiu că, nu târziudupă moartea mea, ura şi invidia, cu care am fost însoţitîn viaţă, vor lăsa suficient spaţiu liber unei lecturi cinstitea literaturii mele. De aceea dragostea cu care scriu, decând mă ştiu, despre poeţii români şi, cu deosebire, desprecei cu care am fost contemporan nu mă orbeşte, numiparalizează simţul valorii, ci acutizează felul meu dea-i citi, de a-i privi şi de a-i evalua. Eu nu am scris carteamea Generaţia 60, dedicată celor trei morţi de seamăai poeziei române, Nichita, Sorescu, Alexandru, ca să-iacopăr, ci ca să-i redescoperim şi să le fac dreptate.Această prefaţă, dedicată unui alt mare nume al literaturiiromâne, Grigore Vieru, a cărui poezie se va eternizaprin străfulgerările de geniu care o susţin şi o lumineazădinăuntru, este o datorie morală şi existenţială, dar şiestetică, a meseriaşului aspru care sunt, o datorie în primulrând către cultura naţională integratoare şi integrală,cum este şi obligaţia mea faţă de cel pe care l-am iubitşi l-am protejat ca pe un frate. Iar el rămâne unul dintrepuţinii mei contemporani care nu m-au trădat, nu m-aubârfit, nu m-au uitat. Nu ne-am certat niciodată.În trupul lui firav şi în sufletul lui mare, în inima lui,care nu a mai avut puterea să lucreze, într-o noapte deianuarie, la Chişinău, au încăput şi numeroasele poveriale unui destin zbuciumat, de poet exilat înlăuntrulpropriului său popor, dar şi grija faţă de noi ceilalţi, faţăde România întreagă şi faţă de tulburele ei viitor” . (P.5-6).Nici un război nu e etnicAm această convingere, nici un război nu e etnic,Naţiunile sunt asmuţite unele împotriva altora,Din subtile raţiuni economice şi politice.Ideologia dominantă a sfârşitului de mileniuEste radicalitatea etnică. Dar, propriu-zis,nu popoareleSunt de vină, ci cârmuitorii. Nu-i pot urî pe ruşi,Aşa cum nu-i poate urî nici soldatul român,De la graniţa de răsărit.Am informaţii precise că, uneori, combatanţii,Care de obicei trag unii în alţii, se întâlnescla o băută,La o poveste, la un cântec şi visează vremuri de pace,De muncă şi de comerţ, apoi se-mbrăţişează şi mergPe cele două tranşei opuse, ca să îndeplineascăReglementar cinicul ritual, cumplita obligaţie12 Imaginea Republicii Moldova în străinătate